ICCJ. Decizia nr. 3538/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3538/2012
Dosar nr. 7377/99/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 389 din 23 iulie 2010, Tribunalul Iaşi, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor O.A.M., S.B.C., D.F.B., A.A.M., M.Ş.C., R.E.A., Ţ.E.I., V.O.D., L.I., S.I.E. din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
1. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului O.A.M. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionarii unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2005 la 05 octombrie 2005.
În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 8 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
2. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului S.B.C. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161 /2003 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Totodată, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul S.B.C. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionarii unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 martie 2005 la 08 noiembrie 2005.
În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 86 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
3. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă faptelor inculpatului D.F.B. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de_art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
A fost condamnat inculpatul D.F.B. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2005 la 05 octombrie 2005.
În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 86 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
4. Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnată inculpata A.A.M. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
5. Tribunalul a mai dispus condamnarea inculpatului M.Ş.C. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
6. A fost condamnată inculpata R.E.A. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
7. Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatei Ţ.E.I. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
8. În ceea o priveşte pe inculpata V.O.D., aceasta a fost condamnată la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
9. S-a mai dispus, de asemenea, condamnarea inculpatei L.I. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.
10. Totodată, inculpata S.I.E. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.
În temeiul art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., au fost admise acţiunile civile şi, în consecinţă au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii O.A.M., S.B.C. şi D.F.B., să plătească părţii civile B. Inc, reprezentată în România prin K.K. şi prin T.R. suma de 4093 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi A.A.M. să plătească părţii civile J.A.M.A. suma de 125 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi A.A.M. să plătească părţii civile V.S. suma de 270 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi A.A.M. să plătească părţii civile G.P. suma de 379,98 euro; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi A.A.M. să plătească părţii civile C.J.D. suma de 650 dolari australieni; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi L.I., aceasta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente L.D. şi C., să plătească părţii civile B.V. suma de 172 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi R.A.E. să plătească părţii civile C.W.H. suma de 500 de dolari australieni; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi R.A.E. să plătească părţii civile L.B. suma de 473 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi R.A.E., să plătească părţii civile P.D.Y. suma de 3270 de dolari australieni; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi R.A.E. să plătească părţii civile S.M. suma de 626 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi Ţ.E.I., să plătească părţii civile P.G. suma de 280 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi M.Ş. să plătească părţii civile R.B. suma de 420 de dolari australieni; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părţii civile S.C.T.F. suma de 960 dolari australieni; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părţii civile R.K. suma de 300 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părţii civile R.G. III suma de 490 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părţii civile M.V.G. suma de 270 dolari SUA; inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.B. şi Ţ.E.I. să plătească părţii civile M.L. suma de 125 dolari SUA, toate cu titlul de despăgubiri civile.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.A.M. a sumei de 6130 dolari SUA, de la inculpatul S.B.C. a sumei de 2982 dolari SUA, de la inculpatul D.F.B. a sumei de 2982 dolari SUA, de la inculpata A.A.M. a sumei de 204 dolari SUA, de la inculpata Ţ.E.I. a sumei de 100 dolari dolari SUA, de la inculpata R.A.E. a sumei de 265 dolari SUA, de la inculpatul M.Ş. a sumei de 221 dolari SUA, de la inculpata V.O.D. a sumei de 261 dolari SUA, de la inculpata S.I.E. a sumei de 82 dolari SUA şi de la inculpata L.I. a sumei de 178 dolari SUA.
În temeiul art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpata L.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente L.D. şi C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în fapt, că, în luna august 2003, inculpaţii O.A.M. şi S.B.C. au pus bazele unui grup infracţional organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul sistemelor informatice, activitatea acestuia continuând şi în cursul anului 2004, pe teritoriul municipiului Iaşi. În cadrul grupului a fost cooptat din luna octombrie a anului 2003 şi inculpatul D.F.B., care era operator la sala de internet „B. Net" din Iaşi, iar, ulterior, pe rând, inculpaţii M.Ş. şi A.A.M., rolul fiecărui membru şi împărţirea câştigului financiar fiind stabilite în mod detaliat de liderul grupării, inculpatul O.A.M. Prin intermediul numitei N.A., pe care o cunoştea încă din anul 2002, acest din urmă inculpat a cunoscut-o pe S.I.E., minoră la acel moment, care, luând cunoştinţă de activitatea frauduloasă a inculpatului O.A.M., şi-a exprimat dorinţa de a contribui la sprijinirea acesteia. La iniţiativa inculpatei S.I.E., a fost cooptată şi inculpata L.I., prietena şi vecina acesteia, care şi-a exprimat, de asemenea, disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalţi inculpaţi în desfăşurarea activităţii infracţionale, prin ridicarea banilor proveniţi din fraudele comise pe internet, cunoscând provenienţa ilicită a acestora.
În acelaşi mod a procedat şi inculpata Ţ.E.I. care, cunoscându-l în luna ianuarie 2004, prin intermediul internetului, pe inculpatul O.A.M., a acceptat să ridice pentru acesta, contra unui comision, anumite sume de bani de la bănci care aveau oficii W.U., deşi avea cunoştinţă de provenienţa lor ilicită.
În luna februarie 2004, inculpatul O.A.M. a cunoscut-o pe inculpata R.A.E., despre care ştia că este ziaristă la un cotidian local. După ce a convins-o să ridice prima sumă de bani provenită din înşelăciune, inculpatul i-a comunicat adevărata provenienţă a banilor şi i-a explicat modalitatea de operare, prezentându-i-l şi pe D.F.B. Inculpata R.A.E., cunoscând provenienţa ilicită a banilor, a continuat să-i ajute pe inculpaţi până în septembrie 2004, când partea vătămată C.W.H. i-a trimis o scrisoare cerându-i banii înapoi şi comunicându-i că a sesizat organele de poliţie.
În mod similar a procedat inculpatul O.A.M. şi în ceea ce o priveşte pe V.O.D., pe care a cunoscut-o în luna aprilie 2004, în urma unei conversaţii pe internet şi, profitând de naivitatea acesteia, a determinat-o să scoată bani proveniţi din infracţiune de la oficiile bancare din Iaşi şi apoi să-i trimită în Bucureşti, după ce-şi reţinea o cotă procentuală de 15%. În luna iulie 2004, deşi O.A.M. i-a comunicat inculpatei V.O.D. provenienţa reală a banilor, aceasta a continuat să ridice sume de bani provenind din înşelăciune.
A arătat instanţa de fond că fraudarea unui număr foarte mare de persoane, în totalitate cetăţeni străini şi, în principal, cetăţeni americani, s-a realizat faptic prin sistemul licitaţiilor pe internet, tranzacţii caracterizate printr-o mai mare încredere între părţile contractante decât tranzacţiile obişnuite şi care nu permit negocierea directă între părţile prezente sau vizualizarea bunului ofertat. În mod concret, inducerea în eroare s-a realizat prin accesarea site-ului www.B.com, unul din cele mai mari în materia comerţului electronic, orice persoană care intenţionează să vândă bunuri prin intermediul acestuia primind, în schimbul unei taxe plătite site-ului gazdă, un cont pe care îl poate accesa în baza unei parole proprii, oferindu-i-se, astfel, posibilitatea, ca într-o perioadă de timp strict determinată, să-şi prezinte grafic bunul oferit spre vânzare, caracteristicile tehnice ale acestuia şi preţul de vânzare, bonitatea vânzătorului crescând cu cât numărul tranzacţiilor pe care le-a efectuat în cadrul site-ului este mai mare.
Astfel, prin utilizarea frauduloasă a unor astfel de conturi, creând imaginea unui membru serios al site-ului B., inculpaţii lansau oferte fictive pentru bunuri pe care nu le posedau şi nici nu intenţionau să le procure vreodată, la un preţ de achiziţie mult sub preţul de piaţă, victimele fiind selectate din rândul celor care au licitat în mod real pentru un bun tranzacţionat pe site-ul B.com. şi care au pierdut astfel de licitaţii. Inducerea în eroare se realiza în cadrul discuţiilor purtate pe e-mail, de la diferite adrese deschise de inculpaţi, acestea presupunând lansarea unui mesaj de întâmpinare către potenţialul cumpărător şi „negocierea" condiţiilor de achiziţie, cu unicul scop de a-i determina să expedieze în avans o sumă de bani prin sistemul W.U., acesta fiind în fapt produsul infracţiunii.
Procedura era în general aceeaşi, în sensul că toată corespondenţa dintre inculpaţi şi părţile civile avea acelaşi conţinut, astfel explicându-se şi faptul că, la începutul activităţii lor infracţionale, inculpaţii lansau zilnic câte 100 de oferte fictive. Dacă mesajele erau preluate de diferite persoane interesate, inculpaţii le prezentau acestora detaliile tehnice ale bunurilor, modalităţile de plată şi expediţie. După o corespondenţă de acest tip, un număr de 70 de persoane au expediat prin sistemul W.U. sau M.G. diferite sume de bani în avans şi au comunicat inculpaţilor numărul de cont al tranzacţiei (MTCN), fără a primi vreodată bunurile dorite.
Sub aspectul modalităţii concrete în care inculpaţii au acţionat, s-a mai arătat de către instanţa de fond că, pentru înşelarea cetăţenilor străini, aceştia făceau rost de conturi şi parole ale utilizatorilor legali ai site-ului www.B.com, după care făceau oferte în numele lor. S-a precizat că fiecare utilizator al site-ului se înregistrează cu un nume de cont şi o parolă, iar după fiecare tranzacţie pe care o încheie prin intermediul acestui site primeşte un răspuns pozitiv sau negativ din partea celui cu care a tranzacţionat obiectul respectiv. Fiecare utilizator are o rubrică, numită „feedback" în care sunt înregistrate răspunsurile primite de-a lungul activităţii acestuia pe site şi care poate fi pozitiv sau negativ, în funcţie de răspunsurile primite. Raportat la acest feedback, un utilizator poate fi caracterizat ca fiind o persoană serioasă sau dimpotrivă. Astfel, pentru a câştiga credibilitatea celor pe care urmau să-i înşele, inculpaţii foloseau conturi de utilizatori care aveau un feedback pozitiv cât mai mare. În acest sens, urmăreau licitaţiile de pe internet şi atunci când observau că o persoană a pierdut o anumită licitaţie, o contactau, în numele persoanei căreia îi accesaseră ilegal contul, şi îi propuneau un bun la fel cu cel pentru care licitase, dar la un preţ mai avantajos, motivând că au nevoie urgentă de bani din diverse considerente. Ulterior, continuau conversaţia cu părţile vătămate prin intermediul adreselor de email pe care le înregistrau şi le foloseau pentru fiecare persoană înşelată, după care le ştergeau pentru a nu mai fi contactaţi. Dacă persoanele care urmau să fie înşelate nu erau convinse că bunurile vor fi trimise, inculpaţii falsificau pagini de internet ale firmei de poştă U., pe care le trimiteau în adresele de email ale acestora ca venind din partea U. Prin intermediul acestora, inculpaţii le creau victimelor convingerea că U. a înregistrat tranzacţia şi, astfel, trimiteau banii prin W.U.
La început, inculpatul S.B.C. a fost cel care a făcut rost de vreo două sute de conturi de B. de la un prieten de-al său, iar, ulterior, inculpatul O.A.M. a învăţat să-şi facă singur pagini de B. false pentru a colecta date despre conturi de B. Întrucât inculpaţii aveau convingerea că persoanele înşelate depun plângeri numai dacă sunt prejudiciate cu sume de peste 5000 dolari SUA, au început să racoleze persoane care să ridice banii în locul lor, dar nu mai mult de 5000 de dolari, în general toate acestea primind un procent de 20% din sumele ridicate.
În concret, Tribunalul a reţinut că, la data de 19 august 2003, partea civilă B.V. din SUA a plătit pentru achiziţionarea unui telefon mobil S. suma de 172 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata L.I.; la data de 20 octombrie 2003, partea civilă R.G. din SUA a plătit pentru achiziţionarea unui laptop suma de 490 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A.; la data de 23 octombrie 2003, partea civilă R.K. din SUA a plătit pentru achiziţionarea a două telefoane mobile suma de 300 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A., bunurile achitate nefiind expediate; la data de 17 noiembrie 2003, partea civilă J.A.A., din Filipine, a plătit avansul pentru achiziţionarea unui telefon mobil N., respectiv suma de 125 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata A.A.M.; la data de 20 noiembrie 2003, partea civilă P.G., din Franţa, a plătit pentru achiziţionarea unui sistem de amplificare M. suma de 379,88 euro, banii fiind ridicaţi de inculpata A.A.M.; la data de 21 noiembrie 2003, partea civilă V.S., din Canada, a plătit pentru achiziţionarea unui amplificator M.R. suma de 270 dolari SUA, bani ridicaţi de inculpata A.A.M.; la data de 11 februarie 2004, partea civilă C.J.D. a plătit pentru achiziţionarea unui laptop S. suma de 650 dolari australieni, sumă ridicată de inculpata A.A.M.; la data de 11 martie 2004, partea civilă P.G. a plătit pentru achiziţionarea unui receiver audio suma de 280 dolari SUA, bani ridicaţi de inculpata Ţ.E.I.; la data de 12 martie 2004, partea civilă M.L. a plătit pentru achiziţionarea unui playstation 2 cu 10 jocuri suma de 125 dolari SUA, banii fiind ridicaţi de inculpata Ţ.E.I.; la data de 26 aprilie 2004, partea civilă S.C.T.F. a plătit pentru achiziţionarea unui laptop C.P. suma de 960 dolari australieni, banii fiind ridicaţi de numita V.A.; la data de 27 aprilie 2004, partea civilă M.G. a încercat achiziţionarea unui laptop pentru care a plătit suma de 270 dolari australieni, bani ce au fost ridicaţi de numita V.A.; la data de 21 mai 2004, partea civilă L.B. a încercat achiziţionarea unei camere S. pentru care a plătit suma de 473 dolari SUA, bani care au fost ridicaţi de inculpata R.A.E.; la data de 24 mai 2004, partea civilă C.W.H. a plătit pentru achiziţionarea unui sistem P.H.T. suma de 500 dolari australieni, bani care au fost ridicaţi de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă S.M. a plătit pentru achiziţionarea unei camere video S. suma de 626 dolari SUA, bani care au fost ridicaţi de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă P.D.Y. a plătit pentru achiziţionarea unui televizor S.G. cu diagonala de 101 cm suma de 3270 dolari australieni, bani ridicaţi de inculpata R.A.E.; în data de 04 martie 2004, partea vătămată R.B. a fost contactată de inculpaţi, care i-au oferit spre vânzare un laptop S. cu suma de 420 dolari australieni, ce a fost ridicată de inculpatul M.Ş.C.; în intervalul noiembrie - decembrie 2003, prin sistemul W.U., au fost expediate pe numele inculpatei A.A.M. şi ridicate de aceasta următoarele sume de bani: B.R. - Olanda - 550 (21 noiembrie 2003), A.G. - SUA - 75 (15 decembrie 2003), C.G. - SUA -200 (29 noiembrie 2003), L.K. - SUA - 195 (24 noiembrie 2003); în luna martie 2004, inculpata Ţ.E.I. a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: O.R. - Anglia - 150 (01 martie 2004), K.A. - SUA - 150 (06 martie 2004), B.B. - SUA - 200 (09 martie 2004); în luna mai 2004, inculpata R.E.A. a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: E.M. - SUA - 770 (18 mai 2004), A.B. - Australia -558 (10 mai 2004); în intervalul august 2003 - aprilie 2004, prin sistemul W.U. au fost expediate pe numele inculpatului D.F.B. şi ridicate de aceasta următoarele sume de bani: T.L. - SUA - 230 (23 martie 2004), D.P. - SUA - 130 (30 ianuarie 2004), H.P. - SUA -150 (30 august 2003), D.W. - SUA - 500 (09 septembrie 2003), N.S. - Australia - 175 (01 octombrie 2003), A.K.Jr. - SUA - 445 (03 aprilie 2004), M.P. - SUA - 180 (02 aprilie 2004), R.P. - SUA - 100 (27 august 2003), B.P. - Australia - 300 (13 aprilie 2004), R.C.- SUA -44 (18 martie 2004); în intervalul decembrie 2003 - martie 2004, prin sistemul W.U. au fost expediate pe numele inculpatului M.Ş.C. şi ridicate de acesta următoarele sume de bani: A.Y. - SUA – 400 (04 decembrie 2003), V.C. - SUA - 250 (27 februarie 2004), R.C.B. - Australia - 309 (05 martie 2004), H.H.T. - Taiwan -150 (01 martie 2004); în intervalul noiembrie - decembrie 2003, inculpata S.I.E. a primit pe numele ei şi a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: D.B. - Anglia - 500 (05 decembrie 2003), P.H. - SUA - 260 (11 noiembrie 2003), R.C. - SUA - 75 (11 noiembrie 2003); în intervalul august - octombrie 2003, inculpata L.I. a primit pe numele ei şi a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: S.P. - SUA - 300 (06 octombrie 2003), J.H. - SUA - 250 (16 septembrie 2003), L.L.K. – Malaysia - 120 (22 august 2003), R.R. - Anglia - 220 (21 august 2003); în intervalul aprilie -mai 2004, numita V.A. a primit pe numele ei şi a încasat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: D.L. - Canada - 225 (08 aprilie 2004), K.M. - SUA - 440 (19 aprilie 2004), J.E. - Canada - 310 (23 aprilie 2004), D.C. - Australia - 216 (23 aprilie 2004), G.N. - Australia - 981 (26 aprilie 2004), B.G. - Australia - 643 (05 mai 2004), K.B. - Australia - 536 (05 mai 2004), S.D. - SUA - 320 (10 mai 2004); la data de 02 septembrie 2003, numita N.A. a primit pe numele ei de la numitul J.G. din SUA suma de 125 dolari SUA, pe care i-a ridicat de la oficiul W.U.; în luna ianuarie 2005, numita P.C. a primit pe numele ei la oficiile W.U. şi a ridicat următoarele sume de bani: S.A.E. - Australia - 121 (10 ianuarie 2005), T.H. - SUA - 275 (24 ianuarie 2005), J.C.E. - Australia - 200 (25 ianuarie 2005), A.K.V. - Australia - 300 (26 ianuarie 2005); în intervalul iulie - decembrie 2004, inculpata V.O.D. a primit pe numele ei şi a încasat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: A.R.M. - Anglia - 602 (19 august 2004), S.O. - Canada - 100 (21 august 2004), S.O. - Canada - 100 (23 august 2004), O.M. - Turcia - 1000 (23 decembrie 2004), S.M. - SUA - 200 (19 iulie 2004), G.M. - SUA -100 (11 septembrie 2004), A.S. - Letonia - 100 (26 august 2004), L.N.U. - 145 (26 august 2004), J.D.A. - Australia - 146 (26 octombrie 2004), S. Kro - Australia - 1040 (20 decembrie 2004), T.M. – Australia - 193 (19 iulie 2004), D.E. – Australia - 1200 (21 septembrie 2004).
S-a arătat, totodată, de către judecătorul fondului că, prin inducerea în eroare a celor 70 de persoane, inculpaţii au realizat un câştig ilicit de 25.289 dolari SUA (834.537.000 milioane RON), calculat la un curs mediu de 33.000 RON/dolari SUA, sumele de bani ridicate de aceştia fiind împărţite astfel: inculpatul O.A.M. încasa 50%, restul era împărţit între inculpatul D.B. sau S.B. care luau câte 30%, iar 20%) din sumă revenea inculpaţilor şi persoanelor care erau trimise la oficiile W.U. pentru a ridica banii.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor O.A.M., S.B.C., D.F.B., M.Ş.C., A.A.M., Ţ.E.I., L.I., S.I.E., declaraţiile părţilor vătămate, aspectele consemnate în documentele de transfer de bani W.U. ridicate din evidenţele băncilor şi instituţiilor financiare nebancare din Municipiul Iaşi, procesele verbale de percheziţie domiciliară şi a sistemelor informatice, corespondenţa purtată cu diferite reprezentanţe diplomatice, declaraţiile martorilor, concluzionând, pe baza acestuia, că acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor sunt pe deplin confirmate, cu excepţia celei privind comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ale cărei elemente constitutive s-a apreciat că nu sunt întrunite în persoana inculpatelor V.O.D., Ţ.E.I., R.A.E., L.I. şi S.I.E. Sub acest aspect, s-a arătat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatele nu au avut reprezentarea existenţei unui grup organizat pe care îl sprijină, având doar o perspectivă limitată asupra actelor de înşelăciune comise de inculpatul O.A.M., a cărui activitate infracţională au înţeles să o înlesnească, dată fiind situaţia lor financiară precară sau, după caz, relaţiile personale care le legau de liderul grupului infracţional. Ca urmare, judecătorul fondului a apreciat că se impune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatelor V.O.D., Ţ.E.I., R.A.E., L.I. şi S.I.E. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii O.A.M., S.B.C., D.F.O., M.Ş. şi A.A.M., instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru reţinerea existenţei grupului infracţional organizat, aceştia acţionând în mod coordonat şi după un plan bine stabilit, în care fiecare membru al asocierii îndeplinea un rol determinat, respectiv inculpatul O. era liderul grupării, S.B.C. era cel care făcea rost de conturi de B. de la un prieten „R." sau „S.X.", ambii ocupându-se şi cu plasarea ofertelor fictive pe internet, falsificarea paginilor web ale site-urilor B., F. şi U., iar inculpatul O. având şi atribuţia de a găsi „săgeţi", adică persoane care să ridice banii de la bănci. Totodată, inculpatul D.F. trimitea şi el oferte şi îi comunica inculpatului O. când trebuia să preia negocierea întrucât s-a răspuns la ofertă, verifica în permanenţă adresele de e-mail folosite, iar inculpaţii M.Ş. şi A.A.M. îndeplineau rolul de „săgeţi", constând în aceea că ridicau sumele de bani provenite din înşelăciune de la bănci.
În drept, s-a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu (mai puţin infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în privinţa inculpatelor V.O.D., Ţ.E.I., R.A.E., L.I. şi S.I.E.), însă, constatând că procurorul a omis să dea eficienţă formei continuate a infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, comise de inculpaţii O.A.M., S.B.C. şi D.F.O., precum şi prevederilor art. 99 şi urm. C. pen. cu referire la inculpatele L.I. şi S.I.E., Tribunalul, uzând de procedura prevăzută de art. 334 C. proc. pen., a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv a celor privind urmărirea şi judecarea infractorilor minori în privinţa inculpaţilor anterior menţionaţi.
La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de gradul ridicat de pericol social abstract şi concret al faptelor, de cuantumul mare al prejudiciului cauzat prin infracţiunile de criminalitate informatică transfrontaliere comise, de timpul scurs de la data săvârşirii faptelor (circa 6 ani), timp în care inculpaţii au urmat un proces firesc de maturizare şi s-au integrat în societate, finalizându-şi studiile şi asigurându-şi o existenţă licită, de poziţia sinceră şi cooperantă adoptată de aceştia pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală şi au avut o conduită anterioară bună în societate, sens în care au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., de contribuţia concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunilor, precum şi de faptul că aceştia au perspective bune de integrare socială chiar fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate, astfel cum rezultă din referatele de evaluare socială, din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Totodată, în privinţa inculpaţilor O.A.M. şi S.B.C., instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât au colaborat cu organele de urmărire penală şi au oferit informaţii despre alte grupări care săvârşesc infracţiuni grave. În afară de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., prima instanţă a mai considerat, de asemenea, în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.A.M., se impun a fi reţinute şi împrejurările înscrise în art. 74 lit. b) şi c) C. pen., iar, cu referire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, că nu se justifică privarea lor de libertate, faptele deduse judecăţii constituind accidente izolate, iar pronunţarea condamnării reprezentând un avertisment pentru aceştia, suficient pentru a nu mai comite fapte antisociale în viitor.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa, coroborând plângerile părţilor vătămate cu aspectele consemnate în formularele W.U. care atestă cuantumul sumelor ridicate de inculpaţi, precum şi cu declaraţiile acestora din urmă, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., motiv pentru care a admis acţiunile civile promovate şi a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către părţile păgubite prin săvârşirea acţiunilor infracţionale. Totodată, având în vedere că, din cele 70 de persoane vătămate, doar 16 s-au constituit părţi civile, instanţa a făcut aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. în privinţa sumelor de bani obţinute de inculpaţi din comiterea infracţiunilor şi care nu au fost solicitate de persoanele păgubite.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă au declarat apel inculpaţii M.Ş.C., Ţ.I.E., V.O.D. şi R.E.A., sub aspectul greşitei lor condamnări, precum şi inculpatul D.F.B., criticând-o pe motive de netemeinicie şi solicitând reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de judecătorul fondului. În ceea ce le priveşte pe inculpatele V.O.E. şi R.E.A., acestea au invocat şi greşita confiscare a sumelor de 261 dolari SUA şi, respectiv 265 dolari SUA, precum şi cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la plata cărora au fost obligate.
Prin decizia penală nr. 203 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.F.B., M.Ş.C., T.I.E., V.O.D. şi R.E.A., dispunând, totodată, obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat, în esenţă, că, în mod judicios şi temeinic argumentat, Tribunalul, analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, conform dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit vinovăţia inculpaţilor apelanţi în comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, reţinând o situaţie de fapt corectă şi înlăturând, în mod justificat, apărările formulate de aceştia pe parcursul cercetării judecătoreşti. S-a arătat, astfel, că soluţia de condamnare a apelanţilor care au contestat faptul că ar fi cunoscut provenienţa ilicită a banilor se bazează pe interpretarea şi coroborarea declaraţiilor tuturor inculpaţilor date în faza de urmărire penală cu aspectele ce rezultă din cuprinsul formularelor tipizate care atestă ridicarea sumelor de bani, cu plângerile părţilor vătămate, documentele bancare care dovedesc efectuarea tranzacţiilor, cu declaraţiile martorilor, dar şi cu numărul mare de retrageri de numerar şi comisionul destul de ridicat oferit, toate aceste dovezi conducând, în opinia instanţei la apel, la concluzia că inculpaţii M.Ş.C., Ţ.I.E., V.O.D. şi R.E.A. au cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani retrase şi şi-au asumat riscul pentru comisionul pe care l-au încasat în mod nejustificat.
A mai apreciat Curtea de Apel că declaraţiile date de martori şi de inculpaţi, precum şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză, au fost analizate temeinic de instanţa de fond, prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere făcute în faza de cercetare judecătorească şi prin verificarea apărărilor inculpaţilor care au susţinut că nu au cunoscut provenienţa banilor pe care i-au ridicat. Prin urmare, s-a concluzionat că, în procesul de apreciere a probatoriului, judecătorul fondului a reţinut în mod corect atât împrejurările faptice concrete, cât şi vinovăţia inculpaţilor M.Ş.C., Ţ.I.E., V.O.D. şi R.E.A. în comiterea faptelor, a cărei evaluare juridică este legală, fiind stabilită în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normei de incriminare.
Examinând hotărârea atacată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor apelanţi, Curtea a constatat că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete reţinută în sarcina fiecăruia, a urmărilor produse, precum şi a circumstanţelor lor personale - buna conduită anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta şi gradul de instruire, atitudinea procesuală, instanţa de fond manifestând suficientă clemenţă atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a sancţiunilor penale stabilite, singurele în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi a constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale.
Totodată, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor de către inculpaţii M.Ş.C., Ţ.I.E., V.O.D. şi R.E.A. şi numărul mare de persoane prejudiciate, Curtea a considerat că nu se poate aprecia că faptele comise de aceştia au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală care să impună concluzia că nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Au fost, de asemenea, înlăturate şi criticile formulate de inculpatele V.O.D. şi R.E.A. referitoare la greşita confiscare şi la cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la plata cărora au fost obligate, constatându-se de către instanţa de apel că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata R.E.A., pe care, însă, şi l-a retras la data de 6 septembrie 2012, solicitând, în scris, să se ia act de manifestarea sa de voinţă în acest sens.
Aceeaşi hotărâre a fost recurată, la data de 26 ianuarie 2012, şi de inculpata V.O.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut, în esenţă, că instanţele de fond şi de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., iar, în subsidiar, că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost corect individualizată, solicitând reducerea acesteia. Totodată, recurenta inculpată a solicitat, în temeiul art. 364 C. proc. pen., aplicabil, potrivit art. 385 alin. (2) din acelaşi cod, şi în materia recursului, repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, arătând în motivare că nu a fost prezentă la judecarea apelului şi că nu i s-a comunicat hotărârea pronunţată în cauză de instanţa de prim control judiciar.
Verificând, cu prioritate, aceste din urmă susţineri ale recurentei, Înalta Curte constată că nu corespund decât în parte adevărului, decizia Curţii de Apel Iaşi, prin care i-a fost respinsă calea de atac promovată împotriva sentinţei Tribunalului, fiind comunicată inculpatei la data de 3 ianuarie 2012, aşa cum rezultă din dovada ataşată la dosarul instanţei de apel.
Pe de altă parte, deşi real faptul că inculpata a lipsit la toate termenele de judecată acordate în apel, cât şi la pronunţarea deciziei, Înalta Curte arată că respectiva împrejurare nu este de natură să justifice repunerea recurentei în termenul de declarare a căii de atac, aşa cum a solicitat aceasta în temeiul dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen., atâta timp cât nu a invocat şi dovedit existenţa unei cauze temeinice care ar fi împiedicat-o să introducă, în termenul prevăzut de art. 3853 alin. (1) din acelaşi cod, recursul împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, astfel cum cere textul de lege menţionat. Având, însă, în vedere că, aşa cum rezultă din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi, dispoziţiile referitoare la confiscarea specială şi plata cheltuielilor judiciare către stat, cuprinse în sentinţa penală recurată, au fost puse în executare la data de 17 ianuarie 2012, prin emiterea titlurilor executorii şi trimiterea lor la organele abilitate să le aducă la îndeplinire, iar recursul declarat de inculpată a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 26 ianuarie 2012, deci în intervalul de 10 zile de la data începerii executării hotărârii, Înalta Curte, constatând şi absenţa inculpatei pe întreg parcursul judecăţii în apel şi la pronunţarea deciziei, apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen. privind recursul peste termen.
Analizând, în continuare, critici le formulate de recurenta inculpată V.O.D. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, iar hotărârile pronunţate în cauză de instanţa de fond şi cea de prim control judiciar sunt legale şi temeinice, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menţionat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului şi confirmată de instanţa de prim control judiciar este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.
În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate susţinerile recurentei V.O.D. în sensul că nu ar fi săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, că nu ar fi avut cunoştinţă de activitatea frauduloasă a inculpatului O.A.M. şi că ar fi fost, aşadar, comisă, în cauză, o gravă eroare de fapt. Fără a relua sau a reface raţionamentele instanţei de fond şi a celei de prim control judiciar realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea de către inculpata recurentă a infracţiunii de complicitate la înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate, respectiv: declaraţiile date de aceasta pe parcursul urmăririi penale, în care a recunoscut în mod constant, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că, în perioada iunie - decembrie 2004, a acceptat să ridice, contra unui comision de 20%, diverse sume de bani de la oficiile W.U. ale unităţilor bancare din Iaşi, deşi cunoştea că acestea provin din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune de către inculpaţii O.A.M. şi S.B.C., formularele W.U. ce atestă primirea de către inculpată, în intervalul menţionat, a unor sume de bani de la mai mulţi cetăţeni străini, chitanţele de schimb valutar şi mandatele poştale prin care inculpata a trimis inculpatului O.A.M. o parte din sumele încasate, oprindu-şi pentru sine o cotă procentuală de 20%, precum şi declaraţiile date de inculpaţii V.O.D. şi O.A.M. în cursul cercetării judecătoreşti, în cuprinsul cărora, deşi au revenit parţial asupra poziţiei adoptate iniţial, au recunoscut, implicit, înţelegerea frauduloasă existentă între ei şi ajutorul acordat de recurentă liderul grupului infracţional.
Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de Tribunal şi însuşită de Curtea de Apel cu privire la comiterea de către inculpata V.O.D. a infracţiunii pentru care a fost condamnată, instanţa de recurs neidentificând vreo discordanţă între aceasta şi conţinutul real al dovezilor administrate pentru a putea concluziona că s-a comis o gravă eroare de fapt şi că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat, în mod neîntemeiat, de către recurentă.
De altfel, în motivele scrise de recurs şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, nici inculpata nu a invocat aspecte esenţiale, necontroversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia de condamnare dispusă, solicitând doar, prin reiterarea unor aspecte deja analizate de către instanţa fond şi cea de prim control judicar, reinterpretarea şi reaprecierea materialului probator, operaţiune care, în situaţia inexistenţei unei erori grave de fapt, cum este cazul în speţă, nu se poate realiza prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între dovezile administrate şi situaţia de fapt stabilită de Tribunal şi Curtea de apel cu privire la inculpata V.O.D., nefiind indicată de recurentă şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de instanţele inferioare sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de inculpata recurentă.
2. În ceea ce priveşte proporţionalizarea pedepsei cu închisoarea aplicată recurentei V.O.D., aspect criticat de aceasta prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpatei, în raport cu care a fost stabilită o sancţiune penală judicios individualizată atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, aptă să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.
În mod justificat, la alegerea tratamentului sancţionator aplicat inculpatei, au fost avute în vedere importanţa deosebită a valorii sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii, durata relativ mare în timp a desfăşurării activităţii infracţionale, modalitatea în care a acţionat şi multitudinea actelor materiale comise, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, rămas neacoperit, precum şi comportamentul său procesual oscilant, aceasta revenind în faţa instanţei de fond, fără nicio explicaţie credibilă şi în pofida probelor certe de vinovăţie administrate până în acel moment în cauză, asupra declaraţiilor de recunoaştere a faptelor date în cursul urmăririi penale, în scopul evident de a obţine exonerarea sa de răspundere penală.
De asemenea, în mod corect a fost valorificat în procesul de cuantificare a sancţiunii penale aplicate inculpatei faptul că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, că este integrată din punct de vedere social şi desfăşoară în prezent activităţi lucrative din care îşi asigură o existenţă licită, aşa cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială efectuat în cauză, împrejurări în raport cu care instanţa de fond a dat dovadă de suficientă clemenţă, prin reţinerea în favoarea recurentei a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentei inculpate de judecătorul fondului şi confirmată de instanţa de prim control judiciar a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unei sancţiuni penale mai uşoare, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acesteia şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, constatând, faţă de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpata V.O.D.
Totodată, având în vedere manifestarea de voinţă exprimată la data de 6 septembrie 2012 de recurenta inculpată R.E.A., Înalta Curte, în temeiul art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de aceasta împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Faţă de faptul că recurentele inculpate sunt cele care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în temeiul art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., se va dispune obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpata V.O.D. împotriva deciziei penale nr. 203 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata R.E.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 900 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă italiană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3499/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3565/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
