ICCJ. Decizia nr. 3533/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 561 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu art. 3201C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.A. la 12 ani închisoare și interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția de la 24 octombrie 2011 la zi.
S-a luat act că partea vătămată Ș.P. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.115,83 RON către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență E.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
în considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 6396/P/2011 înregistrat la data de 10 aprilie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că, la data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V., și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N. (cu un briceag), care în urma agresiunii a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență E., iar la data de 08 noiembrie 2011 acesta a decedat urmare leziunilor suferite.
Situația de fapt reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: raport de expertiză medico-legală împreună cu actele medicale privind victima; raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 16 februarie 2012; raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 02 martie 2012; declarații de martori; declarații inculpat.
în cursul cercetării judecătorești au fost audiat inculpatul C.A., care a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și este de acord să despăgubească partea civilă, respectiv Spitalul Universitar de Urgență E.
A fost administrată proba cu acte.
Partea civilă Spitalul Universitar de Urgență E. a depus la dosar adresa din 30 mai 2012 împreună cu situația de plată, prin care s-a arătat că se constituie partea civilă în prezenta cauză cu suma de 12.115,83 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru C.N.
Inculpatul, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, a declarat că înțelege să se prevaleze de disp. art. 3201C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V., și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N., cu un briceag pe care îl ținea în mână. în urma agresiunii victima a fost transportată și internată la Spitalul Universitar de Urgență E. cu diagnosticul: "plagă înjunghiată toracică inter-scapulo-vertebral stânga, pneumotoraxstânga drenat, pneumomediastin, suspiciune de leziune traheală, emfizem subcutanat masiv, insuficiență respiratorie hipoxemică, iar la data de 08 noiembrie 2011 a decedat urmare leziunilor suferite.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală, moartea victimei C.N. a fost violentă. S-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unei plăgi penetrante toracice cu lezarea pleurei și plămânului stâng cu pneumotorax stâng, pneumomediastin și emfizem masiv subcutanat complicat în evoluție cu pneumonie asociată ventilației mecanice cu acinetobacter. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și obiect tăietor-înțepător pentru leziunea tanato-generatoare toraco-pulmonară stânga. între plaga penetrantă hemitoracic stâng cu leziunea plămânului și deces există o legătură de cauzalitate directă condiționată de instalarea în evoluție a pneumoniei de ventilație cu cinetobacter. La autopsie s-a constatat o formațiune tumorală malignă cu celule mici încapsulată și care nu a intervenit în tanatogeneză. Decesul poate data din 08 noiembrie 2011.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 16 februarie 2012 cuțitul găsit la fața locului prezintă urme de sânge uman, grupa sanguină neputând fi determinată datorită cantității reduse de probă.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică din 02 martie 2012 pe partea posterioară a cojocului și a bluzei puse la dispoziție s-a regăsit câte un orificiu tăiat-înțepat. Cele două orificii sunt dispuse pe partea stângă a regiunii interscapulare (corespondent anatomic) a ambelor obiecte vestimentare mai sus menționate. Cele două orificii au formă liniară și margini ușor deșirate, sunt orientate oblic ascendent spre stânga și au lungimea de 10 mm, respectiv 10,5 mm. Ambele orificii au fost create prin acțiunea unui obiect tăietor-înțepător cu o singură parte activă, probabil cuțit. Cuțitul pus la dispoziție ar fi putut crea urmele de tăiere-înțepare aflate pe cele două obiecte vestimentare mai sus menționate.
Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.
în drept, fapta inculpatului C.A., care, la data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V., și pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N. (cu un briceag), care în urma agresiunii a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență E., iar la data de 08 noiembrie 2011 acesta a decedat urmare leziunilor suferite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și de urmările produse, dar și de datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta comisă.
în acest sens s-a avut în vedere foaia de observație din 01 noiembrie 2011 emisă de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. O." București, din care a rezultat că la data de 27 octombrie 2011, aflat în libertate, inculpatul, pe fondul remușcărilor, a avut o tentativă de suicid. Totodată în locuința inculpatului a fost găsit un "bilet de sinucigaș" emanând de la acesta, în care recunoștea fapta comisă și își motiva gestul suicidal.
Conform raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate fond toxic etilic și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
De asemenea s-au avut în vedere dispozițiile cuprinse la art. 3201C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 în ce privește reducerea limitei minime și maxime a pedepsei.
Față de aceste elemente de circumstanțiere reale și personale, Tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului este aceea a executării în regim de detenție într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege.
Totodată, față de natura infracțiunii săvârșite, modalitatea în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului, Tribunalul a aplicat față de acesta atât pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada executării principale, ca o accentuare a sancțiunii morale a acestuia, cât și pe cea complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, inculpatul dovedind lipsă de respect față de una dintre valorile fundamentale apărate de instituțiile statului și anume viața umană.
în baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenția de la 24 octombrie 2011 la zi.
Hotărârea instanței de fond a fost modificată prin încheierea din data de 09 iulie 2012, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul deducerii prevenției de la 01 noiembrie 2011 la zi.
Sentința mai sus menționată a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul C.A.
Criticile formulate de inculpatul C.A. vizează atât împrejurarea că acesta, la momentul săvârșirii faptei, nu a avut discernământ, întrucât suferă de boli psihice cât și individualizarea pedepsei aplicată in primă instanță. A solicitat reducerea cuantumului pedepsei, arătând în susținerea cererii că judecătorul cauzei nu a ținut seama în procesul de individualizare de toate datele care caracterizează persoana acestuia, respectiv de afecțiunile psihice, precum și de starea conflictuală în care se afla cu victima, tatăl său.
Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în motivele de apel formulate, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul:
1. greșitei deduceri a perioadei de reținere și arest preventiv;
2. netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului, susținând că pedeapsa aplicată este în cuantum prea mic, având în vedere relațiile de familie existente între inculpat și victimă, modalitatea de acțiune a inculpatului, gravitatea faptei săvârșite.
3. omisiunea confiscării speciale a briceagului, ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.
Prin decizia penală nr. 237/A din 16 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins ca nefondat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul C.A. împotriva sentinței penale nr. 561 din 21 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București rămân în sarcina statului.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a dedus prevenția astfel: reținerea din data de 24 octombrie 2011 și arestarea preventivă din data de 01 noiembrie 2011 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, care de altfel nu a fost contestată de apelantul inculpat și a făcut aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen., considerându-se că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că, la data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30, în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V. și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N. cu un briceag, acesta decedând la data de 08 noiembrie 2011 urmare a leziunilor suferite.
Situația de fapt rezultă din proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de expertiză medico-legală eliberat, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 02 martie 2012, declarații martori Ș.P. și Ș.J.V., declarații inculpat.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, fapta inculpatului C.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea, precum și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse potrivit art. 3201alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de săvârșire a faptei, dar și persoana apelantului - inculpat, atitudinea acestuia, de recunoaștere a săvârșirii faptei.
S-a arătat că instanța de fond, în mod corect, reținând incidența dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a stabilit o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aceasta fiind în conformitate cu gradul de pericol social al faptei, cu circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea, în opinia instanței de apel, prezintă importanță, pentru cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, relațiile de rudenie între inculpat și victimă, situația medicală a victimei, vârsta înaintată a acestuia, responsabilitatea inculpatului care avea grijă de victimă, dar și împrejurarea constatată prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L., prin care, deși se stabilește că la momentul săvârșirii faptei inculpatul avea discernământ păstrat, acesta prezintă tulburări de ordin psihic, având tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic.
S-a arătat că instanța nu poate coborî această pedeapsă sub limita stabilită de instanța de fond, văzând motivul derizoriu pentru care inculpatul a acționat prin lovirea tatălui său cu un briceag, dar și perioada de timp relativ lungă dintre momentul aplicării loviturii și momentul în care a fost internată victima.
în consecință, Curtea nu a reținut motivele de apel ale apelantului inculpat C.A. și ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, văzând că pedeapsa stabilită de instanță este în mod corect circumstanțiată și corespunde scopului acesteia și gradului de pericol al faptei.
S-a mai arătat că în motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București este criticată hotărârea instanței de fond și sub aspectul greșitei deduceri a perioadei de reținere și arest preventiv și omisiunii confiscării speciale a briceagului, ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.
Deși în mod corect Parchetul a sesizat greșita deducere a duratei reținerii și arestării preventive, totuși aceasta, neprivind o măsură asupra fondului cauzei ci fiind o măsură complementară, nu poate duce la desființarea hotărârii pe calea de atac a apelului. Deducerea corectă a prevenției se poate face de către instanța de apel, în mod direct, cu ocazia judecării căii de atac.
în ceea ce privește briceagul utilizat la săvârșirea faptei, s-a arătat că deși, în procesul verbal de cercetare la fața locului se consemnează fixarea și ridicare unui briceag, cu mâner metalic de culoare argintie și cu lama basculantă ce prezenta la nivelul acesteia urme de materie, totuși în dosarul cauzei nu se regăsește procesul verbal de consemnare la camera de corpuri delicte a acestui obiect, motiv pentru care este imposibilă identificarea acestuia, pentru a se putea dispune de către instanță confiscarea, potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.
împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.A.
Parchetul a criticat decizia instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră prea blândă față de gravitatea faptei comise și circumstanțele în care s-a comis fapta, solicitând majorarea acesteia.
în ce privește deducerea reținerii preventive de 24 ore, s-a arătat că instanța de apel trebuia să admită apelul parchetului, să desființeze în parte sentința instanței de fond și să dispună deducerea reținerii preventive de 24 ore, de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive de la 1 noiembrie 2011 la zi.
Prin motivele scrise ale parchetului, s-a criticat hotărârea instanței de apel și cu privire la omisiunea confiscării briceagului corp delict, care a fost analizat de Serviciul criminalistic din cadrul D.G.P.M.B. și predat Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată, solicitând redozarea acesteia.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, după cum urmează:
Din cuprinsul rezoluției din 24 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice, rezultă că din locuința inculpatului și a victimei a fost ridicat un briceag cu mâner metalic de culoare argintie și lamă basculantă care prezenta urme de materie de culoare brun-roșcată, care a fost pus la dispoziția specialiștilor criminaliști în plic de hârtie sigilat, reprezentând proba nr. 2.
Din adresa Serviciului criminalistic de pe lângă I.G.P.R. - D.G.P.M.B. către Parchetul de pe lângă Tribunalul București dosar urmărire penală rezultă că împreună cu raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică s-au restituit și probele puse la dispoziție, ambalate și sigilate în cutie de carton.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică, briceagul corp delict a fost identificat ca fiind cu mâner confecționat din metal de culoare argintie cu lungimea de 106 mm și lățimea de 20 mm și lamă confecționată din metal de culoare argintie prevăzută cu o singură parte activă și vârf, având lungimea de 75 mm și lățimea de 15 mm. Lama cuțitului basculează în jurul unui nit aflat la intersecția cu mânerul acestuia. Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică rezultă că briceagul pus la dispoziție ar fi putut crea urmele de tăiere înțepare aflate pe obiectele vestimentare examinate, care au aparținut victimei.
Potrivit dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale, bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Prin urmare în mod greșit, instanța de apel a reținut că în dosarul cauzei este imposibilă identificarea briceagului corp delict și nu a dispus confiscarea acestuia, potrivit ar. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.
în ce privește deducerea perioadei executate de inculpat în arest preventiv, se constată că instanța de apel, prin decizia atacată a dispus deducerea reținerii preventive a inculpatului din 24 octombrie 2011 și arestarea preventivă din 1 noiembrie 2011, la zi, așa încât, critica formulată de parchet cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) nu reprezintă un motiv de casare în sensul dispozițiilor art. 3859pct. 172 C. proc. pen. Cu ocazia judecării recursului, se va proceda la deducerea corectă a reținerii preventive de 24 ore de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive de la 1 noiembrie 2011 la zi.
Examinând hotărârea atacată și prin prisma motivului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de parchet, cât și de inculpat, înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul C.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30, pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N. cu un briceag, acesta decedând la data de 08 noiembrie 2011 urmare a leziunilor suferite.
Inculpatul a recunoscut fapta săvârșită și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 3201C. proc. pen., pe baza probelor administrate în faza de urmărire penale.
în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a regretat fapta comisă și este suferind de o boală psihică.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul a încercat să ascundă comiterea faptei, motiv pentru care nu a transportat victima la spital pentru a i se acorda îngrijirile medicale necesare, decedând la data de 8 noiembrie 2011, dar se poate avea în vedere că la data de 27 octombrie 2011, pe fondul remușcărilor, a avut o tentativă de suicid. Totodată în locuința inculpatului a fost găsit un "bilet de sinucigaș" emanând de la acesta, în care recunoștea fapta comisă și își motiva gestul suicidal.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, dând dovadă de sinceritate, dar împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea justifică pedeapsa aplicată, aceasta fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
Având în vedere criteriile arătate și modalitatea în care s-a comis fapta, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului, este just individualizată, astfel că sub acest aspect, decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de parchet și inculpat sunt nefondate.
Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat cu privire la omisiunea confiscării briceagului folosit la săvârșirea infracțiunii, urmând a fi admis sub acest aspect.
Astfel, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, se vor casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 561 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a I-a penală, și rejudecând, în baza art. 118 lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea briceagului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii preventive de 24 ore, de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive de la 1 noiembrie 2011 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la pata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3540/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3457/2012. Penal → |
|---|
