ICCJ. Decizia nr. 3345/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3345/2012
Dosar nr. 6968/2/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar:
Prin încheierea din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012), în temeiul art. 1608 C. proc. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza art. 1608a C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata C.M.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 6968/2/2012, inculpata C.M. a solicitat, în temeiul art. 1601, 1602 şi urm. C. proc. pen. liberarea sa provizorie sub control judiciar, învederând că sunt îndeplinite condiţiile legale şi anume: pedeapsa pentru infracţiunile pentru care este cercetată nu depăşesc 18 ani închisoare, nu ar exista date din care să rezulte că inculpata va săvârşi alte infracţiuni şi nici că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, are cunoştinţă de cazurile în care se revocă liberarea provizorie, conform dispoziţiilor art. 16010 C. proc. pen.
Referitor la admisibilitatea cererii, petenta a invocat decizia nr. 316/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia „în cazul cererii de liberare provizorie, instanţa examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 1608C. proc. pen., îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 1606 C. proc. pen. Condiţiile prev. de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia şi ca atare se examinează de către instanţă în etapa soluţionării cauzei, după admiterea în principiu".
Petenta a invocat faptul că legea prevede, pentru infracţiunile ce i se impută, pedepse ce nu depăşesc 18 ani închisoare, iar la acest moment nu este stabilită în mod cert, valoarea prejudiciului. În acelaşi sens, petenta a invocat decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M.Of. nr. 886/14.12.2011), dată în interpretarea dispoziţiilor art. 1608a alin. (2) teza a ll-a şi alin. (6) teza a ll-a C. proc. pen., prin care s-a statuat că, în cadrul examenului de temeinice a cererii de liberare provizorie, instanţele, în situaţia în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură ar putea fi îndeplinită buna desfăşurare a procesului penal prin punerea în libertate provizorie.
Referitor la circumstanţele personale, petenta a arătat următoarele: are vârsta de 47 ani, nu are antecedente penale, este căsătorită, are un copil minor în întreţinere, are domiciliul în municipiul Bacău, str. N., judeţul Bacău, este contabil autorizat în condiţiile O.G. nr. 65/1994.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Inculpata C.M. este cercetată penal de către D.N.A., împreună cu inculpata G.G., C.D., J.A.F., S.F.D., B.N., P.D.E. şi B.M., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi constituire sau sprijinire a unui grup infracţional organizat [art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.], prejudiciul fiind de 15 milioane euro.
Măsura arestării preventive a celor 8 inculpaţi a fost luată prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, (Dosar nr. 5554/2/202), fiind prelungită de două ori, până în prezent.
Petenta inculpată C.M. este cercetată penal pentru complicitate de evaziune fiscală şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.
În esenţă gruparea infracţională, coordonată de inculpaţii N.R., G.G., C.D., J.A.F. şi M.O.l., a iniţiat un mecanism evazionist ce a vizat sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantităţi de motorină, comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăţi comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, activităţile fiind asigurate cu un palier de protecţie de la vârful A.N.A.F.
Din cercetări au rezultat indicii temeinice, potrivit cărora, în baza dispoziţiilor transmise de N.R., prin intermediul lui G.G., inculpata C.M., contabil autorizat, a elaborat o parte din documentele contabile aferente operaţiunilor comerciale cu combustibili realizate de SC E.R.G. SRL – N.B., fără să aibă o calitate oficială în cadrul firmei respective şi Ie-a transmis prin e-mail către L.G.N. (contabil angajat al firmei).
Inculpata C.M. elabora iniţial un set de documente care însoţeau motorina EURO 5, provenită de la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept C.L.G. - uşor accesibil) pe circuitul real, către staţiile de distribuţie din judeţul Sibiu. Ulterior aceste documente erau distruse de G.G., şi primea prin e-mail, un nou set de documente de la C.M., aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor, în care erau angrenate formal firmele intermediare/”fantomă", aceste acte constituind în fapt evidenţele contabile aferente tranzacţiilor şi care constituiau baza declaraţiilor efectuate către organele fiscale, rezultatul real fiind evaziunea fiscală în paguba bugetului statului.
Prin mecanismul organizat de inculpata C.M. şi inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă" s-a obţinut sustragerea de la verificările organelor fiscale, în contextul în care acestea nu pot stabili realitatea livrărilor şi caracteristicilor/provenienţa produselor expediate de la SC E.R.G. SRL către destinatarii fictivi.
Împrejurarea că inculpata era conştientă de ceea ce face rezultă din faptul că nu a relaţionat niciodată direct cu N.R., pe care îl numea „R" în discuţiile cu G.G.
În acelaşi mod proceda inculpata C.M. şi atunci când discuta de societăţile comerciale „fantomă", pe care le indica cu apelativul „A", „M", „X", „K.".
Curtea de Apel a reţinut că în cauză sunt probe directe privind implicarea conştientă a inculpatei C.M. în mecanismul evazionist care a provocat pagube grave bugetului statului, respectiv nota de constatare contabilă, actele financiar - contabile şi de transport, declaraţiile martorilor, înregistrările convorbirilor telefonice.
În contradicţie cu probele din dosar, inculpata continuă să nege implicarea sa în circuitul evazionist respectiv.
În concluzie, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi ulterior prelungirea acestei măsuri.
În aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, Curtea de Apel a avut în vederea gravitatea extremă a faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, consecinţele grave, de ordinul milioanelor de euro, provocate bugetului statului, modalitatea de organizare şi de a asigura protecţie grupului infracţional, numărul mare al actelor materiale şi al făptuitorilor, precum şi funcţiile importante deţinute de unii în aparatul de stat.
Toate acestea conduc la concluzia că această cauză este deosebit de complexă implicând un probatoriu corespunzător.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpata C.M., în raport de împrejurarea că aceasta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că inculpata are un grad superior de pregătire profesională, în domeniul financiar - bancar, cunoştea toate elementele mecanismului evazionist la care a aderat, neagă faptele şi deci va încerca prin orice mijloace să zădărnicească descoperirea tuturor actelor materiale şi a tuturor sumelor sustrase.
Împotriva încheierii primei instanţe, inculpata C.M. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate, ca nelegală şi netemeinică şi, rejudecând, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susţinerea recursului, a arătat că erau întrunite dispoziţiile legale pentru admiterea cererii, întrucât din dosar nu rezultă că ar fi putut împiedica buna desfăşurare a procesului penal şi nu există date sau indicii că inculpata ar putea influenţa mersul cauzei.
A criticat hotărârea atacată, arătând că instanţa a analizat greşit temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă şi a respins cererea având în vedere aceste considerente. În acest sens, a invocat decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a decis că instanţa, în situaţia subzistenţei temeiurilor arestării preventive, va analiza în ce măsură punerea în libertate poate afecta buna desfăşurare a procesului penal. Sub acest aspect, a arătat că instanţa a făcut o analiză a pericolului social, însă nu a luat în considerare circumstanţele personale, care aveau o mare relevanţă, respectiv inculpata nu are antecedente penale, este integrată social, are un copil în întreţinere. Instanţa nu a avut în vedere nici măsurile şi actele procesuale îndeplinite la momentul soluţionării cererii, cauza ajungând la momentul efectuării expertizei contabile, deşi inculpata a predat toate documentele contabile şi Ie-a pus la dispoziţia organelor de cercetare.
Analizând recursul declarat de inculpată, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
Examinând recursul inculpatei, prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanţă a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatei, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpata este cercetată nu depăşeşte limita maximă de 18 ani închisoare.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ce priveşte această a doua condiţie prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatei, stadiul procesual şi complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate, vârsta, antecedentele, precum şi alte situaţii privind persoana inculpatului, se constată că din actele şi lucrările dosarului nu se relevă date concrete pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpata C.M. ar săvârşi sau ar întreprinde acţiuni de natură a influenţa probatoriul în cauză.
Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege nu conduce însă automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât alături de vocaţia legală a inculpatei de a formula oricând în cursul procesului o astfel de cerere, în condiţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., trebuie examinată şi oportunitatea cererii, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) şi (8) C. proc. pen.
În lipsa unor criterii legale care pot sta la baza aprecierii temeiniciei cererii, Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc faptele de complicitate de evaziune fiscală şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, presupus comise de inculpata C.M. (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptelor, valorile sociale lezate şi urmările săvârşirii faptelor), cât şi la cele care privesc persoana inculpatei, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins şi prin liberarea provizorie a inculpatei.
În ce priveşte datele sale personale, se constată, într-adevăr, că inculpata - care nu are antecedente penale, este integrată social, are un copil în întreţinere - beneficiază de circumstanţe favorabile, însă acestea nu pot fi valorificate în mod singular.
Examinarea gradului de pericol social al faptei şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatei nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunţându-se în mod constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor de complicitate la evaziune fiscală şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, reflectat de modalitatea în care se presupune că a săvârşit faptele pentru care este cercetată, lăsarea inculpatei în libertate nu se impune în acest moment procesual. Sub acest aspect, Curtea reţine rolul important pe care inculpata l-a avut în cadrul mecanismului evazionist, în care, în calitate de contabil autorizat, elabora iniţial un set de documente care însoţeau motorina EURO 5 provenită de la SC E.R.G. SRL, iar, ulterior, transmitea prin e-mail un nou set de documente, aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor, în care erau angrenate formal firmele "fantomă", aceste acte constituind în fapt evidenţele contabile aferente tranzacţiilor şi stând la baza declaraţiilor efectuate către organele fiscale. Prin mecanismul organizat de inculpata C.M. împreună cu inculpatul G.G., utilizându-se firma „fantomă" s-a obţinut sustragerea de la verificările organelor fiscale, în contextul în care acestea nu pot stabili realitatea livrărilor şi caracteristicilor/provenienţa produselor expediate de la SC E.R.G. SRL către destinatarii fictivi.
Raportat la toate aceste date, Înalta Curte apreciază că lăsarea inculpatei în libertate nu este oportună la acest moment procesual.
Curtea mai reţine că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică în funcţie de necesitatea asigurării bunei desfăşurări a cercetării judecătoreşti, atâta timp cât faţă de inculpată s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru fapte de o mare gravitate, de crimă organizată şi complicitate la evaziune fiscală, în cadrul unei cauze complexe, raportat la numărul mare de inculpaţi, membri ai grupului infracţional şi prejudiciul foarte mare reţinut în actul de inculpare, aspecte în raport de care trebuie înlăturat riscul de împiedicare a aflării adevărului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012), cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6968/2/2012 (2903/2012).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 325 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3346/2012. Penal → |
|---|
