ICCJ. Decizia nr. 3346/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3346/2012
Dosar nr. 7197/2/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în baza art. 1608aalin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., arestat în baza MAP nr. 27/UP din 10 iulie 2012, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 21 septembrie 2012, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. 7197/2/2012, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.N.
În motivarea cererii, inculpatul B.N. a invocat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi nu se justifică privarea de sa libertate, întrucât nu există posibilitatea influenţării actelor de urmărire penală ce au rămas de efectuat, dar şi împrejurarea că unele dintre persoanele cercetate în aceeaşi cauză pentru fapte mult mai grave, se află în stare de libertate.
Pe de altă parte, inculpatul a invocat circumstanţele sale personale, respectiv starea precară de sănătate, faptul că este singurul întreţinător al familiei, şi are o ocupaţie stabilă, apreciind că se poate dispune în privinţa sa măsura liberării provizorii.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., instanţa a apreciat că este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul B.N. este cercetat în stare de arest preventiv pentru suspiciunea comiterii infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în fapt, că a sprijinit gruparea infracţională constituită şi coordonată de numiţii N.R., G.G., J.A.F., C.D. şi M.O.l., iniţiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente unei importante cantităţi de motorină, comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăţi comerciale tip „fantomă", controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecţie reprezentat de foşti factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.
În acest sens, inculpatul B.N. acţiona sub coordonarea directă a numiţilor G.G. (fiind şi finul acestuia) şi C.D., realizând legătura cu palierul de furnizare a documentelor contabile, ce asigură aparenţa de legalitate a operaţiunilor evazioniste în cauză. Totodată, acesta era implicat în schimburi valutare în folosul grupării infracţionale din speţă, fiind şi cel care achiziţionează constant terminale telefonice mobile şi cartele telefonice utilizate de grupare la realizarea unor discuţii în condiţii ridicate de conspirativitate.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplineşte condiţiile formale de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.N. fiind arestat preventiv pentru infracţiuni pedepsite cu închisoare ce nu depăşeşte 18 ani. O atare împrejurare conferă însă inculpatului doar o vocaţie la liberare provizorie, nu şi un drept la o astfel de măsură, a cărei dispunere este condiţionată de constatarea aptitudinii liberării provizorii de a permite realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1), (2) C. proc. pen.
Pentru acordarea liberării provizorii este esenţială, aşadar, o evaluare atentă a tuturor împrejurărilor cauzei, pentru a se stabili în-ce măsură menţinerea temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a unei persoane este însoţită şi de persistenţa aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privării de libertate în scop preventiv.
În aprecierea acestei aptitudini, instanţa trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât şi eventuala evoluţie ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În cauza de faţă, Curtea de Apel a apreciat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie a inculpatului, astfel încât nu se justifică pertinent acordarea acesteia în actualul stadiu procesual.
În acest sens, a reţinut că inculpatul B.N. este cercetat pentru săvârşirea unor fapte grave, ce s-ar putea circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală în forma de participaţie a complicităţii, fapte a căror presupusă săvârşire a implicat o pregătire prealabilă minuţioasă, dar şi consecvenţă în comiterea lor. Specificul activităţilor ilicite ce fac obiectul urmăririi penale, implicarea unui număr mare de suspecţi, dar şi prejudiciul enorm cauzat prin actele ilicite (evaluat la nivelul a 16 milioane euro) evidenţiază o periculozitate socială însemnată a activităţii infracţionale şi a autorilor acesteia, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie îl va avea asupra ordinii publice şi, implicit, asupra bunei desfăşurări a procesului penal.
Or, în cazul inculpatului B.N., se presupune că acesta a avut o contribuţie destul de însemnată la desfăşurarea activităţilor infracţionale, evidenţiată de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat şi de declaraţiile martorilor l.M.G. şi S.P.
În plus, circumstanţele sale personale nu sunt substanţial favorabile, inculpatul implicându-se în activitatea ilicită în pofida existenţei unei surse licite de venit (respectiv creşterea animalelor) şi neaflându-se la primul conflict cu legea penală (fiind sancţionat administrativ de 2 ori, în anii 2011 şi 2012 pentru fapte de altă natură). Aceste elemente de fapt evidenţiază o anumită predispoziţie a inculpatului spre nesocotirea normelor de drept şi sunt insuficiente pentru a garanta adecvat că, liberat provizoriu, inculpatul se va abţine de la săvârşirea unor acte similare şi se va prezenta la toate chemările organelor judiciare.
Celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului -implicarea sa în întreţinerea membrilor familiei aflaţi în nevoie -trebuie analizate doar coroborat cu celelalte circumstanţe ale cauzei, şi, în consecinţă, nu pot legitima, în mod singular, constatarea oportunităţii măsurii alternative solicitate.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi stadiul actual al procedurii, cauza aflându-se încă în faza de urmărire penală, fază a cărei finalizare reclamă investigarea detaliată a tuturor persoanelor implicate în gruparea infracţională şi a activităţilor complexe desfăşurate de acestea. Intervalul de timp în care inculpatul B.N. s-a aflat în stare de arest este şi el redus (mandatul de arestare preventivă fiind emis la data de 10 iulie 2012), astfel încât, dată fiind complexitatea cauzei, măsura arestării preventive este încă proporţională cu ponderea interesului public spre a cărui protejare se tinde prin dispunerea ei.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul.
În şedinţa publică din 18 octombrie, recurentul inculpat B.N. a învederat instanţei că îşi retrage recursul declarat.
Faţă de această manifestare de voinţă a recurentului inculpat B.N., urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. şi a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală, pronunţată în Dosarul nr. 7197/2/2012 (2855/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3368/2012. Penal → |
|---|
