ICCJ. Decizia nr. 3540/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 97 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Il-a penală, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public, dispunându-se în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.C., din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, pe baza examinării probatoriilor administrate, că fapta inculpatului T.C., constând în aceea că în perioada 09 iulie 2010-21 iulie 2010, i-a promis agentului de poliție V.L. din cadrul Poliției orașului Otopeni, care avea în instrumentare dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, că îi va da o sumă de bani nedeterminată pentru ca acesta să soluționeze favorabil situația fratelui său T.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 C. pen., realizează elementele conținutului constitutiv al infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 278/2000.
în acest sens, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorului denunțător V.L., care se coroborează cu depozițiile martorilor T.M., G.I. și S.C., procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri purtate în mediul ambiental și al unor convorbiri telefonice, legal interceptate și înregistrate, procesele-verbale încheiate de organele de poliție, alte înscrisuri.
împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apelul de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte.
S-a solicitat, printr-un prim motiv de apel, să se constate că soluția instanței de fond este greșită în privința condamnării apelantului inculpat, deoarece fapta de dare de mită nu există, impunându-se achitarea acestuia în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a mai susținut că din cele două convorbiri ambientale înregistrate, dintre inculpat și denunțător rezultă mai degrabă că ultimului i s-au cerut sfaturi, lămuriri cu privire la situația dosarului. Dialogurile sunt confuze, susceptibile de multiple interpelări, lipsite de coerență, și din ele nu se poate trage concluzia oferirii ori promisiunii de foloase materiale către lucrătorul de poliție.
în subsidiar s-a solicitat ca în temeiul art. 91 și urm. C. pen., combinat cu art. 18 C. pen., să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b1) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
în faza procesuală a apelului nu s-au administrat alte probatorii.
Prin decizia penală nr. 161/A din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.C. împotriva sentinței penale nr. 97 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt corespunde adevărului, iar activității infracționale a inculpatului i s-a dat încadrarea juridică legală.
S-a arătat că promisiunile făcute de inculpat martorului denunțător pentru a-l determina să adopte o soluție favorabilă fratelui său T.C. în dosarul penal pe care îl instrumenta, sunt departe de a fi ,,confuze", "incoerente" ori "susceptibile de multiple interpretări". Ele sunt confirmate de martorii menționați în rechizitoriu, îndeosebi T.M. și de procesele-verbale necontestate de redare a unor convorbiri în mediul ambiental și telefonice.
S-a reținut că inculpatul îi spune lucrătorului de poliție, între altele: "(...) trebuie să-l ajuți cum poți", "acum trebuie rezolvată", "(...) e criză, da știi, luăm acolo, ne (...) ca să fie bine, înțelegi? Să dăm drumul la treabă". Limbajul aluziv, dar concludent al inculpatului este explicat chiar de el în sensul că se temea să nu fie înregistrat în biroul lucrătorului de poliție, iar gesturile elocvente privind remiterea unei sume de bani completează promisiunea repetată de foloase materiale.
Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod corect solicitarea inculpatului de a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ, motivând în sensul că oferirea de foloase materiale unui lucrător de poliție prezintă un pericol social deosebit de ridicat, cu impact major asupra opiniei publice și rezonanță socială sporită, ceea ce justifică pe deplin aprecierea că fapta constituie infracțiune.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, încadrare juridică care a fost schimbată, în baza art. 334 C. proc. pen. la cererea parchetului, în infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada 09 iulie 2010-21 iulie 2010, i-a promis agentului de poliție V.L. din cadrul Poliției orașului Otopeni, care avea în instrumentare dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, că îi va da o sumă de bani nedeterminată pentru ca acesta să soluționeze favorabil situația fratelui său T.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 C. pen.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod corect pe baza declarațiilor martorului denunțător V.L., care se coroborează cu depozițiile martorilor T.M., G.I. și S.C., procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri purtate în mediul ambiental și al unor convorbiri telefonice, legal interceptate și înregistrate, procesele-verbale încheiate de organele de poliție.
în ce privește pedeapsa aplicată, înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și de scopul educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a avut în vedere că fapta săvârșită prezintă o gravitate deosebită, pericolul social al acesteia rezultând din modalitatea concretă și împrejurările în care s-a comis, precum și de relațiile sociale afectate.
La aplicarea pedepsei, instanța de apel a dat relevanță gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, circumstanțelor în care s-au săvârșit, circumstanțelor personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Deși infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pedeapsa aplicată, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege - închisoare între 6 luni și 5 ani - este minimă și nu se impune redozarea.
Față de cele menționate, înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3546/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3533/2012. Penal → |
|---|
