ICCJ. Decizia nr. 3651/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3651/2012
Dosar nr. 9847/99/2012
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din data de 17 februarie 2011 a Tribunalului laşi s-au hotărât următoarele:
1.1. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a şi alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.M., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „viol".
În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. interzice inculpatului H.M. exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a lI-a și b) C. pen. pe o durata de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului H.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.
2. În baza art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.V., domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ complicitate la viol".
În baza disp.art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului R.V. exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 5 ani. în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și b) C. pen.
În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii si arestării preventive de la 09 septembrie 2008 până la 22 octombrie 2008.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpaţii H.M., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, şi R.V., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi.
II. În baza disp. art. 14 și respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă M.A.M. cu domiciliul în comuna Dumeşti, jud. laşi prin reprezentanţi legali M.M. şi M.C. şi a obligat pe inculpaţii H.M, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, şi R.V., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, să achite în solidar părţii civile M.A.M. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În baza disp.art 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii H.M. şi R.V. să achite suma de 2000 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat in ambele faze ale procesului penal."
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi emis în Dosarul nr. 2109/P/2008 la data de 04 decembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor H.M., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „viol" prevăzută art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi R.V., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „ complicitate la viol" prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. reţinându-se că în seara zilei de 7 septembrie 2008 într-o râpă situată la marginea satului Păuşeşti, comuna Dumeşti, jud. laşi, inculpatului H.M., ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări, a întreţinut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care ştiau că nu are împlinită vârsta de 15 ani.
În faza de urmărire penală a fost administrat următorul material probator: proces-verbal de sesizare întocmit de către organele de poliţie la data de 8 septembrie 2008 (fila 7); declaraţiile părţii vătămate M.A.M. (filele 8-17); proces-verbal privind recoltarea de probe de sânge de la partea vătămată M.A.M. (fila 18); proces-verbal privind examinarea părţii vătămate M.A.M. de către medicul legist (fila 19); rapoartele de constatare medico-legală din 10 septembrie 2008 privind pe partea vătămată M.A.M. (filele 20 şi 21); fişa de examinare psihologică a părţii vătămate M.A.M. (filele 22 şi 23); planşă fotografică cu leziunile corporale suferite de partea vătămată M.A.M. şi procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia efectuării fotografiilor (filele 24 - 26); proces-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de către organele de poliţie la data de 8 septembrie 2008, însoţit de planşele fotografice aferente (filele 27 - 41); declaraţiile martorilor M.M., Z.C.l, R.L., R.C., C.D., M.M.C., l.M., l.A.M., B.S.C., R.E., A.O.E., Z.M.C., A.F., O.R., B.D., B.I., H.C., V.M., D.A., M.F., A.D.D., R.G., M.B.G., R.R., G.A., R.A.M., B.V., U.R.F. (filele 42 - 118); proces-verbal privind verificarea telefonului mobil al inculpatului H.M. (fila 119); procese-verbale privind ridicarea şi examinare articolelor de îmbrăcăminte ale inculpatului H.M. (filele 120 şi 122); proces-verbal 0 privind recoltarea de probe biologice ( secreţii vaginale ) de la partea vătămată M.A.M. (fila 121); procese-verbale privind ridicarea articolelor de îmbrăcăminte de la partea vătămată M.A.M. (fila 123); proces-verbal privind refuzul părţii vătămate minore M.A.M. de a fi confruntată cu inculpaţii (fila 130); xerocopii din ziare locale, care conţin articole în legătură cu obiectul acestei cauze (filele 131 şi 132); raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 octombrie 2008 privind comportamentul simulat efectuat cu privire la inculpatul H.M. (filele 134-139 dosar); adresa cu nr. 2109 din 17 noiembrie 2008 a Postului de Poliţie Dumeşti, jud. laşi, privind comportamentul inculpaţilor H.M. şi R.V. în societate (fila 140 ); raport de expertiză serologică a urmelor biologice pe corpurile delicte(fila 167) şi declaraţiile inculpaţilor H.M. şi R.V., iar faza cercetare judecătorească în faţa instanţei s-au administrat următoarele probe: declaraţiile martorilor M.M.-fila 115, Z.C.l-fila 122, R.L.-119, R.C.-fila117, C.D.-fila 516, M.M.C.-fila 541, l.M.-fila 117, l.A.M.-fila 112, B.S.C.-fila 334, R.E.-fila 121, Z.M.C.- fila 515, A.F.-fila 333,, B.D. - fila 542, B.I. - fila 514, H.C.V.M.-fila 544, D.A. - fila 513, R.G. - fila 543, U.R.F.-fila 517, declaraţia părţii vătămate - fila 139 şi înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt;
În seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o zi de duminică, inculpaţii H.M. şi R.V., după ce au consumat în prealabil băuturi alcoolice la un bar din sat, au dorit să meargă la ziua onomastică a martorei minore l.A.M., dar nu au fost primiţi în locuinţă de către tatăl acesteia. Cu urmare, inculpaţii, având asupra lor sticle de bere, s-au deplasat într-o zonă a satului Păuşeşti, denumită „ La gârlă", o râpă înconjurată de arbuşti pe unde treceau mai multe cărări, în mai multe direcţii ale localităţii. în după-amiaza zilei de 7 septembrie 2008 partea vătămată M.A.M. a fost la un magazin din sat, după care a stat de vorbă în parcul din localitate cu martora minoră Z.M.C.. Pentru a ajunge la domiciliu, partea vătămată trebuia să treacă prin râpă şi să urce un deal. Când s-a hotărât să plece spre casă, în jurul orelor 1900, părţii vătămate M.A.M. i-a fost frică să se deplaseze singură prin locul numit „ La gârlă." Pentru că a mai fost condusă acasă, prin locul respectiv, de către martorul Z.C.l, partea vătămată a hotărât să îl caute pe acesta şi să îi ceară să o ajute. în acea seară partea vătămată s-a întâlnit şi cu martorul B.S.C., care intenţiona să meargă în aceeaşi direcţie, dar nu a avut suficientă încredere în acesta pentru a se deplasa împreună cu el. Pe martorul Z.C.l l-a găsit la locuinţa martorului C.D. şi acesta a fost de acord să o însoţească până acasă. Martorul C.D. a precizat că a fost de faţă când partea vătămată a venit la poarta sa, a văzut când aceasta a discutat cu martorul Z.C.l şi că acesta din urmă i-a spus şi lui, înainte de a pleca, că merge să o conducă pe minoră până acasă. Martorul Z.C.l a declarat că atunci când au ajuns în râpă, lângă un podeţ, i-a văzut pe inculpaţii H.M. şi R.V., care i-a cerut martorului Z.C.l să o lase cu ei şi să plece, şi pentru a-l convinge, i-a pus în mână o bancnotă de 50 lei. Când a văzut că martorul Z.C.l nu a acceptat bancnota, ci a introdus-o în buzunarul de la pantalonii inculpatului H.M., inculpatul R.V., cu scopul de a-l determina să o abandoneze pe partea vătămată în mâinile lor, a început să îl ameninţe pe martor. Când a realizat că nu poate discuta cu inculpaţii H.M. şi R.V., şi că în orice moment îl pot lovi, iar ulterior se pot răzbuna pe el, pe fondul stării puternice de frică, a plecat singur, cu pasul grăbit, din locul numit „ La gârlă ", întorcându-se din drum. Martorul Z.C.l a precizat că partea vătămată M.A.M., care nu a auzit discuţiile pe care Ie-a avut cu inculpaţii, când a văzut că pleacă, a strigat după el şi a încercat să îl urmeze, însă a fost prinsă de mâini şi imobilizată de către inculpatul R.V. Temerea pe care o avea faţă de inculpaţi H.M. şi R.V. era atât de mare, încât, temându-se de o eventuală răzbunare din partea acestora, martorul Z.C.l nu a avut curaj să sesizeze organele de poliţie şi a ales să îşi înlăture starea de frustrare prin consumul de alcool la un bar din localitate. în acest loc a fost găsit la scurt timp de către martorul C.D., care a arătat că martorul Z.C.l era speriat, agitat, că i-a povestit că s-a întâlnit în locul numit „ La gârlă" cu inculpaţii H.M. şi R.V. care au luat-o în mod forţat pe 6 partea vătămată M.A.M. să întreţină relaţii sexuale cu ei. A precizat că martorul Z.C.l i-a spus că inculpaţii i-au oferit suma de 50 lei pentru a o lăsa singură cu ei pe partea vătămată şi că după ce Ie-a refuzat banii, l-au ameninţat, determinându-l să plece. Martorul C.D. a motivat la fel ca martorul Z.C.l că nu a avut curaj să sesizeze organele judiciare cu privire la fapta de viol a inculpaţilor, deoarece îi era frică de aceştia.
Când a văzut că este prinsă şi reţinută de către inculpatul R.V. partea vătămată M.A.M. şi-a dat seama că acesta şi prietenul lui, inculpatul H.M. vor să o violeze. Când a văzut că a fost prinsă de inculpatul R.V., partea vătămată a început să strige după ajutor, să se zbată, să le spună inculpaţilor să o lase în pace pentru că îi cunoaşte şi că îi va reclama la poliţie. Inculpatul R.V. i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să mai strige după ajutor. Partea vătămată, pentru a scăpa, l-a muşcat de mână pe inculpatul R.V. Acest lucru l-a enervat pe inculpatul H.M. care i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona feţei, după care a tras-o de mâini şi de păr, până când minora a căzut la pământ. Inculpatul H.M. s-a urcat peste partea vătămată M.A.M., care era căzută, cu faţa în sus, şi-a scos penisul din pantaloni şi îi cerea minorei să îi ia organul genital în gură. Pentru că partea vătămată refuza, se zbătea, ţipa şi plângea, pentru a o determina să întreţină act sexual oral cu inculpatul H.M., inculpatul R.V., stătea la capul ei şi îi aplica lovituri peste faţă. La rândul său inculpatul H.M. o strângea de gât pe partea vătămată şi încerca să-şi introducă penisul în gura acesteia. în acelaşi timp ambii inculpaţi o ameninţau pe minoră că o omoară dacă nu întreţine actul sexual oral şi îi adresau cuvinte injurioase. în cele din urmă, din cauza durerii şi a spaimei, partea vătămată M.A.M. Ie-a spus inculpaţilor să nu o mai lovească pentru că nu se mai împotriveşte. Cu toate acestea inculpatul R.V. a continuat să îi aplice minorei lovituri cu palmele peste faţă. în aceste condiţii, inculpatul H.M. a întreţinut timp de aproximativ cinci minute un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M.. Strigătele de ajutor ale părţii vătămate M.A.M. au fost auzite de către martorii R.L. şi R.C. care aveau locuinţa în apropiere. Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că locul unde s-a comis agresiunea este situat la distanţă de 10 metri de la capătul gardului ce împrejmuieşte grădina martorilor R.L. şi R.C., în vale. După ce au auzit strigătele de ajutor, martorii R.L. şi R.C. nu au intervenit în apărarea părţii vătămate, întrucât le era frică de inculpaţi, dar s-au deplasat în grădină, după un nuc, de unde puteau vedea bine şi au urmărit ce se întâmplă. Martora R.L. a arătat că după ce auzit strigătele părţii vătămate care ţipa „ Valeu ! Nu mă trage ! Nu mă mai bateţi! Vă cunosc ! Vă dau la poliţie !" şi zgomote de lovituri s-a dus la nuc pentru a vedea mai bine ce se întâmplă. Din acel loc a văzut cum partea vătămată M.A.M. era culcată la pământ, cu faţa în sus şi inculpatul H.M. era urcat peste ea, cu genunchi flexaţi şi îi cerea să îi ia penisul în gură, spunându-i în mod repetat „ la-o !, la-o ! ". A văzut cum inculpatul R.V. stătea la capul fetei şi îi aplica lovituri peste faţă. A auzit când partea vătămată M.A.M. a spus inculpaţilor să nu o mai bată, că stă de bună voie şi a văzut când inculpatul H.M. a întreţinut cu aceasta actul sexual oral. Martorul R.C. a văzut şi el cele întâmplate, în prima declaraţie pe care a dat-o organelor de poliţie la data 8 septembrie 2008, acesta a precizat că a auzit-o pe partea vătămată M.A.M. cum striga după ajutor, că a recunoscut-o pe fată după voce, că a văzut când aceasta era bătută de inculpaţi, că a văzut cu ce haine erau îmbrăcaţi inculpaţi, că a văzut cum inculpatul H.M. era urcat peste minoră şi că atunci când inculpaţii au trecut pe lângă casa lui a luat o secure şi s-a dus la poartă pentru a-i vedea mai bine.
Partea vătămată minoră M.A.M., de frică şi de ruşine, a vrut să ascundă faptul că a fost violată de inculpaţii H.M. şi R.V.. Pentru că în urma loviturilor primite de la inculpaţi avea sânge pe faţă, nu a îndrăznit să se ducă acasă în această stare. După ce a fost lăsată să plece de către inculpaţi, s-a deplasat la locuinţa martorei l.A.M., unde s-a spălat pe faţă cu apă de la o fântână din curte. Martora l.A.M. a precizat că partea vătămată M.A.M. era speriată, avea vocea schimbată şi i-a spus în mod repetat că a fost bătută.
Mama părţii vătămate, martora M.M. a arătat că minora, care a ajuns acasă în jurul orelor 19.45, era plânsă, roşie pe un obraz şi pe gât, se cunoştea că îi cursese sânge din nas şi atunci când a întrebat-o ce a păţit, i-a spus că a fost bătută de inculpaţii H.M. şi R.V.
A doua zi, după ce a aflat de la martorele R.E. şi R.L. că sora sa a fost violată de inculpaţii H.M. şi R.V., martora M.M.C. a sesizat organele de poliţie.
La data de 9 septembrie 2008 partea vătămată M.A.M. a fost examinată psihologic şi din punct de vedere medico-legal. Din fişa de examinare psihologică din 15 septembrie 2008 rezultă că psihologul a constatat că minora M.A.M. este victimă a unei molestări sexuale, copilul trăind o stare de şoc psihic. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală din 10 septembrie 2008 minora M.A.M. prezenta echimoze (pe braţul stâng, pe gamba dreaptă şi la ochiul stâng) care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, pot data din 7 septembrie 2008 şi au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale şi este virgină din punct de vedere anatomic, conformaţia himenului permiţând consumarea unui raport sexual complet cu intromisiune, fără deflorare. în drept, instanţa a apreciat că:
Fapta inculpatului H.M. care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păuşeşti, comuna Dumeşti, jud.laşi, fiind ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări, a întreţinut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care ştia că nu are împlinită vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat întreţinerea unui actul sexual oral, fără consimţământul părţii vătămate în vârstă de 14 ani, asupra căreia au fost exercitate violenţe şi ameninţări, urmarea imediată constând în încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei, iar între faptă şi urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie directă acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că a creat condiţiile ca partea vătămată să rămână singură.
Referitor la încadrarea faptei săvârşite de inculpat, instanţa a reţinut astfel cum rezultă din situaţia de fapt expusă mai sus, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., fapta fiind săvârşită cu ajutorul inculpatului R.V. şi cunoscând faptul că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Fapta inculpatului R.V., care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păuşeşti, comuna Dumeşti, jud. laşi, prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări asupra părţii vătămate minore M.A.M., despre care ştia că nu are împlinită vârsta de 15 ani, şi prin imobilizarea acesteia, I-a ajutat pe inculpatul H.M. să întreţină cu minora un act sexual oral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la viol prev. şi ped de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de imobilizare a părţii vătămate, despre care ştia că nu are împlinită vârsta de 15 ani, prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări, pentru ca inculpatul H.M. să întreţină 5 cu minora un act sexual oral, urmarea imediată constând încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei, iar între faptă şi urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că creat condiţiile ca partea vătămată să rămână singură.
Referitor la încadrarea faptei săvârşită de inculpat, instanţa a reţinut astfel cum rezultă din situaţia de fapt expusă mai sus, că în cauză sunt dispoziţiile art. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., fapta fiind săvârşită pentru ca inculpatul H.M. să întreţină cu minora un act sexual oral şi cunoscând faptul că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a mia reţinut că inculpaţii prezintă un pericol social, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care au comis infracţiunile, instanţa apreciind că reinserţia socială a inculpaţilor nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea a unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenţie, dar având în vedere că faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, pedepsele au fost orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare.
Instanţa a aplicat aceleaşi pedepse pentru cei doi inculpaţi, pentru considerentul că inculpatul R.V. a realizat o formă de complicitate directă şi materială prin imobilizarea părţii vătămate, pentru ca inculpatul H.M. să întreţină cu minora un act sexual oral, acţiunea sa fiind de natură să contribuie la încurajarea acestuia să săvârşească fapta pentru care este cercetat.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că în şedinţa publică din 10 februarie 2009 (fila 70) partea vătămată M.A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la daunele morale, respectiv suma de 50.000 lei, instanţa a apreciat că şi acestea au fost pe deplin dovedite cu fişa de examinare psihologică din 15 septembrie 2008 din care rezultă că minora M.A.M. este victimă a unei molestări sexuale, copilul trăind o stare de şoc psihic, fişa de examinare psihologică din 29 septembrie 2009 - fila 170 din care rezultă că se impune continuarea şedinţelor de consiliere în vederea depăşirii în totalitate a efectelor abuzului, declaraţia martorei minore l.M., colegă de clasă, care a declarat că în cursul lunii octombrie 2008, când se aflau la şcoală, pentru ora de pregătire la matematică, partea vătămată M.A.M. avea o foaie de ziar pe care erau pozele inculpaţilor H.M. şi R.V. şi i-a spus plângând că ceea ce scria în ziarul respectiv erau minciuni, martorul U.R.F.-fila 117 d.u.p. a arătat că el personal nu vrea să stea de vorbă cu aceasta şi că îi este ruşine să meargă pe stradă cu ea, pentru că este vorbită de rău, în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaţilor - întreţinerea unui actul sexual oral, fără consimţământul părţii vătămate, acesta fiind imobilizată prin violenţe şi ameninţări; prejudiciul - încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei, vinovăţia inculpaţilor - sub forma intenţiei şi legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă.
Prin urmare, în baza disp.art. 14 si respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă M.A.M. cu domiciliul în comuna Dumeşti, jud. laşi prin reprezentanţi legali M.M. şi M.C. şi a obligat pe inculpaţii H.M., domiciliat în comuna Dumeşti, jud. Iaşi, şi R.V., domiciliat în comuna Dumeşti, jud. laşi, să achite în solidar părţii civile M.A.M. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În termenul prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de inculpaţi şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ambii inculpaţi au solicitat reaprecierea probelor pe care le considere irelevante şi insuficiente pentru a confirma susţinerile părţii vătămate care a dat declaraţii contradictorii pe parcursul urmăririi penale şi achitarea lor.
Inculpatul R.V., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de complicitate la perversiuni sexuale, argumentând că, chiar din perspectiva argumentelor invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 111/2005 actul sexual oral sau anal nu intră în categoria „ actului sexual de orice natură" susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de „ viol" prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.
În subsidiar, atât inculpatul H.M. cât şi inculpatul R.V. au solicitat redozarea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii H.M. şi R.V. împotriva sentinţei penale nr. 100 din 17 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că în speţă a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat în conformitate cu art. 63 alin. (2)1 C. proc. pen.
S-au reţinut a fi relevante declaraţiile martorului Z.C., R.L. şi R.C., care au confirmat susţinerile părţii vătămate şi participaţia inculpaţilor, rapoartele de constatare nnedico-legale şi rezultatele evaluării psihologice a părţii vătămate. Z.C., cel care o însoţea pe partea vătămată a acceptat cei 50 0 lei (500 lei vechi) oferiţi de inculpaţi pentru a o lăsa pe partea vătămată singură cu inculpaţii, a realizat ce urmăresc aceştia, dar „fiindu-i frică de ei" - deşi în instanţă a negat acest lucru (fila 122) - a procedat astfel cum i-au cerut.
Şi ceilalţi doi martori direcţi: R.L. şi R.C. au susţinut că de frica inculpaţilor nu au intervenit în apărarea părţii vătămate care ţipa, în sat inculpaţii fiind cunoscuţi ca persoane violente, mai ales atunci când consumă alcool, aşa cum s-a întâmplat în acea zi de duminică.
S-a reţinut că probele administrate atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească dovedesc fără dubiu că, în seara zilei de duminică 07 septembrie 2009, prin constrângere şi cu ajutorul inculpatului R.V., care o lovea şi el pe partea vătămată cu palmele peste faţă, inculpatul H.M. a întreţinut timp de aproximativ cinci minute un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M.
S-a mai reţinut că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea reţinută de instanţa de fond şi prin rechizitoriu, respectiv viol şi complicitate la viol.
S-a făcut referire la Decizia nr. 111/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secţiile unite, în aplicarea art. 197 alin. (1) cu referire la art. 198 şi art. 201 C. pen. prin care s-a statuat că:
1. Prin act sexual de orice natură susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol" prev. de art. 197 C. pen. se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
2. Prin acte de perversiune sexuală, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1.
Din probele dosarului rezultă că fapta se circumscrie disp. art. 197 C. pen., în forma autoratului în ce îl priveşte pe inculpatul H.M. şi a complicităţii în ce îl priveşte pe inculpatul R.V. care l-a ajutat pe coinculpat să-şi realizeze scopul infracţional şi anume obţinerea unei satisfacţii sexuale, pe baza unei înţelegeri anterioare cât şi concomitentă, astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor Z.C., R.L. şi R.C.
Întrucât partea vătămată era minoră, sunt incidente disp. art. 197 alin. (3) C. pen., pe lângă cele încriminate de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) (agravanta referindu-se la două sau mai multe persoane).
În apel, inculpaţii au depus înscrisuri în circumstanţiere (filele 43-57). Inculpatul R.V. a dat o declaraţie (fila 38) în care a negat participaţia sa, susţinând că atunci când partea vătămată nu a consimţit să întreţină relaţii sexuale el a plecat.
Inculpaţii au încercat să acrediteze faptul că partea vătămată era imorală, tocmai pentru circumstanţierea faptei şi a estompa răspunderea penală sau chiar a o înlătura.
Totodată s-a reţinut că probele dosarului nu confirmă acest lucru iar pe de altă parte conduita morală, socio-familială a părţii vătămate nu prezintă relevanţă în speţa de faţă. Coroborând probatoriul administrat, rezultă cu certitudine că inculpatul H.M., ajutat şi de R.V., pe baza unei înţelegeri cu acesta şi prin constrângerea părţii vătămate minore a obligat-o să întreţină un raport sexual oral.
La stabilirea tratamentului sancţionator instanţa de fond a ţinut cont de cerinţele prev. de art. 72 C. pen., de cauzele ce agravează răspunderea penală cât şi de cele care o atenuează, circumstanţe evidenţiate în considerentele hotărârii atacate.
S-a reţinut că pedepsele au fost dozate în limita minimului special prevăzut de textul de încriminare, criticile aduse hotărârii şi sub acest aspect sunt nefondate.
Împotriva Deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii H.M. şi R.V. Inculpatul H.M. a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul R.V. a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 18,pct. 14, pct. 3 şi pct. 17 C. proc. pen., aşa cum au fost consemnate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. în motivele de recurs formulate în scris, inculpatul R.V. a invocat şi motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 9847/99/2008. Examinând cauza sub toate aspectele prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate având în vedre următoarele considerente:
I. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de ambii inculpaţi, instanţa de recurs constată că nu este fondat.
Nu sunt întemeiate susţinerile inculpaţilor privind împrejurarea că faptele pentru care au fost condamnaţi de ambele instanţe nu sunt dovedite.
Din probele directe,respectiv, declaraţiile părţii vătămate M.A.M. (filele 5-9 d.u.p., declaraţia dată în data de 08 septembrie 2088, filele 10-12 d.u.p. declaraţie dată la 12 septembrie 2008, filele 15-17 d.u.p. declaraţie dată la 3 noiembrie 2008, filei 139-140 dosar fond), declaraţiile martorilor: Z.C.l (filele 45-48 d.u.p. din data de 09 septembrie 2008, filele 49-51 d.u.p. din data de 10 noiembrie 2008, filele 122 dosar fond, declaraţie dată la data de o 20 ianuarie 2011), R.C. (filele 62-64 d.u.p., declaraţie dată la data de 08 septembrie 2008, filele 65-66 d.u.p., declaraţie dată la data de 27 octombrie 2008, filele 67-69 d.u.p. declaraţie dată la 3 noiembrie 2008, filele 117-118 dosar fond), şi a martorei R.L. (filele 52-54 d.u.p., declaraţie dată la 08 septembrie 2008, filele 55-57 d.u.p., declaraţie dată la 12 septembrie 2008, filele 58-61 d.u.p. declaraţie dată la 10 noiembrie 2008, filele 119-120 dosar fond) dovedesc cu certitudine săvârşirea faptelor de către ambii inculpaţi, respectiv, inculpatul H.M. care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păuşeşti, comuna Dumeşti, jud.laşi, fiind ajutat de inculpatul R.V., prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări, a întreţinut un act sexual oral cu partea vătămată minoră M.A.M., despre care ambii ştiau că nu are împlinită vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen, iar fapta inculpatului R.V., care în seara zilei de 7 septembrie 2008, într-o râpă situată la marginea satului Păuşeşti, comuna Dumeşti, jud.laşi, prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări asupra părţii vătămate minore M.A.M., despre care Ştia că nu are împlinită vârsta de 15 ani, şi prin imobilizarea acesteia, l-a ajutat pe inculpatul H.M. să întreţină cu minora un act sexual oral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la viol prev. şi ped de art. 26 C.pen rap la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Relevantă este şi fişa de examinare psihologică (fila 170 dosar fond), raportul de constatare medico-iegală (fila 200 d.u.p.), fişa de examinare psihologică (fila 22 d.u.p.), şi toate celelalte probe administrate în faza de urmărire penală şi faza de cercetare judecătorească care au fost descrise, în mod corect, pe larg atât în faza de cercetare judecătorească cât şi de instanţa de prim control judiciar, probe pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte urmând a nu mai fi reluate.
Chiar dacă martorul Z.C.l în faţa instanţei de fond nu a recunoscut împrejurarea că la momentul întoarcerii sale în sat lăsând partea vătămată cu inculpaţii, acesta nu i-a precizat prietenului său, B., dacă este necesar să sesizeze poliţia şi că nu îşi aminteşte dacă i-a spus acestuia că a primit bani de la inculpaţi pentru a lăsa partea vătămată cu ei, instanţa de recurs constată că, chiar şi în această situaţie, acest aspect nu are relevanţă, martorul precizând în preambulul prezentei declaraţii că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, iar în finalul declaraţiei date la instanţa de fond acesta a declarat: „m-am gândit în momentul în care am lăsat-o cu cei doi inculpaţi că ar putea fi violată sau lovită dar am considerat că nu pot să fac nimic".
Astfel, afirmaţiile inculpaţilor în criticile vizând acest motiv de casare în sensul că, condamnarea lor s-a bazat numai pe probe indirecte nu este întemeiată.
II. Cu privire la motivul de casare invocat de ambii inculpaţi respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., instanţa de recurs constată că nici acesta nu este fondat. Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita inculpaţilor anterior comiterii faptei, aceştia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezenţa lor în faţa autorităţilor judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse egale cu minimul special, de 10 ani închisoare, în regim de detenţie, instanţa apreciind că faţă de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reţinerea beneficiului inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse sub minimul special, soluţie care a fost adoptată şi de instanţa de apel.
De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepselor inculpaţilor şi atitudinea constant nesinceră a acestora, aceştia nerecunoscand săvârşirea faptelor dar şi gradul foarte ridicat de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise - prin profitarea de starea de neputinţă a părţii vătămate, care nu împlinise vârsta de 15 ani, de a se apăra de cei doi inculpaţi.
Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul le: a dovedit.
Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la individualizarea pedepsei, întrucât aplicarea pedepselor orientate spre minimul special stabilit de textele incriminatoare, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenţie neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, astfel că solicitarea inculpatului R.V. nu se justifică nici cu privire la acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 10 ani închisoare, şi a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenţie, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaţilor R.V. şi H.M. cât şi a modalităţii de executare, respectiv, în regim de detenţie, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod general, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpaţilor au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul atingerii integrităţii persoanei.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpaţii R.V. şi H.M., întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, nejustificându-se micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
III. Cu privire la motivul de casare invocat de inculpatul R.V., respectiv, prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.
Completul legal constituit în faza de judecare a apelurilor a fost constituit din doi membrii respectiv, judecător M.C. şi judecător O.S., pe tot parcursul desfăşurării controlului judiciar dar şi la momentul pronunţării cauzei respectiv la data de 17 ianuarie 2012.
Astfel, Înalta Curte constată că nu este încălcat principiul continuităţii completului de judecată, hotărârea pronunţată de aceştia nefiind supusă sancţiunii privind nulitatea absolută a judecării. Prin urmare, se constată că aceeaşi judecători au participat la dezbateri şi la deliberare al cărei rezultat a constituit tocmai conţinutul minutei.
V. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpatul R.V., care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. în infracţiunea o prev. şi ped. de art. 201 alin. (2) C. pen. rap. la art. 26 C. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.
În doctrina juridică, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 201 C. pen. se realizează prin săvârşirea unor acte de perversiune sexuală, adică a unor acte sexuale nefireşti de satisfacere a instinctului sexual. în accepţiunea textului de incriminare, constituie acte de perversiune sexuală toate celelalte practici sexuale care fiziologic, nu sunt apte să producă orgasm, cum ar fi mângâierile obscene, fetişismul, şi care nu pot fi considerate „acte sexuale" în accepţiunea legii.
Soluţionând Recursul în interesul legii declarat, prin Decizia nr. 111/2005, cu privire la înţelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referă art. 201 C. pen., instanţa supremă a statuat că prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 C. pen., se înţeleg orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele referitoare la infracţiunea de viol. Deşi textul de lege foloseşte pluralul, referindu-se la actele de perversiune sexuală, infracţiunea există chiar şi atunci când se realizează un singur asemenea act.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actele de perversiune sexuală să se săvârşească în public, în accepţiunea art. 152 C. pen. sau să producă scandal public, o urmarea imediată constând într-o încălcare a normalitaţii şi moralităţii vieţii sexuale, precum şi printr-o atingere adusă normelor de convieţuire socială, Sub aspectul încălcării bunelor moravuri, a normelor de convieţuire socială, perversiunea sexuală apare ca fiind o formă specială a ultrajului contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, săvârşit în legătură cu viaţa sexuală.
Elementul material al laturii obiective în cadrul infracţiunii de viol se realizează printr-un act sexual, de orice natură, care are loc fără consimţământul victimei, persoană de sex opus ori de acelaşi sex cu făptuitorul. Sfera actelor sexuale, de orice natură, este cuprinzătoare, incluzând atât raporturile sexuale normale, cât şi cele nefireşti de satisfacere a instinctului sexual, altele decât cele ce intră în sfera perversiunilor sexuale. Soluţionând Recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 111/2005, instanţa supremă a statuat cu privire la înţelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referă art. 197 alin. (1) C. pen., instanţa supremă a statuat că prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
Violul se deosebeşte de actele de perversiune sexuală, incriminate prin art. 201 C. pen., care presupun consimţământul părţilor(cu excepţia alin. (3) şi alin. (4) din acest articol) şi care, pentru a constitui infracţiune, trebuie săvârşite în public sau să producă scandal public.
Pentru acest considerente nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitării inculpatului R.V., infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul este corect stabilită prin raportare la fapta inculpatului.
V. Referitor la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de inculpatul R.V., în scris, instanţa de recurs apreciază că şi acesta este nefondat.
A criticat inculpatul hotărârea instanţei de apel sub aspectul faptului că nu s-a ţinut cont de disp. art. 27 C. pen. în sensul că la stabilirea pedepsei nu s-a ţinut cont de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptei şi de art. 72 C. pen. în sensul că inculpatul R. a avut calitatea de complice, pe când inculpatul H. a avut calitatea de autor, la infracţiunea de viol, ambilor inculpaţi aplicându-li-se pedepse egale, respectiv, de câte 10 ani închisoare în regim de detenţie.
Art. 27 teza-l C. pen. precizează că instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
În concepţia actualului C. pen., complicitatea este o forma de participaţie penală ce constă în fapta persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod, inclusiv prin promisiunea de a tăinui săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită. Ceea ce caracterizează deci complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, este caracterul său de contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină, nici nu realizează in mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penala, ci îi înlesneşte autorului această realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca acesta sa săvârşească mai uşor, mai repede si mai sigur fapta incriminată. în raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participaţie secundară, accesorie.
Dispoziţiile art. 28 alin. (2) C. pen., potrivit căruia circumstanţele privitoare la fapta se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenta complicităţii, trebuie sa fie îndeplinite trei condiţii principalei) să se fi săvârşit în mod nemijlocit, de către o alta persoana (autor), o fapta prevăzută de legea penala, în forma infracţiunii fapt consumat ori a unei tentative pedepsibile;b) să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte. Actele de ajutor, de sprijin sau de înlesnire trebuie să se refere fie la realizarea laturii obiective a infracţiunii de către autor (complicitate materiala), fie la realizarea laturii subiective a infracţiunii (complicitate morala); c) contribuţia complicelui să fie efectivă, adică să fi folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
Sub aspect subiectiv, complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenţie directă sau indirectă la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Autorul, însă, poate săvârşi fapta, fie cu intenţie, în care caz va exista participafie proprie, fie din culpă sau fără vinovăţie, situaţie în care va exista participaţie improprie.
Complicitatea prin ajutare constă în contribuţii acordate în cursul executării faptei, prin acte efectuate concomitent cu executarea (Complicitatea este materială atunci când constă din acte de sprijin material la săvârşirea infracţiunii (procurarea ori adaptarea mijloacelor necesare săvârşirii faptei). Aceste acte de sprijin material pot fi acte de înlesnire sau de ajutor, prin care se contribuie la realizarea laturii obiective a infracţiunii.
Complicitatea concomitentă este cea în care contribuţia este dată concomitent cu realizarea laturii obiective de către autor si constă din acte de ajutor în activitatea de executare.
La complicitatea concomitentă, alături de autor, este prezent complicele, la locul şi momentul actelor de executare. în raport de modul direct sau indirect în care intervine contribuţia complicelui la săvârşirea faptei, se face distincţie, în doctrină, între complicitatea nemijlocită si complicitatea mijlocită. Complicitate nemijlocită este atunci când sprijinul este dat de complice direct autorului.
Circumstanţele reale (denumite si circumstanţe obiective) sunt cele privitoare la fapta care se referă la împrejurările anterioare, concomitente sau posterioare comiterii faptei, stau în afara conţinutului infracţiunii, dar atenuează sau agravează pericolul social al faptei. Aceste circumstanţe se răsfrâng asupra participanţilor, în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut (art. 28. alin. (2) C. pen.).
Textul sus-menţionat instituie o cauză de nepedepsire pentru participantul la săvârşirea unei infracţiuni, cu condiţia ca acesta, în cursul executării, dar înainte de a se descoperi fapta, sa împiedice consumarea acesteia.
Faţă de toate aceste considerente prevăzute în literatura juridică, raportat la cauza de faţă, acţiunea de complicitate a inculpatului R.V. de a o imobiliza pe partea vătămată M.A.M. în scopul ca inculpatul H.M. să întreţină cu aceasta din urmă acte sexuale, săvârşind infracţiunea de viol, constituie realizarea unei participaţii la săvârşirea unei fapte incriminate de legea penală, complicitate prin ajutare şi concomitentă ce atrage aplicarea unei pedepse egală cu pedeapsa autorului în raport cu textele legale precizate anterior, întrucât fără ajutorul său de complice în săvârşirea faptei pentru care este condamnat de ambele instanţe inculpatul, infracţiunea de viol de către autorul H., poate nu s-ar fi putut realiza.
Prin urmare pedeapsa de 10 ani închisoare este corect aplicată în sarcina inculpatului R.V., circumstanţele reale ale săvârşirii faptei fiind direct atribuite şi acestui inculpat în calitate de complice.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi R.V. împotriva Deciziei penale nr. 8/2012 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va oblica recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi R.V. împotriva Deciziei penale nr. 8/2012 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă M.A.M. în sumă de 150 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3657/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3656/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
