ICCJ. Decizia nr. 3254/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3254/2012
Dosar nr. 2590/83/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 90/2012 din 15 mai 2012, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 65 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.R. la o pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc fără drept.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu.
A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul V.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 153 comprimate ecstasy şi drogurilor de mare risc rămase în urma constatării tehnico-ştiinţifice, iar în baza art. 18 din acelaşi act normativ a dispus distrugerea comprimatelor confiscate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond, a reţinut că prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în cursul lunii februarie 2012, acesta a cumpărat şi deţinut fără drept 154 pastile ecstasy, pe care în data de 24 februarie 2012 le-a introdus în ţară, prin P.V. Petea, acestea fiind găsite asupra sa de organele de control.
La termenul de judecată din 5 octombrie 2011, inculpatul prezent în instanţă a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa a admis solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 C. proc. pen. şi, trecând la judecata cauzei în procedura simplificată a constatat următoarele:
În data de 24 februarie 2012, ora 1120, inculpatul V.R. s-a prezentat la intrarea în ţară în P.T.F. Petea.
Cu prilejul controlului de frontieră inculpatul a menţionat că nu are nimic de declarat.
Ulterior acestei declaraţii, autorităţile de frontieră i-au cerut inculpatului să scoată bunurile pe care le are în buzunare.
Din buzunarul interior al hainei tip geacă cu care era îmbrăcat, inculpatul a scos două pungi de plastic, care conţineau 153 comprimate de formă rotundă şi culoare roz.
În acelaşi buzunar autorităţile vamale au mai găsit un comprimat de culoare albă.
Comprimatele ridicate de la inculpat au fost înaintate L.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca, unde au fost supuse analizelor de specialitate.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că în proba nr. 1, constituită din 153 comprimate, a fost pusă în evidenţă substanţa activă MDMA şi cafeină, iar proba nr. 2, constituită dintr-un comprimat, a fost pusă în evidenţă MDMA, substanţa activă ce face parte din Tabelul - anexa nr. 1 la Legea nr. 143/2000.
Vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită de probatoriul administrat la urmărirea penală.
În drept, faptele inculpatului V.R., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012 a cumpărat fără drept şi a deţinut fără drept droguri de mare risc, pe care le-a introdus în România prin P.T.F. Petea, fiind găsite asupra sa la controlul vamal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de introducere în ţară de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., constatând că acesta nu a mai fost condamnat şi că este cunoscut cu un comportament adecvat în familie şi societate, anterior prezentei activităţi infracţionale.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul V.R. a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
În motivarea apelului inculpatul a învederat lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă pe tot parcursul procesului penal, recunoaşterea vinovatei şi faptul că niciodată nu a vândut droguri.
Prin Decizia nr. 86/A/2012 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a redus pedepsele aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) C. pen. şi de la 10 luni închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) în C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în raport de persoana inculpatului, reeducarea acestuia poate avea loc şi prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât pedeapsa aplicată de către prima instanţă.
Împotriva acestei din urma hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul V.R.
Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând menţinerea hotărârii primei instanţe.
În motivarea recursului se arată că prima instanţă a făcut o individualizare corectă a pedepsei, în conformitate cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Inculpatul a introdus în ţară o cantitate mare de droguri. Totodată, implicarea inculpatului în activităţi de traficare a drogurilor de mare risc nu este singulară, din declaraţiile date la urmărirea penală, rezultă că acesta a introdus în mod repetat droguri în ţară, în perioada 2009 - 2011, procurate din Anglia sau Olanda, în vederea consumului propriu. La stabilirea pedepsei aplicate, prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite prin normele incriminatoare. Aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare, prima instanţă a dat eficienţă atât prevederilor art. 3201 C. proc. pen., cât şi circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. Pentru aceste considerente, procurorul apreciază că hotărârea instanţei de apel este netemeinică.
Invocând acelaşi caz de casare, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării art. 861 C. pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Rezultă din aceste dispoziţii că răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată, în funcţie de aceste criterii de individualizare, aşa încât pedeapsa aplicată inculpatului să asigure îndeplinirea funcţiilor şi scopului acesteia.
Totodată, în raport de modul de redactare al acestui text, rezultă că criteriile generale de individualizare a pedepsei au caracter obligatoriu şi trebuie avute în vedere împreună.
Aşadar, cum înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., stabilirea pedepsei cu nesocotirea oricăruia dintre aceste criterii are drept consecinţă netemeinicia sau nelegalitatea acesteia.
Or, examinarea hotărârii atacate sub acest aspect, impune concluzia aplicării de către instanţa de apel de pedepse reprezentând o ripostă socială adecvată faptelor şi persoanei inculpatului, de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, aşa încât recursul Parchetului se constată a fi neîntemeiat sub aspectul criticilor referitoare la cuantumul pedepsei, decizia nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pe de altă parte, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de cantitatea de droguri introdusă în ţară, este justificată aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate, în măsură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, cu referire specială la funcţia de reeducare a inculpatului.
Totodată, actele dosarului privind persoana inculpatului nu evidenţiază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta, aşa încât chiar şi fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi noi infracţiuni.
Prin urmare, recursul inculpatului, privind individualizarea greşită a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare se constată a fi neîntemeiat, decizia nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.
Pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3109/2012. Penal → |
|---|
