ICCJ. Decizia nr. 3460/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3460/2012
Dosar nr. 590/100/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 317 din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 590/100/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., precum şi cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul Z.S.G., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 10 decembrie 2011 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile astfel:
- către partea civilă Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei suma de 306 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea sumei;
- către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş"; Baia Mare suma de 721,02 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea sumei;
- către partea civilă C.M.V., domiciliată în Sighetu Marmaţiei, Maramureş, suma de 3.100 lei despăgubiri materiale;
- către partea civilă P.I., domiciliată în Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş, suma de 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale;
- către partea civilă C.L.G., născută la 21 aprilie 2007, reprezentată legal de partea civilă P.I., suma de 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale şi suma de 300 lei despăgubiri periodice lunare începând cu data de 9 decembrie 2011 şi până la majorat sau noi dispoziţii.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte - bucăţi de lemn şi spătar scaun - înregistrate la poziţia nr. 40/2012 (pct. 1 şi 2) în registrul corpurilor delicte al instanţei.
S-a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a celorlalte corpuri delicte înregistrate la poziţia nr. 40/2012, după care corpul delict - cuţit de bucătărie (pct. 4) va fi restituit martorului P.N.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 4.300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu S.A. ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că victima C.V.M. locuia împreună cu concubina sa, partea civilă P.I. şi cei trei copii ai părţii civile, într-o cameră a imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş. Dintre cei trei copii ai părţii civile P.I., minora Z.G. are ca tată pe inculpatul Z.S.G., iar minora C.L.G. are ca tată pe victima C.V.M., cel de al treilea copil neavând paternitatea recunoscută.
Între inculpat şi victimă au existat animozităţi de-a lungul timpului, determinate de faptul că partea civilă P.I. a întreţinut relaţii de concubinaj iniţial cu inculpatul şi apoi cu victima, cu fiecare având un copil.
In acelaşi imobil, dar într-o altă cameră mai locuieşte martorul P.N., cumnatul părţii civile P.I.
In data de 9 decembrie 2011, la locuinţa martorului P.N. se aflau inculpatul Z.S.G. şi martorul T.I. şi consumau alcoolice. Martorul P.N. a chemat-o şi pe victimă, şi toţi au consumat alcool, ajungând stare de ebrietate.
La un moment dat, între inculpat şi victimă s-au purtat discuţii mai aprinse datorită neînţelegerilor mai vechi legate de concubina lor. Potrivit declaraţiei martorului T.I., în cursul acestor discuţii, victima şi inculpatul stăteau faţă în faţă şi se mai îmbrânceau cu mâna, apoi victima l-a prins de haină pe inculpat şi cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul aplicându-i victimei lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi peste corp până victima a căzut.
Martorul P.N. a intervenit şi i-a despărţit, ajutând-o pe victimă să se ridice şi să se aşeze pe pat.
În acel moment, inculpatul a văzut că victima avea la brâu un cuţit şi, după un schimb de replici, când victima s-a ridicat ţinând în mână cuţitul, inculpatul i-a aplicat din nou lovituri cu pumnii peste tot corpul. In urma loviturilor victima a căzut, poziţie în care inculpatul a lovit-o cu picioarele în cap şi în zona toracelui, apoi a luat un scaun cu care a lovit victima în cap, scaunul desfăcându-se în bucăţi şi, deşi victima era întinsă la podea, a continuat să o lovească, în zona capului, cu o bucată din scaunul rupt.
Martorul P.N. a intervenit, spunându-i inculpatului să înceteze întrucât o va omorî pe victimă, şi, cu toate că victima nu mai mişca, inculpatul a mai lovit-o.
Victima a fost transportată la Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei fiind diagnosticată cu „politraumatism cranian sever, stare comatoasă, stare de ebrietate";, după care a fost transferată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „dr. Constantin Opriş"; Baia Mare, unde la data de 11 decembrie 2011 a decedat.Potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 1213/253 din 11 ianuarie 2012 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Maramureş, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anorexiei cerebrale post comprimare - lovire cu corp dur a regiunii cervicale, leziuni care au avut rol tanatogenerator şi care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur în cadrul unei heteroagresiuni din data de 9 noiembrie 2011.
Prin raport sunt constatate şi ale leziuni traumatice descrise la examenul extern precum „periorbital bilateral echimoze violacee tumefiate; piramida nazală tumefiată; obrazul stâng violaceu, tumefiat; suprasprâncenos drept şi lateral pe pleoapa superioară, plăgi contuze; excoriaţie cu crustă la nivelul parietal drept; pavilioanele urechilor, stângă şi dreaptă, violacee; echimoze la nivelul sub şi retroarticular stâng şi drept; echimoze violacee tumefiate şi plăgi la nivelul clavicular drept, a umărului drept şi stâng, a buzei inferioare, la nivelul scapular drept, pe faţa antebraţului drept"; şi la examenul intern precum „hemoragie cerebrală subarahnoidiană, stază şi edem cerebral; echimoze şi hematoame subcutanate la nivelul muşchilor striaşi scheletici; hemoragie masivă interstiţială pe cale de organizare în muşchiul sternocleidomastoidian şi ţesutul lax de vecinătate; plămân asfixie cu congestie, edem, microhemoragii şi arii de emfizem interstiţial; antracoză pulmonară; lipomatoză cardiacă miocard anoxic şi microhemoragii şi rupturi fibrilare; hemoragii splenice intraparenchimatoase diseminate; hematom subcapsular renal; ficat de şoc, ciroză hepatică macronodulară activă; ruptura intimei carotidei; hemoragie subcapsulară de glandă salivară submandibulară pe cale de organizare; hemoragie interstiţială masivă pe cale de organizare în ţesutul lax şi muscular laterocervical, hemoragie în corpusculul glomic şi limfonodulii de vecinătate; hematom de părţi moi perivertebral"; care au fost produse, la fel ca şi leziunile tanatogeneratoare, prin lovire cu corp contondent dur.
Leziunile tanatogeneratoare, şi cele descrise la examenul extern şi intern în raportul de expertiză medico-legală, precum şi aspectele surprinse cu ocazia cercetării la faţa locului confirmă că asupra corpului victimei s-au exercitat multiple violenţe.
În raport de starea de fapt expusă, aşa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului Z.S.G., care în data de 9 decembrie 2011 a suprimat viaţa victimei C.V.M. prin aplicarea de multiple lovituri de mare intensitate, cu pumnii, picioarele şi un corp contondent (scaun), asupra capului şi corpului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
La încadrarea juridică a faptei, instanţa a reţinut că infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui sau, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii morţii celui agresat, ca rezultat al acţiunii sale. De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite, în raport parte anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit şi intensitatea loviturilor. Or, aplicarea de nenumeroase lovituri cu pumnii şi picioarele, precum şi cu un scaun, în zone vitale, în majoritate asupra capului şi toracelui, cu o intensitate deosebită, dedusă din gravitatea leziunilor cauzate, evidenţiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii sale şi, chiar dacă nu 1-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, acţionând astfel cu intenţia specifică de a ucide, sub forma intenţiei indirecte.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale, prevăzute de art. 345 C. proc. pen., prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele textului de lege incriminator, avându-se în vedere la individualizarea acesteia criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârşite şi persoana inculpatului, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul Z.S.G., prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţând o nouă hotărâre, să fie redusă pedeapsa aplicată acestuia, dând o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante.
Inculpatul a solicitat să se ţină seama de faptul că a conştientizat gravitatea infracţiunii comise, a colaborat cu organele de cercetare penală şi că nu are antecedente penale. De asemenea apreciază că se poate reţine în favoarea sa şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
Analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi a celor care puteau fi puse în discuţie din oficiu, curtea, prin decizia penală nr. 132/A din 18 iulie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z.S.G., deţinut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinţei penale nr. 317 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş.
Astfel, instanţa a reţinut că în cauză instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 9 decembrie 2011 inculpatul Z.S.G. după ce a consumat băuturi alcoolice la locuinţa martorului P.N., i-a aplicat victimei C.V. multiple lovituri de mare intensitate, cu pumnii, picioarele şi un corp contondent (scaun), asupra capului şi corpului.
Instanţa a reţinut că în mod corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reţinută în sarcina acestuia, ţinându-se seama de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din starea de fapt prezentată mai sus nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, aceasta din urmă doar s-a îmbrâncit cu inculpatul, fără să-1 lovească pe acesta, iar reacţia ulterioară a inculpatului de lovire în mod repetat cu pumnii şi picioarele în două etape a victimei, după care cu un scaun până ce acesta s-a rupt, iar în continuare lovind pe victimă cu o bucată din scaunul rupt, rezultând multitudinea leziunilor cauzate victimei, împrejurare în care nu poate fi reţinută faţă de inculpat scuza provocării şi reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală.
Instanţa de fond la termenul din 5 aprilie 2012 i-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 320/1 C. proc. pen., respectiv faptul că în cazul recunoaşterii infracţiunii comise în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, poate beneficia de reducerea cuantumului limitelor de pedeapsă cu o treime, împrejurare în care inculpatul a arătat că este nemulţumit de faptul cum este descrisă infracţiunea, că doreşte să fie audiaţi martorii din faza de urmărire penală şi să fie urmată procedura de drept comun referitoare la judecata cauzei (f.59-60 d.fond).
La instanţa de fond au fost audiaţi toţi martorii propuşi prin rechizitoriu precum şi aparţinătorii victimei, pronunţându-se sentinţa penală atacată cu apel în prezenta cauză de către inculpat, după administrarea tuturor probelor necesare soluţionării cauzei în faza de judecată.
Faţă de cele de mai sus solicitarea inculpatului de aplicare direct în apel a disp. art. 320/1 C. proc. pen. a fost respinsă.
Având în vedere că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege şi nici reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul formulat de inculpatul Z.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 317 din 17 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş a fost respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 132/A din 18 iulie 2012 a declarat recurs inculpatul Z.S.G. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocat în principal cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi poziţia adoptată de recurentul inculpat, susţinerile apărătorului acestuia, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul Z.S.G. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanţă, precum şi instanţa de control judiciar au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului. în mod corect, prima instanţă de judecată, şi instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reţinând că în data de 9 decembrie 2011 a suprimat viaţa victimei C.V.M., căreia în timp ce se afla în locuinţa martorului P.N. i-a aplicat în zona feţei şi a capului, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi un corp contondent, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.
Înalta Curte constată totodată că în speţa dedusă judecăţii inculpatului i-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acuzatului, asistat de un apărător, în şedinţa publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudenţa constanta.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată inculpat privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate îşi poate atinge finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, ceea ce a condus la o corectă adecvare a criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă al cărei cuantum să asigure reflectarea, atât a gravităţii concrete a acesteia, prin fapta comisă, aducându-se atingere unei valori fundamentale, cum este viaţa omului, dar şi circumstanţelor reale ale săvârşirii ei, cu efectele sale în plan sancţionator, precum şi a circumstanţelor personale.
Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin urmare, faţă de cele învederate Înalta Curte in baza art. 385/15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.S.G. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S.G. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 10 decembrie 2011 la 25 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3461/2012. Penal → |
|---|
