ICCJ. Decizia nr. 3365/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3365/2012
Dosar nr. 339/32/2012
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău şi înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi înregistrată la nr. 624/P/2011, petentul S.V., a solicitat efectuarea de cercetări faţă executorul judecătoresc B.E., precum şi faţă de avocatul Ş.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. şi ped. de art. 246 cu referire la art. 248 C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., uz de fals prev. de art. 219 C. pen., ameninţare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 291 C. pen., asociere pentru săvârşire de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Prin plângerea adresată D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău şi înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, S.I.V. susţine următoarea situaţie de fapt faţă de B.E., executor judecătoresc, şi Ş.D., avocat în cadrul Baroului Bacău:
Prin sentinţa civilă nr. 1432/D/2010 pronunţată în Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău, i s-au recunoscut petentului S.I.V. şi altor persoane drepturi băneşti. A fost obligată pârâta SC P. SA, să plătească reclamanţilor drepturi băneşti ce urmau a fi actualizate de la data scadenţei la data plăţii efective.
În Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău, a fost reprezentat de avocat Ş.D. căruia i-a plătit onorariul în sumă de 50 RON fără a-i elibera chitanţă pentru această sumă de bani.
Ulterior, avocatul Ş.D. a formulat cerere pentru executare silită la B.E.J. B.E. cu sediul în Moineşti, fără a avea aprobarea sa. Cererea de executare silită a fost semnată de avocat Ş.D. în locul său.
Petentul precizează că a solicitat informaţii şi l-a atenţionat şi prin scrisoare recomandată pe executorul judecătoresc să pună în executare hotărârea judecătorească, dar acesta a refuzat comunicându-i prin adresa din 11 aprilie 2011 să se prezinte la sediul biroului pentru clarificarea conţinutului plângerii.
Menţiunea din această adresă, respectiv că în cazul în care nu se va prezenta va sesiza organele de cercetare penală militare, petentul o apreciază ca pe o ameninţare la adresa sa.
Executorul judecătoresc a recuperat în contul creanţei suma de 2.190 RON potrivit recipisei de consemnare din 11 mai 2011, deşi din verificările efectuate ulterior a constatat că SC O.P. SA era debitoare cu suma de 5.613,41 RON.
S.I.V. a anexat „un tabel nominal cu reclamanţii din Dosarul nr. 6496/110/2008” în care, la poziţia 22, figurează cu suma de 5.613,41 RON.
S.I.V. apreciază că „a fost înşelat (...) de grupul infracţional organizat format din avocat şi executor judecătoresc şi consideră că executorul judecătoresc B.E. şi respectiv avocat Ş.D. au săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ameninţare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 271 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin ordonanţa din data de 23 februarie 2012, dată în Dosarul nr. 624/P/2011, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.E. - executor judecătoresc şi Ş.D. - avocat - sub aspectul săvârşiri infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în scrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ameninţare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 271 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. aplic. art. 33 lit. a) C. pen., deoarece aceste fapte nu există.
Totodată, a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare privind pe S.I.V., pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de denunţare calomnioasă şi tentativă la înşelăciune, prev. de art. 259 C. pen. şi art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. în favoarea Parchetului Militar laşi.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 195/II/2/2012.
Nemulţumit de soluţiile pronunţate, petentul, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., s-a adresat cu plângere penală instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Bacău, cauza fiind înregistrată sub nr. 339/32/2012, solicitând următoarele:
- desfiinţarea rezoluţiei nr. 195/II din 28 martie 2012 şi ordonanţei din data de 23 februarie 2012, pronunţată de procurorul P.V., restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea continuării cercetărilor faţă de cei 2 învinuiţi, de fapt să se facă cercetări cu adevărat faţă de aceştia în conformitate cu prevederile C. proc. pen. şi nu apărarea lor penală pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate în plângerea iniţială;
- disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare privind pe P.V. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - fapta prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen., favorizarea infractorilor - fapta prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen. şi denunţare calomnioasă - fapta prevăzută şi pedepsită de art. 259 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru motivele absolut întemeiate pe care le voi arăta mai jos;
- continuarea cercetărilor în ceea ce îl priveşte pe numitul B.E. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de denunţare calomnioasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 259 C. pen.
Petentul a susţinut că atât prin rezoluţia, cât şi prin ordonanţa sus-menţionată, se demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că cei doi reprezentanţi ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu au făcut altceva decât să apere pe cei doi infractori şi să-i încalce, în mod grosolan, drepturi elementare prevăzute de legile ţării, de Constituţia României şi de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Referitor la plângerea sa formulată împotriva ordonanţei, a arătat că aceasta a fost primită la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pe data de 27 martie 2012, iar rezoluţia procurorului general este pronunţată pe data de 28 martie 2012, ceea ce denotă nu numai că acesta nu a lecturat plângerea subsemnatului, ba mai mult nici nu a cercetat lucrările dosarului, pentru că practic nici nu avea timp să facă acest lucru în mai puţin de o zi.
Petentul a susţinut că din analiza ordonanţei, rezultă că procurorul se contrazice singur de la un paragraf la altul, motivează doar pe susţinerile celor doi învinuiţi pe care i-a audiat consultându-se cu aceştia, el fiind exclus total de la faza de cercetare penală, nedându-i-se posibilitatea de a da declaraţie în calitatea de parte vătămată şi de a prezenta probe suplimentare.
Astfel, nu i s-a dat posibilitatea să prezinte adresa din 01 februarie 2012 prin care Corpul de Control al Ministerului Justiţiei i-a făcut cunoscut că „s-au efectuat verificări cu privire la activitatea executorului judecătoresc B.E. şi s-au constatat deficienţe în ce priveşte calitatea actelor şi lucrărilor acestuia, motiv pentru care Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bacău a exercitat acţiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc pentru săvârşirea abaterii disciplinare „întârzierea sistematică şi neglijentă în efectuarea lucrărilor”, prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.
Totodată, petentul a făcut mai multe precizări, la motivarea de către procuror a ordonanţei sus-menţionate şi anume în legătură cu conţinutul scrisorii recomandate privind somarea executorului judecătoresc în virarea sumelor ce i se cuveneau, concluzionând că cererea de executare a fost întocmită în lipsa şi fără acordul său; precizări cu privire la numărul real de reclamanţi, corectând numărul acestora, de la 23 la 25; imputarea procurorului a faptului că a reluat fraze întregi din afirmaţiile învinuitului avocat Ş.D., fără a fi verificată veridicitatea acestora; neverificarea de către procuror a susţinerii sale că a achitat avocatului la fel ca şi ceilalţi reclamanţi câte 50 RON, pentru care însă nu a primit nici o chitanţă şi nici nu s-a încheiat contract de asistenţă juridică. Mai mult decât atât, procurorul în scopul favorizării infractorului, a luat de bună afirmaţia acestuia, respectiv că petentul că nu i-a achitat suma de bani reprezentând onorariul de avocat şi că avocatul a achitat din banii lui aceasta suma, eliberând chitanţa din 15 septembrie 2010, în aceasta chitanţă figurând eu plus alte 3 persoane, consemnându-se primirea sumei de 400 RON reprezentând onorariul de avocat în Dosarul nr. 6496/110/2008. Critică aceste afirmaţii, arătând că pentru un dosar din 2008 avocatul a tăiat o chitanţa pe data de 15 septembrie 2010 şi, mai mult, această chitanţa nu are nici o serie şi nici un număr. În pofida faptului ca acestea sunt documente fiscale cu regim special şi personalizate, susţine că nu a primit nici o copie după nici o chitanţă, ori orice contract de asistenţă juridică se încheie în mod individual, pentru fiecare petent în parte, eliberarea chitanţei se face tot în mod individual pentru fiecare petent în dublu exemplar din care unul se înmânează petentului.
Petentul susţine, de asemenea, că nu a apelat la acest avocatul Ş.D. să înainteze dosarul spre executare, aşa cum de altfel s-a întâmplat şi cu ceilalţi reclamanţi din acelaşi dosar, arătând că împuternicirea avocaţială are un număr, dar nu are nicio dată înscrisă pe ea, iar pretinsul contract de asistenţă juridică are înscris anul 2008, dar nu are specificată ziua, luna, aşa cum este normal să se specifice.
Cât priveşte cererea de executare, aceasta nu a fost făcută în prezenţa sa, şi pe cale de consecinţă, nu avea cum să fie semnată de petent, procurorul luând de bune numai afirmaţiile infractorilor reclamaţi, fără să ţină cont de realitate, în scopul vădit de a-i proteja pe cei doi infractori.
Cât priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 09 februarie 2012 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, prin care s-a stabilit că scrisul ce completează împuternicirea avocaţială a fost executat de către avocatul Ş.D., iar semnătura de la rubrica „forma de exercitare a profesiei - prin avocat a fost executată tot de către acesta, iar semnătura de la rubrica „client/reprezentant” a fost executată de către S.I.V.”, susţine că nu poate fi luat în seamă, întrucât nu a fost anunţat de către procuror, despre intenţia de a dispune în cauză efectuarea unui raport de expertiza grafologică. Nu numai că nu am fost anunţat, ba mai mult a fost ignorat total de acesta în tot timpul efectuării cercetărilor. Totodată, susţine şi faptul că la întocmirea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică este obligatoriu să fie prezentă persoana al cărei scris sau semnătură se expertizează, că aceasta trebuie să dea proba de scris sau de semnătură în mai multe poziţii, de exemplu stând în picioare, stând pe scaun etc. Pentru acest motiv, ameninţă că va sesiza Ministrul de Interne pentru a se verifica cine se face responsabil de săvârşirea acestui abuz prin întocmirea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică fără să se respecte procedurile legale, aşa cum a arătat mai sus, şi să se ia măsuri în consecinţă.
A mai criticat ordonanţa şi pentru faptul că în conţinutul său s-a susţinut că „calculul a fost efectuat de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv şi S.I.V.” întrebând de ce nu i s-a adus la cunoştinţa modul de calcul dacă totul este transparent? Fiind calculul unor drepturi băneşti care i se cuveneau atât lui, cât şi celorlalte părţi din aceasta hotărâre, dacă se afirmă că s-a făcut executarea corectă, de ce i se ascund şi se refuză cu obstinaţie să i se prezinte aceste calcule? În altă ordine de idei de ce reclamanţi din acelaşi dosar, pentru aceleaşi perioade lucrate, cu aceleaşi sume trecute în tabelul de calcul aflat la dosar au încasat de la executor sume diferite, criticând în continuarea modul de calcul a sumelor ce i se cuveneau.
În concluzie, petentul susţine că ordonanţa este dată de procuror ca răzbunare la faptul că a avut marea îndrăzneală, să reclame un avocat şi un executor, şi, mai mult să reclam la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tergiversarea instrumentării plângerii mele penale.
Pentru soluţionarea plângerii, Curtea a solicitat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atât dosarul de urmărire penală nr. 624/P/2011, cât şi rezoluţia nr. 195/II/2/2012.
Analizând soluţiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reţinut în rezoluţiile atacate, o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate şi în mod corect a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată a intimaţilor, întrucât faptele nu există, soluţia fiind legală şi temeinică, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente, Curtea însuşind-şi în totalitate motivarea procurorului.
Prin sentinţa civilă nr. 1432/D/2010 pronunţată în Dosarul nr. 6496/110/2008 a Tribunalului Bacău, a fost admisă acţiunea formulată de către S.I.V. şi alte persoane (foşti angajaţi ai SC P. SA) prin mandatar avocat Ş.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, având ca obiect „drepturi băneşti”.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor, în funcţie de perioada în care au avut calitatea de salariaţi, ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale, respectiv 4.000 m.c. pentru anii 2005-2006 şi a suplimentării salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă ce se acordă în luna octombrie a fiecărui an, în cuantum de un salariu minim la nivel de ramură, pentru perioada 2005-2007, drepturi băneşti ce vor fi actualizate de la data scadenţei la data plăţii efective.
Avocat Ş.D. în declaraţia dată, precizează că a fost rugat de către reclamantul S.I.V. să-l reprezinte alături de alte 23 de persoane în procesul ce a format obiectul Dosarului nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău privind „drepturi băneşti” în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.
Deoarece îl cunoştea, avocat Ş.D. a acceptat acest fapt urmând ca reclamantul S.I.V. să-i plătească suma de 100 RON reprezentând onorariu de avocat.
Acesta din urmă nu a mai achitat suma de bani reprezentând onorariu de avocat - în aceste condiţii avocat Ş.D. achitând el pentru reclamant această sumă de bani şi eliberând chitanţa din 15 septembrie 2010. În această chitanţă figurează S.I.V. alături de alte 3 persoane şi se consemnează primirea sumei de 400 RON reprezentând „onorariu avocat în Dosarul nr. 6496/110/2008”.
La solicitarea reclamantului S.I.V., avocat Ş.D. a acceptat să întocmească şi formele de executare silită a hotărârii judecătoreşti către B.E.J. B.E.
Avocat Ş.D. a eliberat împuternicirea avocaţială prin care a fost împuternicit de S.I.V. ca în baza contractului de asistenţă juridică să „redacteze formele de executare silită şi să-l reprezinte în faţa B.E.J. B.E.”.
Această împuternicire avocaţială a fost completată de către avocat în prezenţa reclamantului S.I.V., acesta semnând la rubrica „client reprezentat”.
Cererea de executare silită înregistrată sub nr. 744/2011, la B.E.J. B.E., a fost completată de avocat Ş.D. fiind semnată de către acesta precum şi de S.I.V.
La dosarul de executare silită mai există o declaraţie din 12 mai 2011 prin care S.I.V. a luat la cunoştinţă că din suma datorată de SC O.P. SA, potrivit sentinţei civile nr. 1432/2010 au fost reţinute la sursă urmând a fi achitate la bugetul statului anumite taxe şi contribuţii.
În cauză a fost efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 09 februarie 2012 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău.
Prin acest raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că scrisul ce completează împuternicirea avocaţială a fost executat de către avocatul Ş.D., iar semnătura de la rubrica „forma de exercitare a profesiei - prin avocat” a fost executată tot de către acesta. Semnătura de la rubrica „client/reprezentant” a fost executată de către S.I.V.
Scrisul ce completează cererea adresată executorului judecătoresc din data de 12 mai 2011 a fost executat de către Ş.D., iar semnătura de la rubrica „semnătură” a fost executată de către numitul S.I.V.
Referitor la săvârşirea faptelor de abuz în serviciu în formă calificată şi înşelăciune reclamate de către S.I.V.
Reclamantul S.I.V. a susţinut faptul că executorul judecătoresc a pus în executare hotărârea judecătorească pentru o sumă mai mică decât cea datorată de debitorul SC O.P. SA, în acest sens reclamantul a anexat la plângerea formulată „un tabel nominal” din Dosarul nr. 6496/110/2008 al Tribunalului Bacău în care este menţionat cu suma de 5.613,41 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească reclamanţilor, printre care şi S.I.V., în funcţie de perioada în care au avut calitatea de salariaţi, anumite drepturi băneşti ce vor fi actualizate de la data scadenţei la data plăţii efective.
Calculul a fost efectuat de SC P. SA în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, respectiv şi S.I.V.
Din suma cuvenită de 3.944 RON (ce a fost actualizată în raport cu rata inflaţiei) au fost reţinute, pentru a fi achitate la bugetul de stat, taxele şi contribuţiile obligatorii (contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj, etc.), fapt ce a fost adus la cunoştinţă de către executorul judecătoresc potrivit declaraţiei semnate de S.I.V.
Potrivit statului de plată SC O.P. SA a virat B.E.J. B.E., în două rânduri, suma de 2.190 RON fiind consemnată la C. Bank prin recipisa din 11 mai 2011 şi respectiv 452 RON ce a fost consemnată prin recipisa din 30 mai 2011.
Aceste recipise au fost înmânate numitului S.I.V. ce a ridicat aceste sume de bani de la R. Bank.
După cum s-a menţionat, avocat Ş.D. a emis chitanţa din 15 septembrie 2009 de plată a onorariului şi pentru S.I.V. deşi acesta nu achitase această sumă de 100 RON.
Petentul S.I.V. a susţinut că executorul judecătoresc a săvârşit infracţiunea de ameninţare constând în faptul că prin adresa din 11 aprilie 2011 i-a pus în vedere să se prezinte la sediul biroului pentru a clarifica o plângere depusă de acesta, atenţionându-l că în caz contrar va fi nevoit să sesizeze organele de cercetare penală.
Referitor la acest fapt, executorul judecătoresc B.E. a precizat că în luna aprilie 2011, S.I.V. s-a prezentat la acest birou şi a solicitat să-i restituie şi o altă recipisă în sumă de 9.044 RON ce i s-ar fi cuvenit ca despăgubiri stabilite printr-o altă hotărâre judecătorească la care ar fi fost obligată SC P. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 1336/D din 10 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7221/110/2008 al Tribunalului Bacău, a fost admisă acţiunea formulată de mai mulţi reclamanţi în contradictoriu cu SC P. SA având ca obiect „drepturi băneşti”. Între reclamanţi figurează şi o persoană cu numele de S.I.V.
Executorul judecătoresc a verificat şi a constatat că identitatea persoanei menţionată în sentinţa civilă nr. 1336/D/2010 este alta decât a reclamantului S.I.V. (fiind doar coincidenţă de nume).
Astfel, S.G.V., care a solicitat primirea recipisei din 04 aprilie 2011 prin care era consemnată suma de 9.044 RON, are un alt domiciliu, un alt C.N.P. faţă de reclamant.
Pentru a lămuri aceste aspecte, executorul judecătoresc a trimis adresa reclamantului S.I.V.
Executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legale cu ocazia punerii în executare a sentinţei civile nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău.
Avocat Ş.D. nu a primit nici o sumă de bani, respectiv onorariu de avocat pentru redactarea formelor de executare din suma primită cu titlul de drepturi băneşti de către S.I.V. de la SC P. SA, potrivit hotărârii ce a fost pusă în executare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că atât executorul judecătoresc, cât şi avocatul şi-au exercitat activitatea în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare, aceştia nefăcându-se vinovaţi de faptele reclamate de către petent.
Cât priveşte criticile formulate de către petent că nu a fost audiat în calitate de parte vătămată, acestea sunt nefondate, întrucât în faza actelor premergătoare, C. proc. pen. stabileşte că nu este obligatorie audierea părţilor, acestea putând depune memorii şi cereri, administrarea de probe făcându-se odată cu începerea urmăririi penale.
Referitor la susţinerile modului ilegal de efectuare a constatării tehnico-ştiinţifice, sunt neîntemeiate, întrucât potrivit art. 113 C. proc. pen., organul de urmărire penală care dispune efectuarea acesteia, stabileşte obiectul, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul la care urmează a fi efectuată lucrarea. Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de organul de urmărire penală.
Cât priveşte cauzele privind infracţiunile de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală poate prezenta scripte de comparaţie, fiind opţională dispoziţia ca persoana în cauză să prezinte o piesă scrisă de mâna sa.
Criticile formulate de petent cu privire la sumele datorate de către unitatea debitoare, componenţa acestora, comparaţia cu sumele datorate altor persoane în situaţii similare nu pot forma obiectul unei plângeri penale, ci puteau constitui motive pentru formularea unei contestaţii la executare, în materie civilă,putându-se solicita efectuarea unei expertize contabile care să clarifice toate aspectele invocate. Executorul, după încuviinţarea executării de către instanţa de judecată, a executat sumele comunicate de către unitatea debitoare respectiv calculate de către SC P. SA acesta nefăcându-se vinovat de comiterea vreunei fapte penale. Faptul că în activitatea executorului judecătoresc s-au constatat deficienţe în ce priveşte calitatea actelor şi lucrărilor acestuia de către Ministerul Justiţiei, nu înseamnă că aceste fapte au îmbrăcat o formă infracţională, în condiţiile în care acest minister poate exercita doar un control administrativ asupra activităţii executorilor judecătoreşti, putând dispune măsuri în consecinţă. Referitor la nemulţumirile petentului referitoare la cuantumul creanţei în raport cu debitoarea SC O.P. SA, rezultate din titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 1432/D/2010 a Tribunalului Bacău, şi Ministerul Justiţiei se pronunţă că se pot valorifica numai pe calea contestaţiei la executare, cu respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de dispoziţiile legale.
Cât priveşte acuzaţiile către avocatul Ş.D., acestea au fost înlăturate în mod corect pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafologică, efectuat cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentinţa penală nr. 71 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.V. împotriva ordonanţei din data de 23 februarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 624/P/2011 şi confirmată prin rezoluţia nr. 195/II/2/2012 din 28 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A menţinut rezoluţia atacată.
A disjuns capătul de cerere privind plângerea penală formulată împotriva procurorului P.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a înaintat-o spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S.V., recurs care a fost motivat în scris (Dosar nr. 339/32/2012).
Recursul este inadmisibil.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. „nemodificat”, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Potrivit alin. (13) al aceluiaşi articol „plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.
Prin Legea nr. 202/2010, la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Raportat la dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul, precum şi la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 25 mai 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menţionate (25 noiembrie 2010) constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 C. proc. pen., urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul S.V. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.V. împotriva sentinţei penale nr. 71 din data de 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 339/32/2012.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3359/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
