ICCJ. Decizia nr. 3256/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3256/2012
Dosar nr. 12486/99/2011
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 50 din data de 6 februarie 2012, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat", prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., la pedeapsa închisorii de 12 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani;
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ce va fi executată în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.;
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata deţinerii începând cu 4 iulie 2011 până la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile R.M. (soţie supravieţuitoare) domiciliată în com. E., jud. Iaşi, R.D., domiciliat în com. E., jud. Iaşi, S.E., domiciliată în com. T., jud. Iaşi, O.A., domiciliată în sat. P., com. D., jud. Iaşi, R.M.A., domiciliată în sat. D., com. D., jud. Iaşi, B.D., domiciliată în sat. L., com. L., jud. Iaşi (fiii şi fiicele victimei).
A obligat pe inculpat să plătească părţilor civile R.D., S.E., O.A., R.M.A. şi B.D. suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate de acestea pentru înmormântarea victimei şi parastasele tradiţionale organizate pentru aceasta;
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile R.M. (soţia victimei) suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale;
A obligat pe inculpat să plătească părţilor civile (fiii şi fiicele victimei) câte 5.000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a coasei ce a fost folosită de acesta pentru săvârşirea infracţiunii, depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2.000 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu în faza judecăţii (pentru termenul din 12 octombrie 2011, avocat N.A., Delegaţia nr. 2127 din 12 octombrie 2011 emisă de Baroul Iaşi).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 7 octombrie 2011, întocmit în Dosar nr. 1404/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.I., arestat preventiv în cauza de faţă - în Penitenciarul Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat" prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut săvârşirea faptei în următoarele circumstanţe:
În dimineaţa zilei de 2/3 iulie 2011, inculpatul R.I. şi tatăl acestuia, R.D.A. au hotărât să se deplaseze cu căruţa la un teren al familiei pentru a cosi iarbă necesară animalelor din gospodăria personală, alăturându-se celor doi şi R.T. - în vârstă de 72 de ani (unchiul inculpatului dinspre tată). După ce au consumat câte o sticlă de bere, într-un bar din satul B., com. E., jud. Iaşi, dar şi alte cantităţi de băuturi alcoolice pe timpul deplasării (1 sticlă lichior plus 1 l de vin), odată ajunşi lângă iazul numit "Ţ.", între inculpat şi unchiul său s-au născut neînţelegeri legate de faptul că primul le-a cerut să oprească căruţa în acest loc pentru a pescui.
Întâmpinând opunerea unchiului său - care dorea să continue deplasarea la terenul familiei aşa cum au convenit - inculpatul, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste faţă, provocându-i mai multe echimoze şi excoriaţii în zona frontală dreaptă superioară, pe piramida nazală, pe craniu - în zona fronto-temporal stg. şi deasupra sprâncenei stg. - leziuni constatate cu prilejul necropsiei victimei, efectuată de I.M.L. Iaşi. Totodată, inculpatul, pe fondul tulburării sale de personalitate de tip impulsiv-exploziv, accentuată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, a luat din coşul căruţei o coasă de 2 m lungime cu care a lovit puternic pe unchiul său, situat faţă în faţă - lovitura fiind aplicată de sus în jos - cauzându-i grave legiuni traumatice ce au condus la decesul acestuia.
Raportul de necropsie medico-legală din 19 iulie 2011 al I.M.L. Iaşi a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unei plăgi toracice tăiat-înţepate penetrante, cu plagă pulmonară şi plagă cardiacă - între leziunile constatate şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
S-a reţinut şi că, după uciderea victimei în împrejurările descrise, inculpatul i-a cerut ajutor pentru a urca cadavrul în căruţă şi a-l ascunde în stuful de pe marginea iazului. Ajuns acasă, inculpatul a adormit între orele 12:00 - 16:00, fapta fiind anunţată organelor de poliţie în faţa cărora acesta a negat-o.
Expertiza medico-legală psihiatrică din 29 septembrie 2011 relevă că inculpatul prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate impulsiv-explozivă agravată onirofil şi reacţie depresivă situaţională", fapta pentru care este acuzat fiind săvârşită cu discernământ.
Situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a fost reţinută prin strângerea datelor relevate de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a procurorului criminalist; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia cercetării locului faptei; procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare; procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului; concluziile provizorii din 4 iulie 2011 ale I.M.L. Iaşi; concluziile definitive ale Raportului medico-legal din 19 iulie 2011 ale I.M.L. Iaşi; planşa fotografică privind necropsia cadavrului victimei R.T.; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 10 august 2009 al I.M.L. Iaşi; biletul de externare de la Spitalul de psihiatrie "Socola" Iaşi; declaraţiile inculpatului R.I.; declaraţiile martorilor: R.D.A., B.D., G.I., R.F.; procesul-verbal de prezentare a materialului; plicurile numerotate de la 1 la 14 conţinând probe biologice şi mijloace materiale de probă; sacii 1 şi 2 conţinând îmbrăcămintea inculpatului; coasa corp-delict, conform opisurilor anexate, sigilate prin semnătură.
În ambele faze procesuale, inculpatul, fiind ascultat, a recunoscut săvârşirea faptei, însă a invocat în apărarea sa împrejurări de natură a conduce la atenuarea răspunderii sale penale ce urmează a fi apreciate de instanţă în contextul coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul a susţinut că a fost lovit mai întâi de victimă cu pumnul, în cap, deoarece odată ajunşi la iazul "Ţ." nu era de acord să rămână la pescuit, ci să continue deplasarea la terenul familiei, şi fiind enervat de conduita acesteia, a luat coasa din căruţă cu care a lovit-o o singură dată, stând faţă în faţă. A recunoscut şi că, cu ajutorul acordat de tatăl său, la cererea sa, a pus cadavrul victimei în căruţă pentru a-l ascunde în stuf.
În cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut, de asemenea, săvârşirea faptei, însă a prezentat o altă versiune decât cea expusă anterior, invocând că după ce victima i-a aplicat lovituri cu pumnii în cap, a luat coasa din căruţă, ridicând-o spre el pentru a-l lovi. În aceste împrejurări, a luat coasa din mâna victimei, lovind-o imediat peste corp, aflându-se faţă în faţă cu aceasta.
În raport de aceste aspecte invocate în apărare, inculpatul a precizat că nu doreşte judecata cauzei în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel că s-a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti - etapă în care au fost reaudiaţi martorii R.D.A., B.D., a fost ascultat martorul N.C., la cererea inculpatului, s-a administrat proba cu înscrisuri la stăruinţa acestuia din urmă, dar şi a părţilor civile.
În cursul judecăţii, moştenitorii legali ai victimei, respectiv soţia supravieţuitoare a acesteia, precum şi fiii şi fiicele sale (majori) s-au constituit părţi civile, acestea din urmă solicitând obligarea inculpatului la despăgubirea lor cu suma de 10.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate în comun pentru înmormântarea victimei şi organizarea parastaselor tradiţionale, precum şi la plata daunelor morale - câte 15.000 RON pentru fiecare pentru trauma psihică provocată de dispariţia tatălui lor în urma săvârşirii faptei inculpatului. Partea civilă R.M. - soţia supravieţuitoare a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 25.000 RON pentru traumele sufleteşti cauzate de decesul soţului ei produs în condiţiile manifestării conduitei infracţionale a inculpatului.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa a reţinut săvârşirea infracţiunii de către inculpat în împrejurările relevate de actul de sesizare şi care urmează a fi redate mai jos.
În dimineaţa zilei de 3 iulie 2011, în jurul orelor 10:00 - 10:30, inculpatul R.I. a hotărât împreună cu tatăl său şi fratele acestuia din urmă - R.T., în vârstă de 72 de ani - să se deplaseze cu căruţa în punctul "Ţ.", la un teren al familiei, de pe raza com. E., jud. Iaşi, pentru a cosi iarba necesară animalelor din gospodăriile lor personale.
Au oprit căruţa la un bar din satul B., com. E., unde inculpatul şi unchiul său au consumat câte o bere, după circa 1/2 oră continuând deplasarea spre zona menţionată, dar şi consumul de băuturi alcoolice (1 sticlă lichior şi 2 l vin), acestea fiind achiziţionate de la bar.
Inculpatul mai consumase băuturi alcoolice şi în cursul nopţii din 2/3 iulie 2011 (circa 2 l vin) în locuinţa sa.
La un moment dat, în timpul deplasării, între inculpat şi unchiul său au apărut certuri, acesta din urmă reproşându-i nepotului său că nu îi acordă respectul cuvenit, context în care şi-au adresat, în mod reciproc, înjurături.
După ce au parcurs circa 3 kilometri faţă de sat, în zona iazului denumit "Ţ.", inculpatul, dar şi unchiul său au coborât din căruţă, primul luând şi coasa cu el, anunţându-i că nu mai vrea să continue deplasarea spre teren, ci doreşte să rămână la pescuit.
Tatăl inculpatului - R.D.A. nu a intervenit deloc în timpul certurilor dintre cei doi, şi nici n-a manifestat vreo opunere faţă de fiul său care coborâse din căruţă pentru a rămâne la pescuit, ştiind că acesta, în alte ocazii, a avut un comportament violent.
În acest context, discuţiile contradictorii dintre inculpat şi unchiul său s-au accentuat, acesta din urmă încercând să-l convingă să meargă la cosit. Pe fondul acestor neînţelegeri apărute în mod spontan, dar şi datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a reacţionat imediat, aplicându-i unchiului său lovituri cu pumnii peste faţă. Totodată, având asupra sa coasa pe care o luase din căruţă, l-a lovit puternic pe unchiul său, de sus în jos, poziţionându-se faţă în faţă cu victima, leziunile traumatice cauzate conducând la decesul imediat al acesteia.
În acest timp, tatăl inculpatului reuşise să se deplaseze cu căruţa circa 50 m, revenind, însă, pe drumul unde se afla căzută victima decedată, deoarece auzise strigătele fiului său.
Ajutat de tatăl său, inculpatul a reuşit să urce corpul victimei în căruţă cărându-l apoi în stuful de pe malul iazului.
Inculpatul a revenit apoi în locuinţa părinţilor săi, în jurul orelor 12:00, fiind convins abia în jurul orelor 16:00, de către aceştia, să se prezinte la poliţia locală pentru a anunţa fapta săvârşită.
Raportul de necropsie medico-legală elaborat de I.M.L. Iaşi (ce a confirmat concluziile provizorii emise de medicii legişti) din 19 iulie 2011 concluzionează în sensul că: moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unei plăgi toracice tăiat-înţepată penetrantă cu plagă pulmonară şi plagă cardiacă; topografia şi morfologia leziunilor de violenţă pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil coasă); în momentul agresiunii, cel mai probabil agresorul se afla în faţa victimei sau uşor lateral dreapta faţă de victimă; între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
Situaţia de fapt expusă mai sus rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, declaraţiile inculpatului fiind, în parte, sub aspectul apărărilor formulate, lipsite de suport probator.
Astfel, în cursul judecăţii, deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a susţinut în mod constant o altă versiune decât cea relevată de declaraţia martorului ocular, respectiv aceea că a avut o conduită violentă faţă de victimă - lovind-o cu pumnii, apoi aplicându-i o lovitură cu coasa - deoarece el a fost mai întâi lovit de victimă cu pumnii în cap şi, mai mult, aceasta se înarmase cu coasa luată din căruţă ridicând-o asupra lui spre a-l lovi.
Apărarea inculpatului din această fază procesuală nu se coroborează nici cu declaraţia dată de el în faza urmăririi penale - în care pretinde că după ce a fost lovit cu pumnii de victimă, a luat coasa din căruţă şi a lovit victima - şi nici cu declaraţiile martorului ocular R.D.A.
Astfel, martorul menţionat (tatăl inculpatului) a relatat în prima fază procesuală că între victimă şi inculpat s-au produs certuri în timpul deplasării cu căruţa spre terenul-păşune, ambii fiind în stare de ebrietate, că au coborât din căruţă în zona iazului Ţ., inculpatul fiind acela care a luat coasa din căruţă, şi căruia i-a atras atenţia să nu facă vreo "trăsnaie", însă, la scurt timp l-a auzit pe inculpat strigându-l: "tataie! vino că moşul e mort!".
Declaraţia iniţială a martorului nu susţine, deci, versiunea prezentată de inculpat în faţa instanţei - în sensul că a reacţionat violent faţă de victimă pentru că aceasta i-ar fi aplicat cea dintâi lovituri, cu pumnii, şi ar fi ridicat coasa asupra lui - însă, în faza cercetării judecătoreşti, martorul a făcut o declaraţie parţial contradictorie în raport cu prima, în scopul de a susţine apărarea fiului său.
Chiar dacă inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia privind săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată, instanţa nu a primit versiunea prezentată de acesta în faza judecăţii - evident, din dorinţa de a atenua impactul consecinţelor faptei sale - din moment ce analiza comparativă a declaraţiilor acestuia scoate în relief existenţa unor elemente contradictorii sub aspectul împrejurărilor reale în care s-a derulat activitatea infracţională. Instanţa a constatat că doar declaraţia de la urmărirea penală se coroborează cu declaraţia martorului ocular R.D.A. - dată în aceeaşi fază procesuală. De asemenea, s-a constatat că şi martorul menţionat - audiat la un alt termen decât acela la care s-a procedat la ascultarea inculpatului - a prezentat în declaraţia din faţa instanţei elemente de fapt referitoare la împrejurările ce privesc săvârşirea faptei ce nu se regăsesc şi în declaraţia din prima fază procesuală, fiind evidentă tendinţa de subiectivism în favoarea inculpatului.
Astfel, în declaraţia din faza cercetării judecătoreşti, martorul susţine că a văzut victima - aflată la circa 3 m faţă de inculpat, ridicând coasa asupra fiului său, acesta din urmă dezarmând victima şi lovind-o "în legitimă apărare". Declaraţiile martorului sunt contradictorii şi dintr-un alt punct de vedere - acela al relaţiilor de familie anterioare săvârşirii faptei de către fiul său: iniţial martorul a declarat că relaţiile dintre familia inculpatului şi familia victimei erau foarte bune, iar în faţa instanţei, spre a justifica comportamentul deosebit de violent al fiului său faţă de victimă - a confirmat susţinerile acestuia din urmă, respectiv că victima avea în permanenţă o conduită agresivă faţă de nepotul său şi chiar faţă de martor.
Instanţa nu a reţinut versiunea prezentată de inculpat în faza judecăţii, înlăturând acele părţi din declaraţie ce nu se coroborează cu declaraţia dată în faza urmăririi penale şi nici cu cea a martorului R.D.A. din aceeaşi fază procesuală.
Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţia martorului ocular R.D.A. din faza urmăririi penale, a martorului B.D. ce a participat şi asistat la găsirea corpului victimei, la stăruinţa organului de poliţie, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, raportul de necropsie medico-legală, planşe foto judiciare, expertiza psihiatrică medico-legală privind pe inculpat ce atestă că fapta a fost comisă cu discernământ, declaraţia martorului G.I. ce a fost solicitat de organul de poliţie judiciară să asiste la cercetarea locului faptei.
Faţă de toate elementele de fapt relevate de analiza coroborată a probelor cauzei, instanţa a constatat că, fiind pe deplin dovedită situaţia de fapt reţinută mai sus, ca şi vinovăţia inculpatului, a fost antrenată răspunderea penală a acestuia.
În drept, instanţa a constatat că fapta săvârşită de inculpat, constând în aceea că în ziua de 3 iulie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi în timpul unui conflict spontan ivit între el şi unchiul său - R.T. - i-a aplicat acestuia cu deosebită intensitate o lovitură peste corp, cu partea metalică a unei coase, în timp ce se aflau pe drumul public de pe marginea lacului "Ţ." de pe raza comunei E., jud. Iaşi, producându-i o plagă tăiată, cu un orificiu de intrare de 30 cm, secţionându-i coastele 6, 7, 8, pulmonul stâng şi vârful cordului, străpungând hemitoracele stg. dinspre interior spre exterior, cu secţiunea coastelor 8, 9, 10 - leziuni traumatice ce au cauzat imediat decesul victimei - realizează elemente constitutive ale infracţiunii de "omor calificat", prev. şi ped. de art. 174 - 175 lit. c) şi i) C. pen.
Faţă de modul cum a acţionat, de natura obiectului folosit în agresiune - o coasă, respectiv partea metalică (lama) a acesteia, zona corporală vizată, intensitatea deosebită a loviturii pusă în evidenţă de gravitatea deosebită a leziunilor traumatice ce au cauzat imediat decesul victimei, se impune constatarea că inculpatul a prevăzut că prin acţiunea sa ar putea ucide victima, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârşit fapta cu intenţia indirectă de a ucide.
Raportat la circumstanţele reale, concrete, în care s-a consumat fapta ce formează obiectul judecăţii, instanţa a constatat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului formulată prin apărătorul ales, în sensul de a se reţine în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în speţă nefiind incidente aceste dispoziţii legale. Pentru a se reţine incidenţa art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la a riposta prin săvârşirea unei fapte penale. Or, în condiţiile în care nu s-a demonstrat în cauză că victima ar fi cauzat inculpatului, prin comportamentul sau acţiunile sale, pretinsa stare de tulburare sub imperiul căreia ar fi reacţionat acesta faţă de victimă - fiind dovedit însă că pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice şi în timpul unui conflict spontan ivit între cei doi a fost săvârşită fapta în discuţie - instanţa nu va face aplicarea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru toate aceste aspecte de fapt şi de drept, instanţa a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancţionator fiind stabilit în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii în discuţie, urmarea produsă - suprimarea vieţii victimei - limitele speciale ale pedepsei prevăzute de textul incriminator.
Totodată, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este infractor primar, o conduită bună în familie şi societate anterior săvârşirii faptei, conduita procesuală de recunoaştere a faptei, regretând săvârşirea acesteia, toate aceste elemente ce conturează profilul socio-moral al inculpatului fiind reţinute în favoarea sa, ca circumstanţe atenuante judiciar, potrivit art. 74 lit. a), c) C. pen. şi un raport de care s-a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate prin raportare la disp. art. 76 alin. (2) C. pen.
Astfel, s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost stabilit sub limita minimă special prevăzut de textul sancţionator - ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare menţionate, prin raportare şi la disp. art. 76 alin. (2) C. pen. - ce urmează a fi executată în regim de detenţie conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
Totodată, alături de pedeapsa principală s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, ce va fi executată în condiţiile art. 66 C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ce va fi executată în condiţiile art. 71, alin. (1) şi (2) C. pen.
Urmare sancţiunilor aplicate, a fost menţinută, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive privind pe inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata deţinerii preventive începând cu 4 iulie 2011 la zi.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict - o coasă - folosit la săvârşirea infracţiunii, depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.
În latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că soţia supravieţuitoare a victimei - R.M. - a solicitat daune morale în cuantum de 25.000 RON, afirmând producerea unui prejudiciu moral prin dispariţia prematură şi în condiţii tragice a soţului său.
De asemenea, fiii victimei - R.D., S.E., O.A., R.M.A. şi B.D. - au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 10.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate pentru înmormântarea victimei şi parastasele tradiţionale organizate pentru aceasta, precum şi daune morale - câte 15.000 RON - pentru traumele sufleteşti/psihice cauzate de decesul tatălui lor în condiţiile săvârşirii faptei de către inculpat - afirmând că au fost puternic ataşaţi faţă de acesta, având cu acesta până la deces relaţii de familie bazate pe respect şi afecţiune reciprocă.
În ce priveşte cererea formulată de părţile civile menţionate privind acoperirea prejudiciului material cauzat prin infracţiune - constând în despăgubirea lor cu suma de 10.000 RON reprezentând cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei şi a parastaselor ulterioare, se constată că inculpatul a fost de acord cu solicitarea acestora, nu a contestat cuantumul daunelor materiale solicitate, astfel că, fiind realizate în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., instanţa a admis cererea de daune materiale, în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei ce reprezintă prejudiciul material cauzat acestora.
Referitor la cererile de daune morale formulate în cauză, inculpatul a contestat cuantumul acestora, apreciindu-le ca fiind exagerate în raport cu posibilităţile sale de dezdăunare.
Instanţa a constatat că cererile de daune morale formulate de soţia supravieţuitoare şi fiii victimei sunt întemeiate doar în parte, apreciind în acest sens în raport de o serie de criterii orientative - între care gravitatea prejudiciului afectiv suferit de aceştia prin decesul victimei produs în circumstanţele anterior reţinute şi care este de necontestat în cauză, importanţa prejudiciului, durata acestuia, intensitatea suferinţelor psihice/sufleteşti la care au fost expuse prin pierderea soţului, respectiv a tatălui - pentru stabilirea unui just echilibru între despăgubirile acordate şi prejudiciul nepatrimonial, respectarea criteriului echilibrului dintre despăgubirile acordate şi prejudiciul afectiv afirmat de părţile civile presupune, între altele, şi dovedirea existenţei daunei morale. Astfel, este dovedit în cauză - cu declaraţiile martorilor audiaţi la stăruinţa părţilor civile - că la momentul decesului victimei, între acestea şi victimă existau legături afective profunde, că erau apropiate de victimă pe care o vizitau destul de des, unii dintre aceştia locuind în alte localităţi, că formau alături de victimă o familie unită.
Ţinând seama de criteriile anterior menţionate, dar şi de aspectul că în cauză nu s-au produs suficiente dovezi care să ilustreze mai pregnant prejudiciul afectiv suferit în mod direct (prin ricoşeu) şi efectiv de fiecare dintre părţile civile, instanţa a acordat despăgubiri morale într-un cuantum mai redus faţă de cel apreciat şi solicitat de acestea, respectiv în cuantum de 10.000 RON pentru partea civilă R.M. (soţia victimei) şi de câte 5.000 RON pentru celelalte părţi civile (fiii victimei), inculpatul a fost obligat la plata acestor sume în baza aceluiaşi temei de drept menţionat la repararea prejudiciului material.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, de părţile civile R.D., O.A., B.D., R.M., R.M.A. şi S.E. şi de inculpatul R.I. şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul procurorului a vizat tratamentul sancţionator aplicat inculpatului. Conduita procesuală a inculpatului care a avut o atitudine nesinceră cu privire la împrejurările în care a comis fapta, dar şi celelalte circumstanţe reale, care prevalează celor personale invocate în apărare şi reţinute nejustificat de către instanţa de fond, sunt argumente ce impun o pedeapsă corespunzătoare peste minimul special prevăzut de textul de incriminare, înlăturându-se circumstanţele atenuante.
Părţile civile au solicitat reaprecierea probelor, majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi a despăgubirilor civile ce le-au fost acordate de instanţa de fond.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, dând eficienţă atât circumstanţelor reale, împrejurarea că a lovit victima pentru că a fost ameninţat de către aceasta, cât şi circumstanţelor personale (lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră). Totodată, el solicită reaprecierea probelor administrate în latura civilă şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârea atacată.
Prin Decizia penală nr. 111/2012 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de părţile civile R.M., R.D., S.E., O.A., R.M.A. şi B.D., împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 6 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă.
Rejudecând cauza, a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului R.I., de la 12 ani închisoare la 17 (şaptesprezece) ani închisoare.
A majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către părţile civile, astfel: - de la 10.000 RON la 20.000 RON, pentru partea civilă R.M.; - de la câte 5.000 RON, la câte 10.000 RON, pentru părţile civile R.D., S.E., O.A., R.M.A. şi B.D. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul inculpatului R.I., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea preventivă după data de 6 februarie 2012.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor parchetului şi părţilor civile rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
S-a reţinut, de asemenea, că instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita de 15 ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv buna conduită pe care inculpatul ar fi avut-o înainte de săvârşirea faptei, "conduită procesuală de recunoaştere a faptei" şi regretul cu privire la comiterea acesteia.
Instanţa de apel a reţinut că lipsa antecedentelor penale nu este în măsură să justifice reţinerea dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., iar datele din dosar nu relevă faptul că inculpatul ar fi o persoană cu o inserţie socio-familială care să-l prezinte ca fiind o persoană pentru care săvârşirea faptei ar fi un accident în viaţa sa, un derapaj nedorit şi nerepetabil de la normele ce guvernează viaţa socială.
Împrejurarea că inculpatul a susţinut constant că a fost provocat de victimă, în pofida probelor directe ce atestă că nu a existat o stare de provocare din partea victimei, a contrazis concluzia primei instanţe cu privire la conduita procesuală corectă, sinceră, a inculpatului şi care exclude reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.
Ca urmare, s-a reţinut că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, urmând a se înlătura aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen. şi a se redoza pedeapsa în limitele prevăzute de textul de incriminare.
În aprecierea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanţa de apel a constatat că o pedeapsă orientată spre minimul special este în măsură să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Relevante din perspectiva disp. art. 72 C. pen. sunt violenţa deosebită cu care inculpatul a acţionat, faptul că victima era unchiul său, deci o rudă apropiată, obiectul vulnerabil folosit, zona anatomică lezată, intensitatea loviturii aplicate.
Şi în latură civilă, s-a constatat că hotărârea instanţei comportă modificări. Inculpatul nu a contestat cuantumul daunelor materiale pretinse şi achiesând la pretenţii, în mod corect instanţa de fond a admis cererile părţilor civile aplicând disp. art. 998 C. civ.
S-a mai reţinut, în ce priveşte daunele morale, că instanţa de fond a acordat părţii civile sume insuficiente pentru compensarea prejudiciului moral cauzat acestora prin decesul soţului şi respectiv al tatălui părţilor civile din prezenta cauză, urmaşii victimei.
Împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul R.I. pentru motivele cuprinse în conţinutul practicalei prezentei decizii urmând a nu se mai relua.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 12486/99/2011.
Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală, şi anume viaţa persoanei, omorul săvârşindu-se asupra unchiului inculpatului, dar în egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului, constatând că lipsa antecedentelor penale ale unei persoane reprezintă regula, situaţia obişnuită a unui cetăţean, în timp ce prezenţa acestora constituie excepţia. În mod judicios s-a mai reţinut că lipsa antecedentelor penale nu este în măsură să justifice reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., iar datele din dosar nu au demonstrat că inculpatul este o persoană cu o integrare socială care să-l prezinte ca fiind o persoană pentru care săvârşirea faptei ar fi un gest spontan în viaţa sa.
Cu privire la conduita sa procesuală, respectiv regretul pe care l-ar fi manifestat inculpatul, instanţa de apel a reţinut în mod corect că inculpatul ar fi prezentat versiuni nereale cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta, al cărui rezultat este evident.
Astfel, instanţa de apel, majorând cuantumul pedepsei de la 12 ani închisoare, cât reţinuse instanţa de fond, la o pedeapsă de 17 ani închisoare, instanţa de prim control judiciar a procedat corect având în vedere că această pedeapsă poate satisface pe deplin scopul pedepsei în considerarea dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen.
În mod corect s-a ţinut cont de instanţa de apel şi de pericolul social al faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în dimineaţa zilei de 2/3 iulie 2011, inculpatul R.I., pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat victimei R.T. - în vârstă de 72 de ani (unchiul inculpatului dinspre tată), mai multe lovituri cu pumnii peste faţă, provocându-i mai multe echimoze şi excoriaţii în zona frontală dreaptă superioară, pe piramida nazală, pe craniu - în zona fronto-temporal stg. şi deasupra sprâncenei stg. - leziuni constatate cu prilejul necropsiei victimei efectuată de I.M.L. Iaşi şi, totodată, inculpatul, pe fondul tulburării sale de personalitate de tip impulsiv-exploziv, accentuată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, a lovit, cu o coasă, pe unchiul său, situat faţă în faţă - lovitura fiind aplicată de sus în jos - cauzându-i grave legiuni traumatice ce au condus la decesul acesteia.
De asemenea, din materialul probator administrat a rezultat că, după uciderea victimei în împrejurările descrise, inculpatul i-a cerut ajutor tatălui său, R.D., pentru a urca cadavrul în căruţă şi a-l ascunde în stuful de pe marginea iazului.
Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. fiind corect înlăturate de instanţa de apel în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 17 ani închisoare reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, respectiv fapta inculpatului conducând la decesul victimei, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpat, invocând afecţiunile de sănătate de care suferă inculpatul, deoarece starea de sănătate nu poate contribui la micşorarea pedepsei şi aplicarea unui cuantum mai redus.
De asemenea, în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, astfel încât nu se justifică reducerea pedepsei reţinute deja în sarcina inculpatului.
Înalta Curte nu poate reţine nici critica inculpatului privind scuza provocării instituită de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din întreg materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul ar fi săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, care să fi generat o atingere gravă a demnităţii inculpatului.
Înalta Curte nu poate reţine nici critica inculpatului în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, constatând că instanţa de apel în mod just a reconsiderat daunele morale reţinute de instanţa de fond în favoarea părţilor civile, fiind de necontestat prejudiciul moral cauzat prin moartea unei fiinţe apropiate, ce a impus o compensaţie pecuniară mai mare, sumele acordate de instanţa de fond fiind disproporţionat de mici, faţă de suferinţele produse părţilor civile.
În baza art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 11 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul R.I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3227/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2012. Penal → |
|---|
