ICCJ. Decizia nr. 3617/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3617/2012
Dosar nr. 6073/91/2010
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 republicată.
A fost condamnat inculpatul M.G.:
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 3 (trei) luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni.
În condiţiile art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "C.M." SRL Câmpuri (prin lichidator S.N.) la plata sumei de 9.938 lei (impozit - 9746 lei şi TVA - 192 lei) plus majorări de întârziere calculate la data plăţii.
S-a dispus comunicarea după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1615/P/2010, înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 6073/91/2010, a fost trimis în judecată penală, în stare de libertate, inculpatul M.G., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 4, art. 6, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, constând în aceea că a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la organele competente cu documentele societăţii, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, a efectuat reţineri pe statul de plată aferente salariilor angajaţilor în sumă de 9746 lei, nefăcând plata către bugetul statului, în contul impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă şi nu a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009 către SC "A." SA Bucureşti, cu consecinţa diminuării TVA de plată către bugetul statului, în sumă de 192 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut în fapt că prin adresa nr. 700586 din 26 februarie 2010 Garda Financiară, secţia Vrancea a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale de către numitul M.G. - administrator la SC "C.M." SRL Câmpuri, judeţul Vrancea.
Din conţinutul sesizării a rezultat că prin invitaţiile nr. 9617 din 16 decembrie 2009, 6921 din 29 decembrie 2009 şi 6929 din 15 ianuarie 2010 M.G. a fost somat să se prezinte cu actele contabile ale societăţii, statele de plată pentru salariaţi, devize de lucrări aferente facturilor emise, contracte de prestări servicii-construcţii şi registrul unic de control.
Deşi invitaţiile au fost transmise prin scrisoare recomandată, M.G. a refuzat să le primească, factorul poştal făcând această menţiune pe confirmarea de primire.
Întrucât inculpatul nu s-a prezentat cu actele menţionate, comisarii Gărzii Financiare au procedat la verificarea actelor contabile urmare adresei ITM Vrancea nr. 27469 din 09 decembrie 2009, prin care se sesiza faptul că SC "C.M." SRL utilizează muncă nedeclarată. Echipa de control a extins cercetările şi a constatat neconcordanţe între declaraţiile informative (formular 394) aferente anului 2008 cu cele rezultate în urma controalelor încrucişate. S-a constatat astfel că în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 SC "C.M." SRL Câmpuri a efectuat prestări de servicii reprezentând lucrări de demolare zidărie, tencuială, placare cu rigips, etc către SC "R.W.N.I." SRL Bucureşti pentru care a emis un număr de 9 facturi fiscale în valoare totală de 30.350 lei pe care nu le-a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă. Prin neînregistrarea acestor facturi prejudiciul produs bugetului consolidat al statului este de 9016 lei reprezentând 4952 TVA şi 4064 impozit pe profit.
În perioada 28 - 30 aprilie 2010 D.G.F.P. Vrancea a efectuat o inspecţie generală asupra SC "C.M." SRL Câmpuri la solicitarea Gărzii Financiare, secţia Vrancea.
Din procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 30 aprilie 2010 a rezultat că în trimestrul III al anului 2008 SC "C.M." SRL Câmpuri a emis un număr de trei facturi fiscale în valoare totală de 10.800 lei, din care TVA 2052 lei către SC "R.W.N.I." SRL Bucureşti. În trimestrul IV societatea a emis un număr de şase facturi fiscale în valoare totală de 15.416 lei din care TVA 2.900 lei către SC "R.W.N.I." SRL Bucureşti.
Toate aceste facturi au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC "C.M." SRL Câmpuri, însă societatea nu a declarat TVA colectat la organul fiscal.
Organul de inspecţie fiscală a constatat că în evidenţa contabilă a SC "C.M." SRL Câmpuri nu a fost înregistrată factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009 către SC "A." SA Bucureşti în valoare de 1.008 lei cu TVA aferent în sumă de 192 lei.
În perioada supusă controlului s-a constatat că societatea a efectuat reţineri pe statul de plată aferente salariilor datorate angajaţilor în sumă de 9.746 lei pe care nu le-a declarat sau virat către bugetul consolidat al statului, în contul impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.
După ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptele de mai sus, inculpatul a fost citat pentru audiere şi prezentarea eventualelor apărări.
Întrucât acesta nu s-a prezentat, organele de cercetare penală s-au deplasat în localitatea de domiciliu şi au făcut investigaţii pentru a afla unde poate fi găsit.
La data de 08 decembrie 2010 inculpatul a fost identificat pe raza comunei Câmpuri şi adus la sediul Poliţiei oraşului Panciu, unde i s-au pus la dispoziţie procesul-verbal încheiat de Garda Financiară şi procesul-verbal de inspecţie fiscală al Direcţiei Generale a Finanţelor publice Vrancea.
Audiat în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale, la data de 08 decembrie 2010 M.G. a arătat că a fost plecat în Italia motiv pentru care nu a dat curs citaţiilor înaintate de parchet, iar în privinţa infracţiunilor ce i-au fost aduse la cunoştinţă a declarat că nu înţelege să-şi angajeze apărător, rezervându-şi dreptul de a da declaraţii în faţa instanţei de judecată.
La termenul de judecată din 28 septembrie 2011 inculpatul M.G., în prezenţa unui apărător ales, a declarat instanţei judiciare faptul că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că deşi societatea "C.M." SRL a fost înregistrată pe numele său ca administrator, în fapt este coordonată de fiul său pe nume M.C.
Inculpatul a recunoscut că, în ceea ce priveşte actele contabile ale firmei a relaţionat cu contabilul societăţii pe nume P., dar că niciodată nu a primit la domiciliul său acte ale firmei şi că societatea avea ca obiect de activitate lucrări de construcţie, din data de 01 mai 2010 fiul său plecând în Italia şi solicitându-i să nu semneze nici un act fără ştirea sa.
Referitor la solicitările făcute de organele fiscale de a se prezenta cu actele societăţii în vederea efectuării unor verificări, a arătat că o singură dată a refuzat să primească de la poştaş o înştiinţare, iar cu privire la restul invitaţiilor a menţionat că în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a fost plecat la rudele sale la Satu Mare.
Apărările inculpatului pe acest ultim aspect au fost susţinute de probatoriul administrat în cursul judecăţii, din depoziţiile martorului P.G. (vecin cu acesta) rezultând împrejurarea lipsei inculpatului de la domiciliu în perioada în care s-au efectuat invitaţii la organul fiscal. Din această perspectivă instanţa a apreciat că situaţia premisă cerută de textul incriminator este parţial îndeplinită, în sensul că somaţiile deşi au fost comunicate potrivit dispoziţiilor legale, nu s-a făcut dovada de către organul fiscal că somaţia a fost primită de contribuabil (sau reprezentant). Din procura specială aflată la dosarul instanţei s-a constatat că inculpatul a împuternicit două persoane (V.C.M. şi M.C.) să îl reprezinte, împreună sau separat, la organele competente în scopul bunei funcţionări a societăţii, instanţa consideră astfel că înştiinţarea se impunea a fi făcută la reprezentantul legal.
Pe de altă parte instanţa de fond a apreciat că raportat la probatoriul din prezenta cauză (acte, declaraţii de martor, implicit contabilul societăţii) nu se poate constata sub aspectul laturii obiective dar şi subiective că elementul material al infracţiunii constă în omisiunea (refuzul) de a prezenta documentele legale ale societăţii este realizat, deoarece inculpatul a precizat că şi-a delegat atribuţii ce vizau activitatea societăţii unor alte persoane, documentele societăţii aflându-se în posesia acestora şi nicidecum la inculpat, împrejurare arătată de contabil şi implicit de un fost muncitor (martorul S.M.).
S-a apreciat că aceste elemente probatorii conduc la concluzia că faptei incriminate de legea Evaziunii Fiscale la art. 4 îi lipsesc elementele constitutive, motiv pentru care, în condiţiile art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. se va dispune achitarea inculpatului.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală constând în omisiunea de a evidenţia în actele contabile a unor operaţiuni comerciale şi a unor servicii realizate, instanţa nu a reţinut apărarea invocată de inculpat şi fundamentată în esenţă pe argumentul calităţii subiectului activ al infracţiunii, respectiv al existenţei în fapt a unui alt administrator.
S-a argumentat că Legea nr. 241/2005 nu face distincţie între administratorul de drept şi administratorul de fapt, răspunderea penală fiind aceeaşi, aspect consacrat în practica judiciară. Inculpatul în calitate de administrator de drept al societăţii înfiinţate cu acordul său (cunoştea scopul înfiinţării societăţii acceptând ca fiul său să intre într-o stare de legalitate) nu poate fi exonerat de răspundere. Dobândind calitatea de administrator în contextul legii comerciale, inculpatul era contribuabil şi în consecinţă subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar acceptând propunerea fiului său M.C. care desfăşura lucrări de construcţii pe raza Bucureştiului şi-a asumat o răspundere în sensul prevăzut de lege, motiv pentru care solicitarea fiului de a nu-şi însuşi semnături prin acte contravenea în mod flagrant conduitei legale.
S-a reţinut că, dacă în privinţa infracţiunii reglementate la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 subiectul activ este "contribuabilul", infracţiunea prevăzută la art. 6 nu circumstanţiază în mod expres subiectul activ, acesta putând fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile generale ale calităţii de subiect activ şi care nu varsă în termenul stabilit de lege impozitele şi contribuţiile reţinute la sursă.
Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea Gărzii Financiare, secţia Vrancea, procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară la data de 23 februarie 2010, invitaţiile transmise de Garda Financiară la datele de 16 decembrie 2009, 29 decembrie 2009 şi 15 ianuarie 2010, copii ale confirmărilor de primire având menţiunile făcute de factorul poştal, proces verbal de inspecţie fiscală încheiat de D.G.F.P. Vrancea la data de 30 aprilie 2010, proces verbal de căutare a inculpatului, proces verbal privind aducerea la cunoştinţa inculpatului a documentelor încheiate de Garda Financiară şi D.G.F.P. Vrancea, declaraţiile inculpatului.
S-a constatat că în drept, faptele inculpatului M.G. care a efectuat reţineri pe statul de plată aferente salariilor angajaţilor în sumă de 9746 lei, nefăcând plata către bugetul statului, în contul impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă şi nu a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009 către SC "A." SA Bucureşti, cu consecinţa diminuării TVA de plată către bugetul statului, în sumă de 192 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului, dar şi persoana inculpatului (persoană în vârstă, care nu are antecedente penale, cu un comportament liniştit în familie şi comunitatea în care trăieşte).
Astfel, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c), d), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. în favoarea inculpatului, sunt în măsură să contribuie la satisfacerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.
Având în vedere cuantumul pedepsei, situaţia personală a inculpatului dar şi valoarea prejudiciului instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, motiv pentru care a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa de fond a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin D.G.F.P. Vrancea (cerere de constituire parte civilă aflată la fila 14 dosar instanţă) a fost dovedit din cuprinsul Raportului de Inspecţie Fiscală al D.G.F.P. Vrancea datat 30 aprilie 2010 rezultând un cuantum de 9.938 lei (impozit, TVA). În aceste condiţii inculpatul, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. privind răspunderea solidară a fost obligat cu partea responsabilă civilmente (prin lichidator) la despăgubiri.
S-a apreciat că se impune a fi aduse la îndeplinire dispoziţiile privind comunicarea hotărârii la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea susţinând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 întrucât inculpatul avea calitatea de administrator şi deci avea obligaţia să prezinte documentele contabile organelor competente.
Un alt motiv de nelegalitate a sentinţei atacate a fost acela că instanţa nu a aplicat şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
S-a mai invocat faptul că instanţa de fond nu a arătat către cine se va face plata prejudiciului dar şi împrejurarea că partea responsabilă civilmente SC C.M. SRL Câmpuri trebuia să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, câtă vreme a fost obligată în solidar la plata de despăgubiri civile.
De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul M.G. solicitând achitarea sa susţinând, în motivele scrise depuse la dosar, că nu el se ocupa de administrarea societăţii SC C.M. SRL Câmpuri ci fiul său M.C.
Prin Decizia penală nr. 152 A din 21 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi în consecinţă:
A fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 81 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare, condamnat inculpatul M.G. (cetăţean român, studii 7 + 3 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale) la:
- o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.;
- o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/205, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.;
- o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 luni închisoare, 3 luni închisoare şi 5 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani şi 5 luni.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi 1000 C. civ., a fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. "C.M." S.R.L. Câmpuri, judeţul Vrancea la plata sumei de 9.938 lei (9746 lei impozit pe profit + 192 lei TVA), cu majorările legale aferente calculate până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.
S-a dispus ca, potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie a dispozitivului să fie comunicată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. "C.M." S.R.L. Câmpuri, judeţul Vrancea la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire + fond).
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinţei penal nr. 81 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.G. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel urmând a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, dispunând în mod justificat condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Curtea a constatat însă că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului M.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pe motiv că inculpatul îşi delegase unor alte persoane atribuţiile ce vizau activitatea SC C.M. SRL Câmpuri, deoarece, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare până la data de 23 iunie 2010), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
În speţă, organele financiar-fiscale au trimis la domiciliul inculpatului M.G. invitaţiile nr. 6917 din 16 decembrie 2009, 6921 din 29 decembrie 2009 şi 6929 din 15 ianuarie 2010, însă inculpatul a refuzat să primească şi să semneze aceste invitaţii, factorul poştal însărcinat cu înmânarea lor făcând de fiecare dată menţiunea că inculpatul refuză primirea şi semnarea.
Audiat în faza de urmărire penală inculpatul M.G. a refuzat să dea declaraţii cu privire la acuzaţiile aduse, pentru ca în faza de judecată să arate că a primit o înştiinţare de la Garda Financiară dar că a refuzat să semneze pentru că primise ordin de la băiatul său să nu semneze, acesta ocupându-se în fapt de administrarea societăţii, depunând în susţinerea celor arătate o procură emisă la data de 19 mai 2008.
Instanţa de apel a observat însă că această procură nu echivalează cu transmiterea de către inculpatul M.G. a calităţii sale de administrator a SC C.M. SRL Câmpuri către fiul său M.C., ci doar cu o împuternicire a acestuia şi a numitei V.C.M., să se prezinte în numele său şi pentru el la toate organele competente în scopul bunei funcţionări a societăţii.
S-a concluzionat că inculpatul M.G. nu şi-a pierdut calitatea de administrator al SC C.M. SRL Câmpuri astfel încât în mod corect organele financiar fiscale l-au înştiinţat să se prezinte cu documentele legale în vederea efectuării de verificări, faptul că în mod deliberat inculpatul M.G. a refuzat să dea curs acestor invitaţii, ascunzând organelor financiar fiscale situaţia societăţii al cărei administrator era, atrăgând în opinia Curţii răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, care impune oricărei persoane legal înştiinţate de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu.
În situaţia dată inculpatul M.G. avea obligaţia, în calitate de administrator la SC C.M. SRL Câmpuri, să prezinte actele contabile solicitate de organele financiar fiscale luând în acest sens legătura cu martorul P.N., cel care se ocupa de contabilitatea societăţii, aspect pe care de altfel inculpatul îl cunoştea, astfel cum rezultă din depoziţia sa.
S-a argumentat, neprocedând în acest mod, inculpatul M.G. a înfrânt cu bună ştiinţă prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005, apelul declarat de procuror sub acest aspect fiind fondat şi urmând a se dispune condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune.
Referitor la al doilea motiv de recurs invocat de procuror s-a apreciat că şi acesta este fondat.
S-a reţinut că, potrivit art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. constituie pedeapsă accesorie interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii şi că în speţă, conform art. 71 C. pen. şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, aplicarea unei astfel de pedepse faţă de inculpat se impunea având în vedere că infracţiunile comise de inculpat au avut ca premisă folosirea de către acesta a calităţii de administrator la o societate comercială, situaţie în care interzicerea dreptului de a fi administrator apărea ca fiind justificată.
Instanţa de apel a constatat că şi modul de soluţionare a laturii civile a cauzei este supusă desfiinţării, întrucât instanţa de fond nu a arătat către cine se va face plata prejudiciului, dispunând doar obligarea inculpatului M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.M. SRL Câmpuri la plata sumei de 9.938 lei plus majorări de întârziere calculate la data plăţii.
Astfel, s-a admis apelul declarat de procuror şi în această privinţă, iar în rejudecare s-a dispus ca plata sumei mai sus arătate să se facă către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.
S-a constatat, de asemenea, omisiunea instanţei de fond de obligare în solidar a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, faţă de dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul M.G., Curtea a constatat că acesta este nefondat, apreciind că răspunderea penală a acestuia poate fi angajată pentru infracţiuni de evaziune fiscală câtă vreme avea calitate de administrator al SC C.M. SRL Câmpuri, faptul că de activitatea societăţii se ocupa şi fiul său, M.C., conform procurii date de inculpat, neechivalând cu transmiterea către acesta a calităţii de administrator al societăţii comerciale şi a răspunderii penale pentru încălcarea legislaţiei financiar fiscale, inculpatul având obligaţia de a vărsa sumele reţinute de la salariaţi cu titlu de contribuţie cu reţinere la sursă şi de a evidenţia în contabilitate toate operaţiunile comerciale şi veniturile realizate, astfel că, neprocedând în acest mod, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, prima instanţă dispunând corect condamnarea sa.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, după cum rezultă din concluziile orale şi scrise (filele 17-19 dosar recurs) ale apărătorului său pentru greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 - de activitatea societăţii ocupându-se fiul inculpatului, iar nu acesta, impunându-se deci achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen.; nelegala comunicare a invitaţilor Gărzii Financiare; greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 având în vedere că fiul inculpatului se ocupa de administrarea societăţii, soluţia justă fiind achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.; greşita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri către ANAF; în drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 171 şi 18 C. proc. pen.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, în limitele reglementate de dispoziţiile art. 3859 alin. (3), raportat la art. 3858 C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului şi din analiza deciziei recurate, instanţele, în baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, în cursul cercetării judecătoreşti, au stabilit în mod just starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea.
Se reţine în acest sens că fapta inculpatului M.G. care, în calitate de administrator al SC C.M. SRL, a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la organele competente cu documentele societăţii, în scopul împiedicării realizării verificărilor financiar-fiscale (după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 6-11 d.u.p. inculpatul refuzând să semneze şi să primească invitaţiile emise în mod repetat de către Garda Financiară), a efectuat reţineri pe statul de plată aferente salariilor angajaţilor în sumă de 9746 lei, nefăcând plaţi către bugetul statului, în contul impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă şi nu a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009, cu consecinţa diminuării TVA de plată către bugetul de stat, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 4, 6 şi 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În mod corect instanţele au evaluat materialul probator şi şi-au format convingerea pe baza probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), având în vedere actele încheiate de Garda Financiară, copiile confirmărilor de primire a invitaţiilor emise de această instituţie, procesul-verbal de inspecţie fiscala încheiat de D.G.F.P. Vrancea.
Se reţine, totodată, că apărările recurentului inculpat - privind, în esenţă, împrejurarea că administratorul în fapt al societăţii înfiinţată de inculpat era fiul său, inculpatul neimplicându-se în activitatea societăţii comerciale, au fost motivat înlăturate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat fiind stabilite pe baza probelor care s-au coroborat, după cum s-a arătat şi anterior.
Aşa fiind, nu poate fi primită apărarea invocată în recurs - în sensul că recurentul inculpat nu a comis fapta imputată şi nici nu pot fi identificate elemente apte a susţine cazurile de casare menţionate de către apărare, respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 171 şi 18 C. proc. pen., deoarece materialul probator administrat legal de organele judiciare a fost corect evaluat şi valorificat. Probe administrate şi care s-au coroborat susţin şi motivează soluţia legal dispusă de instanţa de apel, împrejurarea că inculpatul a mandatat alte persoane să desfăşoare activităţile specifice funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale neechivalând cu pierderea sau renunţarea la această calitate, în care inculpatul a acţionat şi pentru care a fost angajată răspunderea sa. Totodată, înscrisurile aflate la d.u.p. dovedesc pe deplin, contrar susţinerilor apărării, împrejurarea că inculpatul a refuzat să primească invitaţiile trimise de Garda Financiară şi să semneze.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, respectând criteriile generale de individualizare, reglementate de art. 72 C. pen. şi fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor sancţiunii astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 52 C. pen., pronunţarea condamnării constituind avertismentul necesar şi suficient pentru schimbarea atitudinii inculpatului faţă de lege şi normele pe care era obligat să le respecte.
Se reţine în acest sens că sancţiunea aplicată - ca şi cuantum şi modalitate de executare - este justă, deoarece reflectă gravitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă, calitatea în exerciţiul căreia inculpatul a comis fapta, dar şi circumstanţele atenuante just reţinute în favoarea sa, respectiv vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul în familie şi societate.
Se reţine, astfel, că apărările inculpatului nu au fost şi nu sunt în măsură să dovedească o situaţie de fapt contrară celei în mod motivat reţinută de către instanţe, inculpatul neprobând lipsa de temeinicie a probelor în acuzare tot prin probe, după cum prevede art. 66 C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată ca nefondate apărările şi criticile invocate în recurs. În ceea ce priveşte grava eroare de fapt pretins comisă anterior de către instanţe, se constată că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului rezultă fără dubiu şi cu evidenţă din probele legal administrate, negarea faptei nefiind suficientă pentru a crea, în speţă, un dubiu cu privire la comiterea infracţiunii. Totodată, nu pot fi primite nici motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 12 şi 171 C. proc. pen., instanţele analizând corect şi complet probele administrate, interpretând just normele legale incidente, în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că hotărârea recurată este legală, temeinică şi riguros motivată, precum şi împrejurarea că motivele de recurs invocate de apărarea inculpatului nu sunt întemeiate, neexistând cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să conducă la casarea hotărârii instanţei de apel, a cărei menţinere se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 152/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3657/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
