ICCJ. Decizia nr. 3463/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3463/2012
Dosar nr. 9321/121/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 9321/121/2010, a fost respinsă cererea inculpatului S.C. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecăţii din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 respectiv de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 10 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (infracţiune comisă în intervalul octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009).
S-a aplicat inculpatului mai sus menţionat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că inculpatul S.C. este arestat în altă cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul mai sus menţionat să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile părţilor civile următoare prejudiciate prin infracţiune:
- către S.C. E. S.R.L. S. - jud. Sălaj - suma de 40.560 RON;
- către S.C. l. & C. S.R.L. Bucureşti - suma de 40.577,81 RON precum şi dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului;
- către S.C. C. S.R.L. com. Balcani - jud. Bacău - suma de 77.600,26 RON;
- către S.C. A. S.A. Şendreni, jud. Galaţi - suma de 9.062,74 RON;
- către S.C. R.A.P. S.R.L. Iaşi - suma de 1.500 RON;
A fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.R.C. S.R.L. Galaţi la plata, cu acelaşi titlu a următoarelor sume către părţile civile după cum urmează:
- către S.C. V.S. S.R.L. Bucureşti - suma de 84.682 RON.
- către S.C. A. S.R.L. Piatra Neamţ - suma de 467.695 RON.
- către S.C. H. S.R.L. Ştefăneştii de Jos - llfov la plata sumei de 43.549,28 RON.
- către partea civilă N.P. la plata sumei de 29.496,60 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul mai sus menţionat, în calitate de administrator al. S.C. A.C. S.R.L. Galaţi, în perioada octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare reprezentanţii legali a opt societăţi comerciale şi o persoană fizică de la care a cumpărat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin şi file CEC fără acoperire cauzând un prejudiciu în valoare totală de 723.442,86 RON.
Anterior dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat prin apărător ales schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa în sensul că faţă de actele materiale reţinute ca fiind săvârşite în detrimentul părţilor vătămate S.C. C. S.R.L. Bacău, S.C. A. S.A. Şendreni şi S.C. R.A.P. S.R.L. Iaşi este conturată infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi nu infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
De asemenea a arătat inculpatul că în privinţa celorlalte acte materiale nu sunt conturate elementele laturii subiective ale infracţiunii de înşelăciune atâta timp cât titlurile de valoare lăsate au avut doar rolul de garanţie astfel încât se impune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanţa a respins, ca neîntemeiate, aceste cereri ale inculpatului în cauză nefiind dovedit faptul că vreunul dintre beneficiarii titlurilor emise ar fi avut cunoştinţă la momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestora; de asemenea, în opinia instanţei este pe deplin dovedită intenţia inculpatului S.C. raportat la activitatea infracţională reţinută prin actul de sesizare.
Susţinerile inculpatului privind lipsa obligaţiei sale de plată faţă de părţile civile S.C. I. & C. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. Balcani - jud. Bacău au fost infirmate de probatoriile administrate cauzei.
De asemenea afirmaţiile inculpatului S.C., în sensul că nu a avut posibilităţi să-şi achite datoriile întrucât nu a încasat banii de la clienţii proprii ori nu s-au realizat anumite lucrări care urmau a-i aduce beneficii importante, nu au putut fi reţinute în condiţiile în care acesta a obţinut în perioada de referinţă venituri importante în urma derulării relaţiilor comerciale cu o serie de alte societăţi (S.C. T. S.R.L. Galaţi, S.C. V. S.R.L. Galaţi, S.C. S.C. S.R.L. Galaţi, S. S.A. Bucureşti), aşa cum sunt acestea evidenţiate prin declaraţiile martorilor S.C.C., C.D., C.C.M., C.I. precum şi prin înscrisurile de la dosar urm. pen.).
Faţă cu cele mai sus reţinute, urmare a analizei coroborate a probatoriului administrat, instanţa a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului în prezenta cauză.
În drept, s-a reţinut că fapta reţinută în sarcina inculpatului S.C. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia s-a pronunţat condamnarea acestuia.
La individualizarea şi dozarea sancţiunii aplicată au fost avute în vedere, în mod deosebit, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii deduse judecăţii - evidenţiat prin numărul mare de părţi prejudiciate, valoarea ridicată a prejudiciului - precum şi elementele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Totodată, instanţa a avut în vedere ca inculpatul S.C. nu se află la primul conflict cu legea penală, fişa de cazier judiciar a acestuia - dosar - evidenţiind trei puneri în mişcare ale acţiunii penale pentru acelaşi gen de infracţiune precum şi o condamnare pentru o infracţiune similară (Sentinţa penală nr. 451/2010 a Tribunalului Galaţi, sentinţă care nu este însă definitivă aşa cum a relevat referatul Biroului Executări Penale aflat la dosar).
Având în vedere conţinutul juridic al infracţiunii în discuţie - art. 215 alin. (5) C. pen. - corelativ cu dispoziţiile art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.C. care a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind temeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate în sensul că, nu s-au reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 110 din 11 mai 2012 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de S.C. (fiul lui C. şi A., născut la data de 22 iulie 1965 în localitatea Oţeleni, judeţul laşi, domiciliat în Galaţi, cetăţean român, căsătorit, studii medii, administrator, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) împotriva Sentinţei penale nr. 848/F din 5 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 9321/121/2010 şi în consecinţă:
A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A fost redusă de la 10 ani închisoare la 6 ani şi 7 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut ca la termenul de judecată din data de 11 mai 2012, inculpatul S.C. a solicitat instanţei să fie judecat conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., referitor la recunoaşterea vinovăţiei cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime şi la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Instanţa constatând că cercetarea judecătorească a fost începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind primul termen de judecată la care inculpatul poate formula o astfel de cerere, a admis-o în consecinţă.
La pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime.
În ceea ce priveşte cererea inculpatului de aplicare în favoarea sa de circumstanţe, în raport de gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi de valoarea prejudiciului care nu a fost încă recuperat, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Acest lucru rezultă din activitatea infracţională a inculpatului care a comis 9 acte materiale de înşelăciune cauzând un prejudiciu total de 723.442,86 RON care nu a fost acoperit. De asemenea, acelaşi lucru rezultă şi din persoana inculpatului care mai are o condamnare tot pentru comiterea unei infracţiuni de înşelăciune, fiind pusă în mişcare acţiunea penală în trei cauze tot pentru infracţiuni de acelaşi gen.
Împotriva deciziei penale sus arătate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul S.C. care au criticat hotărârea pentru netemeinici şi nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public, şi poziţia adoptată de recurentul inculpat, susţinerile apărătorului acestuia, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanţa de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului.
În mod corect, prima instanţă de judecată, şi instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. A.C. S.R.L. Galaţi, în perioada octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare reprezentanţii legali a opt societăţi comerciale şi o persoană fizică de la care a cumpărat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin şi file CEC fără acoperire cauzând un prejudiciu în valoare totală de 723.442,86 RON.
Înalta Curte constată totodată că în speţa dedusă judecăţii inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de probă fiind administrate în faţa acuzatului, asistat de un apărător, în şedinţa publică, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudenţă constantă.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată de reprezentantul Ministerului Public privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, raportat la dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi la limitele pedepsei cu închisoarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., respectiv între 10 şi 20 de ani, limitele stabilite prin reducerea cu o treime sunt cuprinse între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni, împrejurare în raport de care pedeapsa de 6 ani şi 7 luni închisoare aplicată de instanţa de control judiciar apare ca fiind nelegală.
Cu privire la critica formulată de inculpatul, S.C. privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea reţine ca potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoanele infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată, că instanţele nu au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând inculpatului S.C. pedepse de natură a nu satisface exigenţele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Se reţine totodată, că în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Deşi, în cauză instanţa a reţinut o conduită bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, nu a constatat că s-ar justifica reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului apreciază că, faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpatului, de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, faţă de cele învederate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului şi rejudecând: va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani şi 7 luni închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 ind. 1 C. proc. pen., prin reţinerea dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., menţinând pedeapsa complementară aplicată.
În temeiul art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani şi 7 luni închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 ind. 1 C. proc. pen., prin reţinerea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., menţinând pedeapsa complementară aplicată.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Constată că inculpatul S.C. este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3445/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3517/2012. Penal → |
|---|
