ICCJ. Decizia nr. 3458/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3458/2012
Dosar nr. 104/35/2012/a1
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se află înregistrat dosarul nr. 104/35/2012**, care are ca obiect cererea de revizuire formulată de petenta L.V. împotriva sentinţei penale nr. 65/PI din 9 mai 2012 ( în procedură prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.).
Pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2012, petenta L.V. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 2781 alin. (6) C. proc. pen., apreciind că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2012, a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 31 octombrie 2012 şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenta L.V., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. (1) şi ale art. 2781 alin. (6) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional poate fi sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale dacă sunt întrunite trei condiţii şi anume: dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă să fie în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
S-a reţinut că revizuienta a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare şi ale art. 2781 alin. (6) C. proc. pen., care reglementează procedura de judecare a plângerii împotriva actelor procurorului; cum obiectul dosarului îl constituie cererea de revizuire formulată de către L.V. împotriva unei hotărâri pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., este evident că dispoziţiile a căror neconstituţionale se invocă nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Totodată, instanţa de fond , având în vedere împrejurarea că petenta a depus la dosarul cauzei cererea de recurs împotriva încheierii prin care urma să se soluţioneze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (fila 23 din dosar), a înaintat dosarul cauzei instanţei de control judiciar, în vederea soluţionării căii de atac exercitată de petenta.
La termenul de judecată din 24 octombrie Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibiIităţii recursului declarat.
Excepţia inadmisibilităţii este întemeiată.
Examinând recursul declarat de petenta L.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 104/35/2012**, în raport cu excepţia pusă în discuţie de către instanţă, din oficiu, cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibil, pentru considerentele ce succedă.
Din analiza coroborată a art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 3851 şi art. 3852 din acelaşi cod rezultă că recursul este inadmisibil şi atunci când se declară cu depăşirea ori încălcarea limitelor legale în care se poate declara de către diferiţii titulari (adică în cazuri şi condiţii neprevăzute de lege).
În concret, petenta revizuientă a formulat recurs cu o lună înainte ca, în speţă, Curtea de Apel Oradea să se fi pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
La data de 5 septembrie 2012 (data declarării recursului de către petentă), în cauză, nu exista pronunţată vreo hotărâre care să poată fi atacată cu recurs. La acea dată, pentru petenta L.V., nu se născuse dreptul de a ataca cu recurs hotărârea sus-menţionată şi prin urmare, ea nu putea să exercite un drept eventual şi în plus, aceasta nu putea anticipa soluţia instanţei.
Înalta Curte constată deci că recursul petentei revizuiente a fost declarat la 5 septembrie 2012 în condiţii nelegale, nevizând, practic, încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 104/35/2012**.
Recursul declarat învederându-se , aşadar, inadmisibil , urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuientă va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta L.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 104/35/2012**.
Obligă recurenta revizuienta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3453/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3460/2012. Penal → |
|---|
