ICCJ. Decizia nr. 3546/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, contestatorul M.H. a formulat contestație în anulare împotriva sentințelor penale nr. 199 din 21 aprilie 2011 și nr. 298 din 23 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe motiv că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 RON și respectiv 200 RON.
Prin sentința penală nr. 88/F din 24 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator, cu obligarea la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
în motivarea hotărârii s-a arătat că în dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. nu se regăsesc cazurile de anulare a cheltuielilor judiciare impuse sau care decurg din hotărârile judecătorești, iar cheltuielile judiciare către stat, în cazul petiționarului au rezultat din aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., astfel că acestea au fost impuse în mod legal.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, fără a prezenta motivele de casare.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind actele de procedură.
Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen. precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Art. 386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această cale. respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de recurs.
în speță, petiționarul a formulat contestație în anulare împotriva unor hotărâri având ca obiect plângere împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmării penale, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și ca o consecință, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe de o parte, prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781C. proc. pen., o atare cale de atac fiind inadmisibilă, iar pe de altă parte, printre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. nu se regăsesc și cheltuielile judiciare impuse în baza art. 192 C. proc. pen.
Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.H.
Potrivit dispozițiilor art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
în cauză, contestatorul M.H. a declarat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, cale de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Așa fiind, înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3540/2012. Penal → |
|---|
