ICCJ. Decizia nr. 3336/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3336/2012
Dosar nr.13106/121/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Galaţi a condamnat-o pe inculpata I.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei I.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 decembrie 2011 la 18 ianuarie 2012, dată la care inculpata a fost pusă în libertate provizorie sub control judiciar conform deciziei nr. 99 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (Dosar nr. 76227/3/2011).
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatei T.L.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei T.L.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei T.L.G., iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 decembrie 2011 la zi.
În baza art. 255 alin. (4) în ref. la art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatele I.A. şi T.L.G. sumele de 11.000 RON şi 1.200 euro consemnate la C. Bank.
A dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 11.000 RON şi 1.200 euro, măsură luată prin ordonanţa nr. 256/P/2011 din 08 decembrie 2011 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, până la rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 256/P/2011 din 15 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi T.L.G. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 24 noiembrie 2011, numitul L.D., subcomisar în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Galaţi, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, cu privire la faptul că în ziua de 23 noiembrie 2011 a fost contactat de numita I.A., care, în calitate de prietenă a numitei T.L.G., i-a promis că îi va da o sumă de bani al cărei cuantum nu I-a precizat, în schimbul soluţionării favorabile a dosarului penal în care denunţătorul efectua cercetări penale faţă de mai multe cadre medicale din cadrul Spitalului Judeţean Galaţi, privind întocmirea în fals a unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate.
La data de 25 noiembrie 2011, fiind audiat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, denunţătorul L.D. a declarat că în ziua de 23 noiembrie 2011 a fost contactat telefonic de către numitul D.V., angajat în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi, care I-a rugat să-i acorde o întâlnire în aceeaşi zi. Scms. L.D. a acceptat propunerea numitului D.V., întâlnindu-se cu persoana anterior menţionată în municipiul Galaţi, în jurul orei 14.00. Cu prilejul acestei întâlniri D.V. i-a comunicat scms. L.D. că de fapt nu el, ci o cunoştinţă personală doreşte să vorbească cu ofiţerul de poliţie, motiv pentru care acesta s-a retras şi în locul său s-a prezentat o femeie - identificată ulterior în persoana inculpatei I.A. - care s-a recomandat ca fiind prietenă a numitei T.L.G., cercetată penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în care scms. L.D. fusese delegat să efectueze acte de urmărire penală. Inculpata I.A. i-a solicitat „să fie mai bun în anchetă”, „să scape ambele de probleme” şi că ele „vor plăti oricât numai să fie bine”, totodată manifestându-şi dorinţa ca cercetările penale să nu fie extinse asupra personalului medical din cadrul Secţiei Medicale 2 din Spitalul Judeţean Galaţi. În finalul întrevederii I.A. a solicitat numărul de telefon al ofiţerului de poliţie, urmând să revină telefonic pentru a stabili o nouă întâlnire.
Pe fondul desfăşurării acestei activităţi infracţionale, numita I.A., cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o la 23 noiembrie 2011 cu denunţătorul L.D., i-a promis persoanei ultim menţionate că îi va da o sumă de bani al cărei cuantum nu I-a precizat, în schimbul soluţionării favorabile a dosarului penal în care denunţătorul efectua cercetări penale faţă de mai multe cadre medicale din cadrul Spitalului Judeţean Galaţi, privind întocmirea în fals a unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate.
Potrivit celor convenite cu ocazia întâlnirii din data anterior menţionată, numita I.A. a luat legătura telefonic cu denunţătorul L.D., stabilind să se întâlnească la restaurantul T., situat în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, în vederea remiterii unei sume de bani. Cu prilejul întâlnirii care a avut loc la data de 25 noiembrie 2011, ora 18.00, la restaurantul T., numita I.A. i-a remis, cu titlu de mită, denunţătorului L.D., suma de 5.000 RON şi 1.200 euro (echivalentul sumei de 10.000 RON), conform promisiunii avansate anterior, în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 1046/P/2011, în care scms. L.D. a fost delegat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi să efectueze orice activităţi utile pentru documentarea activităţii infracţionale a inculpatei T.L.G., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 254, art. 288 şi art. 248 C. pen.
În evoluţia ulterioară a actelor materiale exercitate de către numita I.A., la data de 30 noiembrie 2011, ora 13.30, aceasta, împreună cu inculpata T.L.G., s-au întâlnit cu denunţătorul L.D. căruia i-au promis, cu titlu de mită, şi suma de 40.000 RON, în vederea îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu în Dosarul nr. 1046/P/2011.
Astfel, potrivit promisiunilor avansate anterior, în ziua de 01 decembrie 2011, ora 13.00, numitele I.A. şi T.L.G. s-au întâlnit cu denunţătorul L.D., căruia i-au remis suma de 6.000 RON, reprezentând o a doua parte a folosului material pretins, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, potrivit procesului-verbal din aceeaşi dată.
În luna iulie 2011 Casa Judeţeană de Pensii Galaţi s-a sesizat, urmare unei petiţii anonime, cu privire la existenţa unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate întocmite în fals, beneficiarii acestor pensii nefiind îndreptăţiţi conform prevederilor legale să primească pensie. În continuare s-a procedat la desfăşurarea unei anchete administrative ale cărei concluzii au fost în sensul că pensiile la care am făcute referire în cele care preced aveau la bază dosare medicale din care fie lipseau documentele medicale relevante, fie aceste documente medicale erau întocmite în fals, prin scanare, analizele şi examenele medicale aparţinând unor alte persoane decât titularii pensiilor pe caz de invaliditate. La terminarea anchetei administrative Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, în vederea efectuării de cercetări penale faţă de funcţionarii acestei instituţii, cu referire, în principal, la asistenta social-medicală T.L.G., angajată în cadrul Serviciului de Expertiză Medicală, Cabinetul nr. 4.
Pe parcursul verificărilor administrative, numita A.A.D., director executiv al Casei Judeţene de Pensii Galaţi, a primit-o în audienţă pe I.A., la solicitarea acesteia din urmă, în perioada 15-25 august 2011, ocazie cu care persoana ultim menţionată s-a prezentat drept fostă colegă de liceu cu T.L.G., despre a afirmat că în acel moment plânge la parterul imobilului, totodată solicitându-i directorului instituţiei în cauză să lase lucrurile aşa cum sunt, referindu-se la neregulile constatate în dosarele medicale de pensionare pe caz de invaliditate. Inculpata I.A. a fost invitată să părăsească biroul directorului executiv, solicitarea sa fiind respinsă în mod categoric.
În ziua de 23 noiembrie 2011, în jurul orei 10.00, numitul D.V., auditor intern în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi, în timp ce se afla în incinta Spitalului Judeţean Galaţi a fost abordat de către asistenta medicală I.A., pe care o cunoştea dintr-o perioadă anterioară, ocazie cu care asistenta i-a solicitat intermedierea unei întâlniri cu poliţistul L.D., fără a preciza motivul acestei întâlniri, ci doar un pretext general în sensul existenţei unei probleme personale în care ar putea fi ajutată de poliţistul în cauză.
D.V. a fost de acord să îi intermedieze numitei I.A. întâlnirea dorită cu ofiţerul de poliţie L.D., astfel încât în aceeaşi zi, în jurul orei 12.00, l-a contactat telefonic pe denunţător şi i-a solicitat o întâlnire, aceasta având loc în jurul orei 13.00.
Cu prilejul întâlnirii la care s-a făcut referire în cele care preced, s-a prezentat numitul D.V., care nu a rămas la discuţii, ci doar a lăsat-o la faţa locului pe inculpata I.A., despre i-a comunicat poliţistului că este o salariată a Spitalului Judeţean Galaţi şi doreşte să-l consulte într-o problemă personală.
În timpul discuţiei care a avut loc între ofiţerul de poliţie L.D. şi inculpata I.A., numitul D.V. a aşteptat în apropiere, iar la finalul întâlnirii a plecat către Spitalul Judeţean Galaţi cu autoturismul condus de asistenta medicală a cărei întâlnire a intermediat-o.
În cadrul acestei prime întrevederi cu scms. L.D., inculpata I.A. s-a recomandat ca fiind prietenă a numitei T.L.G., cercetată penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în care ofiţerul de poliţie anterior menţionat fusese delegat să efectueze acte de urmărire penală.
Cauza a avut prim termen pe rolul instanţei de fond la data de 6 martie 2012.
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatele I.A. şi T.L.G. au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele, în modalitatea reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc. Instanţa a procedat la audierea inculpatelor în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestora, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a faptelor date în faţa instanţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpatele I.A. şi T.L.G. au promis suma de 50.000 RON şi au dat echivalentul sumei de 16.000 RON (11.000 RON şi 1.200 euro), pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 1046/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în care erau cercetate în legătură cu întocmirea în fals a 165 dosare de pensionare pe caz de invaliditate.
Pe fondul desfăşurării activităţii infracţionale, I.A. a remis în ziua de 25 noiembrie 2011 echivalentul sumei de 10.000 RON (5.000 RON şi 1.200 euro) denunţătorului L.D., iar în ziua de 30 noiembrie 2011, de această dată fiind împreună cu T.L.G., cele două inculpate au suplimentat oferta iniţială cu noi promisiuni, respectiv cu suma de 40.000 RON, aceasta urmând să fie remisă în cursul următoarei săptămâni.
Astfel, în ziua de 01 decembrie 2011 a fost remisă o tranşă de 6.000 RON din suma de bani promisă la data de 30 noiembrie 2011, în cuantum de 40.000 RON, diferenţa în cuantum de 34.000 RON urmând a fi remisă în perioada imediat următoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (limite ce se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), de gradul de pericol social al faptelor săvârşite apreciat în raport de circumstanţele concrete în care inculpatele au acţionat (au încercat să influenţeze soluţionarea unui dosar penal în care erau cercetate inclusiv pentru infracţiuni de corupţie), de insistenţa cu care au acţionat inculpatele, manifestată prin promisiunile repetate ale acestora, de cuantumul sumelor pe care acestea le-au promis, respectiv remis, pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal, precum şi de persoana şi conduita procesuală a inculpatelor.
S-a reţinut că inculpata I.A. nu este cunoscută cu antecedente penale; din fişa de cazier rezultă că în dosarul penal nr. 6932/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acesteia şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 500 RON, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
Inculpata T.L.G. nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatelor, natura relaţiilor sociale protejate de lege prin încriminarea faptelor reţinute în sarcina acestora, circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, persoana inculpatelor care par a-şi fi creat un sistem de valori propriu, în care orice problemă poate fi rezolvată fie prin primirea de bani sau foloase necuvenite, fie prin oferirea de astfel de foloase, instanţa a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei.
Ţinând cont însă de elementele de individualizare mai sus indicate, instanţa şi-a format convingerea că aplicarea câte unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracţiunilor deduse judecăţii şi corespunde persoanei inculpatelor.
Din perspectiva modalităţii de executare a pedepselor aplicate ţinând cont de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, relevat în special de perseverenţa inculpatelor în atingerea scopului urmărit, de circumstanţele comiterii faptelor, de conduita generală a inculpatelor, instanţa şi-a format convingerea că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. se poate realiza doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenţie.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de datele ce caracterizează persoana inculpatelor, conform art. 71 C. pen., s-a aplicat fiecăreia dintre acestea pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva sentinţei penale nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi au declarat apel inculpatele I.A. şi T.L.G., criticând-o ca netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, pentru motivele prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
În esenţă, prin motivele de apel cele două inculpate au solicitat:
- să se reţină în favoarea lor, drept circumstanţe atenuante judiciare, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, alte aspecte pozitive privind persoana inculpatelor, precum şi conduita sinceră şi cooperantă manifestată pe întreaga durată a procesului penal;
- să se reţină în favoarea lor, drept circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., faptul că denunţătorul (ofiţerul de poliţie L.D.) a „provocat” săvârşirea infracţiunii, având o conduită ce contravine deontologiei profesionale;
- să se dispună suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Prin decizia penală nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatele I.A. şi T.L.G., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepselor şi, în rejudecare:
În baza art. 861C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale, de câte 1 an închisoare, şi a pedepselor accesorii aplicate inculpatelor I.A. şi T.L.G., pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în baza art. 862 C. pen.
A fost desemnat, ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Conform prevederilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Conform disp.art. 88 C. pen., deduce din pedepsele aplicate inculpatelor durata reţinerii şi arestării preventive:
- pentru inculpata I.A., începând cu 02 decembrie 2011 şi până la 18 ianuarie 2012;
- pentru inculpata T.L.G., începând cu 02 decembrie 2011 şi până la 16 martie 2012;
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia celor două inculpate asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că apelurile declarate de inculpatele I.A. şi T.L.G. sunt fondate, dar numai cu privire la motivul care vizează greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor.
Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanţă, judecând cauza conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201C. proc. pen., a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor I.A. şi T.L.G., iar încadrarea juridică a faptelor săvârşite de acestea a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Totodată, a constatat că prima instanţă a efectuat o judicioasă individualizare a cuantumului pedepselor aplicate celor două inculpate, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de cele două inculpate, modalitatea în care au acţionat (manifestând o deosebită insistenţă în încercarea de a influenţa soluţionarea unui dosar penal în care erau cercetate inclusiv pentru infracţiuni de corupţie), cuantumul important al sumei de bani pe care au promis-o şi pe care în parte au remis-o denunţătorului, natura şi importanţa relaţiilor sociale lezate, care privesc bunul mers al justiţiei, încrederea şi prestigiul de care aceasta trebuie să se bucure, instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reţinerea în favoarea acestora, drept circumstanţe atenuante judiciare, a unor aspecte cum ar fi conduita bună avută anterior, lipsa antecedentelor penale sau conduita procesuală sinceră şi cooperantă.
Nici solicitarea inculpatelor de a se reţine în favoarea lor, drept circumstanţă atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (2) C. pen., conduita „provocatoare” şi „contrară deontologiei profesionale” a ofiţerului de poliţie L.D., nu poate fi primită favorabil, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că, în realitate, inculpatele sunt cele care au făcut demersuri, (prin intermediul numitului D.V.) pentru a-l întâlni pe ofiţerul de poliţie L.D. şi că, încă de la prima întâlnire cu acesta, din data de 23 noiembrie 2011, inculpata I.A. i-a promis că „va plăti oricât, numai să fie bine”, promisiune care a fost repetată în mod insistent în zilele următoare, când inculpatele au şi oferit denunţătorului o parte din suma de bani promisă.
Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de către cele două inculpate cu privire la individualizarea cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate, reţinând că pedepsele de câte 1 an închisoare sunt just dimensionate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să îndeplinească scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe este însă netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate celor două inculpate.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută anterior de cele două inculpate (care rezultă din numeroasele înscrisuri „în circumstanţiere” pe care le-au depus la dosarul cauzei), atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă, precum şi faptul că ambele inculpate au probleme de sănătate şi au alte persoane în întreţinere, Curtea de Apel a apreciat că perioada arestului preventiv şi pronunţarea condamnării constituie pentru cele două inculpate un avertisment sever şi că, chiar fără executarea pedepsei, acestea nu vor mai săvârşi alte infracţiuni.
Prin urmare, s-a reţinut că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute de art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatele I.A. şi T.L.G.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei penale a primei instanţe, ca legală şi temeinică referitor la cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare stabilită. Ca motiv de casare a fost invocat temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatelor, motivându-se că instanţa de apel nu a dat eficienţă criteriilor art. 72 C. pen., aplicând pedepse care fac ca scopul acestora să nu fie realizat. A solicitat să fie avute în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, atitudinea ulterioară a inculpatelor şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.
Prin recursurile inculpatelor a fost invocat acelaşi caz de casare, solicitându-se reducerea pedepselor, cu menţinerea modalităţii de executare, respectiv a dispoziţiilor art. 861C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a individualizat în mod just pedepsele aplicate inculpatelor I.A. şi T.L.G., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare a acestora, fără privare de libertate.
Critica Parchetului, referitoare la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpatelor nu este întemeiată, iar solicitarea inculpatelor cu privire la reducerea cuantumului pedepselor nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora Ie-a acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana acestora, apreciind just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea efectivă a pedepsei.
În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor aplicate, instanţele au redus cuantumul pedepselor în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii de vinovăţie pentru infracţiunea de dare de mită, având în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatelor.
Din actele dosarului şi înscrisurile depuse în circumstanţiere în faţa instanţei de recurs, rezultă, într-adevăr, că ambele inculpate nu au antecedente penale, au avut un loc stabil de muncă şi o conduită bună anterior săvârşirii faptei, au situaţii familiale deosebite, având în întreţinere mai multe persoane, au avut o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, iar în prezent depun eforturi pentru a se reintegra social.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, deşi datelor ce caracterizează pozitiv persoana inculpatelor nu li s-a atribuit valoarea de circumstanţe atenuante judiciare, acestea au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor pentru infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina lor, apreciindu-se în mod just că, raportat la durata detenţiei preventive a acestora, de 3 luni şi jumătate, ce reprezintă o treime din pedeapsa aplicată, pedepsele aplicate constituie pentru cele două inculpate un avertisment sever.
Drept urmare, Înalta Curte constată că pedepsele au fost corect individualizate, apreciindu-se, în mod corect, că exigenţele art. 52 C. pen. pot fi realizate fără o executare efectivă a pedepselor.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există niciunul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatele I.A. şi T.L.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatele I.A. şi T.L.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3358/2012. Penal → |
|---|
