ICCJ. Decizia nr. 3359/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3359/2012

Dosar nr. 59262/3/2011

Şedinţa publică din 19 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 234 din 27 martie 2012 a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei pronunţate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata T.A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei pronunţate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 5.000 euro daune morale către partea civilă R.A.M., în echivalent RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua efectuării plăţii.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost obligat inculpatul I.G. la plata sumei de 2.098,91 RON, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii la data achitării efective, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 1267/D/P/2011 din data de 02 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

- T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În fapt, s-a reţinut că în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, inculpata T.A. a racolat-o şi a transportat-o pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul inculpatului I.G., din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, unde ambii inculpaţi au găzduit-o, cazat-o şi exploatat-o sexual, partea vătămată, în vârstă de 23 ani, fiind o persoană cunoscută cu afecţiuni psihice; profitând de starea psihică a acesteia, în schimbul iniţial al unor foloase materiale, inculpaţii au determinat-o pe partea vătămată R.A.M. să practice prostituţia în folosul acestora, iar ulterior au constrâns-o să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane (clienţi), în schimbul unor sume de bani, pe care inculpaţii şi le-au însuşit.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., în ceea ce o priveşte pe minora R.A.N.M.

Tribunalul a reţinut că în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, după ce inculpata T.A. a racolat-o şi a transportat-o pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul inculpatului I.G., din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, ambii inculpaţi au găzduit-o, cazat-o şi exploatat-o sexual pe partea vătămată R.A.M., în vârstă de 23 ani, persoană cunoscută cu afecţiuni psihice; profitând de starea psihică a acesteia, în schimbul iniţial al unor foloase materiale, inculpaţii au determinat-o pe partea vătămată să practice prostituţia în folosul acestora, iar ulterior au constrâns-o să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane (clienţi), în schimbul unor sume de bani, pe care inculpaţii şi le-au însuşit.

Astfel, la data de 02 iunie 2011, în urma unor discuţii în contradictoriu cu părinţii, partea vătămată R.A.M., persoană cunoscută cu afecţiuni psihice, a plecat de la domiciliul său din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, împreună cu fiica sa, R.A.N.M., minoră în vârstă de numai 3 ani.

Pe drum partea vătămată s-a întâlnit cu vecina sa, inculpata T.A., care i-a propus s-o însoţească până la prietenul său, „G.”, care deţinea o spălătorie auto în acelaşi oraş.

Odată ajunse la spălătoria auto, cei doi inculpaţi, respectiv I.G. şi T.A., profitând de starea psihică în care se afla partea vătămată, au convins-o să practice prostituţia, în schimbul promisiunii că cei doi se vor îngriji de ea şi de fetiţa sa.

Iniţial aceasta a fost de acord, dar după două-trei zile, întrucât a refuzat să se mai prostitueze, a fost bătută de inculpatul I.G. şi ameninţată că nu îşi va mai vedea copilul.

La data de 07 iunie 2011, datorită faptului că partea vătămată R.A.M. nu mai reuşise să ia legătura cu părinţii săi, aceştia s-au deplasat la sediul I.P.J. Ilfov unde au declarat dispariţia fiicei lor, bolnavă psihic.

La data de 10 iunie 2011, după ce a fost bătută cu o bâtă de baseball de către inculpatul I.G., trasă de păr şi lovită cu palmele peste faţă de către inculpata T.A., într-un moment de neatenţie al acestora, cu ajutorul martorului T.M. a reuşit să fugă de la domiciliul acestuia. Ajunsă cu autobuzul în zona şos. F., sector 2, a solicitat ajutorul unor persoane care au anunţat atât organele de poliţie, cât şi Serviciul de Ambulanţă prin dispeceratul de urgenţă 112, ocazie cu care a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, care a avut în vedere diagnosticul stabilit la internare şi externare („hematom epicranian cerebral difuz, fractură 1/3 proximală cubitus stâng, suspiciune fractură la nivelul rotulei drepte, politraumatism prin agresiune, TCC minor grad 1”), R.A.M. a prezentat la data de 10 iunie 2011 leziuni de violenţă care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite nu i-au pus viaţa în primejdie.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică au atestat că „numita R.A.M. prezintă deficienţă mentală uşoară cu tulburări de comportament (IQ=63). A avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale având discernământul scăzut la momentul la care a consimţit să practice prostituţia.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică „numita T.A. prezintă tulburare organică de personalitate. Epilepsie. Are păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetată. Necesită efectuarea de tratament continuu şi susţinut antiepileptic ce poate fi efectuat în condiţii de detenţie.”

Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpaţilor se întemeiază pe coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile părţii vătămate R.A.M. - deşi partea vătămată suferă de o întârziere mintală se poate constatata că o parte dintre aspectele relatate de aceasta au fost pe deplin confirmate de alte probe administrate în cauză (modul în care a plecat de la locuinţa părinţilor - de declaraţiile membrilor familiei, modul în care a ajuns să fie găzduită de inculpaţi - de declaraţiile acestora, faptul că se prostitua, de declaraţiile inculpatei şi ale martorilor, o parte a acestora din urmă confirmând şi faptul că era supravegheată permanent de T.A., faptul că a fost bătută - de acte medicale); ca urmare, pot fi apreciate ca plauzibile şi declaraţiile acesteia în sensul că a fost constrânsă să practice prostituţia, fapt cunoscut şi de care a beneficiat şi inculpatul I.G.;

- declaraţiile martorilor: T.R., care relatează că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată contra sumei de 50 RON, pe care i-a plătit inculpatei T.A., „la G. la spălătorie”, în timp ce inculpatul se afla într-o altă încăpere a imobilului şi avea grijă de minor; T.M., care arată că la 08 iunie 2011 a întreţinut relaţii sexuale, la locuinţa sa, plătind o sumă de bani inculpatei, cu partea vătămată - „fata care se prostitua pentru ea şi pentru G.”; martorul mai relatează şi că inculpata T.A. părea să păzească partea vătămată, pe care o însoţea inclusiv în timpul deplasărilor pe distanţe foarte scurte, cum este cea de la locuinţa inculpaţilor la cea a martorului; mai declară martorul că, atunci când inculpata i-a propus, din nou, după câteva zile, să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, a observat că aceasta era bătută şi a auzit-o plângându-se de modul în care era tratată de inculpaţi, astfel încât a ajutat-o să fugă; P.D., care arată că în noaptea de 07/08 iunie 2011, în timp ce inculpaţii şi partea vătămată se aflau la un grătar, pe stradă, în faţa locuinţei lor, T.A. i-a propus să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu R.A.M., de faţă fiind şi I.G.; martorul a refuzat deoarece a observat că partea vătămată este o persoană cu handicap; V.A., care relatează că inculpata i-a propus să întreţină relaţii sexuale contra unei sume de bani cu partea vătămată; T.N., care arată că a văzut-o pe inculpată propunând mai multor bărbaţi să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată; M.N., care relatează că i s-a propus de către inculpata T.A. să întreţină relaţii sexuale contra cost cu partea vătămată, iar un prieten al său a şi făcut acest lucru;

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind partea vătămată din care rezultă că, deşi aceasta are o deficienţă mintală uşoară, cu tulburări de comportament, discernământ scăzut atunci când a acceptat să practice prostituţia şi instabilitate emoţională, este orientată temporo-spaţial, conştientă, fără tulburări de percepţie, nesugestibilă, având păstrate atenţia şi memoria - ceea ce, pe de o parte, explică faptul că a putut să fie controlată de inculpaţi, iar pe de altă parte face credibile declaraţiile sale privind relaţiile cu aceştia;

- actele privind încadrarea părţii vătămate în categoria persoanelor cu handicap;

- raportul de expertiză medico-legală privind partea vătămată, din care rezultă că aceasta a prezentat la data de 10 iunie 2011 leziuni ce se puteau produce prin lovire cu corp dur şi au necesitat pentru vindecare 35-45 zile îngrijiri medicale;

- declaraţiile inculpatei T.A., în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză; în opinia noastră îndeplinesc această condiţie declaraţiile iniţiale ale inculpatei, în cuprinsul cărora aceasta descrie şi contribuţia inculpatului I.G. la comiterea infracţiunii; deosebit de sugestivă este declaraţia dată în momentul în care în cauză nu fusese începută urmărirea penală pentru trafic de persoane, ci se efectuau verificări cu privire la dispariţia părţii vătămate de la locuinţa părinţilor săi, în cuprinsul acesteia inculpata arătând că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei se împărţeau între R.A.M. şi ambii inculpaţi „ca într-o familie”; pentru aprecierea sincerităţii declaraţiilor inculpatei sunt relevante şi susţinerile din „ultimul cuvânt” al acesteia, în sensul că inculpatul I.G. încearcă să facă din ea singura responsabilă pentru faptele comise împreună.

Referitor la „nuanţarea” poziţiei martorilor audiaţi cu privire la întreţinerea de raporturi sexuale cu partea vătămată urmare ofertei inculpatului şi referitor la contribuţia inculpatului I.G. la săvârşirea infracţiunii, aceasta nu se referă la aspecte esenţiale, iar, întrucât potrivit art. 63 alin. (3) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, ele trebuie apreciate de instanţă în ansamblul lor, simpla retractare sau modificare a unor declaraţii neputând să ducă la înlăturarea, în mod automat şi nemotivat, a declaraţiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează şi cu alte probe ale dosarului. În plus, este firească rezerva martorilor de a se prezenta în faţa instanţei şi de a relata în şedinţă publică aspecte legate de viaţa lor intimă, mai ales în contextul în care acestea se referă la întreţinerea de relaţii sexuale cu prostituate.

Audiat în cauză la data de 12 iunie 2011, inculpatul I.G. a recunoscut că în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011 partea vătămată R.A.M. a fost găzduită de către acesta, dar a arătat că nu cunoştea faptul că sus-numita practica prostituţia. Totodată, inculpatul a recunoscut că la data de 10 iunie 2011 a bătut-o pe partea vătămată cu o bâtă peste mâini şi picioare, întrucât aceasta i-ar fi luat banii şi telefonul inculpatei şi s-ar fi întors acasă mai târziu decât ar fi trebuit.

Declaraţiile inculpatului I.G., de nerecunoaştere a infracţiunii de trafic de persoane, au fost înlăturate de Tribunal, dat fiind că nu puteau fi coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, pentru a li se da eficienţa probatorie prevăzută la art. 69 C. proc. pen., nerezultând indicii cum că probele ar fi fost obţinute cu încălcarea dispoziţiilor art. 68 C. proc. pen.

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului I.G., care, în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, împreună cu inculpata T.A., a găzduit-o pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul său din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, a convins-o iniţial, profitând de starea psihică a acesteia, să practice prostituţia, iar când aceasta s-a opus a obligat-o prin şantaj, ameninţare şi agresiune fizică să continue această activitate, fie la domiciliul său, fie în locurile stabilite de clienţi, sub supravegherea inculpatei T.A., întregul folos material provenit revenindu-i acestuia şi concubinei sale T.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Fapta inculpatei T.A., care, la data de 02 iunie 2011, a racolat-o, a găzduit-o şi a convins-o iniţial pe partea vătămată R.A.M., profitând de starea psihică a acesteia, iar ulterior, împreună cu inculpatul I.G., în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, a obligat-o prin şantaj, ameninţare şi agresiuni fizice să practice prostituţia, întregul folos material provenit revenindu-i acesteia şi concubinului său, I.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului inculpatului, cum că partea vătămată a fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane pentru bani, mai prostituându-se şi în trecut, chiar dacă ar fi adevărate, iar consimţământul părţii vătămate astfel obţinut ar fi fost unul în cunoştinţă de cauză, cu toate afecţiunile psihice de care suferă (potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privind partea vătămată, aceasta având o deficienţă mintală uşoară, cu tulburări de comportament, discernământ scăzut atunci când a acceptat să practice prostituţia şi instabilitate emoţională), aceasta nu poate duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpaţilor, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001.

Faţă de cele expuse, Tribunalul a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 C. pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub acest aspect, Tribunalul a reţinut pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata T.A.), având în vedere în acest sens că fapta este de natură a aduce atingere nu numai dreptului la libertate de voinţă şi acţiune al victimelor, dar şi demnităţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora.

A avut în vedere totodată atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpata T.A. pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta, starea sa de sănătate - inculpata prezentând tulburare organică de personalitate, suferind de epilepsie, dar, deşi va aplica o pedeapsă între limite reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., nu va dispune suspendarea sub supraveghere a executării, faţă de gravitatea faptei şi circumstanţele săvârşirii acesteia fiind evident că scopul pedepsei nu va putea fi atins decât prin executarea ei în regim de detenţie, în perioada 2006-2011 inculpatei fiindu-i aplicate 6 sancţiuni administrative pentru furt calificat.

Spre deosebire de inculpata T.A., inculpatul I.G. nu a recunoscut săvârşirea faptei, încercând să acrediteze ideea că inculpata T.A. este singura responsabilă de cele întâmplate, bazându-se probabil pe faptul că aceasta, din cauza afecţiunilor psihice, nu se va putea apăra corespunzător sau că o va putea influenţa, motiv pentru care instanţa nu îi va aplica o pedeapsă coborâtă sub minimul special, nereţinând circumstanţe atenuante în ceea ce îl priveşte.

Tribunalul a avut în vedere, sub acest aspect, şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2974 din 08 septembrie 2011, care a statuat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale;

- „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi cea accesorie, Tribunalul a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

A apreciat instanţa de fond că nu se impune a fi interzis inculpaţilor dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi, mai nou, în Hotărârea din 01 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnaţii nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că partea vătămată R.A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 euro daune materiale şi 10.000 euro daune morale.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă, instanţa a constatat că acestea nu au fost dovedite, deşi sarcina probei îi incumba părţii care le-a solicitat.

Cu privire la daunele morale însă, instanţa a reţinut întrunirea în speţă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., şi, în acest sens, a apreciat că solicitarea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata acestora este pe deplin justificată.

Instanţa reţine că traumele psihice provocate părţii vătămate prin conduita ilicită a inculpaţilor pretind acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare care, coroborată cu sancţiunea de drept penal aplicată, să ofere părţii vătămate o necesară satisfacţie.

Instanţa apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 euro, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei inculpaţilor, care au racolat-o şi au determinat-o să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane pentru a obţine foloase materiale, exploatând-o, profitând de afecţiunile psihice de care suferă şi chiar lovind-o.

Astfel fiind, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., instanţa va admite acţiunea civilă şi îi va obliga pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 5.000 euro daune morale către partea civilă R.A.M., în echivalent RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua efectuării plăţii.

Astfel fiind, nu a mai dispus confiscarea sumei de 140 RON obţinută de inculpaţi ca urmare a exploatării sexuale a părţii vătămate, având în vedere că aceşti bani vor folosi la despăgubirea acesteia.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a obligat pe inculpatul I.G. la plata sumei de 2.098,91 RON, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii la data achitării efective, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă, suma reprezentând cheltuielile ocazionate cu asistenţa medicală acordată părţii vătămate R.A.M., ca urmare a leziunilor cauzate de violenţele exercitate de inculpat, fiind evident că loviturile aplicate de acesta cu bâta de baseball au determinat traumatismele constatate în raportul medico-legal (hematom epicranian cerebral difuz, fractură 1/3 proximală cubitus stâng, suspiciune fractură la nivelul rotulei drepte, politraumatism prin agresiune, TCC minor grad 1) şi internarea părţii vătămate în spital, şi nu acţiunile inculpatei T.A., care nu a făcut decât să o lovească pe partea vătămată cu palmele şi să o tragă de păr.

Prin decizia penală nr. 186 din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi T.A. împotriva sentinţei penale nr. 234 din 27 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că situaţia de fapt descrisă şi analizată în extenso de prima instanţă, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă şi nu este contrazisă de niciun mijloc de probă, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii I.G. şi T.A., solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus prin reţinerea circumstanţelor atenuante. Inculpatul I.G. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar inculpata T.A. aplicarea disp. art. 861 C. pen.

Inculpaţii invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2011, respectiv art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. (inculpata T.A.).

Astfel, rezultă din probatoriul administrat în cauză şi recunoscut de inculpata T.A. că, la data de 02 iunie 2011, aceasta a racolat-o pe partea vătămată R.A.M., iar în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G. a găzduit-o la locuinţa acestuia din urmă situată în Voluntari, judeţul Ilfov, au convins-o iniţial, profitând de starea psihică precară a acesteia, să practice prostituţia, iar când aceasta s-a opus, inculpatul I.G. a obligat-o, prin şantaj, ameninţare şi agresiune fizică, să continue această activitate, fie la domiciliul său, fie în locurile stabilite de clienţi, sub supravegherea inculpatei T.A., iar întregul folos material provenit a revenit inculpaţilor.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

În procesul de individualizare a pedepselor instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor (asupra părţii vătămate au fost exercitate agresiuni fizice, ce au necesitat pentru vindecare 34-40 zile îngrijiri medicale, ambii inculpaţi profitând de starea psihică precară a părţii vătămate), limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, aspecte ce au codus la stabilirea unor pedepse, care prin cuantum şi modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Înalta Curte constată corectă aprecierea că în cauză nu se pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, în condiţiile în care inculpata T.A. a fost amendată, anterior, de şase ori, dovedind perseverenţă infracţională, iar atitudinea de recunoaştere a inculpatului I.G. a avut un caracter formal.

De asemenea, pentru inculpata T.A. instanţa a aplicat o pedeapsă deja orientată spre minimul special, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cererea inculpatului I.G., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reiterată în recursul declarat, a fost respinsă corect întrucât a fost depăşit momentul procesual până la care putea fi făcută, respectiv începerea cercetării judecătoreşti.

Şi modalitatea de executare a pedepselor a fost corect stabilită, scopul educativ şi coercitiv al pedepselor, reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

În baza art. 38517alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepse prevenţia de la 11 iunie 2011 la 19 octombrie 2012, pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi T.A. împotriva deciziei penale nr. 186 din data de 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2011 la 19 octombrie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, în cuantum de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3358/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3365/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3359/2012. Penal