ICCJ. Decizia nr. 3553/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 472/F din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul S.F., ca tardivă, cu obligarea acestuia la 700 RON cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, petentul S.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 848 din 06 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916 din 11 mai 2011 a înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în motivarea cererii, petentul a susținut că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 4082C. proc. pen. și Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. A arătat petentul că deși a recunoscut pe întreg parcursul procesului penal faptele de care era acuzat nu a beneficiat de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 848 din 06 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916 din 11 mai 2011 a înaltei Curții de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul S.F. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului o pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepselor principale aplicate.
în temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepselor pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 29 aprilie 2010 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a celor 2 inculpați.
în baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea drogurilor procurate de la inculpat și ramase în urma analizelor de laborator, cu excepția contraprobelor, respectiv:
- cantitatea de 1,56 gr heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la I.G.P.R. DCJSEO cu dovada din 11 mai 2010;
- cantitatea de 0,26 gr heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la I.G.P.R. DCJSEO cu dovada din 11 mai 2010;
- precum și a sumelor de bani obținute de cei doi inculpați prin vânzarea drogurilor și anume: 50 RON de la inculpatul S.F. și 200 RON de la inculpatul C.V.
în temeiul disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 5.250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare ocazionate de desfășurarea fazei de urmărire penală, astfel cum se precizează în rechizitoriu.
Prin cerere de revizuire, petentul a solicitat aplicarea art. 3201C. proc. pen., ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M.O. nr. 853/07.12.2012, temeiul cererii fiind art. 4081C. proc. pen.
Potrivit alin. final al acestui text, cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 4082C. proc. pen. pot fi formulate în termenul limită de 3 luni de la data publicării în M. Of. a deciziei relevante, or în acest caz cererea de revizuire a fost formulată la data de 30 martie 2012, așadar după expirarea termenului prevăzut de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul S.F., solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de revizuire, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv introdusă, menționând că inculpatul fiind în stare de detenție nu a avut acces la aceste informații, apreciind că cererea a fost introdusă în termenul legal.
Prin decizia penală nr. 224/A din 17 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul S.F. împotriva sentinței penale nr. 472 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a I-a penală.
A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON onorariu avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Analizând apelul în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., text pe care și-a întemeiat petentul revizuent cerere prevede că hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
S-a arătat că în cauză, petentul a solicitat aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 ce a fost publicată în M. Of. nr. 853/07.12.2012.
Cum de la data publicării au trecut mai mult de trei luni, Curtea de Apel a constatat că în mod legal prima instanță a respins ca tardiv formulată cererea petentului revizuent S.F.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuientul S.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire întrucât nu a cunoscut despre termenul în care putea formula cererea de revizuire, fiind arestat. Recursul declarat nu este fondat.
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului București, revizuientul S.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 848 din 06 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916 din 11 mai 2011 a înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4082C. proc. pen. și Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., arătând că deși a recunoscut pe întreg parcursul procesului penal faptele de care era acuzat nu a beneficiat de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 4082C. proc. pen., cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la data publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
întrucât revizuientul a formulat cererea de revizuire abia la data de 7 decembrie 2012, deci peste termenul legal de 3 luni de la publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, în mod corect, cererea a fost respinsă ca fiind tardivă.
Având în vedere considerentele menționate, înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de revizuient este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3554/2012. Penal → |
|---|
