ICCJ. Decizia nr. 3554/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 mai 2012, sub nr. 701/59/2012, petenta P.N. în calitate de administrator al SC S.T. SRL Reșița a solicitat instanței desființarea rezoluției din 11 aprilie 2012.
în motivarea plângerii petenta a arătat că rezoluțiile contestate sunt nelegale și netemeinice, întrucât procurorii nu au calificat nici unul din capetele de acuzare formulate împotriva intimatei în calitate de judecător sindic. A mai arătat petenta că intimata nu a respectat dispozițiile legale cu privire la desemnarea administratorului judiciar precum și cu privire la comunicarea și semnarea hotărârilor.
în cauză s-a solicitat atașarea Dosarului Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, petenta depunând la dosar înscrisuri.
Prin sentința penală nr. 155/PI din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.N. în calitate de administrator al SC S.T. SRL Reșița și s-a menținut rezoluția din 11 aprilie 2012, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Din analiza materialului probator, Curtea de Apel a reținut în fapt următoarele:
Prin rezoluția din 11 aprilie 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata D.D. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000.
în motivarea rezoluției s-a reținut în esență că în cauză nu există nici un fel de indicii la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimată în calitate de magistrat.
Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția nr. 736/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.
Petenta P.N. în calitate de asociat unic și administrator la SC S.T. SRL Reșița a formulat o plângere împotriva numitei D.D. arătând faptul că la data de 22 iulie 2011 SC V.I.R.I. SA București a solicitat instanței de judecată în calitate de societate creditoare deschiderea procedurii insolenței împotriva debitoarei SC S.T. SRL Reșița. Prin sentința comercială nr. 537/JS din 22 septembrie 2011, judecătorul sindic în persoana magistratului-judecător D.D. a respins contestația formulată de pârâta SC S.T. SRL Reșița și a admis cererea introductivă formulată de către reclamantă pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. în opinia persoanei reclamante, judecătorul ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) prin aceea că a emis hotărârea judecătorească la primul termen de judecată și a desemnat ca firmă lichidatoare SC P.M. SPRL Reșița al cărei administrator este directorul economic al Tribunalului Caras Severin, numitul M.N., copiii acestuia M.S. și M.S.A. făcând parte din echipa de lichidatori. Conform susținerilor numitei P.N., aceasta a formulat și o cerere de revizuire a Dosarului în care s-a pronunțat sentința comercială mai sus amintită, cerere ce a fost repartizată aceluiași magistrat judecător D.D., care a dispus respingerea acesteia.
S-a arătat că în ceea ce privește soluțiile pronunțate de intimată în calitate de judecător acestea au fost date în exercitarea atribuțiilor de serviciu, petenta dacă se considera nemulțumită putând uza de căile de atac prevăzute de lege.
Faptul că soluția dată de către intimată în calitate de magistrat nu concordă cu opinia subiectivă a petentei, nu poate fi asimilată vreuneia dintre acțiunile care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii reclamate și pe cale de consecință nu poate determina începerea urmăririi penale și respectiv trimiterea în judecată a intimatei.
S-a considerat că nu se poate reține în sarcina intimatei în prezenta cauză săvârșirea infracțiunii invocate prin plângere, întrucât aceasta s-a pronunțat în limitele competențelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă judecății.
în aceste sens, a dispus și legiuitorul, care, reglementând statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali".
De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o sau a procurorului de ședință care a pus concluzii potrivit legii.
S-a arătat că în mod corect s-a reținut prin rezoluția contestată faptul că în baza întregului material probator s-a constatat absența oricăror indicii temeinice de săvârșire de către intimată a infracțiunii imputate prin plângere, numirea societății de lichidare fiind efectuată de către judecătorul sindic în mod aleatoriu așa cum a fost repartizat și dosarul având ca obiect revizuirea sentinței comerciale. De asemenea, petenta a uzat de calea de atac prevăzută de lege cu privire la hotărârea pronunțată de intimată, iar recursul declarat a fost respins de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2145/R din 21 noiembrie 2011.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara P.N., solicitând casarea acesteia și trimiterea dosarului la organul de cercetare penală în vederea continuării cercetării penale, pe care o consideră subiectivă și superficială.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
în cauză, petiționara P.N. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
în consecință, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționară este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3576/2012. Penal → |
|---|
