ICCJ. Decizia nr. 3258/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3258/2012
Dosar nr. 2364/120/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 175 din 25 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D., aflat în Penitenciarul Mărgineni, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În conformitate cu disp. art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la disp. art. 175 alin. (1) teza finală, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, care va începe după executarea pedepsei închisorii.
Potrivit disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii de 4 ani, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 31 ianuarie 2012 la zi.
S-a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 14, 15, 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.147,075 RON cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Dâmboviţa, cu sediul în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.G. în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012 în secţia de Chirurgie generală.
În conformitate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de către inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Potrivit disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, de 100 RON, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa, precum şi suma de 25 RON reprezentând costul Raportului de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012, întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa, aceasta urmând să fie avansată tot din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din 16 martie 2012 în Dosarul nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a fost trimis în judecată inculpatul S.D., aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.J.P. Dâmboviţa, pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012 victima S.G. s-a întors de la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi întâlnindu-l pe fratele său, inculpatul S.D., în bucătăria imobilului în care ambii locuiesc împreună cu unul dintre părinţi, i-a reproşat acestuia traiul parazitar pe care îl duce, inexistenţa unor surse de venit şi lipsa oricărei preocupări pentru găsirea unui loc de muncă.
Discuţia a degenerat, cei doi fraţi ameninţându-se reciproc, după care inculpatul l-a lovit pe S.G. cu palma peste faţă.
La rândul său, victima S.G. a aplicat fratelui său o lovitură în abdomen, după care amândoi s-au luat la bătaie, căzând unul peste altul în patul din bucătărie.
Cei doi au continuat să se îmbrâncească până în momentul în care, înarmat cu un cuţit, aflat pe o noptieră în apropierea patului, inculpatul şi-a ameninţat fratele.
S.Ş., mama părţii vătămate şi a inculpatului, a intervenit între aceştia, reuşind să ia cuţitul din mâna fiului său S.D., pe care l-a ascuns, aruncându-l după un dulap.
Inculpatul s-a înarmat din nou cu un alt cuţit, cu lungimea totală de 22 de cm şi mânerul confecţionat din material plastic de culoare neagră, cu care a aplicat fratelui său o lovitură în partea stângă a abdomenului.
După atac, inculpatul a ieşit din încăpere şi s-a retras într-o altă cameră, victima rămânând un timp pe marginea patului, după care a ieşit în curte în aşteptarea ambulanţei şi a organelor de poliţie, sesizate de mama lor S.Ş. şi de martora P.M.
Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, unde a fost supusă imediat unei intervenţii chirurgicale, rămânând internată timp de 8 zile.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, părţii vătămate S.G. i s-a produs prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforaţii multiple de intestin subţire, concluzionându-se că leziunile traumatice expuse au fost urmarea lovirii cu un obiect ascuţit tăietor-înţepător, care i-a pus viaţa în primejdie, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Organul de urmărire penală a reţinut că inculpatul a recunoscut acceptarea confruntării cu fratele său pe fondul consumului de alcool şi fiind provocat de reproşurile adresate de acesta în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012, pe care a finalizat-o aplicându-i o lovitură cu cuţitul.
S-a apreciat că fapta inculpatului S.D. constând în aplicarea unei lovituri cu un cuţit fratelui său în timpul unui conflict desfăşurat în domiciliul lor, în urma căreia i-a provocat o plagă penetrantă la nivelul abdomenului şi perforaţii multiple ale intestinului subţire, realizează conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Insistenţa cu care autorul agresiunii a acţionat în procurarea succesivă şi ulterior folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă un rezultat traumatic extrem pentru integritatea fizică a celui vizat, intensitatea cu care a lovit, conducând la penetrarea în abdomen şi lezarea intestinului subţire în 5 locuri şi determinând peritonită şi plagă mezenterică dovedesc intenţia nedisimulată de a ucide.
În faza de urmărire penală victima S.G. a declarat că nu se constituie parte civilă, neavând niciun fel de pretenţii de la fratele său, inculpatul.
La 30 ianuarie 2012, după începerea urmăririi penale faţă de S.D. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă, acesta a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, ulterior, prin Încheierea pronunţată de Judecătoria Găeşti la 31 ianuarie 2012 în Dosarul nr. 490/232/2012 dispunându-se arestarea preventivă a acestuia, în baza aceleiaşi încadrări juridice date faptei comise.
La 24 februarie 2012, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din vătămare corporală gravă în tentativă la infracţiunea de omor calificat, în noua încadrare juridică dată faptei, măsura preventivă a arestării fiind prelungită de către Tribunalul Dâmboviţa până la 30 martie 2012.
Pentru a reţine situaţia de fapt din actul de inculpare au fost valorificate: procesul-verbal de sesizare din oficiu şi de cercetare la faţa locului, planşele fotografice aferente, procesul-verbal de ridicare a cuţitului corp delict, concluziile preliminare medico-legale şi raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, declaraţiile părţii vătămate, inculpatului şi martorilor, precum şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Cu Adresa nr. 4221 din 16 martie 2012, Spitalul Judeţean de Urgenţă Dâmboviţa a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 2.147,075 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei S.G. în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012, în Secţia Chirurgie Generală.
La termenul de judecată din data de 25 mai 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii prevăzute de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Fiind ascultat, în conformitate cu disp. art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a recunoscut că a comis fapta în modalitatea reţinută în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, şi că solicită să fie judecat pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în totalitate, neînţelegând să mai administreze nicio altă probă.
Examinând actele şi lucrările Dosarului nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, precum şi declaraţia dată de către inculpat înainte de începerea cercetării judecătoreşti, potrivit disp. art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reţinut pe baza situaţiei de fapt din actul de inculpare vinovăţia inculpatului S.D., stabilind răspunderea sa penală pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la disp. art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Că în succesiunea lor, fapta s-a derulat în modalitatea recunoscută de inculpat, este confirmat de mama inculpatului, martora S.Ş., singura care a fost de faţă în timpul desfăşurării activităţii infracţionale şi care chiar a intervenit în disputa dintre fiii săi.
Partea vătămată S.G. a relatat aceeaşi modalitate de desfăşurare a incidentului cu cea a fratelui şi mamei sale, cu excepţia unui singur amănunt - afirmând că într-o primă fază a incidentului el a fost cel care l-a deposedat pe inculpat de cuţit, iar nu mama sa.
În aceste condiţii, pe temeiul mijloacelor de dovadă strânse de organul de urmărire penală şi a recunoaşterii totale şi necondiţionate a inculpatului, tribunalul a constatat că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012, după ce s-a întors acasă de la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice, victima S.G. s-a întâlnit în bucătăria imobilului în care locuieşte alături de mamă, cu fratele său S.D. şi el în aceeaşi stare, căruia i-a reproşat că duce un trai parazitar şi că nu dispune de nicio sursă de venit. Discuţia dintre cei doi a degenerat, aceştia adresându-şi reciproc ameninţări, după care inculpatul şi-a lovit fratele cu palma peste faţă.
La rândul său, S.G. a aplicat fratele său o lovitură în abdomen, partea vătămată şi inculpatul s-au îmbrâncit reciproc, căzând unul peste altul în patul din bucătărie.
Inculpatul s-a înarmat cu un cuţit aflat pe o noptieră situată în apropierea patului, cu care l-a ameninţat pe fratele său până când S.Ş., mama celor doi, a fost cea care a luat cuţitul din mâna fiului său şi l-a ascuns într-un dulap.
Inculpatul nu a renunţat şi luând un alt cuţit, cu o lungime totală de 22 cm şi mâner confecţionat din material plastic de culoare neagră, a aplicat părţii vătămate o lovitură în partea stângă a abdomenului, după care s-a retras într-o altă încăpere.
La rândul său victima, după un timp în care a rămas pe marginea patului, a ieşit în curte până la sosirea ambulanţei şi a organelor de poliţie, alertate de către martora P.M., la solicitarea mamei părţilor.
S.G. a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale, rămânând internat o perioadă de 8 zile.
Prin Raportul de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa s-a concluzionat că părţii vătămate S.G. i-a fost produsă prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforaţii multiple de intestin subţire, leziuni cauzate posibil prin lovire cu un obiect ascuţit tăietor-înţepător, care au necesitat un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie.
Tribunalul a constatat, aşadar, că prin acţiunile succesive de înarmare, asumate de către autorul agresiunii, a fost pusă în executare o rezoluţie infracţională care a depăşit limitele normale ale unui conflict familial, independent de motivele pe care s-a întemeiat disputa, care în absenţa intervenţiei prompte a medicilor, s-ar fi putut termina cu moartea victimei.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de disp. art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepselor fixate în partea specială a codului, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care limitele pedepselor prevăzute de norma de incriminare sunt cuprinse între 5 ani şi 8 ani şi 4 luni închisoare.
Instanţa de fond a apreciat că fapta comisă de către inculpat este caracterizată de un grad ridicat de pericol social care reclamă o sancţiune adecvată în vederea corectării comportamentului său şi prevenirii săvârşirii unor alte infracţiuni.
În acelaşi timp s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut anterior o bună conduită, îşi obţinea veniturile în mod onest din muncă şi a conştientizat gravitatea acţiunii sale şi a manifestat regret faţă modul în care s-a comportat cu propriul său frate, ceea ce constituie împrejurări cu caracter atenuant în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Tribunalul s-a orientat la o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare, hotărând executarea acesteia în regim privativ de libertate, faţă de împrejurarea că în concret infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate deosebită, care reclamă o reacţie fermă din partea organelor judiciare.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în opinia tribunalului, proporţională sub aspectul naturii acestora cu tipul şi gravitatea infracţiunii comise.
Totodată, potrivit disp. art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, care va începe după executarea pedepsei principale, reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prev. de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nefiind de natură să atragă înlăturarea acestui tip de pedeapsă, urmărindu-se astfel ca cel sancţionat să resimtă şi aceste limitări de ordin cetăţenesc, urmare a înfrângerii într-un grad ridicat a normelor legii penale.
În baza disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, timpul reţinerii şi arestării sale preventive, de la 31 ianuarie 2012 la zi, iar în conformitate cu disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea sa preventivă, justificată de aceleaşi considerente pentru care măsura a fost dispusă: comiterea unei infracţiuni prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva celei mai importante dintre valorile sociale - dreptul la viaţă şi existenţa unor probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de către inculpat la comiterea infracţiunii.
În temeiul art. 14, 15 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. şi al art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a sumei de 2.147,075 RON, cu titlu de despăgubiri civile, urmare a internării părţii vătămate S.G. în Secţia Chirurgie Generală în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012, toate elementele răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite în cauză.
În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, precum şi costul Raportului de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.D., pe care nu l-a motivat.
Ulterior, în şedinţa dezbaterilor, prin apărătorul său desemnat din oficiu, inculpatul-apelant a criticat sentinţa atacată solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond cu motivarea că, deşi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor pedepsei cu o treime, pe de o parte, iar pe de alta, s-au reţinut şi acordat circumstanţe atenuante personale, pedeapsa aplicată spre executare este prea mare.
Apelantul-inculpat a apreciat că instanţa de fond avea posibilitatea să dea o eficienţă mai mare acestor circumstanţe atenuante şi să stabilească un cuantum şi mai mic al pedepsei, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat că şi partea vătămată l-a lovit pe acesta.
Prin Decizia penală nr. 114 din 7 august 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.D., împotriva Sentinţei penale nr. 175 din 25 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în privinţa circumstanţelor reale şi a probelor administrate, instanţa de fond a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă strânse în cauză de organul de urmărire penală, reţinând în mod corect şi complet situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii, după cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, beneficiind astfel de deplin suport probator în actele şi lucrările dosarului.
S-a mai reţinut că din ansamblul probelor care au fost strânse în faza urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor S.Ş. şi P.M. coroborate cu declaraţiile părţii vătămate S.G. şi declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei, inclusiv în faţa primei instanţe rezultă atât existenţa faptei, cât şi săvârşirea acesteia de către inculpat, cu vinovăţie în forma cerută de lege.
S-a mai reţinut că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declaraţiei dată de inculpat de recunoaştere în totalitate a faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, declaraţie dată conform procedurii instituite de art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. şi în urma căreia inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alin. (7) al aceluiaşi articol.
De asemenea, s-a constatat că instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute şi dispoziţiilor legale ce reglementează fapta dedusă judecăţii, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la disp. art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Solicitarea inculpatului de a se acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante legale nu a fost primită de instanţa de apel deoarece coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege într-o măsură mai mare ar conduce la stabilirea unei sancţiuni în vădită disproporţie cu gradul concret de pericol social al faptei, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a pedepsei.
Împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpatul S.D., invocând motivele de casare cuprinse în conţinutul practicalei prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2364/120/2012.
Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală, şi anume viaţa persoanei, infracţiunea de tentativă la omor calificat săvârşindu-se asupra fratelui acestuia, dar în egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului, respectiv că nu are antecedente penale, a avut anterior o bună conduită şi obţinea veniturile în mod onest din muncă şi a conştientizat gravitatea acţiunii sale şi a manifestat regret faţă de modul în care s-a comportat cu propriul său frate, ceea ce a constituit împrejurări cu caracter atenuant în sensul aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus faţă de textul incriminator.
În mod corect s-a ţinut cont de ambele instanţe şi de pericolul social la faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012 inculpatul, pe baza consumului de băuturi alcoolice, inculpatul S.D. a aplicat părţii vătămate S.G. (fratele său) o lovitură în partea stângă a abdomenului, producând prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforaţii multiple de intestin subţire, concluzionându-se că leziunile traumatice expuse au fost urmarea lovirii cu un obiect ascuţit tăietor-înţepător, care i-a pus viaţa în primejdie, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 4 ani închisoare reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, conducând la punerea în primejdie a vieţii fratelui său, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.
Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul sociomoral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinute deja în sarcina inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente Înalta Curte constată că nu poate fi schimbată nici modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, aceea de executare în regim de detenţie, reeducarea inculpatului pentru o astfel de faptă gravă săvârşită realizându-se doar prin executarea într-un regim privativ de libertate.
În baza art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3266/2012. Penal → |
|---|
