ICCJ. Decizia nr. 3543/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3543/2012
Dosar nr. 11420/95/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 52 din 15 martie 2011, Tribunalul Gorj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.C.V. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41- 42 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din disp. art. 13 alin. (1) şi art. 13 alin. (3), teza I şi alin. (4), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. în disp. art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 13 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.V. la 7 ani închisoare şi la 4 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare şi la 4 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, cu aplic. art. 41-42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41-42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) -34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare.
În baza art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa stabilită inculpatului arestul preventiv de la 6 octombrie 2005 până la 17 decembrie 2007.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea din 7 decembrie 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.V., pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen.
În baza art. 26 rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.V. la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi b C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) -76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând să execute inculpatul pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe perioada prev. de art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie ce va fi executată în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pe inculpatul C.C.D., pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 10 luni închisoare şi la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe perioada prev. de art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.G.L., pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a)-76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 10 luni închisoare şi la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe perioada prev. de art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată B.A.N.
S-a luat act că partea vătămată P.E.I. nu s-a constituit parte civilă în prezenţa cauză.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-au anulat următoarele acte:
- Adeverinţa din 08 mai 2000 şi adeverinţa din 07 martie 2005 emise de SC D.K.C. SRL Baia de Fier, jud. Gorj.
- Contractul de muncă încheiat între SC D.K.C. SRL Baia de Fier şi C.C.V.;
- Actele emise pe numele M.I. - paşaport, permis de conducere şi carte de identitate.
- Paşaportul emis pe numele de N.N. şi actele de identitate emise pe numele aceleiaşi persoane;
- Paşaportul pe numele de G.C. şi cererea de eliberare paşaport şi 2 chitanţe încheiate la data de 15 mai 2005.
- Chitanţa de vânzare-cumpărare din data de 15 mai 2005 a suprafeţei de 1300 m2 cu suma de 350.000.000 RON (vânzători: C.I. şi C.D.V., cumpărător B.I.G.).
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat următoarele bunuri:
1. De la inculpatul C.C.V.:
- un telefon mobil marca S., culoare neagră cu cameră foto încorporată şi încărcătorul aferent;
- un telefon mobil marca N., culoare neagră şi argintiu cu cameră foto incorporată;
- 2 cartele O.
- 2 cartele O.M.;
- un mini bloc-notes „M." şi un act bloc-notes S.;
- cartelele telefonice menţionate în procesele-verbale încheiate la data de 15 august 2006 de B.C.C.O. Craiova, Serviciul Judeţean Gorj.
2. De la inculpatul U.G.L.:
- un telefon mobil marca L., culoare argintiu, dotat cu cartelă şi cu cameră foto încorporată.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.C.V. sumele de 27.322 euro, 2844 dolari S.U.A. şi 299,74 RON (şi în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001).
A fost obligat inculpatul C.C.V. la 16.000 RON, inculpatul C.D.V. la 2.000 RON, inculpatul U.G.L. la 1000 RON şi inculpatul C.C.D. la 1.200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 69D/P/2005 din 09 decembrie 2005, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a unui număr de 7 inculpaţi – P.Ş.C., C.C.V., C.M., C.V.N., D.R., Ţ.B.G.C. şi U.S.A. - pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., art. 329 alin. (1), (2) C. pen., art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001, art. 288 C. pen. etc.
Prin acelaşi act de inculpare s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală faţă de inculpatul C.C.V., învinuiţii C.D.V., U.G.L., C.C.D. ş.a. cercetaţi pentru infracţiuni de acelaşi gen comise în strânsă legătură de conexitate cu acesta, întrucât definitivarea cercetărilor era întârziată din cauza unor acte procedurale care necesitau timp şi care contraveneau intereselor persoanelor arestate preventiv în cauză.
Ulterior, prin rechizitoriul din 16 martie 2007 al Biroului Teritorial Gorj au fost trimişi în judecată după cum urmează inculpaţii:
- C.C.V. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41-.42 C. pen, art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. (13 acte materiale), şi art. 13 C. pen., art. 13 alin. (1) şi (13) alin. (3) teza I şi alin. (4) teza II din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. (3 acte materiale), art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprob. Prin Legea nr. 243/2002, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen.
- C.D.V. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.
- C.C.D. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi
- U.G.L. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Într-o imagine de ansamblu asupra cazului s-a reţinut că actele de urmărire penală efectuate, au scos la iveală existenţa unei grupări infracţionale iniţiată şi coordonată de inculpatul C.C.V., ce a activat pe perioada 2004-2005, care avea preocuparea infracţională traficul de persoane de sex feminin (minore şi tinere), în ţări europene ca Italia şi Olanda, în vederea exploatării sexuale în condiţii în care victimele erau supuse la prostituţie, fie induse în eroare, fie atrase prin acte frauduloase de schimbare a identităţii şi cetăţeniei, sau profitând de vârsta de minorat a acestora. în timp, inculpatul C.C.V. s-a asociat cu inculpata P.Ş.C. - persoană care, iniţial, practicase prostituţia în diferite ţări europene, dar şi cu alţi inculpaţi şi învinuiţi.
Pentru că inculpatul C.C.V. (fost C., pentru perioada 5 iunie 2003 - 29 aprilie 2005) a urmărit în toată activitatea lui să-şi ascundă identitatea reală, se va prezenta o descriere a faptelor, care au legătură cu obţinerea şi folosirea paşapoartelor sau altor acte de identitate şi legitimare, precum şi a acelor fapte care privesc trecerea frontierelor dintre state.
Inculpatul C.C.V. a obţinut, la vârsta de 17 ani, primul său paşaport, la 25 aprilie 1997. În acest document are aplicată o singură viză, doar de intrare la data de 16 iunie 1999, în Slovacia, când a fost întors din drum. Acest punct de frontieră este la graniţa cu Ungaria, dar alte semne de vize nu există în paşaport.
Cu toate acestea, potrivit declaraţiei inculpatului, rezultă că acesta ar fi plecat în mod legal în Cehia, în vara anului 1998, unde a lucrat aproximativ o lună şi, după ce a revenit în România, a plecat - în primăvara anului 1999 - în Olanda, pe traseul Ungaria - Slovacia - Cehia - Germania -Olanda. Nu sunt nici un fel de vize în paşaport până la viza din 16 iunie 1999.
Din probele administrate în cauză rezultă, însă, că inculpatul, în primăvara anului 1999, a plecat în Olanda, împreună cu numitul G.C., unde el avea deja relaţii din călătorii anterioare. Cu această ocazie, însoţitorul inculpatului, a fost arestat pentru fapte de furt, timp în care inculpatul a reuşit să scape. A luat hotărârea să revină în România, fapt pentru care la data de 14 aprilie 2000, s-a prezentat la Ambasada României de la Haga, secţia consulară, şi a formulat o cerere de eliberare a unui paşaport consular pe numele de G.C. Pentru eliberarea paşaportului a pus la dispoziţie poze ale sale şi, ca urmare a substituirii de identitate, a intrat în posesia paşaportului consular emis la 14 aprilie 2000, cu valabilitate până la 14 septembrie 2000.
Cu documentul menţionat, inculpatul a revenit în România la data de 18 aprilie 2000, cu avionul, prin aeroportul O.
Cu referire la faptele de mai sus, s-a arătat că la percheziţia domiciliară din 06 octombrie 2005, s-a identificat la una din locuinţele inculpatului din mun. Tg. Jiu, paşaportul consular, numai că inculpatul rupsese poza de la numele titularului. Probele administrate dovedesc starea de fapt expusă, iar la dosarul cauzei a fost depusă copia cererii inculpatului adresată autorităţilor consulare, exemplar pe care se regăseşte poza sa.
Recurgerea la astfel de fapte îşi are explicaţie prin aceea că inculpatul avea interdicţie pe paşaportul său, odată cu viza din 16 iunie 1999 a autorităţilor de frontieră slovace.
Mai apoi, inculpatul C.C.V. s-a gândit la un mod de a obţine un nou paşaport, motiv pentru care a mers la data de 02 mai 2000, la Serviciul paşapoarte din municipiul Tg. Jiu şi a declarat, în mod necorespunzător adevărului că la data de 30 martie 2000 (la această dată era încă în Olanda), mama sa i-a deteriorat paşaportul odată cu spălarea rufelor. A mai precizat că documentul nu avea interdicţie de a călători.
Prin înţelegere cu înv. C.D. a obţinut de la acesta adresa din 08 mai 2000, din care rezulta, în mod fals, că inculpatul este angajat la SC D.K. SRL Baia de Fier, în funcţia de mecanic auto. Pe baza acestei adrese, inculpatul a cerut eliberarea unui nou paşaport, în regim de urgenţă, pentru că se deplasează în străinătate, să repare un autocamion (în Ungaria).
Paşaportul vechi a fost identificat la domiciliul inculpatului, nu este deteriorat şi poartă o singură viză, care prin modul ei de aplicare şi din menţiunea făcută scoate în evidenţă problemele cu autorităţile de frontieră străine.
În condiţiile arătate, inculpatul C.C.V. a obţinut la data de 09 mai 2000, un al doilea paşaport. Cu acest document a plecat din nou în străinătate şi se constată că are o viză la data de 02 iunie 2000, de intrare în Slovacia (Rusovce), dar şi menţiune de returnare. Nu există vize şi din partea autorităţilor de frontieră româneşti şi ungare, semn că inculpatul a trecut fraudulos frontiera acestor ţări. Paşaportul mai are o viză de plecare din Austria, cu avionul, la data de 23 august 2001, dar nu rezultă când a revenit în România.
La data de 14 februarie 2002, inculpatul apare în baza de date pe frontieră că a ieşit din România prin punctul de frontieră Turnu-Arad, însă paşaportul nu are viză, după cum nu are nici menţiuni din partea autorităţilor de frontieră ungare. La aceeaşi dată, paşaportul prezintă viză de intrare în Austria dinspre Ungaria, cu autoturismul. Aici se vede din nou modul clandestin în care a călătorit inculpatul, la înţelegere şi cu sprijin major din partea altor infractori din gruparea sa. Probele îl dovedesc ca om de legătură pe inculpatul D.R., din mun. Oradea, cunoscător şi al limbii maghiare - persoană care, în reţeaua infracţională, avea rol de transportator peste frontieră al tinerelor recrutate pentru prostituţie şi care era o verigă în lanţul de infractori implicaţi în falsificarea de paşapoarte sau alte documente. Tot el avea relaţii la punctele de trecere a frontierei şi înlesnea, prin persoane cunoscute de el, intrarea-ieşirea neregulamentară peste frontieră ale unor tinere de care se interesa inculpatul C.C.V.
Cu ocazia călătoriei în care a pornit la 14 februarie 2002, inculpatul a avut destinaţia finală în Olanda, unde a stat o lungă perioadă, iar la 25 septembrie 2002, a fost returnat cu avionul prin aeroportul B., cu viză şi menţiuni de interdicţie ca „persoană indezirabilă" pe teritoriul acelui stat. În acest interval de timp - ca şi cu ocazia călătoriilor anterioare - inculpatul a avut probleme cu autorităţile judiciare olandeze, sens în care a fost interogat şi chiar amprentat. La data de 30 martie 2002, cu ocazia amprentării, şi-a dat numele fratelui său C.C. sau numele de G.G. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi nu sunt prescrise.
După venirea în ţară, inculpatul s-a gândit să obţină un alt paşaport, sens în care la data de 27 martie 2003, a declarat necorespunzător adevărului la serviciul de eliberare a paşapoartelor simple că, la data de 26 martie 2003, mama sa i-a deteriorat, din culpă, paşaportul când i-a spălat hainele. Documentul este în stare bună şi a fost identificat la domiciliul inculpatului, numai că nu putea să-l mai folosească din cauza vizelor de interdicţie. Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen.
Inculpatul a obţinut al treilea paşaport emis la 14 aprilie 2003 şi a plecat din România, la data de 06 mai 2003, prin Vama Nădlac, a reuşit să treacă în Ungaria, dar când să treacă din Ungaria în Austria, a fost întors din drum şi i s-a aplicat viză de interdicţie, pentru că era luat în evidenţă. În această situaţie, inculpatul a revenit în România la 7 mai 2003, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac.
Având în vedere că nici acest paşaport nu-i oferea posibilitatea să intre în spaţiul comunitar european, inculpatul a sperat că prin schimbarea numelui de familie, înşeală vigilenţa autorităţilor de frontieră străine. A încheiat la data de 5 iunie 2003, o căsătorie formală cu C.M., a luat numele de căsătorie C. şi a cerut la 27 iunie 2003, să i se elibereze un al patrulea paşaport pe motive de schimbare a numelui, în regim de urgenţă. Tot atunci, a declarat în scris, printr-o altă cerere, că la data de 3 iulie 2003, urmează să se deplaseze cu unchiul său în străinătate, cu un camion.
S-a eliberat paşaportul din 3 iulie 2003, dar din ţară a plecat abia la data de 04 august 2003, când a ieşit prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, a intrat în Ungaria, auto, ca mai apoi, cu trenul, la data de 5 august 2003, să treacă în Austria. Probele arată că s-a deplasat prin mai multe ţări europene, unde a şi stat, coordonând activităţi de trafic de persoane şi proxenetism, dar din paşaportul său se observă că are o viză de interdicţie la 13 septembrie 2004. Prin mijloace frauduloase, a reuşit să scape de controlul autorităţilor austriece şi a folosit paşaport fals cu numele de M.I. - cetăţean maghiar, pentru a se refugia în Olanda. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 293 C. pen. şi art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
Paşaportul românesc, care era valabil după ieşirea din 04 august 2003, nu mai poartă nici o altă viză, care să confirme intrarea în România sau pe teritoriul altor state şi nici în baza de date a autorităţilor române nu există menţiuni în acest sens.
Probele administrate arată că în tot cursul anului 2004 şi începutul anului 2005, inculpatul a tranzitat, fraudulos, dintr-o ţară în alta, între Italia şi Olanda, unde a înfiinţat şi coordonat reţele de practicare a prostituţiei cu tinere şi minore. S-a constatat că, începând cu luna ianuarie 2004, a folosit, foarte frecvent, paşaportul fals cu numele de M.I., atât pentru a călători, cât şi pentru a expedia din Italia (Desenzano, Brescia) şi Olanda (Amsterdam), Portugalia (Lisabona), Franţa (Nice, Lyon), sume importante de bani în ţară sau către persoanele sale de legătură din România şi alte ţări europene (a se vedea documentele de expediţie şi centralizatoarele de la dosarul cauzei, mesaje text transmise telefonic etc).
Pentru a se înlătura eventualele apărări ale inculpatului că nu şi-a atribuit identitate falsă şi că nu s-a folosit de acte ca atare, s-au solicitat răspunsuri şi documente încheiate la locul de expediţie a banilor, unde expeditorul a întocmit un formular în care a consemnat anumite date personale şi a semnat. Observând documentele obţinute, se constată că tranzacţia din 23 august 2004, dispusă din Italia - Brescia, are menţiuni în formularul de expediţie şi date care corespund cu cele din paşaportul fals găsit asupra inculpatului, cu numele de M.I., ca fiind emis de autorităţile maghiare. Semnătura de pe documentul de expediţie este asemănătoare cu cea făcută de inculpat, prin imitarea celei reale, pe oricare din alte documente pe care Ie-a semnat ulterior şi pe care le recunoaşte (ex.: contract de închiriere locuinţă în Amsterdam, la data de 20 iunie 2005 etc.).
În agenda telefonului mamei inculpatului – C.M. - au fost identificate mesaje cu numere de telefon specifice pentru Italia şi Olanda sau cu locaţii din aceste ţări. Ultimul mesaj, până la revenirea în România, prin care se transmit date pentru expedierea unei sume de bani, este la 07 februarie 2005, orele 1207, din oraşul Desezano - Italia.
La 17 februarie 2005, inculpatul a mers la Consulatul General al României din Milano şi a obţinut titlul de călătorie nr. 1076, pe numele de C.C.V., cu motivarea că şi-a pierdut paşaportul. Era riscant pentru el să plece spre România cu actele false şi nu putea nici să folosească paşaportul românesc, pentru că avea viza de interdicţie din 13 septembrie 2004. De aceea, a recurs la obţinerea acestei foi consulare şi a lăsat actele false la Milano, pentru când va reveni. La 21 februarie 2005, a plecat prin Slovenia-Croaţia şi Ungaria, până în România, unde a intrat la 22 februarie 2005, prin Vama Cenad, jud. Arad. Tot atunci, prin acelaşi loc, dar separat, a intrat în ţară şi P.Ş.C.
La data de 01 martie 2005 şi 04 martie 2005, inc. C.C.V. s-a adresat la serviciul paşapoarte şi a declarat, în mod necorespunzător adevărului, că a pierdut paşaportul eliberat la 3 iulie 2003, în timp ce era în Italia (Veneţia). Actul era la dispoziţia sa, dar a cerut eliberarea altui document, pentru că - aşa cum s-a arătat mai sus - avea o viză de interdicţie aplicată la 13 septembrie 2004 şi nici nu respectase timpul de şedere în afară. În consecinţă, a urmărit să obţină un alt document care să-i dea dreptul să iese din ţară, fără probleme, şi să călătorească până la un punct în baza acestuia, ca mai apoi, să folosească paşaportul fals cu numele de M.I. Logica acestui mod de acţiune pornea de la faptul că în afara ţării natale, în unele ţări europene, era introdus în baza de date după nume, dar şi după codul numeric personal. Inculpatul a declarat pierdut paşaportul eliberat la 3 iulie 2003, pe numele de C. şi la M. Of. al României din 02 martie 2005, cu toate că documentul a fost găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziţiilor domiciliare din 06 octombrie 2005. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 C. pen.
Acelaşi inculpat s-a adresat serviciului paşapoarte, la 10 martie 2005, ca să i se elibereze de urgenţă un nou paşaport, pentru că este angajat cu contract de muncă la SC D.K. SRL Baia de Fier, iar la 11 martie 2005 trebuie să plece în Franţa, pentru a aduce un cap de tir.
Învinuitul C.D. - administrator al firmei menţionate, este unchi după tată al inculpatului şi a emis adresa din 7 martie 2005, către SEIP Gorj, în care a menţionat, în mod fals, că inculpatul C.C.V. este salariat al firmei şi se deplasează în Franţa în interes de serviciu. Pentru a întări susţinerile menţiunilor false din adresă, înv. C.D. a încheiat, în fals, şi contractul individual de muncă pentru C.C.V., care arăta că ar activa de la data de 1 decembrie 2004, în funcţia de conducător auto. După cum arată probele dosarului, inculpatul nu era în ţară la momentul încheierii contractului şi nici în perioada imediat următoare, iar acesta nici nu avea permis de conducere (a se vedea adresa din 28 octombrie 2005 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor).
Inculpatului C.C.V. i s-a eliberat al cincilea paşaport din 11 martie 2005, iar la data de 28 martie 2005, a obţinut şi o nouă carte de identitate, cu adresa mun. Petroşani, judeţul Hunedoara, unde credea că poate face aranjamente pentru obţinerea permisului de conducător auto. În acelaşi timp, a introdus la Judecătoria Tg. Jiu şi acţiunea de divorţ, cerând desfacerea căsătoriei şi revenirea la vechiul nume (sentinţa civilă nr. 2586 din 29 aprilie 2005). Astfel, s-a desfăcut căsătoria cu C.M. şi s-a admis cererea reclamantului să revină la numele anterior - C.
La 26 mai 2005, inculpatul a schimbat actul de identitate pe numele C.C.V., dar nu a schimbat şi paşaportul corespunzător acestui nume, considerând că la aplicarea unei eventuale vize de interdicţie, are o nouă posibilitate să-şi obţină un alt paşaport.
Cu ajutorul inculpatului U.S.A. s-a deplasat la Bucureşti, în după-amiaza zilei de 4 iunie 2005, pentru a lua bilet de avion către Elveţia şi să pună la punct unele aspecte comune ale planurilor de acţiune, pe viitor, între cei doi făptuitori. În acelaşi timp, legăturile constante pe care le avea inculpatul C.C.V. cu P.Ş.C., au făcut posibil ca inculpatul să primească din partea acesteia, sub numele de A.C. - prin Serviciul W.U. - suma de 2000 euro, bani pe care i-a ridicat în dimineaţa zilei de 06 iunie 2005, de la R. Bank - Agenţia „D." din Bucureşti (a se vedea adresa din 15 iulie 2005 emisă de R. Bank, dar şi notele de redare scrisă a convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de cei doi inculpaţi C.-P.). La ridicarea banilor a folosit cartea de identitate pe care, după ce a ajuns în Olanda, a expediat-o împreună cu paşaportul, către mama sa, pentru a nu fi găsit cu mai multe acte cu identităţi diferite. În continuare s-a folosit de acte false: paşaport, carte de identitate, permis de conducere.
Cu paşaportul eliberat la 11 martie 2005 (C.), inculpatul a ieşit din România la data de 7 iunie 2005, orele 14,00, cu avionul până în Elveţia (Zurich), urmărind să ajungă în Olanda. A ales acest traseu pentru a evita trecerea prin Austria, unde avusese mai multe eşecuri soldate cu returnarea din cauza vizelor de interdicţie. Mai apoi, a trecut în Italia, unde avea legăturile sale infracţionale consolidate încă din anul 2004, prin exploatarea sexuală a unor tinere şi minore. Rezultă că locuise o perioadă în Italia şi activase ca traficant de persoane în localităţile Milano, Desezano, Brescia, Peschiera.
Scopul era să ajungă în Olanda, unde, de acum, îşi mutase comandamentul, pentru că identificase locaţii propice şi găsise metode mai sigure de exploatare sexuală a victimelor sale. În Italia a mers ca să-şi recupereze paşaportul fals, cartea de identitate şi permisul de conducere - toate cu numele de M.I., din localitatea Milano, documente care îi asigurau acoperirea identităţii reale pentru tot restul călătoriei în spaţiul comunitar european. Mai departe, inculpatul a trecut în Franţa şi, de la Paris, la data de 13 iunie 2005, şi-a cumpărat un autoturism marca W.P., culoare roşie, cu nr. de înmatriculare în Franţa. Autoturismul l-a condus inculpatul de la Paris până în Olanda-Amsterdam, cu toate că nu avea permis de conducere emis legal, în ţară sau în străinătate. În schimb, s-a folosit de permis de conducere fals cu numele de M.I., ca fiind eliberat la 17 decembrie 1998, de autorităţile din Ungaria, pentru categoria „B" de autovehicule. La Amsterdam, inculpatul a ajuns la data de 14 iunie 2005 (a se vedea discuţiile), unde a intrat în contact cu inculpatul P.Ş.C. Tânăra ieşise ultima dată din România la data de 29 mai 2005, prin Vama Vârşand şi a mers în Olanda să practice prostituţia în oraşul Leeuwarden, în clubul E. (Centrul E.) „H.H.", sub identitatea de cetăţean lituanian – A.C. Mai făcuse o călătorie în perioada 23 martie - 17 mai 2005, pentru a o plasa pe minora C.L.C., pentru prostituţie. Ea deţinea acte false, paşaport şi permis de conducere obţinute anterior cu aportul inculpatul C.C.V. Sub acoperirea identităţii (A.C.), inculpatul P. a expediat sume de bani către inculpat, prin cinci operaţiuni, în lunile aprilie, mai, iunie 2005, totalizând 4450 euro, Din aceste sume de bani provine autoturismul cumpărat din Paris, la data de 13 iunie 2005, de către inculpat, cu scopul de a se folosi pe timpul activităţii de traficant de persoane.
În Amsterdam, inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. au închiriat, sub numele false, o locuinţă la adresa C.H., unde efectiv a locuit numai inculpatul, pentru că tânăra s-a întors în clubul din Leeuwarden, pentru practicarea prostituţiei „la vitrină". Aici avea asigurată şi cazarea, în afara programului zilnic de lucru, care era de 15-16 ore. Periodic, la un interval de 1-3 zile, inculpatul C.C.V. se deplasa de la Amsterdam la Leeuwarden (circa 150 km), cu autoturismul, pentru a primi sumele de bani rezultate din prostituţie. Situaţia banilor era raportată zilnic, din când în când, prin mesaje text sau mesaje telefonice, încât inculpatul să aibă o evidenţă clară a câştigurilor şi pentru a se evita sustragerii. A se vedea că şi pe timpul cât inculpatul C.C.V. era în România, a funcţionat, cu regularitate, înţelegerea ca să fie informat cu privire la orice sumă obţină din prostituţie de P.Ş.C. Obiceiul a fost transmis cu caracter de obligaţie, la oricare din tinerele sau minorele care lucrau pentru inculpat.
Probele administrate au arătat că inculpatul folosea încă din anul 2004, un autoturism marca N. şi un altul marca B., ca să circule între localităţile unde erau plasate prostituatele. De altfel, cu ocazia percheziţiei efectuate la îmbrăcămintea inculpatului de autorităţile judiciare olandeze, la 06 octombrie 2005, a fost identificată o factură de la un garaj pentru autoturismul N., întocmită la 28 septembrie 2005.
În fapt, inculpatul C.C.V. a fost oprit în trafic de către organele de poliţie olandeză, la 25 august 2005, ca şi cu alte ocazii, când a fost şi sancţionat pentru că nu a purtat centura de siguranţă, ocazie cu care s-a legitimat cu actele false.
Practic, pe tot restul activităţii sale, până la momentul când a fost prins, inculpatul şi-a atribuit identitate falsă, folosind paşaportul, cartea de identitate şi permisul de conducere. În orice act sau înscris care l-a încheiat inculpatul şi-a dat numele de M.I. (contract de cumpărare autoturism sau anumite bunuri, expediţii de bani, contract închiriere locuinţă, chitanţă plată chirie, chitanţe contravenţii etc). îşi adaptase şi o semnătură corespunzătoare numelui fals, încât să semene cu cea din documentele de care se folosea.
Inculpatul C.C.V. a ţinut legătura telefonică, constantă, în ţară cu fratele său C.C.V., C.M., C.D.V. (mama şi tatăl său), U.S.A., D.R. şi cu alte persoane ale sale de legătură, astfel încât Ie-a coordonat activitatea atât de bine, încât la 05 septembrie 2005, să primească în Amsterdam pe B.A.N. şi P.E.I., pentru a fi exploatate sexual. Din România, tinerele au ieşit la 02 septembrie 2005, orele 0305, cu paşapoartele reale, dar inculpatul a luat măsuri ca în Ungaria să li se întocmească paşapoarte şi permise de conducere false. B.A.N. a primit identitatea de cetăţean maghiar cu numele de K.K.K. (paşaport şi permis de conducere), iar P.E.I. a primit identitatea de cetăţean maghiar cu numele de N.N. (paşaport şi permis de conducere).
La data de 05 septembrie 2005, inculpatul C.C.V., cu ajutorul şi al inculpatului P.Ş.C., a transportat pe cele două tinere cu autoturismul marca W., din Amsterdam până în Leeuwarden şi Ie-a introdus, pentru exploatare sexuală, la clubul E. (Centrul E.) „H.H.", unde încă mai activa şi P. Aceasta din urmă, imediat ce tinerele au început să producă bani, a stabilit cu inculpatul să se întoarcă în România, pentru a întări activitatea de recrutare a altor tinere, dar şi pentru a se preocupa, alături de părinţii inculpatului, în modernizarea şi utilarea celor două apartamente pe care inc. C.M. le cumpărase din banii obţinuţi prin traficul de persoane.
La data de 09 septembrie 2005, inc. P.Ş.C. a revenit în România, folosind paşaportul său real, iar pe cel fals l-a lăsat în grija inculpatului, ca şi permisul de conducere. Printr-o mobilizare coordonată de inculpatul C.C.V. din Olanda, reţeaua de traficanţi de persoane, a pus la punct scoaterea din România, a tinerelor D.E. şi G.C.M., la data de 06 octombrie 2005, cu scopul de a fi exploatate în acelaşi club olandez, cu identitate falsă.
Intervenţia organelor de urmărire penală în momentul în care tinerele se pregăteau să treacă frontiera română, a stopat planul inculpatului şi a complicilor săi.
Prin cererile de asistenţă juridică internaţională în materie penală acceptate de autorităţile judiciare din Olanda, s-au administrat unele probe faţă de inculpat, a fost arestat, în vederea extrădării, la 06 octombrie 2005 şi după admiterea cererii de extrădare a fost predat autorităţilor judiciare româneşti, la data de 20 februarie 2007.
La percheziţiile dispuse în cauză, s-au găsit asupra inculpatului actele false de care se folosea el, inculpata P., dar şi actele false pentru P.E.I. şi B.A.N. În acelaşi timp, s-au găsit asupra inculpatului, mai multe plicuri conţinând folii cu litere de imprimat prin apăsare, pe care le folosea la înscrierea unor date în actele false, după ce le trimitea ca model, prin e-mail, la alţi infractori.
Modul de confecţionare al actelor false, ca şi operaţiunea în sine se derula în mai multe etape, prin mai multe metode şi prin implicarea unor infractori ce au rămas în mare parte nedescoperiţi. Toate paşapoartele autorităţilor româneşti emise pentru inculpat au fost identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 6 octombrie 2005, la cele două locaţii din str. A. -Târgu Jiu. lată că, nici ultimul document de călătorie (paşaport) care l-a folosit la ieşirea din ţară inculpatul, nu era asupra lui acolo unde se afla în Olanda, pentru că se folosea de documentul fals, sub numele de M.I. - cetăţean maghiar. Această situaţie explică complicitatea şi legătura infracţională directă cu ceilalţi inculpaţi şi cu mama sa C.M., care ascunsese paşaportul, la înţelegere cu titularul, după ce-l expediase prin oameni de legătură, cu scopul să fie aplicată viză la termen de cel mult trei luni de la ieşire şi, mai apoi, să-i fie întors, ca să-l prezinte printr-o aparentă legalitate, autorităţilor de frontieră.
Expunerea faptelor privind exploatarea sexuală de grup a mai multor tinere şi minore, în anul 2004 şi până la 06 octombrie 2005, cu implicare din partea inculpatului C.C.V. a învinuiţilor C.D.V. şi U.G.L., C.C.D. ş.a.
Începând cu anul 2004, inculpatul C.C.V. (atunci purta numele de C.) a iniţiat asocierea infracţională împreună cu inc. P.Ş.C., iar, mai apoi, cu inculpaţii Ţ.B.G.C., C.M., C.C.V., C.D.V., U.S.A., D.R., C.V.N. etc., cu scopul de a comite infracţiuni de proxenetism, trafic de persoane, falsificarea de acte de identitate etc. Majoritatea inculpaţilor cu care s-a asociat C.C.V., aveau rolul de a recruta minore şi tinere pentru a fi exploatate sexual (ex. P.Ş.C., Ţ.B.G.C., U.S.A., C.C.V., C.V.N.), alţii erau numai transportatori sau asigurau şi această activitate, pe lângă alte contribuţii, (D.R., C.V.N., C.C.D., Ţ.B.G.C., P.Ş.C., C.D.V., U.G.L., C.M.), sau aveau atribuţii de păstrare, asigurare şi gestionare a foloaselor obţinute din exploatarea victimelor (ex: C.M., C.D.V.).
Asocierea iniţiată de inculpatul C.C.V. a cunoscut o evoluţie numerică, odată cu trecerea timpului, în funcţie de planurile adoptate de capul reţelei, privind ramificarea pe zone teritoriale de recrutare şi specializarea pe anumite activităţi (ex: recrutare, transport, cazare, obţinere de acte false, supravegherea victimelor la locul de prostituţie, ridicarea şi distribuirea foloaselor obţinute etc).
Aşadar, la început, inculpatul C.C.V. era persoana care cumula aproape toate activităţile de proxenet, pornind de la recrutare până la exploatarea efectivă, dar mai apoi, şi-a declinat o parte din activităţi începând cu asocierea cu inculpata P.Ş.C., care pentru un timp a continuat să se prostitueze, dar concomitent, avea rolul de a recruta noi victime, de a le îndemna spre prostituţie, de a le asigura transportul sau locuri de cazare şi, mai apoi, de a le supraveghea şi controla activitatea.
Asocierea infracţională a continuat cu cooptarea în reţea a inc. Ţ.B.G.C. Cu acest moment coincide şi implicarea învinuitului C.C.D., ca transportator, prin acţiuni repetate.
Pentru că cei doi inculpaţi C.C.V. şi P.Ş.C. erau mai tot timpul plecaţi în străinătate, unde asigurau controlul la destinaţie asupra prostituatelor, şi-au găsit pe plan local, cu rol de racolator, informator sau om de legătură pe inculpatul Ţ.B.G.C. Acesta este din oraşul Rovinari, cunoaştea situaţia multor tinere cu predispoziţie către prostituţie şi uşor de racolat pentru traficul de persoane. El a avut legături directe cu inculpaţii C.C.V., P.Ş.C., dar şi cu alte persoane de încredere lor. Cei trei au apelat, în mai multe rânduri, la înv. C.C.D. să efectueze curse interne şi peste graniţă cu tinere şi minore, pentru a fi transferate şi exploatate pentru prostituţie.
Mai apoi, a fost materializată legătura dintre inculpatul C.C.V. şi inculpatul U.S.A., din municipiul Tg. Jiu. Acesta din urmă, era o persoană destul de influentă, se învârtea în jurul unor cercuri de oameni de afaceri, patroni, conducători de unităţi industriale şi avea legături în Bucureşti etc. îşi petrecea timpul şi folosea relaţiile ca să cunoască cât mai multe tinere de o moralitate uşoară, să le pună în legătură cu diferiţi bărbaţi, pentru prestaţii sexuale, să le îndemne spre prostituţie şi spre pornografie şi să le recruteze în scopul exploatării sexuale, împreună cu inculpatul C.C.V. Prin natura serviciului şi a relaţiilor sale, inculpatul U.S.A. a reuşit să-şi atragă un grup de tinere prostituate, să le ofere delegaţilor sau şefilor săi pe linie de serviciu, să selecteze tinerele cele mai apte şi sigure pentru o exploatare sexuală în străinătate, unde se afla inculpatul C.C.V. Legăturile pe această linie, între cei doi, sunt evidente, dacă se observă traficul legăturilor telefonice şi notele care redau în formă scrisă conţinutul discuţiilor şi comunicările dintre aceştia.
Începând cu luna martie 2005, la asocierea infracţională a aderat şi fratele inculpatului C.C.V., adică inc. C.C.V., persoană care s-a liberat din penitenciar, unde a executat o parte dintr-o pedeapsă care se referea la fapte de proxenetism. Cu sprijinul infracţional al acestui inculpat, s-a asigurat o nouă ramificaţie a reţelei prin activităţi separate de recrutare de tinere, la început, din judeţele Gorj şi Mehedinţi, dar mai apoi, cu o rapidă tendinţă de extindere, către municipiul Bucureşti şi alte judeţe din ţară.
Cu acest moment, s-au stricat relaţiile cu înv. C.C.D., în primul rând, pe probleme de ordin patrimonial şi de împărţire a banilor rezultaţi din traficul de persoane. A trebuit ca inc. C.C.V. să rezolve problema transportului, depunând stăruinţă ca fratele său C. să obţină permis de conducere. Pentru că acesta nu a reuşit, au fost folosiţi ca transportatori învinuiţii C.D.V., U.G.L. şi mai apoi C.V.N.
Descrierea, în concret a faptelor, este următoarea:
După anul 1999, inculpata P.Ş.C. a călătorit în foarte multe ţări din Europa de Vest, având ca preocupare activitatea de practicare a prostituţiei. În timp, a fost racolată de diferiţi proxeneţi, dar după anul 2003, a intrat în atenţia inculpatului C.C.V., persoană care pleca, periodic, din România în spaţiul comunitar european şi căuta tot felul de legături ale lumii interlope, pentru a se plasa pe un anume loc important al ierarhiei acesteia şi de a-şi asigura o stare materială îndestulătoare, fără să câştige prin muncă.
Din probele dosarului a rezultat că P.Ş.C., în anul 2004, a practicat prostituţia în Italia, în localităţile Lago di Garda, Brescia şi Peschiera, prin racolarea clienţilor pe stradă. Activitatea de prostituţie a fost comisă anterior şi în Franţa, ca şi în alte ţări europene - Macedonia, Spania, Portugalia, Olanda etc, sens în care se pot vedea expediţiile de bani din perioada 2001-2003, efectuate din aceste ţări.
După cum se întâmplă în orice situaţie, prostituatele nu pot activa singure decât în faza iniţială sau numai ocazional, pentru că imediat intră în atenţia proxeneţilor. Ca să-şi continue activitatea în siguranţă, trebuie să se integreze într-o anume reţea, unde şi alţi infractori îşi unesc sau îşi alătură eforturile în acelaşi scop, este necesar să se supună unei anume discipline şi să urmeze acţiunile potrivit unui plan.
Astfel, inculpata menţionată s-a asociat cu inculpatul C.C.V. (fost C.), în scopul comiterii de infracţiuni de prostituţie, proxenetism, trafic de persoane.
Mai întâi, au pus bazele unei reţele de prostituţie în Italia, unde inculpatul îşi găsise diverse legături cu infractori din aceeaşi categorie, de diferite naţionalităţi (bulgari, sârbi, albanezi, ruşi, polonezi). A preferat să stea în partea de nord-vest a Italiei, precum oraşele Milano, Brescia - localităţi turistice de pe malul Lago Di Garda (Garda, Desezano, Peschiera), pentru ca să-i vină mai uşor să tranziteze spre Olanda unde, acelaşi inculpat avea cunoştinţe din călătoriile anterioare şi identificase multiple posibilităţi de a exploata sexual tinere în oraşele Amsterdam, Haarlem, Utrecht, Leeuwarden, Groningen etc.
În cursul anului 2003, inculpatul C.C.V. a încheiat o căsătorie formală cu C.M. - zisă M. sau Ţ., din oraşul Rovinari, iar aceasta a avut unele legături şi cu inculpata P.Ş.C. Căsătoria a avut un singur scop, acela ca inculpatul C. să ia numele de „C.", pentru a evita unele măsuri de suspendare a dreptului de a mai călători în străinătate, de a obţine noi paşapoarte sau de a deruta organele de cercetare penală.
Deplasările efectuate de inculpatul C.C.V. (C.) în Rovinari, au întărit legătura lui cu inculpata P.Ş.C. şi cei doi au găsit un loc potrivit pentru recrutarea de tinere şi minore, pentru a fi exploatate sexual în străinătate. S-au cunoscut în acest sens şi cu inculpatul Ţ.B.G.C., din Rovinari, persoană care ştia mai bine situaţia unor tinere care erau predispuse spre prostituţie sau care doreau să lucreze în străinătate. Acesta din urmă făcea activităţi sezoniere de barman, pe la diferite localuri cu program de noapte şi de striptease.
Inculpaţii C.C.V. (C.), P.Ş.C. şi Ţ.B.G.C. au avut legături multiple, începând cu primăvara anului 2004, cu scopul de a fi recrutate din oraşul Rovinari şi comunele limitrofe, cât mai multe tinere şi minore, pentru practicarea prostituţiei în străinătate.
Astfel, în primăvara anului 2004, inculpatul Ţ.B.G.C. a recrutat pe minora în vârstă de 17 ani – M.l.M. (actualmente D.), pentru a practica prostituţia în străinătate şi, mai apoi, a transferat-o inculpaţilor C.C.V. şi P.Ş.C. Cei în cauză ştiau că minora abandonase cursurile şcolare, că fugise de la domiciliul părinţilor din Rovinari şi că un alt tânăr (este vorba de D.V.) o recrutase anterior şi o transferase pentru practicarea prostituţiei în Bucureşti, în cadrul unei grupări infracţionale organizată şi condusă de „Clanul N. şi S.C." (a se vedea extras din rechizitoriul nr. 331/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog).
Dacă privim acest aspect în contextul întregului probatoriu administrat în cazul de faţă, s-a observat unele puncte comune ale inculpatului C.C.V., cu grupări infracţionale de genul celei menţionate (în agenda inculpatului se află menţiuni cu privire la nume din lumea interlopă - ex. „N.C." şi sume de bani ce-şi datorează între ei).
Mai întâi, inculpatul Ţ.B.G.C. a atras minora sub pretextul unei legături de prietenie cu ea, dar după câteva luni de coabitare, a pus-o în legătură cu inculpata P.Ş.C., aflată la acea vreme în Italia, la prostituţie, împreună cu o altă tânără recrutată în primăvara anului 2004, pe numele de M.E.G. (a se vedea expunerea, la momentul potrivit).
Inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. au intermediat legătura inc. Ţ. cu înv. C.C.D., cu scopul ca, cei doi s-o deplaseze pe minoră la Oradea. Inculpatul C. a făcut transportul cu autoturismul proprietatea sa „D.S.", la data de 01 iulie 2004 şi, după ce tânăra a fost cazată la pensiunea „L.", a întors la Rovinari pe Ţ. În acest mod, s-a realizat şi transferul minorei către o altă persoană, care avea rolul de transportator sau intermediar între inculpatul C.C.V. şi alţi infractori care se ocupau de obţinerea de acte false.
La Oradea se făcea şi un fel de selecţie a tinerelor dispuse să plece din ţară, astfel că cele care erau hotărâte să practice prostituţia şi convingeau pe infractori că sunt surse sigure de venit pentru ei, erau socotite profitabile şi se merita să se facă cu ele unele cheltuieli, li se întocmeau paşapoarte false de altă cetăţenie şi chiar permis de conducere sau carte de identitate. Restul tinerelor rămâneau în atenţie, erau şi ele scoase din ţară sub diferite pretexte, induse în eroare, dar până în final, erau orientate spre prostituţie, prin îndemnuri sau chiar prin constrângere ca să-şi acopere cheltuielile de deplasare şi cazare făcute până atunci.
La pensiunea „L.", minora M.l.M. a fost cazată, la 1-2 iulie 2004, într-o cameră, unde a cunoscut-o şi pe G.M.C. Tânăra era tot din Gorj, recrutată din zona S. şi era pregătită pentru prostituţie în Italia.
Minora M. şi tânăra G. au fost scoase din România, la data de 5 iulie 2004, prin Vama Borş, separat, de oamenii de legătură ai inculpatului C.C.V. Cercetările nu au identificat toţi infractorii implicaţi în filiera de proxeneţi, existând unele probe care indică un mare grup de tineri din judeţul Bihor şi care au amestec în acţiunile desfăşurate, printre care se remarcă făptuitorul R.S.l.
Cele două fete au fost duse în Italia - localităţile Garda (staţiune turistică) aflată lângă Milano şi, mai apoi, în Peschiera şi Desezano, unde li s-a cerut să practice prostituţia prin racolarea clienţilor la stradă.
Inculpata P.Ş.C. practica prostituţia în acelaşi mod şi supraveghea activitatea celorlalte fete din grup, adunând periodic banii care rezultau de la clienţi.
Era specific ca proxeneţii să reţină în cazul fiecărei prostituate, paşaportul şi să le impună un anume plan de urmat sau chiar un tarif minim care trebuia cerut de la fiecare client. De exemplu, se percepea între 50-80 euro pentru fiecare partidă de sex. În acest mod, minora M.l.M. s-a prostituat până la data de 11 august 2004 şi a adus suma de aproximativ 5000 euro, venit inculpaţilor şi oamenilor de legătură. La data de 11 august 2004, minora însoţită de inculpata P.Ş.C. au venit în România, prin punctul de trecere a frontierei Turnu-Arad. Inculpata avea de gând, în continuare, să o exploateze în interesul său exclusiv în Olanda pe minoră, unde avea legături cu inculpatul C.C.V.
G.M.C. s-a prostituat în interesul cuplului de infractori C.C.V. – P., până în luna aprilie 2005, în Brescia şi Peschiera, unde activa cu acelaşi scop şi o altă tânără F.R.F. recrutată de inculpata P.Ş.C. De la martora G.M.C., inculpatul C.C.V. a beneficiat de aprox. 3000 euro, de pe urma activităţii de prostituţie.
Începând cu a doua jumătate a anului 2004, inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. s-au gândit să organizeze o reţea proprie de prostituate şi să restrângă, pe cât posibil, legăturile şi cu alte grupări, încât să nu mai amestece veniturile, să nu se expună riscului de a fi descoperiţi acţionând haotic.
Inculpatul C.C.V. s-a orientat spre Olanda, unde a văzut că sunt condiţii mult mai favorabile pentru traficul de persoane. La Amsterdam şi-a găsit o gazdă, folosind relaţiile pe care le avea cu alte persoane din lumea infractorilor şi s-a orientat spre exploatarea sexuală a victimelor „la vitrină", dar cu acte false, pentru că tinerele de cetăţenie română sau bulgară nu erau tolerate. A folosit identitatea falsă de M.I., aşa cum rezultă din probe; începând cu luna februarie 2004, iar în perioada ianuarie-august 2004, sub numele adevărat sau cu numele fals, a expediat şi a primit sume de aproximativ 50.000 euro (49.849 euro).
La data de 11 august 2004, minora M.l.M. şi P.Ş.C. au venit în România, cu un autocar şi au fost aşteptate de înv. C.C.D., care Ie-a transportat la Rovinari. Pentru o scurtă perioadă de timp, inculpata P.Ş.C. a urmărit pe cât posibil să recruteze şi să i-a în străinătate pentru prostituţie şi alte tinere, sens în care a luat legătura cu inculpatul Ţ.B.G.C.
Probele mai dovedesc că, la data de 15 august 2004, P.Ş.C., din datele furnizate de inc. C.C.V., s-a deplasat la domiciliul numitei C.L.C., din jud. Mehedinţi şi a ademenit-o că o duce în Olanda, pentru a îngriji flori într-o seră, unde are un prieten cu numele de C., care o poate ajuta. În acele împrejurări, a prezentat-o şi pe minora M.l.M., urmând ca deplasarea să o facă împreună. C.L.C. este verişoară cu C.M. - persoana care se căsătorise cu inc. C.C.V. Acesta a apelat la înv. C.C.D. să deplaseze la Oradea pe P.Ş.C., M.I.M. şi pe C.L.C.
La data de 19 august 2004, pe timp de noapte, învinuitul C.C.D. a transportat cu autoturismul său pe cele trei persoane, la Oradea, unde a sesizat că P. s-a pus în legătură cu un bărbat, care trebuia să le scoată din ţară. Era evident pentru învinuitul C.C.D. că, cel puţin două din pasagerele sale, nu respectaseră timpul de şedere în ţară, pentru a face o nouă călătorie în afară. Pentru că la acea vreme era o persoană de încredere pentru C. şi P., s-a complăcut în situaţia de a le da ajutor, urmărind interesul său material. Pe timpul deplasării către Oradea, inculpatul C.C. a intermediat telefonic legătura cu persoana de la Oradea şi, după îndrumările sale, C. a trebuit să urmeze traseul indicat până la domiciliul unde au rămas cazate. Cele trei tinere au stat la Oradea până la 21 august 2004, când s-a reuşit ieşirea din România prin punctul de trecere al frontiere Turnu-Arad şi P.Ş.C. Ie-a condus pe minoră şi pe tânără în Olanda.
Inculpatul C.C.V., şi-a impus supremaţia totală în faţa altor infractori, care îşi doreau o exploatare în grup mai larg a tinerelor şi, ca atare, a făcut demersuri ca pentru minora M.l.M. să obţină un paşaport fals de cetăţean lituanian, l-a atribuit identitate falsă B.J., i-a ridicat actele româneşti şi orice lucru sau înscris care atesta sau trăda legătura ei cu cetăţenia reală, după care i-a găsit de lucru, ca prostituată, în cluburi din Amsterdam, Leeuwarden şi, mai apoi, în oraşul Groningen. Prezenţa actelor asupra inculpatului exclude orice dubiu că acesta nu ar fi cunoscut ce vârstă avea minora. Dimpotrivă, inculpatul avea obiceiul de a se informa - încă de la recrutare - de starea vârstei fiecărei persoane a cărei exploatare o urmărea.
Acelaşi inculpat a reglat unele combinaţii cu înv. R.V.C. şi a făcut în aşa fel încât pe C.L.C. a plasat-o spre exploatare exclusiv în beneficiul acestuia. Învinuitul R.V.C., deşi era un asociat mai vechi al inc. C.C.V., şi-a format începând cu anul 2004, o reţea distinctă de cea a colaboratorului său.
În luna august 2004, învinuitul R. a fost vizitat la adresa sa, de inc. C., când acesta era însoţit de noua sa colaboratoare - inc P.Ş.C., împrejurare în care au adus-o şi pe minora M.I.M. Cu acea ocazie, inc. C.C.V. a pus pe C.L.C., ca pe numele său să expedieze în România, către C.M. (mama inculpatului), suma de 5000 euro, la data de 14 august 2004. În acelaşi timp, inculpatul a expediat şi el prin folosirea paşaportului fals cu numele de M.I., la aceeaşi dată şi către aceeaşi persoană, suma de 4500 euro.
Relaţiile inculpatului C.C.V. cu persoanele menţionate se confirmă şi prin faptul că la domiciliul său au fost identificate mai multe poze de grup cu tinerele despre care se face vorbire în actul de inculpare.
Inculpata P.Ş.C. a urmat să se prostitueze pe aceeaşi cale, dar avea, în principal, scopul să asigure controlul minorei şi, mai apoi, a altor victime. Este de remarcat că inculpata P.Ş.C. şi-a procurat cu ajutorul inc. C.C.V., un paşaport lituanian, cu identitate falsă – A.C., carte de identitate cu acelaşi nume şi carnet de conducere auto (a se vedea copia documentelor ataşate la dosarul cauzei).
S-a întâmplat, ca la sfârşitul lunii noiembrie 2004, minora M.l.M. să fie depistată de organele de poliţie olandeze şi retumată în ţară la 02 decembrie 2004.
Inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. au fost în primăvara anului 2005 (ex. 19 mai 2005) în oraşul Rovinari, pentru a intimida pe M.l.M., intenţionând să o determine să nege adevărul în faţa organelor de anchetă şi, eventual, să-şi retragă denunţul făcut. Inculpatul C.C.V. a ţinut legătura cu inculpatul Ţ.B.G.C., cu scopul ca acesta să identifice surse din care să se informeze asupra depoziţiilor făcute de minoră şi unii martori, dar să continue şi investigaţiile pentru recrutarea, transportarea şi transferarea altor tinere, cu scopul de a fi exploatate sexual.
În primăvara anului 2004, numita M.E.G., din comuna Stejari, judeţul Gorj, a avut probleme de sănătate cu unul din copiii săi şi, în timp ce se afla în oraşul Rovinari, a discutat cu făptuitoarea C.M. situaţia sa familiară foarte grea. Numita C.M. a făcut cunoscut interlocutoarei sale, că a fost plecată în Olanda şi că este în relaţii de concubinaj cu un tânăr cu numele de C., care este bine plasat în Olanda şi poate să o ajute şi pe ea să-şi găsească de lucru în acea ţară, ca damă de companie. Mânată de situaţia materială grea, ca mamă a doi copii minori, despărţită de soţ şi pusă în situaţia de a strânge o sumă destul de mare de bani, pentru o intervenţie chirurgicală la inimă, pentru băiatul său în vârstă de 10 ani, martora M.E.G. a hotărât să plece în Olanda.
C.M. i-a intermediat legătura cu inculpata P.Ş.C., aflată în acel timp la Rovinari şi, toate trei, au mers la Târgu Jiu, pentru a scoate paşaport persoanei proaspăt recrutate. Au ajutat-o cu bani pentru taxele necesare, în sensul că în ziua deplasării la serviciul paşapoarte, C.M. a trecut pe la locul de muncă al inculpatei C.M. şi a luat o sumă de bani trimisă de C.C.V. - fiul inculpatei C.M. Până în ziua ieşirii peste graniţă, M.E.G. a stat în aşteptare la sora sa – B.D. (fostă M.) din Rovinari, timp în care şi acesteia i-a încolţit ideea de a pleca în străinătate. A rămas în schimb să vadă ce rezultate aduce sora sa, care aştepta semnalul din Olanda, să plece.
Astfel, în cursul unei nopţi de la începutul lunii aprilie 2004, inculpata P.Ş.C. a avut legături cu inculpatul C.C.V. şi alţi oameni de încredere lor, ocazie cu care s-a deplasat împreună cu M.E.G. la Oradea şi s-au cazat la pensiunea „L.". Au stat câteva zile cât s-au discutat telefonic cu inculpatul C.C.V. aspecte ce trebuiau aranjate cu oamenii lui de legătură, privind ieşirea din ţară şi deplasarea până la destinaţie. Inculpata P.Ş.C. era în atenţia organelor de frontieră, pentru că făcea călătorii prea dese, încălca timpul de şedere în ţară sau în afara ei sau chiar avea interdicţie. Aspectele acestea rezultă atât din depoziţia martorei M.E.G., dar şi din menţiunile organelor de frontieră, de unde rezultă două vize pentru ieşire, la 6 aprilie şi 8 aprilie 2004. A mai rezultat şi din procesul verbal încheiat la 23 mai 2005, de organele de poliţie din judeţul Bihor, că inculpata P.Ş.C. şi M.E.G. au fost cazate la pensiunea L., în perioada 6-8 aprilie 2004. În consecinţă, inculpata a avut tentativa nereuşită de a trece graniţa la 06 aprilie 2004, dar şi-a rezolvat să iese din ţară la 08 aprilie 2004, prin punctul de trecere a frontierei Borş.
Contrar promisiunilor făcute, M.E.G. a fost dusă numai până în Italia, în localitatea Lago di Garda, ci nu în Olanda. Aici a fost introdusă într-o reţea de prostituate şi avea obligaţia să-şi racoleze clienţii pe stradă şi să achite o sumă de 3000 euro impusă ca preţ al cheltuielilor făcute cu ea până în acel moment şi ca să-şi răscumpere dreptul de a fi liberă.
Persoanele implicate în toate etapele exploatării sexuale a tinerei M., sunt multe la număr, cu diferite contribuţii şi forme de participare sau de vinovăţie, dar probele sunt concludente şi verosimile în ceea ce priveşte pe inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. Despre unii participanţi la fapte, M. ştie date înţelese din discuţii cu alte persoane sau din discuţiile telefonice cu ei, dar nu le cunoaşte datele de identitate exacte, în afara de cele ale inculpaţilor menţionaţi. Putea fi vorba şi de înscenări din partea cuplului de traficanţi de persoane C.P., pentru a deruta orientarea cercetărilor către ei. Ca urmare a activităţii de prostituţie la care era obligată martora M.E.G., a rezultat o sumă, pe timp de aproximativ 2 luni, de circa 25.000 euro, din care nu i-a revenit decât o sumă modică (300 euro). Paşaportul îi era reţinut, taxele erau multiple, inclusiv se percepea taxa aşa numită „giro" în echivalent de 30 euro/zi, pentru ca anumiţi oameni de legătură ai reţelei circulau cu maşini în zona de acţiune a prostituatelor, cu scop declarat de ei de a asigura protecţie. În fapt, se asigura controlul prostituatelor, desconspirarea acţiunilor, asigurarea tuturor câştigurilor, evitarea părăsirii grupului etc. Se impuneau plăţi pentru cumpărarea cartelelor telefonice, folosirea aparatului la care erau însă obligate să apeleze, pentru a face raportări periodice şi după un anume program. Era şi acesta un mod de control al prostituatelor, încât să le înfrângă orice voinţă de a lucra în afara ordinelor date.
M.E.G. a reuşit să fugă în cursul lunii iunie 2004, dar paşaportul i-a rămas la proxeneţi, trebuind să-l răscumpere cu 600 euro şi cu promisiunea că va reveni în cercul acestora.
Pentru unele probleme de familie, M.E.G. a revenit în România, a discutat şi cu G.M.C. şi cu sora sa B.D. (fostă M.), care sunt şi ele racolate ulterior.
În a doua jumătate a lunii iunie 2004, M.E.G. a plecat din nou în Italia şi luase calea prostituţiei, dar după două săptămâni de activitate a găsit o formă de câştig din îngrijirea unor bătrâni.
În luna noiembrie 2004, tânăra a fost returnată pentru şedere ilegală în Italia.
Martora în cauză relatează modul de operare a grupării infracţionale privind recrutarea, transferarea şi alte modalităţi de exploatare sexuală a minorelor M.l.M. şi D.C.M., precum şi a tinerelor G.M.C., B.D. ş.a.
Martora B.D. (fostă M.) - sora numitei M.E.G. a fost recrutată, pentru prostituţie, în Italia, în luna iulie 2004. A fost ajutată să plece din România prin Vama Borş, la data de 15 iulie 2004, cu ajutorul unor legături ale inc. C.C.V. şi P.Ş.C. A ajuns în localitatea Lago Di Garda, unde i s-a ridicat paşaportul şi mai apoi i s-a asigurat cazarea la comun cu mai multe tinere. Mai apoi, i s-a impus să practice prostituţia la stradă, pentru a-şi recupera cheltuielile făcute până la acel moment. Martora susţine că nu a practicat prostituţia, pentru că s-a opus în mod constant şi categoric, până când proxeneţii au renunţat la orice servicii din partea acesteia. După trei săptămâni de şedere în Italia, martora s-a întors în ţară, dar în acest interval de timp a cunoscut o parte din tinerele exploatate sexual şi a înţeles că principalii proxeneţi sunt inc. C.C.V. şi P.Ş.C.
Este relevant a se arăta că, în vara anului 2004, numai în perioada 25 iunie-20august 2004, au fost expediaţi în România, cu beneficiul către inc. C.M., o sumă de 36.100 euro, dar şi către ceilalţi inculpaţi sau persoane de legătură ale lor.
În toamna anului 2004, numita S.R.F. (fostă F.) a plecat să lucreze în oraşul Rovinari, ca barman şi a găsit gazdă la D.I., care este mama inc. P. În aceste împrejurări, a intrat în atenţia inculpaţilor P. şi C., care au ajutat-o să-şi scoată paşaport, pentru că-i făcuseră promisiuni că o vor lua la muncă, în Italia.
Inculpaţii C.C.V. şi P. s-au pus de acord cu înv. C.C.D. şi acesta a mers la domiciliul numitei D.I. şi la data de 25 noiembrie 2004, a transportat pe S.R.F., până la Oradea, mai apoi, a ieşit din România prin Vama Nădlac, cu autoturismul proprietatea sa înmatriculat. Învinuitul a făcut cursă, în mod special, fără alţi pasageri şi a dus-o pe tânără până în Italia-Brescia, unde a dat-o în primire inc. C.C.V. La destinaţie, învinuitul şi-a primit o sumă de 600 euro, iar după o zi de odihnă, a revenit în România.
Inc. C.C.V. a impus o datorie tinerei, de 800 euro, i-a reţinut paşaportul şi i-a cerut să practice prostituţia „la stradă", cel puţin până îşi recuperează suma. Pe viitor, i-a asigurat cazare, creându-i o dependenţă, în lipsa altor alternative şi a pus persoane să o supravegheze strict, încât după acoperirea datoriei să-i impună obligaţia ca toate câştigurile obţinute să le împartă Ia jumătate cu inculpatul. P.Ş.C. practica şi ea prostituţia, dar avea în atenţie şi activitatea numitei S.R.F., ca şi a altor tinere prostituate.
Inculpatul C.C.V. avea un om de încredere la supravegherea tinerelor, un cetăţean albanez cu numele de „R." şi, zilnic, erau adunaţi toţi banii proveniţi din prostituţie, sub pretextul că inculpatul plăteşte diferite taxe pentru tinere.
S.R.F. a practicat prostituţia în perioada noiembrie 2004 - aprilie 2005 şi a adus un câştig pentru inculpat de 7000 euro. În această perioadă a cunoscut pe G.M.C. - zisă „M.", pe C.L.G., P.A.I., dar şi alte tinere exploatate sexuale de inc. C.P.
În toamna anului 2003, minora D.C.M., din Rovinari, în vârstă de 16 ani, a abandonat cursurile şcolare şi a obţinut paşaport în încercarea de a pleca în străinătate.
În primăvara anului 2004, luna martie, a fost recrutată de un om de legătură al inculpatului C.C.V., cu numele de S., identificat a fi E.l.S., după care a fost transferată acestuia în Olanda, la Amsterdam. A fost scoasă din ţară la 11 martie 2004, prin Punctul de Frontieră Turnu-Arad. Inculpatul C.C.V. a încercat, mai întâi, să implice minora în infracţiuni de deturnare a unor expediţii de bani, cu paşapoarte false şi, mai apoi, în prostituţie, dar pentru că s-a simţit vulnerabil, a lăsat-o să se întoarcă în România, unde a revenit la 21 martie 2004. Pe cont propriu şi din motive personale, minora a mai plecat în perioada 21 mai -3 iunie 2004, în Olanda, pentru a-şi găsi de lucru, dar nu a reuşit, pentru că a fost returnată.
În sarcina numitului E.l.S. nu s-a dovedit că a participat, cu vinovăţie, la transportul minorei până în Olanda şi nu rezultă să se regăsească în activitatea comună cu inculpatul C.C.V., privind exploatarea sexuală a minorei D.C.M., dar se implică inc. P.Ş.C. Numitul E.l.S. s-a cunoscut cu inculpatul C., în vara anului 2003, în Norvegia, la Oslo, ţară unde inculpatul a fost arestat ulterior, pentru infracţiuni de furt. În luna martie 2004, inculpatul se afla liber în Olanda, dar sub identitatea falsă de M.I. şi a apelat la E.l.S. să-i facă serviciul ca s-o transporte la Amsterdam pe D.C.M., pe care i-a recomandat-o ca fiind prietena sa. l-a trimis, on-line, 300 euro, pe numele de M.I., pentru ca transportatorul să aibă bani de drum. La destinaţie, minora a fost preluată de inculpat, iar E.l.S. a stat şi el circa o săptămână în locuinţa închiriată de acesta. A observat că inculpatul conduce, frecvent, pe drumurile publice un autoturism marca B., dar a considerat că posedă permis de conducere. După aceea s-au rupt legăturile dintre cei doi tineri.
Inculpata P.Ş.C. s-a întors în ţară la 15 iunie 2004 - cu avionul, după deplasarea în Italia a numitei M.E.G.
Inculpata a intrat în legătură directă cu minora D.C.M., pe care o ştia de la inc. C. şi a recrutat-o pentru prostituţie în Italia. În acelaşi timp, inculpata P.Ş.C. a recrutat-o şi pe tânăra Ş.E., din Tg. Cărbuneşti. Această victimă nu a putut fi contactată pentru audiere, deoarece este plecată în străinătate, la o adresă necunoscută şi i s-a pierdut orice urmă.
La data de 23 iunie 2004, învinuitul C.C.D. a transportat cu autoturismul său pe P.Ş.C., Ş.E. şi pe minora D.C.M., până la Oradea, unde acestea s-au cazat la pensiunea „L.", pe perioada 23-24 iunie 2004, timp în care, cu ajutorul inculpatului C.C., a pregătit trecerea peste graniţă, ieşind cu fetele din ţară la data de 24 iunie 2004, prin PTF Borş, cu destinaţia Italia.
În această ţară, în localitatea Garda, minora s-a prostituat circa 10 zile, cunoscând şi de activitatea de acelaşi gen a numitei Ş.E., M.E.G. ş.a. Minora a fugit cu un marocan, după ce îl avusese client şi a prins prilejul să se întoarcă în România (23 septembrie 2004 - Aeroportul O.), dar a apelat la obţinerea unei foi consulare, pentru că paşaportul său era în posesia proxeneţilor.
În primăvara anului 2005, inculpaţii C.C.V. şi P.Ş.C. s-au aflat în ţară, au frecventat oraşul Rovinari, au căutat legături cu scop de recrutare tinere pentru prostituţie şi l-au avut ca ajutor pe inculpatul Ţ.B.G.C.
Prin luna martie 2005, inculpata P.Ş.C. a discutat cu D.C.M. - minoră şi la momentul respectiv, posibilitatea de a o lua în Olanda să se prostitueze „la vitrină", în condiţii mult mai sigure şi cu plata mai mare, oferite prin grija inculpatului C.C.V. Discuţii cu minora a avut, atât personal, cât şi telefonic, chiar inculpatul C.C.V.
Minora D.C.M. a fost scoasă din ţară la 8 aprilie 2005, cu destinaţia Olanda, a primit o identitate falsă de cetăţean spaniol - cu numele de S.F.T., prin grija inculpaţilor C.C.V. şi P.Ş.C., care au pus în mişcare infractorii de legătură care se ocupau cu aceste infracţiuni. Inculpata avea deja paşaport fals, cu numele de A.C. şi se prostitua „la vitrină" (sau „puf" - alt termen folosit în lumea proxeneţilor), în oraşul Leeuwarden. Minora a fost exploatată sexual „la vitrină", în oraşul Utrecht, dar i s-a furat paşaportul fals, timp în care cel românesc era la proxeneţi, în locaţia de la Amsterdam. Din acest fapt ne putem da seama că inculpaţii cunoşteau vârsta reală a minorei.
La scurt timp, minora a fost ridicată de pe stradă de autorităţile olandeze (luna mai 2005), audiată şi trimisă în România.
Informaţiile trimise de ofiţerul de legătură olandez la Bucureşti, potrivit adreselor din 23 august 2005 şi 12 septembrie 2005 ale Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, fac o descriere amănunţită a activităţii inculpaţilor C.C.V. şi P.Ş.C., dar şi o consemnare a sumelor de bani obţinute şi vehiculate ca produs al infracţiunii.
La revenirea în ţară a minorei D.C.M., inculpatul C.C.V. a încercat, personal, recuperarea ei în grupul de prostituate, sens în care a avut discuţii cu inculpatul Ţ.B.G.C., dar şi unele certuri cu inculpata P.Ş.C., care începuse să aibă motive de gelozie că între minoră şi C. ar fi şi legături amoroase, nu numai combinaţii cu scop de exploatare sexuală.
Pe baza declaraţiilor minorei D.C.M. au apărut elemente noi privind exploatarea şi a altor victime, printre care şi minora cu numele de C.L.G.
Cercetările efectuate au dus la identificarea minorei şi, potrivit probelor administrate, a rezultat că, în primăvara anului 2005, de la alte persoane de legătură, inc. C.C.V. a cunoscut-o pe minora C.L.G. din oraşul Rovinari, unde s-a deplasat, în mod special, pentru recrutarea acesteia, pentru prostituţie în Olanda, minora obţinând din partea mamei sale semnătură prin care îşi dădea acordul să plece în străinătate. Inculpatul C.C.V. i-a relatat minorei că o poate ajuta să lucreze în Olanda, la un club, ca damă de companie, fapt pentru care i-a făcut cunoştinţă şi cu P.Ş.C., aflată în ţară la data respectivă. Inculpatul a luat mai apoi măsuri ca pe minora C.L.G. să o expedieze în Olanda-Amsterdam, sub pretinsa protecţie a inculpatei P. În acest sens, Ie-a deplasat pe amândouă la Arad, cu autoturismul condus de înv. C.C.D. şi, mai apoi, Ie-a aranjat ieşirea prin Vama Vârşand, la 23 martie 2005, cu un mijloc de transport, al companiei A.L. SA Sibiu, cu destinaţia Olanda.
În Olanda-Amsterdam s-a asigurat cazarea minorei prin grija inculpatului C.C.V., după care acesta şi P.Ş.C. au încercat să pună în aplicare planul de a o exploata sexual. Vârsta minorei a constituit un impediment care trebuia ocolit prin întocmirea de acte false, dar minora s-a opus a primi o altă identitate, în primul rând, din cauza temerii şi a unor cheltuieli pe care trebuia să le acopere ulterior, prin suma impusă de 2500 euro.
În situaţia dată, inc. C.C.V. a dirijat transportarea minorei în Italia, localitatea Brescia, unde avea vechile sale relaţii cu proxeneţi, în principal, de cetăţenie albaneză (R., K. etc).
Minora C.L.G. a fost supusă la prostituţie, la stradă, în perioada aprilie-iunie 2005, inclusă într-o reţea cu mai multe tinere din care o recunoaşte şi ea pe G.M.C., F.F.R. (S.), P.I.A., G.A. etc. Cât a stat în Olanda, minora a aflat date despre încercarea cuplului infracţional C.-P. de a aduce la prostituţie şi pe minora D.C.M.
În cursul lunii iunie 2005, C.L.G. a fugit din supravegherea oamenilor de încredere ai inculpatului C.C.V., renunţând la paşaportul pe care aceştia î-l reţinuseră ca o garanţie a supunerii sale.
Din activitatea de prostituţie a minorei, a rezultat - în beneficiul proxeneţilor - suma de 10.000 euro.
După cum s-a arătat, inculpatul C.C.V., începând cu 22 februarie 2005, era în municipiul Tg. Jiu. în deplasările sale în oraşul Rovinari, a cunoscut de la Ţ.B.G.C. pe N.E.V. (fostă M.). Tânăra numai ce venise în ţară returnată din Italia şi nu mai avea dreptul de a călători în străinătate, pentru un timp. Inculpaţii au socotit că pot să profite de această situaţie, aflând că N.E.V. îşi doreşte să plece în Italia, unde avea relaţii cu un cetăţean al acestei ţări.
Inculpatul C.C.V. a convins-o pe tânără că o poate ajuta să obţină un alt paşaport şi a ţinut legătura cu ea, atât telefonic, cât şi prin întâlniri directe.
La data de 11 mai 2005, inc. C.C.V. s-a întâlnit cu N.E.V. şi împreună au plecat la Oradea, ajutaţi cu transportul de înv. C.D.V. - tatăl inculpatului, folosind autoturismul marca D.S. Acest autoturism a fost cumpărat în luna martie 2005, de învinuitul C.D.V., din banii - produs al infracţiunilor de trafic de persoane, tocmai cu scopul de a fi folosit la recrutarea şi transportarea tinerelor către graniţă. Implicarea sa, cât şi achiziţionarea autoturismului, s-a datorat faptului că a intervenit cearta cu înv. C.C.D. şi nu mai avea cine să asigure transportul în condiţii de confidenţialitate. Mai mult, inculpatul C.C.V. l-a făcut răspunzător pe învinuitul C., pentru faptul că, în primăvara anului 2005, a primit de la mama sa două mii de euro şi a fost pus în legătură cu o tânără pentru a o transporta inculpatului, pentru prostituţie şi, persoana în cauză, ar fi fugit cu banii. Consemnarea unor discuţii telefonice dintre inculpaţii C. şi înv. C.C.D. sau mama acestuia, are importanţă pentru a trage concluzia că învinuitul C. acţiona în cunoştinţă de cauză ca transportator fidel al inculpatului şi nu se poate prevala de bună-credinţă.
În perioada 11-12 mai 2005, inculpatul C. şi tânăra au stat cazaţi la pensiunea „L." din Oradea, unde inculpatul obişnuia să cazeze, temporar, orice tânără pregătită pentru a fi scoasă din ţară. Verificările efectuate la recepţia pensiunii, cât şi copia registrului de cazare pentru data care interesează, confirmă faptul şederii pentru două zile.
La Oradea, inculpatul s-a întâlnit la localul „C.B.", cu persoanele sale de legătură, precum D.R., R.l.S., M.C.D. - zis „G." şi alţii, punând la cale obţinerea unui paşaport fals pentru N.E.V. Inculpatul C. a dus-o pe tânără să facă două rânduri de fotografii, aşa cum obişnuia în oricare din cazurile când făcea acte false.
După încheierea şederii, inculpatul C.C.V. şi-a chemat tatăl de la Tg. Jiu, ca să-l întoarcă acasă împreună cu tânăra.
Data plecării în străinătate pentru N.E.V. a rămas în aşteptare, pentru că inculpatul C. a plecat el, mai întâi, spre Olanda (7 iunie 2005), dar a făcut înţelegere cu inc. Ţ.B.G.C. s-o aibă în atenţie pe tânără. Periodic, B. se întâlnea cu fata şi îi suscita interesul să plece, ţinând legătura telefonică şi cu inc. C., dar folosindu-se şi de ajutorul fostei soţii a acestuia – C.M.
Planul inculpatului de a exploata pe N.E. nu a apucat să fie pus în practică pentru că s-au ivit situaţii mai favorabile, pe o altă filieră a relaţiilor infracţionale şi s-a intervenit de organele de cercetare penală.
La jumătatea lunii martie 2005, s-a liberat din penitenciar inc. C.C.V., care a aderat şi el la asocierea infracţională a fratelui său şi s-a apucat să recruteze, personal, tinere pentru prostituţie, pe care să le trimită fratelui său, în Olanda. În acelaşi scop şi pe cale separată s-a apucat de recrutat tinere şi inc. U.S.A., la înţelegere cu inc. C.C.V.
În fază de încercare a rămas şi iniţiativa fraţilor C. de a transporta pentru prostituţie în Olanda, pe tânăra D.M.D., din comuna Glogova, sat O., jud. Gorj. Tânăra a intrat în atenţia celor doi fraţi la o petrecere organizată în grup la hotelul „A.", în primăvara anului 2005, dar pentru că inc. C.C.V. a plecat în Olanda, a rămas să se ocupe de recrutarea ei, fratele său C.C.V. Acesta s-a întâlnit, de mai multe ori, cu persoana menţionată, a ţinut legătura telefonică pentru a o sprijini să-şi scoată paşaport, a cărui programare de eliberare era fixată pentru sfârşitul lunii august 2005.
Pentru paşaport fals, inc. C.C.V. a făcut tinerei două rânduri de fotografii, cu pretextul că-i trebuie la angajare, poze care au fost găsite la percheziţie. În legătură cu strădaniile inculpatului C.C.V., de recrutare şi transportare în Olanda a martorei D.M.D., sunt consemnate foarte multe discuţii telefonice până către sfârşitul lunii septembrie 2005, dar pentru că tânăra şi-a dat seama de intenţiile ascunse ale inculpatului şi că este înşelată la modul cel mai abil, nu se mai redau dialogurile în actul de inculpare.
În fapt, ca urmare a percheziţiilor domiciliare efectuate autorizat la data de 6 octombrie 2005, la apartamentele cu nr. 16 şi 3 ale familiei C., s-au identificat două tipuri de poze ale martorei menţionate, semn că se pregătiseră şi pentru ea materiale şi se plănuise acţiunea de a i se întocmi acte false pentru a fi exploatată sexual în Olanda.
Cei doi fraţi infractori puseseră la cale, deja, planuri de recrutare, de cazare şi transportare către Italia şi Olanda, a cât mai multe tinere, dar acţionau în aşa fel încât tinerele să nu afle în concret detaliile şi scopul deplasării, cel puţin până la destinaţie. În acest fel, se putea asigura exploatarea lor sexuală, fără ca ele să aibă alternative, în afara faptului de a recurge la prostituţie. Erau obligate prin natura cheltuielilor efectuate cu ele şi, mai apoi, erau derutate de falsele sentimente de iubire afişate cu mare abilitate de inculpatul C.C.V.
În vara anului 2005, inculpatul C.C.V., a cunoscut-o, de la inc. U.G.L., pe B.A.N., din corn. N., jud. Mehedinţi, care fusese prietena acestuia. Inculpatul a intrat în relaţii apropiate cu tânăra şi cu ajutorul învinuitului menţionat, şi-a dat seama că poate să o determine să plece în Olanda, pentru a o exploata sexual, l-a promis că o va urma la scurt timp şi că în acea ţară îşi vor face un viitor împreună. C.C.V. l-a pus în temă pe C. că îi trimite o fată, pentru a o exploata sexual, amândoi făcându-şi planurile ca din această activitate să îşi atribuie fiecare foloase.
A fost în sarcina inc. C.C.V. să găsească o gazdă unde să locuiască tânăra în municipiul Tg. Jiu, dar şi o altă adresă de luare în spaţiu pentru obţinerea unui alt act de identitate pe judeţul Gorj, ca mai apoi, să-i scoată paşaport, fără ca părinţii acesteia, să prindă de veste.
Inculpatul U.G.L. a avut o strânsă legătură cu inc. C.C. şi cunoştea despre intenţiile acestuia.
Astfel, inculpatul U.G.L. l-a sprijinit pe C. să găsească gazdă şi să-l transporte cu maşina în unele localităţi din judeţul Gorj şi Vâlcea, sau pe timpul cât aştepta cartea de identitate a numitei B. sau paşaportul acesteia. Inculpatul U.G.L. a folosit autoturismul proprietatea sa, marca F.M.
Inculpatul C.C.V. a conceput planul în aşa fel, ca în eventualitatea în care B.A. ajunge în Olanda, să-i schimbe identitatea cu acte false şi să o exploateze sexual fără prea mari riscuri. A dat îndrumări fratelui său să pregătească două rânduri de fotografii cu înfăţişări diferite ale tinerei şi să aştepte un semn de plecare către oameni ai săi de legătură implicaţi în confecţionarea de acte false.
La data de 18 august 2005, C.C.V. şi B.A.N. au fost transportaţi de înv. C.D.V., la Oradea, unde inculpatul s-a întâlnit cu infractori de legătură ai fratelui său C., la localul „C.B.", în principal, cu făptuitorul R.S.l. şi i-a lăsat acestuia fotografiile.
În cursul lunii august 2005, inc. U. a recrutat-o pe P.E.I. - zisă „E." şi s-a pus de acord cu fraţii C. să o ducă, cu bagaje cu tot, la locuinţa inculpatului C.V.N. unde era cazată şi B.A.N., până când venea momentul ca această din urmă să-şi ia paşaportul. Era o problemă ca paşaportul tinerei să fie eliberat în judeţul Mehedinţi şi, de aceea, inculpaţii s-au mobilizat pentru schimbarea domiciliului în judeţul Gorj.
În seara zilei de 01 septembrie 2005, tinerele B.A.N. şi P.E.I. au fost transportate la Oradea, de C.C.V., ajutat fiind de inculpatul U.G.L., care a condus autoturismul - proprietatea învinuitului C.D.V. Inculpatul U. ştia ce se pregăteşte pentru tinere, inclusiv faptul că vor primi o identitate falsă la locul de destinaţie.
La Oradea, tinerele au fost preluate de D.R. şi au fost scoase din ţară prin punctul de trecere al frontiere Borş, la 02 septembrie 2005, orele 03,05, cu autoturismul proprietate personală marca B.
Inculpatul D. fusese informat, din timp, de inc. C.C. şi, împreună, făcuseră un anume plan, fapt pentru care primul inculpat a mai primit 1000 euro prin serviciul de expediţie bani W.U. (a se vedea şi mesajul găsit în agenda telefonului inc. D. "Mtcn:7380157677 M.I. olanda amsterdam 1000 E. expeditor +31645458551 în data de 01 septembrie 2005 orele 14:29:36").
Astfel, inculpatul D. a plecat cu 2900 euro, asupra sa, cu scopul ca în Ungaria, la Budapesta să plătească anumite legături infracţionale ale inculpatului.
Activitatea infractorilor, începând de la Tg. Jiu şi până la ieşirea din ţară a tinerelor, a fost supravegheată operativ, pentru documentarea faptelor acestora, pentru descoperirea modului de operare, cât şi în ideea de a se identifica întreaga filieră de persoane implicate, pentru că cei mai mulţi lucrau din umbră. Se poate trage uşor concluzia că învinuitul U.G.L. (cu numele conspirativ, din nota de supraveghere, C.) era persoana de încredere pentru fraţii C. şi a dat sprijin acestora în deplină cunoştinţă de cauză, cu atât mai mult, cu cât ştia foarte bine şi situaţia antecedentelor penale privind fapte de proxenetism ale inc. C.C.V. Tot învinuitul U. a folosit pentru deplasare locală a tinerelor şi autoturismul.
Pe teritoriul statului ungar, inc. D.R. a stat două zile şi a primit şi plătit acte false pentru cele două tinere, întregind legătura inculpatului din Olanda cu ceilalţi infractori care realizau falsurile. La data de 05 septembrie 2005, D.R. a ajuns în Amsterdam şi a transferat pe cele două tinere, inculpatului C.C.V., căruia i-a dat şi cele două rânduri de acte, false şi reale, la adresa din C.H. Fără nici cel mai mic repaus, tinerele au fost transportate de inc. C.C.V., cu autoturismul condus de el, până în oraşul Leeuwarden, împreună cu P.Ş.C. şi au fost introduse, pentru prostituţie, în clubul E.C. (Centrul E.) „H.H.". S-au ridicat tinerelor orice document sau înscrisuri în limba română, orice alte bunuri sau obiecte care să semnifice ţara natală, li s-au luat cartelele telefonice cu prefix de România şi li s-au dat altele cu prefix de Olanda. În acelaşi timp, au primit paşaportul fals şi au fost îndrumate să nu vorbească între ele, pe româneşte. Au fost puse să memoreze datele din actele false şi să înveţe să imite semnătura de pe acestea. Era necesar acest lucru, pentru că inculpatul C.C.V. le conducea pe tinere la birouri de expediţie bani şi le punea să semneze documentul de expediţie întocmit pe numele lor, cu scopul de a trimite bani în interesul său.
P.E.I. avea identitatea cunoscută sub numele de N.N., născută la 11 februarie 1986, în KEREPESTARCSA, cetăţean maghiar – paşaport eliberat a fi la 25 octombrie 2004.
B.A.N. avea identitatea falsă de K.K.K. - născută la 9 iunie 1980, în TATABANYA -cetăţean maghiar.
Un aspect important care iese în evidenţă în cazul actelor false, este acela că, inculpatul C. alegea nume şi date despre persoane care în realitate corespundeau unor cetăţeni ai statului ce figurează ca emitent al actului fals, numai că fotografiile erau aplicate în aşa fel încât să reprezinte pe cel care folosea documentul.
B.A.N. şi P.E.l. au fost exploatate sexual, sub directa îndrumare şi controlul inculpatului C.C.V. ajutat şi de P.Ş.C. Aceasta s-a întors în ţară la 09 septembrie 2005.
Programul prostituatelor începea la orele 10,00, până la orele 01,00 (noaptea), iar în zilele de sfârşit de săptămână se încheia la orele 02,00. Pentru relaţiile sexuale cu clienţii lor, prostituatele aveau un tarif fix, după timpul de lucru şi potrivit prestaţiilor făcute, mergând până la 150 euro/oră. Exploatarea sexuală a tinerelor se făcea indiferent de starea fizică a lor, de problemele de sănătate sau de cele specifice sexului şi vârstei, motivându-se din partea traficanţilor de persoane – C.-P., existenţa unor datorii care, însă, erau stabilite după liberul lor arbitru. Spre exemplu, s-a cerut ca până la achitarea sumei pretinse ca datorie - de 4.000 euro - privind cheltuielile de transport şi de întocmire de documente, prostituatele nu aveau dreptul la nici o sumă de bani. Mai apoi, zilnic, plăteau o presupusă sumă de 50 euro pentru camera unde întreţineau raporturile cu clienţii (100 euro/zi - pentru zilele de week-end), după care câştigul se făcea 50% cu inc. C.C.V., dar banii prostituatelor nu-i primeau ele, ci trebuiau trimişi în ţară, unde se contabilizau de proxenetul recrutator şi care avea şi partea lui, de regulă 50%.
În perioada 5-19 septembrie 2005, P.E.l. a avut relaţii sexuale cu un număr nedeterminat de bărbaţi şi a adus venit suma de 11.000 euro. Banii erau ridicaţi periodic la 2-3 zile de inculpatul C.C.V., care făcea traseul Amsterdam-Leeuwarden şi retur, cu autoturismele din dotare, în special pe timp de noapte către partea finală a programului impus prostituatelor. Inculpatul avea obiceiul de a controla prostituatele inopinat sau le verifica unele prin altele, utilizând telefonul şi le impunea obligaţia ca ele să raporteze, periodic, după ore stabilite, numărul de clienţi şi banii rezultaţi.
Astfel, la data de 07 septembrie 2005, P.E.l. a fost imediat descoperită că a „tras din bani" suma de 500 euro, fapt pentru care i s-a adăugat o datorie numită „amendă" în echivalent cu suma ascunsă. Controlul prostituatei l-a făcut inculpata P.Ş.C. şi, prin ea, s-a început să se introducă disensiuni între fete.
În condiţiile acestea, P.E.l. a motivat, că trebuie să revină urgent în România, că are pe patul de moarte pe bunica sa din partea mamei şi că în caz de deces rămân neclare unele probleme de ordin succesoral asupra unui apartament.
După ample discuţii şi multiple planuri, dar şi verificări personale, inculpaţii U.S.A. şi C.C.V. au convenit să-i dea voie tinerei să revină în ţară, în seara zilei de 20 septembrie 2005, cu avionul, însă urmăreau recuperarea ei în scurt timp şi să o întoarcă de urgenţă în Olanda, pe cât posibil, cu o altă tânără pentru prostituţie. În discuţii foloseau termenii „bagaj" sau „mort".
Documentele false au fost oprite în Olanda şi P.E.l. s-a întors în România, cu paşaportul românesc. Înainte de a-şi primi acest document, inc. C.C.V. a pus-o să expedieze la data de 19 septembrie 2005, o sumă de 13.000 euro, prin operaţiuni repetate, pentru că de la un timp aflase că el şi oamenii lui de legătură sunt verificaţi după expediţiile de bani în nume propriu sau după identitatea de M.I. Pentru P.Ş. a trimis suma de 2200 euro, la 19 septembrie 2005.
La 09 septembrie 2005, inc. C.C.V. a trimis-o în ţară pe P.Ş.C., actele false Ie-a oprit la el şi a aranjat prin telefon ca la Arad să fie aşteptată de inc. C.D.V. şi fratele său C. În acelaşi timp, a intermediat cu oameni ai săi de legătură, intrarea în ţară a sus-numitei prin Vama Nădlac, ca şi cum ar fi venit pe jos, fără ca împotriva ei să se ia măsuri de depăşire a timpului de trei luni de şedere în străinătate. În acest sens sunt redate mai multe discuţii telefonice, în care sunt implicaţi toţi membrii familiei C. De la Arad la Tg. Jiu, P.Ş.C. a fost transportată cu autoturismul, condus de înv. C.D.V.
Începând cu zilele următoare P.Ş.C. s-a ocupat de continuarea amenajării apartamentului din Tg. Jiu, str. A., destinat ei şi inc. C.C.V., dar şi de recrutarea de noi tinere pentru prostituţie.
Inculpatul C.D.V. era implicat, direct, în coordonarea activităţilor de reamenajare şi utilare a celuilalt apartament din B.dul R., cumpărat de la părinţii inculpatului C.C.D., destinat exclusiv pentru C.C.V., dar şi să ajute cu autoturismul când era nevoie de vreo deplasare pentru activităţi de trafic de persoane. Pentru că erau prea costisitoare cheltuielile de transport, local sau prin ţară, inc. C.D.V. a cerut ca fiul său C. să-i trimită bani, pentru a monta pe autoturismul, instalaţie de gaz.
În ajutorul fiilor săi, a încredinţat autoturismul ca să fie condus şi de alte persoane implicate în recrutarea şi transportarea de tinere pentru prostituţie. De la sfârşitul lunii septembrie până la 06 octombrie 2005, s-a lipsit de autoturism, ca fiul său C. şi C.V.N. să plece în Bucureşti şi în alte localităţi din ţară, pentru a recruta prostituate. S-a implicat şi în alt mod în sprijinul faptelor inculpaţilor, cunoscând cu ce se ocupă cei doi fii ai săi, C. a plecat cu 3300 euro asupra sa daţi din depozitul constituit de mama sa, iar o parte de la P.Ş.C.
Aşadar, la 01 octombrie 2005, inculpatul C.C.V. şi C.V.N. erau în Bucureşti, unde sperau să recruteze două tinere. Au stat câteva zile, mai apoi au plecat spre alte localităţi, ca Urziceni şi Alexandria, dar s-au orientat apoi spre Piteşti şi spre Slatina, cu ajutorul unor proxeneţi de legătură. Aici, la data de 05 octombrie 2005, au identificat pe G.C.M. şi pe D.E., tinere interesate să plece la muncă în străinătate. D.E. se întorsese de câteva zile din Italia şi era necesar să aibă acceptul prietenului său R.D.D., ca să plece din nou. Inculpatul C.C.V. a luat legătura telefonic cu D.R. ca să se asigure că aranjează ca D. să iese din ţară mai devreme de trei luni de la ultima călătorie încheiată. După confirmarea că aranjamentul se poate realiza, C. a pus în mişcare filiera cunoscută de el, să se înceapă lucrul pentru acte false, în cazul celor două tinere şi, pentru corelare, s-a stabilit ca la data de 06 octombrie 2005, acestea să fie transferate către D.R. la Oradea, când trebuia să se facă şi ieşirea peste graniţă.
La Slatina, inc. C.C.V. a trebuit să facă o plată de 600 euro, că i s-a intermediat legătura cu G.C.M. cu D.E., dar aceasta încă nu era hotărâtă. În realitate, tinerele nu ştiau că pentru ele se puneau în joc sume de bani, discuţia purtându-se între C., fratele său şi oamenii de legătură. Un număr de trei persoane care au fost implicate în recrutarea celor două tinere, nu au putut fi identificate. Faţă de acestea s-a dispus disjungerea materialul de urmărire penală, ca şi pentru alţi făptuitori şi învinuiţi.
Ca să achite o parte din banii ceruţi pentru cele 2 fete, şi anume G.C.M. şi D.E., C. a apelat la sprijin. Învinuitul C.D.V. a expediat la data de 05 octombrie 2005, suma de 340 RON, cu mandatul on line, de la Oficiul Poştal nr. XX Tg. Jiu, iar învinuitul U.G.L. a expediat, la aceeaşi dată, suma de 318 RON, cu mandat online. Banii au fost ridicaţi de C. de la Oficiul Poştal nr. YY Slatina.
În dimineaţa zilei de 06 octombrie 2005, cu acelaşi autoturism condus de C.V.N., tinerele G.C.M. şi D.E., au fost conduse către Oradea. În autoturism a mers şi inc. R.D.D., ca să-şi petreacă prietena şi să primească o sumă de bani, după ce aceasta trecea graniţa. Inculpatul C.C.V. a dat îndrumări exacte fratelui său să se întâlnească cu D.R. şi până la venirea acestuia să facă poze tinerelor.
Odată cu transferul tinerelor către inc. D.R., acesta a primit fotografiile lor, dar şi suma de 1400 euro pentru plata actelor false care urma să le primească în Ungaria. Pentru că se cheltuiseră o parte din banii necesari, inculpatul C.C.V. i-a mai trimis 1100 euro prin Serviciul W.U., pe numele unei persoane de încredere (G.A.Ş.), ca să nu fie observată legătura directă între el şi transportator. Ulterior, inculpatul i-a explicat lui D. că nu trimite de pe numele de M., pentru a nu avea probleme şi îi dă datele necesare, prin mesaj, ca să poată ridica banii: „G.A.Ş. Mtcn: aaaa@e".
Prin acţiunea mai multor echipe s-a trecut la reţinerea grupurilor de infractori, pe cât posibil, în momente apropiate, pentru a nu se împrăştia şi pentru a nu şterge urmele infracţiunii.
Încă de la data de 03 octombrie 2005, s-a adresat o cerere de asistenţă judiciară către autorităţile judiciare olandeze, care au încuviinţat administrarea unor probe, ascultarea telefoanelor inculpatului C.C.V. şi percheziţionarea locuinţei sale, a autoturismului şi a îmbrăcămintei. La data de 06 octombrie 2005, inculpatul a fost reţinut şi mai apoi arestat. S-a solicitat extrădarea inculpatului şi acesta a fost predat la 20 februarie 2007. De la această dată a intrat în executare mandatul de arestare preventivă din 13 octombrie 2005, dat în lipsă, pentru o perioadă de 30 zile cu începere de la încarcerare, potrivit încheierii de şedinţă nr. 21 din 13 octombrie 2005 din Dosarul nr. 3142/pen/2005 al Tribunalului Gorj, secţia penală.
Asupra inculpatului sau la dispoziţia sa, au fost identificate:
-paşaportul maghiar pe numele de M.I., cu poza inculpatului efectuată prin scanare;
-carte de identitate maghiară, pe numele de M.I., cu poza color a inculpatului;
-permis de conducere maghiar, pe numele de M.I., cu poza color a inculpatului;
-paşaport lituanian, pe numele de A.C., cu poza scanată a inculpatei P.Ş.C.;
-permis de conducere lituanian, cu fotografia inc. P.Ş.C.;
-paşaport maghiar, pe numele de N.N., cu poza părţii vătămate P.E.l.;
-permis de conducere maghiar pe numele de N.N., cu poza părţii vătămate P.E.l.;
-permis de conducere maghiar, pe numele de K.K.K. - cu poza părţii vătămate B.A.N.;
-paşaport românesc, pe numele de B.A.N.;
-copie transfer bani prin W.U. din data de 06 octombrie 2005, către D.R.;
-asigurare pentru auto W.P., nr. de înmatric. pe numele de M.I.;
-şapte cartele SIM GSM, cu diferiţi providers;
-un celular negru marca „S.";
-un telefon celular marca „N."
-trei liste cu un număr de 35 persoane de diferite naţionalităţi, printre care şi N.C., în dreptul fiecăreia existând menţiuni cu sume de bani în euro sau dolari;
-un plic alb cu opt folii cu litere de imprimat prin apăsare şi alte lucruri şi înscrisuri care sunt consemnate în procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor.
Prezenţa foliilor cu litere de imprimat, asupra inculpatului, are legătură directă cu procedeul de falsificare a paşapoartelor. Scrisul care trebuia să apară pe documentele false comandate la alţi infractori, era format chiar de inculpat (ca mărime a literelor, caracterul lor, combinaţia cifrelor şi a literelor), după documente reale de aceeaşi naţionalitate şi, mai apoi, le expedia prin e-mail la falsificatorii propriu-zişi, împreună cu pozele persoanelor pentru care se solicita paşaportul. În general, inculpatul cerea falsificarea paşapoartelor prin scanare, sens în care există - din interceptările autorităţilor judiciare olandeze - diferite discuţii pe această temă.
Prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal, s-au solicitat relaţii la autorităţile maghiare cu privire la documentele găsite asupra inculpatului. Răspunsul venit denotă că paşaportul, cu numele de M.I. a fost eliberat pentru o persoană născută la 10 decembrie 1955 şi că acest document a fost declarat dispărut de titularul adevărat în data de 23 aprilie 2004. De aici se observă că afirmaţia inculpatului C.C.V. - potrivit căreia a obţinut acte false, abia în a doua jumătate a anului 2005 - este doar o încercare de a ascunde realitatea. Ca să-şi uşureze situaţia consecinţelor penale şi a celor cu privire la eventualelor măsuri de confiscare a bunurilor şi sumelor de bani, inculpatul susţine că l-a cunoscut pe adevăratul M.I., care are o vârstă apropiată de a sa. În realitate, paşaportul acestei persoane a fost obţinut fraudulos de inculpat şi a fost falsificat doar cu privire la data naşterii (anul) şi s-a substituit fotografia. Buletinul de identitate găsit asupra inculpatului nu mai era în uz, în mod legal, de mai bine de doi ani. Ca atare, este destul de evident că expediţiile de bani sub numele de M.I. şi care devin constante din luna februarie 2004, sunt efectiv dispuse de inc. C.C.V. În primul rând, în adresele răspuns din partea autorităţilor olandeze este specificată, de către serviciul de expediţie a banilor, data naşterii ordonatorului (care nu este cea reală - 10 decembrie 1955), ci cea din paşaportul folosit de inculpat (10 decembrie 1977).
Situaţia sumelor de bani produse prin exploatare sexuală şi care au fost însuşite de inc. C.C.V. se ridică la peste 100.000 euro. Din analiza materialului de urmărire penală s-a constatat că, cea mai mare parte a banilor - inculpatul sau P.Ş.C. - i-au trimis în ţară prin serviciile de expediţie, sub identitatea reală sau cea falsă, ori folosind persoane interpuse (cunoştinţe, părţi vătămate, martori etc).
Sub formă centralizată toate expediţiile de bani sunt menţionate în tabelele anexă ataşate la dosarul u.p.
Inculpatul C.D.V. a hotărât să aducă în faţa organelor de urmărire penală probe prin care să justifice ca fiind licită provenienţă unor bunuri (autoturism, două apartamente, etc) ce fuseseră dobândite cu bani din activitatea de trafic de persoane şi proxenetism.
În această situaţie, inc. C.D.V. s-a deplasat, după jumătatea lunii octombrie 2005, pe raza corn. Baia de Fier - localitatea natală (N.), unde a căutat să vândă unele suprafeţe de teren. Nu-I mulţumea faptul că se va încheia actul la data efectivă a tranzacţiei, pentru că inculpatul urmărea să arate că familia sa a avut bani din surse licite atunci când a făcut cheltuielile majore. A implicat în falsificarea unui act sub semnătură privată pe mama sa, pe unchiul său după tată, dar şi alte rude, în calitate de cumpărători sau martori asistenţi, cu scopul să arate că în primăvara anului 2005, ar fi dobândit din vânzarea unui teren de 1300 mp, suma de 350.000.000 ROL.
La audierea sa la procuror, din data de 01 noiembrie 1005, cât şi ulterior, a declarat că nu a cunoscut cu nimic activitatea fiilor săi ori a soţiei şi nici sursele de bani care veneau în casă, după care s-a apărat că nu a avut nici cea mai mică implicare în conducerea autovehiculului în afara localităţii, cu tinere din anturajul inculpatului C.C.
La audiere, s-a referit că dobândirea celor două apartamente, a autoturismului şi a bunurilor din imobile, provin din economiile familiei, din vânzarea de terenuri şi din darul de nuntă al fiului său C.
A prezentat - ca probă - pentru dovedirea proprietăţii bunurilor, o chitanţă în care se arată, că împreună cu mama sa – C.I., a vândut la data de 15 mai 2005, o suprafaţă de teren de 1300 mp, în loc. N. - com. Baia de Fier, cu suma de 350 milioane ROL.
Actul sub semnătură privată este semnat de părţi, dar şi de patru martori asistenţi.
Din cercetările efectuate s-a constatat că actul este fictiv şi a fost făcut din dispoziţia inculpatului C.D.V., cu scopul, ca prin folosirea lui, să ascundă şi să disimuleze adevărata natură a provenienţei bunurilor şi sumelor de bani, cunoscând că acestea provin din infracţiuni de proxenetism şi trafic de persoane. Inculpatul a profitat de înţelegerea mai multor rude ale sale, de vârsta înaintată a lor şi de lipsa de informaţie a acestora despre intenţiile sale, implicându-le în consemnarea actului în calitate de cumpărători sau martori asistenţi.
Începând cu data de 15 octombrie 2005 inculpatul C.D.V. a adoptat rezoluţia infracţională de a încheia acte false, prin consultarea altor persoane, inclusiv a inculpatului C.C.V., care îl îndemna telefonic, din arest, direct şi prin persoane de legătură (a se vedea discuţiile inc. C.C.V. cu inc. U.S.A. (11 octombrie 2005) şi cu cumnata sa – C.E. (7-8 octombrie 2005).
În acest sens, inculpatul C.D.V. la data de 23 octombrie 2005 s-a deplasat la Baia de Fier, cu autoturismul, a luat legătura cu mama sa – C.I. şi unchiul său, după tată – C.C. şi, mai apoi, cu înv. B.l.G., ca şi cu tatăl acestuia – B.I. Le-a cerut bani pentru a merge la Bucureşti, unde spera că găseşte avocat să obţină punerea în libertate a celor arestaţi din familia sa. A luat în zilele anterioare 40 milioane de la martora C.V.
Chitanţa încheiată a avut rolul de garanţie pentru bani către familia B.
Numiţii B. sunt, de asemenea, rude cu inculpatul, în sensul că B.I. - tatăl este căsătorit cu o verişoară a lui C.D.V. Lângă casa familiei B. se află terenul care face obiectul actului încheiat de mână şi-l foloseau de mai mulţi ani.
Pentru întocmirea chitanţei, inc. C.D.V. şi B.I.G. au pus pe martora B.V.E. să scrie. Aceasta este şi ea rudă cu părţile din act, adică, verişoară primară cu înv. B.I.G. Data actului s-a trecut a fi 15 mai 2005, pentru că învinuitului C.D.V. dorea să arate că a luat aceşti bani la momentul indicat în act şi a avut din ce investi în bunurile care făceau obiectul măsurilor asigurătorii.
Astfel, s-a încheiat în mod fictiv, atât cu privire la preţ, dar mai ales cu privire la dată, un act între cei doi vânzători şi învinuitul B.I.G. Proprietara terenului era C.I. - mama înv. C.D.V. Au semnat actul, ca martori asistenţi, C.D.C., B.V.E., B.I., dar şi I.D. Şi acest martor este rudă cu părţile, dar el nu a fost când s-a scris actul, însă l-a semnat ulterior, cu încrederea că sunt reale cele consemnate.
De la fam. B., înv. Cărigă D. Vasile a plecat cu actul şi, la 25 octombrie 2005, s-a deplasat la Bucureşti şi a plătit un avocat, care l-a asistat pe el şi unii din inculpaţii în cauză, începând cu termenul de 01 noiembrie 2005, dată când la dosar a depus în apărare şi actul sub semnătură privată. Acelaşi învinuit a invocat şi alte acte asemănătoare, dar nu a venit ca să le depună, pentru că a fost încunoştinţat că se fac cercetări pentru fals în acte sub semnătură privată şi spălare de bani.
Cu privire la infracţiunea de spălare de bani sunt suficiente argumente probatorii că această faptă s-a consumat şi în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Inculpatul C.D.V. a dobândit şi deţinut, după anul 2004, bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni de proxenetism. Faptul că după aplicarea unor măsuri asigurătorii (în Dosarul nr. 3619/2005 al Tribunalului Gorj) faţă de unele bunuri, inculpatul a ascuns şi disimulat adevărata natură a provenienţei acestora, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat cu ocazia rejudecării cauzei, coroborat cu probatoriul administrat de către instanţa de fond în primul ciclu procesual, până la şedinţa din 05 iunie 2007 (instanţa de apel stabilind prin decizia de desfiinţare a primei sentinţe că rămân valabile actele procedurale încheiate până la şedinţa din data de 05 iunie 2007), coroborat şi cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, având în vedere şi motivele de apel invocate în primul ciclu procesual de către parchet şi inculpaţi, instanţa de rejudecare a constatat următoarele:
Pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C.C.V. şi pentru infracţiunea de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor C.D.V., C.C.D. şi U.G.L. s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., întrucât lipseşte latura obiectivă a acestei infracţiuni în sensul textului incriminator, cu motivarea expusă în continuare.
Astfel, s-a reţinut că tinerele recrutate de către inculpaţi au ştiut că scopul acestora este acela ca ele să practice prostituţia şi să primească de la acestea o parte din banii câştigaţi pe această cale, fără a fi constrânse ori a se folosi una din modalităţile prevăzute în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fapta constituind infracţiunea de proxenetism, iar nu cea de trafic de persoane incriminată în legea menţionată.
S-a mai arătat că, din declaraţiile părţilor vătămate şi a celorlalte tinere recrutate de către inculpaţi în vederea practicării prostituţiei, a rezultat că acestea au plecat de bună voie în oraşe din Italia (Milano, Brescia etc.) sau în Olanda - Amsterdam, nefiind constrânse în vreun fel de către inculpaţi, înşelate şi nu li s-au dat bani sau alte foloase pentru a li se obţine consimţământul pentru a pleca în Italia sau Olanda.
S-a mai reţinut de instanţă că, împrejurarea că, în cazul unora dintre aceste tinere, inculpaţii le-au ajutat să-şi obţină paşapoarte, nu conduce automat la concluzia că acest fapt s-a petrecut în scopul de a exploata tinerele, având o autoritate asupra acestora.
Recrutarea tinerelor s-a făcut, aşadar, cu acordul acestora, ele ştiind că vor lucra ca prostituate, urmând ca o parte din banii câştigaţi să o dea inculpaţilor.
De aceea, s-a apreciat că în speţă nu este realizată sub aspectul laturii obiective nici una din modalităţile alternative ale laturii obiective ale infracţiunii de trafic de persoane sau complicitate la această infracţiune, prevăzută în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, şi anume recrutarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau alte modalităţi prevăzute în text.
S-a reţinut de instanţă că starea de fapt reţinută prin actul de inculpare, precum şi încadrarea în drept a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, a fost confirmată în cursul cercetării judecătoreşti, cu excepţia infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.C.V. şi a infracţiunilor de complicitate la trafic de persoane, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., reţinută în sarcina celorlalţi 3 inculpaţi, cu motivarea sus-expusă, pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor.
De asemenea, în ceea ce priveşte fapta prev. de art. 13 alin. (1) şi (13) alin. (3) teza I şi alin. (4) teza II din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C.C.V. constând în recrutarea, transportarea, cazarea şi primirea prin fraudă şi înşelăciune în scop de exploatare sexuală a minorelor M.I.M., D.C.M. şi C.L.G. cu vârste cuprinse între 15-18 ani, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a acesteia în art. 13 alin. (1) şi (3) din această lege cu aplicarea art. 41-42 C. pen., apreciindu-se de instanţă că, din moment ce s-a dispus achitarea pentru art. 12 din această lege nu se mai poate face trimiterea la acest articol din lege, nemaisubzistând astfel alin. (4) al art. 13.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului C.C.V., de a iniţia asocierea infracţională în anul 2004 şi de a se asocia, în timp, cu mai mulţi infractori, în scopul săvârşirii de infracţiuni de proxenetism, trafic de persoane, falsificarea de înscrisuri oficiale (paşapoarte, permise auto, cărţi de identitate străine), asociere care a fost urmată de săvârşirea de astfel de infracţiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.
De asemenea s-a reţinut că faptele inculpatului C.C.V., de a falsifica, pentru sine, ca şi pentru alte persoane, începând cu anul 2004, cu ajutorul altor persoane, paşapoarte turistice, cărţi de identitate, permise de conducere şi de a folosi şi ajuta sau înlesni, cu intenţie, falsificarea de către alte persoane a unor astfel de documente, dar şi fapta de prezentare sub o identitate falsă şi atribuirea unei asemenea identităţi, pentru sine sau pentru persoanele în cauză, care erau exploatare sexual, ori pentru a induce în eroare organele abilitate să verifice documentele şi legalitatea unor expediţii de bani sau efectuarea unor activităţi etc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen.
S-a mai arătat că faptele inculpatului C.C.V., de a declara, repetat, în mod necorespunzător adevărului, în faţa organelor abilitate să emită paşapoarte simple sau foi de călătorie, în sensul că a pierdut sau deteriorat documentele de călătorie anterioare, cu scopul de a obţine noi documente, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 292 C. pen., iar faptele inculpatului C.C.V. comise, împreună cu alte persoane, începând cu anul 2004, până la data de 6 octombrie 2005, şi care constau în îndemnul, înlesnirea practicării prostituţiei, tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, recrutarea pentru prostituţie şi trafic de persoane în acest scop, precum şi faptele de transportare, transferare, cazare şi primirea - prin fraudă şi înşelăciune în scop de exploatare sexuală - a tinerelor P.Ş.C., M.E.G., G.M.C., F.R.F. (fostă S.), C.L.C., B.D., Ş.E., P.E.l., B.A.N., N.E.V. (fostă M.), D.M.D., D.E., G.C.M. ş.a. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen.
Totodată s-a reţinut că faptele inculpatului C.C.V., de a intra şi ieşi din România sau dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierelor, în mod repetat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprob, prin Legea nr. 243/2002 şi art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2002, aprob. prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat, comise, în mod repetat, în cursul anului 2005, pe teritoriul statului olandez, de a conduce un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001, privind circulaţia pe drumurile publice aprob. prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
S-a mai arătat că, faptele inculpatului C.D.V., de a înlesni şi ajuta, cu intenţie, prin asigurarea transportului, transmiterea unor informaţii şi gestionarea unor interese, pe inculpaţii C.C.V., C.C.V., C.M. ş.a., să recruteze, să transporte şi să transfere, în scop de prostituţie şi exploatare sexuală, a tinerelor B.A.N., P.Ş.C., N.E.V., G.C.M., D.E., întrunesc elementele constitutive ale infrac. prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen.
Faptele aceluiaşi inculpat, comise în perioada 2005 şi pe timpul prezentelor cercetări, constând în dobândirea, deţinerea şi folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni şi în aceea de a falsifica un înscris sub semnătură privată, la data de 23 octombrie 2005, pe care l-a prezentat organelor de urmărire penală, pentru a ascunde şi disimula adevărata natură a provenienţei mai multor bunuri ori sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea din infracţiuni de proxenetism şi trafic de persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 290 C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
Totdată, s-a reţinut că faptele inculpatului C.C.D. comise în perioada 2004-2005, de a înlesni şi ajuta cu intenţie, prin asigurarea transportului şi intermedierea unor legături cu diferiţi infractori, pe inculpaţii C.C.V., P.Ş., Ţ.B.G.C. ş.a., să recruteze, să transporte şi să transfere, în scop de prostituţie şi exploatare sexuală, pe numitele D.C.M., M.l.M., C.L.C., S.R.F. (F.), C.L.G. ş.a., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. S-a mai arătat că în drept, faptele inculpatului U.G.L. comise în vara anului 2005, de a înlesni şi ajuta cu intenţie, prin asigurarea transportului şi intermedierea unor legături cu diferiţi infractori, expedierea de bani, pe inculpaţii C.C.V., C.V.N. ş.a., să recruteze, să transporte şi să transfere, în scop de prostituţie şi exploatare sexuală, pe numitele B.A.N. şi P.E.l., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (2) C. pen.
Prima instanţă a constatat că vinovăţia inculpaţilor rezuiltă din următoarele probe: - declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor; procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate autorizat şi de interceptare audio-video, împreună cu procesul verbal de redare şi certificare pentru autenticitate; procese-verbale încheiate de organele de urmărire penală; note de supraveghere operativă ca urmare a autorizaţiilor emise legal pentru interceptarea şi înregistrarea în mediul ambiental de convorbiri şi imagini; procese verbale transmise cu informaţii din partea investigatorului acoperit, înscrisuri; documente şi corpuri delicte ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare de la inculpaţi; planşe fotografice; listingurile telefonice obţinute din partea serviciilor de telefonie;adrese-răspuns din partea serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, din partea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră; adresă-răspuns din partea autorităţilor de evidenţă şi eliberare a permiselor de conducere; comunicări şi date transmise de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul National Focal; acte şi documente oficiale falsificate; adrese-răspuns din partea R. Bank, Banca C.R., Banca P., Banca C.C. SA, Banca R.D. – S.G.G., Compania Poşta Română - Direcţia Servicii Financiare; extrase bancare şi documente privind expediţia internaţională de bani prin Serviciile W.U. şi M.G.; contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, autoturism, facturi şi chitanţe pentru cumpărare bunuri; contract privind punerea la dispoziţie a unei casete de valori; note şi consemnări proprii ale inculpaţilor - ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, care confirmă existenţa unor transferuri de bani şi de împrumuturi de bani între ei sau alte persoane; celelalte mijloace materiale de probă identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi corporale, toate coroborate, în parte, cu declaraţiile inculpaţilor.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.C.V. s-au avut în vedere multitudinea faptelor comise, pericolul social concret al acestora, lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră a acestuia, care a recunoscut faptele cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei în primul ciclu procesual, aspectul că întreaga grupare infracţională a fost condusă de către acesta, ca lider de necontestat, care şi-a diversificat metodele infracţionale şi şi-a extins gruparea infracţională, prin atragerea de noi membrii din cadrul familiei sale sau persoane străine.
Totodată, s-a avut în vedere că faţă de inculpat Curtea de Apel Craiova a admis cererea acestuia de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prin decizia penală nr. 26 din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 610/54/2008, însă cu ocazia rejudecării cauzei în prezentul ciclu procesual, tribunalul a constatat că inculpatul C.C.V. s-a sustras de la judecată, neprezentându-se la nici un termen de judecată la care a fost citat şi, totodată, şi-a schimbat locuinţa fără încuviinţarea instanţei, încălcând cu rea-credinţă obligaţiile dispuse prin decizia penală sus-menţionată, stipulate prin dispoziţiile art. 145 alin. (11) lit. a) şi c) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen.
Mai mult decât atât, acest inculpat şi familia sa au vândut apartamentul din Municipiul Tg-Jiu unde locuia de aproximativ 2 ani de zile, iar din verificările efectuate de către organele de executare a mandatelor de aducere, a rezultat că locuieşte în Bucureşti, fără a se cunoaşte noua adresă, ulterior organele de poliţie stabilind că inculpatul este fugit în străinătate.
Pentru aceste motive, prin încheierea din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Gorj, s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.C.V., mandatul de arestare emis în baza acestei încheieri nefiind executat nici până în prezent, inculpatul sustrăgându-se de la ancheta judecătorească, aşa cum am expus mai sus.
De aceea, având în vedere toate aceste considerente, pedepsele ce au fost stabilite în sarcina acestui inculpat au fost orientate între minimul şi maximul special prevăzut de textele incriminatoare, cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
În acelaşi timp, cu ocazia contopirii pedepselor, s-a aplicat inculpatului un spor de 1 an închisoare, având în vedere multitudinea infracţiunilor comise de către acesta, precum şi perseverenţa infracţională a sa, motiv pentru care, pentru majoritatea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41-42 C. pen.
Din pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului, s-a dedus detenţia de la data de 06 octombrie 2005 la 17 decembrie 2007.
Totodată, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea din 07 decembrie 2010.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.D.V., s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât acesta a recunoscut în primul ciclu procesual comiterea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană în vârstă şi a avut o contribuţie redusă în ansamblul activităţii infracţionale deduse judecăţii, şi anume:
S-a mai arătat că la data de 18 august 2005, C.C.V. şi tânăra B.A.N. au fost transportaţi de inculpatul C.D.V., la Oradea, cu autoturismul, unde inculpatul s-a întâlnit cu infractori de legătură ai fratelui său C., la localul „C.B.", în principal, cu făptuitorul R.S.l. şi i-a lăsat acestuia fotografiile.
La 09 septembrie 2005, inc. C.C.V. a trimis-o în ţară pe P.Ş.C., actele false Ie-a oprit la el şi a aranjat prin telefon ca la Arad să fie aşteptată de inculpatul C.D.V. şi fratele său C. În acelaşi timp, a intermediat cu oameni ai săi de legătură, intrarea în ţară a sus-numitei prin V.N., ca şi cum ar fi venit pe jos, fără ca împotriva ei să se ia măsuri de depăşire a timpului de trei luni de şedere în străinătate. în acest sens sunt redate mai multe discuţii telefonice, în care sunt implicaţi toţi membrii familiei C. De la Arad la Tg.Jiu, P.Ş.C. a fost transportată cu autoturismul, condus de inculpatul C.D.V.
Inculpatul C.D.V. era implicat, direct, în coordonarea activităţilor de reamenajare şi utilare a celuilalt apartament din B.dul R., cumpărat de la părinţii inculpatului C.C.D., destinat exclusiv pentru C.C.V., dar şi să ajute cu autoturismul când era nevoie de vreo deplasare pentru activităţi de trafic de persoane. Pentru că erau prea costisitoare cheltuielile de transport, local sau prin ţară, inc. C.D.V. a cerut ca fiul său C. să-i trimită bani, pentru a monta pe autoturismul, instalaţie de gaz.
În ajutorul fiilor săi, a încredinţat autoturismul ca să fie condus şi de alte persoane implicate în recrutarea şi transportarea de tinere pentru prostituţie. De la sfârşitul lunii septembrie până la 06 octombrie 2005, s-a lipsit de autoturism, ca fiul său C. şi C.V.N. să plece în Bucureşti şi în alte localităţi din ţară, pentru a recruta prostituate. S-a implicat şi în alt mod în sprijinul faptelor inculpaţilor, cunoscând cu ce se ocupă cei doi fii ai săi.
Ca să achite o parte din banii ceruţi pentru cele 2 fete, şi anume G.C.M. şi D.E., C. a apelat la sprijinul inculpatului C.D.V. (tatăl său), care a expediat la data de 05 octombrie 2005, suma de 340 RON, cu mandatul on line, de la Oficiul Poştal nr. XX Tg.Jiu.
Inculpatul C.D.V. a hotărât să aducă în faţa organelor de urmărire penală probe prin care să justifice ca fiind licită provenienţă unor bunuri (autoturism, două apartamente, etc) ce fuseseră dobândite cu bani din activitatea de trafic de persoane şi proxenetism.
S-a mai reţinut că, în această situaţie, inc. C.D.V. s-a deplasat, după jumătatea lunii octombrie 2005, pe raza corn. Baia de Fier - localitatea natală (N.), unde a căutat să vândă unele suprafeţe de teren. Nu-I mulţumea faptul că se va încheia actul la data efectivă a tranzacţiei, pentru că inculpatul urmărea să arate că familia sa a avut bani din surse licite atunci când a făcut cheltuielile majore. A implicat în falsificarea unui act sub semnătură privată pe mama sa, pe unchiul său după tată, dar şi alte rude, în calitate de cumpărători sau martori asistenţi, cu scopul să arate că în primăvara anului 2005, ar fi dobândit din vânzarea unui teren de 1300 mp, suma de 350.000.000 ROL.
S-a reţinut de prima instanţă că din cercetările efectuate s-a constatat că actul este fictiv şi a fost făcut din dispoziţia inculpatului C.D.V., cu scopul, ca prin folosirea lui, să ascundă şi să disimuleze adevărata natură a provenienţei bunurilor şi sumelor de bani, cunoscând că acestea provin din infracţiuni de proxenetism şi trafic de persoane. Inculpatul a profitat de înţelegerea mai multor rude ale sale, de vârsta înaintată a lor şi de lipsa de informaţie a acestora despre intenţiile sale, implicându-le în consemnarea actului în calitate de cumpărători sau martori asistenţi.
Începând cu data de 15 octombrie 2005 inculpatul C.D.V. a adoptat rezoluţia infracţională de a încheia acte false, prin consultarea altor persoane, inclusiv a inculpatului C.C.V., care îl îndemna telefonic, din arest, direct şi prin persoane de legătură [(a se vedea discuţiile inc. C.C.V. cu inc. U.S.A. (11 octombrie 2005) şi cu cumnata sa – C.E. (7-8 octombrie 2005)].
În acest sens inculpatul C.D.V. la data de 23 octombrie 2005 s-a deplasat la Baia de Fier, cu autoturismul, a luat legătura cu mama sa – C.I. şi unchiul său, după tată – C.C. şi, mai apoi, cu înv. B.l.G., ca şi cu tatăl acestuia – B.I. Le-a cerut bani pentru a merge la Bucureşti, unde spera că găseşte avocat să obţină punerea în libertate a celor arestaţi din familia sa. A luat în zilele anterioare 40 milioane de la martora C.V.
În raport de această situaţie, de pericolul social al faptelor comise, de contribuţia sa mai redusă, cât şi de lipsa antecedentelor penale s-a concluzionat că scopul pedepsei pentru acest inculpat poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia, urmând a se face aplicarea art. 81 C. pen.
Privitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.C.D., s-au avut în vedere modalitatea şi gradul său de implicare, mai redus, în recrutarea unor tinere, la solicitarea inculpatului C.C.V. şi transportarea acestora, activitatea infracţională a sa constând în următoarele:
Inculpatul C.C.V., precum şi fratele său, C.C. au apelat, în mai multe rânduri, la inculpatul C.C.D. să efectueze curse interne şi peste graniţă cu tinere şi minore, pentru a fi transferate şi exploatate pentru prostituţie.
Relaţiile inculpatului C.C.V. cu inculpatul C.C.D., s-au deteriorat, în primul rând, pe probleme de ordin patrimonial şi de împărţire a banilor rezultaţi din traficul de persoane. A trebuit ca inc. C.C.V. să rezolve problema transportului, depunând stăruinţă ca fratele său C. să obţină permis de conducere. Pentru că acesta nu a reuşit, au fost folosiţi ca transportatori învinuiţii C.D.V., U.G.L.
Inculpatul C. a făcut transportul cu autoturismul proprietatea sa „D.S.", la data de 01 iulie 2004 şi, unei tinere ce a fost cazată la pensiunea „L.”.
La data de 11 august 2004, minora M.l.M. şi P.Ş.C. au venit în România, cu un autocar şi au fost aşteptate de inculpatul C.C.D., care Ie-a transportat la Rovinari.
Inculpatul C.C.V. a apelat la inculpatul C.C.D. să deplaseze la Oradea pe P.Ş.C., M.I.M. şi pe C.L.C.
Inculpaţii C.C.V. şi P. s-au pus de acord cu inculpatul C.C.D. şi acesta a mers la domiciliul numitei D.I. şi la data de 25 noiembrie 2004, a transportat pe S.R.F., până la Oradea, mai apoi, a ieşit din România prin Vama Nădiac, cu autoturismul proprietatea sa înmatriculat. Inculpatul a făcut cursă, în mod special, fără alţi pasageri şi a dus-o pe tânără până în Italia-Brescia, unde a dat-o în primire inc. C.C.V. La destinaţie, inculpatul şi-a primit o sumă de 600 euro, iar după o zi de odihnă, a revenit în România.
La data de 23 iunie 2004, inculpatul C.C.D. a transportat cu autoturismul său pe P.Ş.C., Ş.E. şi pe minora D.C.M., până la Oradea, unde acestea s-au cazat la pensiunea „L.", pe perioada 23-24 iunie 2004, timp în care, cu ajutorul inculpatului C.C., a pregătit trecerea peste graniţă, ieşind cu fetele din ţară la data de 24 iunie 2004, prin PTF Borş, cu destinaţia Italia.
Inculpatul C.C.V. a luat mai apoi măsuri ca pe minora C.L.G. să o expedieze în Olanda-Amsterdam, sub pretinsa protecţie a inculpatei P. În acest sens, Ie-a deplasat pe amândouă la Arad, cu autoturismul condus de inculpatul C.C.D. şi, mai apoi, Ie-a aranjat ieşirea prin Vama Vârşand, la 23 martie 2005, cu un mijloc de transport, al companiei A.L. SA Sibiu, cu destinaţia Olanda.
S-a arătat că discuţile telefonice dintre inculpaţii C. şi inculpatul C.C.D. sau mama acestuia, au importanţă pentru a trage concluzia că acest inculpat acţiona în cunoştinţă de cauză ca transportator fidel al inculpatului şi nu se poate prevala de bună-credinţă.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră în cursul urmăririi penale şi la instanţa de judecată în primul ciclu procesual (cu ocazia rejudecării acest inculpat nu s-a prezentat pentru a fi ascultat, fiind plecat în străinătate), în favoarea inculpatului C.C.D. s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În raport de argumentele sus-menţionate, de pericolul social al faptelor comise, de contribuţia sa mai redusă cât şi de lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală sinceră, s-a concluzionat că scopul pedepsei pentru acest inculpat poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia, urmând a se face aplicarea art. 81 C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului U.G.L. s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece acesta nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o contribuţie redusă în cadrul activităţii infracţionale analizată în prezenta cauză, constând în următoarele:
În vara anului 2005, inculpatul C.C.V., a cunoscut-o, de la inc. U.G.L., pe B.A.N., din corn. N., jud. Mehedinţi, care fusese prietena acestuia. Inculpatul a intrat în relaţii apropiate cu tânăra şi cu ajutorul inculpatului U.G.L., şi-a dat seama că poate să o determine să plece în Olanda, pentru a o exploata sexual.
Astfel, inculpatul U.G.L. l-a sprijinit pe C. să găsească gazdă şi să-l transporte cu maşina în unele localităţi din judeţul Gorj şi Vâlcea, sau pe timpul cât aştepta cartea de identitate a numitei B. sau paşaportul acesteia.
Inculpatul U.G.L. a avut o strânsă legătură cu inc. C.C. şi cunoştea despre intenţiile acestuia.
În seara zilei de 01 septembrie 2005, tinerele B.A.N. şi P.E.I. au fost transportate la Oradea, de C.C.V., ajutat fiind de inculpatul U.G.L., care a condus autoturismul - proprietatea inculpatului C.D.V. Inculpatul U. ştia ce se pregăteşte pentru tinere, inclusiv faptul că vor primi o identitate falsă la locul de destinaţie.
Activitatea inculpaţilor, începând de la Tg. Jiu şi până la ieşirea din ţară a tinerelor, a fost supravegheată operativ, pentru documentarea faptelor acestora, pentru descoperirea modului de operare, cât şi în ideea de a se identifica întreaga filieră de persoane implicate, pentru că cei mai mulţi lucrau din umbră. Se poate trage uşor concluzia că inculpatul U.G.L. (cu numele conspirativ, din nota de supraveghere, C.) era persoana de încredere pentru fraţii C. şi a dat sprijin acestora în deplină cunoştinţă de cauză, cu atât mai mult, cu cât ştia foarte bine şi situaţia antecedentelor penale privind fapte de proxenetism ale inc. C.C.V. Tot inculpatul U. a folosit pentru deplasare locală a tinerelor şi autoturismul său.
Ca să achite o parte din banii ceruţi pentru cele 2 fete, şi anume G.C.M. şi D.E., C.C. a apelat la sprijin. Inculpatul C.D.V. a expediat la data de 05 octombrie 2005, suma de 340 RON, cu mandatul on line, de la Oficiul Poştal nr. XX Tg. Jiu, iar inculpatul U.G.L. a expediat, la aceeaşi dată, suma de 318 RON, cu mandat online. Banii au fost ridicaţi de C. de la Oficiul Poştal nr. YY Slatina.
Acelaşi inculpat este lipsit de antecedente penale şi a avut o comportare bună anterior comiterii faptei.
În raport de această circumstanţă atenuantă, de pericolul social concret al faptei comise şi de conduita relativ sinceră a acestuia, s-a concluzionat şi faţă de acest inculpat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea sa prin aplicarea art. 81 C. pen.
Cu privire la cererea de despăgubiri civile a părţii vătămate B.A.N., constând în suma de 5000 euro, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele predate ca urmare a practicării prostituţiei au fost obţinute în mod nelegal şi acestea fac obiectul confiscării în cauza de faţă.
S-a luat act că partea vătămată P.E.I. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa, în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor acte false folosite de inculpaţi în comiterea infracţiunilor, respectiv adeverinţa din 08 mai 2000 şi adeverinţa din 07 martie 2005 emise de SC D.K. SRL Baia de Fier, jud. Gorj, contractul de muncă încheiat între SC D.K. SRL Baia de Fier şi C.C.V.; actele emise pe numele M.I. - paşaport, permis de conducere şi carte de identitate; paşaportul emis pe numele de N.N. şi actele de identitate emise pe numele aceleiaşi persoane; paşaportul pe numele de G.C. şi cererea de eliberare paşaport şi 2 chitanţe încheiate la data de 15 mai 2005.
Din tabelul anexă existent la dosar a rezultat că inculpatul C.C.V. şi ceilalţi inculpaţi au beneficiat în perioada 2004-2005 de 65.025 euro, 2844 dolari S.U.A. şi 5.318.936 ROL.
O parte din aceste sume au fost confiscate în Dosarul nr. 3619/2005, soluţionat prin sentinţa penală nr. 310 din 05 iulie 2006 a Tribunalului Gorj, secţia penală, rămânând neconfiscate sumele de 27.322 euro, 2.844 dolari S.U.A. şi 299,74 RON sume care au fost confiscate de la inculpatul C.C.V. în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 18 alin. (1) lit. e) C. pen.
De asemenea, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., de la acelaşi inculpat s-a dispus confiscarea şi următoarele bunuri folosite în comiterea infracţiunilor, respectiv un telefon mobil marca S., culoare neagră cu cameră foto încorporată şi încărcătorul aferent; un telefon mobil marca N., culoare neagră şi argintiu cu cameră foto încorporată; 2 cartele O.; 2 cartele O.M.; un mini bloc-notes „M." şi un act bloc-notes S. şi cartelele telefonice menţionate în procesele-verbale încheiate la data de 15 august 2006 de B.C.C.O. Craiova, Serviciul Judeţean Gorj.
De asemenea, de la inculpatul U.G.L., s-a dispus confiscarea unui telefon mobil marca L., culoare argintiu, dotat cu cartelă şi cu cameră foto încorporată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii U.G.L., C.V., C.C.D. şi C.C.V.
În apelul formulat de parchet au fost invocate critici de nelegalitate, în sensul că în mod greşit au fost aplicate inculpaţilor C.C. şi U.G. pedepse complementare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen., în condiţiile în care pedeapsa aplicată de inbstanţa de fond era mai mică de 2 ani închisoare. Au fost invocate şi critici de netemeinicei sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând admiterea apelului formulat de parchet, în sensul de a se dispune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prin majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru inculpaţii C., U. şi C.D.V., majorarea pedepselor aplicate pentru aceştia peste limita de 2 ani închisoare, astfel încât să se menţină aplicarea pedepsei complementare, iar ca modalitate de executare, să se dispună executarea în detenţie pentru toţi inculpaţii. În cuprinsul motivelor scrise de apel ale parchetului au fost invocate şi critici referitpoare la modul de soluţionare a laturii civile, în sensul că în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.A., deşi aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal. Cu ocazia dezbaterilor la instanţa de apel procurorul de şedinţă a învedereat că nu mai susţine acest motiv de apel, având în vedere că partea vătămată este majoră, nefiind lipsită de capacitate de exerciţiu şi nu a declarat apel.
Inculpatul U.G.L. a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, cele două victime cunoşteau scopul deplasării şi au fost de acord cu activităţile desfăşurate, victimele nu au fost racolate de inculpat, acesta doar a asigurat transportul, fără să cunoască scopul pentru care acestea sunt transportate. În subsidiar, au fost invocate critici privitoare la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la gravitatea faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi provine dintr-o familie organizată. Solicită respingerea apelului formulat de parchet.
În apelul formulat, inculpatul C.C.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale în sensul de a se dispune achitarea pentru toate infracţiunile, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că părţile vătămate au cunoscut scopul pentru care s-au deplasat în Olanda şi au fost de acord să practice prostituţia, iar probele adminsitrate nu demonstrează că acestea au fost constrânse să practice prostituţia sau ar fi fost induse în eroare în vreun mod. În subsidiar, s-a solicitat să se aibă în vedere că pedeapsa aplicată este nejustificat de aspră solicitându-se reducerea acesteia şi stabilirea ca modalitate de executare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prin luarea în considerare a conduitei sincere a inculpaturi, a numărului redus de persoane vătămate şi consimţământului acestora la practicarea prostituţiei, urmând a se aplica şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, scopul pedepsei putând fi realizat prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul C.D.V., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în condiţiile în care din probe nu rezultă că ar fi cunoscut scopul pentru care a transportat victimele iar cu privire la celelalte infracţiuni nu s-a dovedit că au fost comise de inculpat. în subsidiar au fost invocate critici de netemeinicie privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, solicitându-se reducerea acestora.
Inculpatul C.C., a invocat numai critici referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aproape de minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal şi gradul de pericol social concret al faptei.
Prin decizia penală nr. 101 din 26 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul C.C.V.
S-a desfiinţat sentinţa penală în parte, în ce priveşte latura penală şi latura civilă.
1. S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului C.C.V. şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat în pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.C.V. prin rechizitoriu nr. 115D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (13) alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41-42 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a lll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a lll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drept, prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. s-au recontopit pedepsele menţionate mai sus aplicate inculpatului C.C.V., cu celelalte pedepse aplicate aceluiaşi inculpat prin hotărârea apelată, care nu au fost modificate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
S-au interzis aceluiaşi inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
2. S-a înlăturat aplicarea dispoz. art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., în privinţa inculpatului C.D.V.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat în pedepsele componente.
S-a înlăturat aplicarea dispoz. art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen., pentru acest inculpat.
S-au majorat pedepsele aplicate inculpatului C.D.V., după cum urmează:
- de la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen.
- de la 2 luni închisoare, la 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.;
- de la 2 ani închisoare, la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-au interzis inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.
3. S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru inculpatul C.C.D.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru acest inculpat.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.C.D. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen., la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
4. S-a înlăturat aplicarea dispoz. art. 81-83 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen., pentru inculpatul U.G.L.
S-a majorat pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului C.C.D. şi U.G.L. pe durata termenului de încercare de 5 ani pentru fiecare, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii C.C.D. şi U.G.L., se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj
- să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare, care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor C.C. şi U.G., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-au înlăturat dispoziţiile privind menţinerea arestării preventive dispusă în lipsă faţă de inculpatul C.C.V., prin încheierea din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Gorj.
S-a luat act că partea civilă B.A.N., nu se constituie parte civilă în procesul penal.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii C.D.V., C.C.D. şi U.G.L., ca nefondate.
Examinând apelurile formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:
Instanţa de fond, pe baza unui material probator just administrat şi apreciat a reţinut o situaţie de fapt corectă, astfel cum a fost expusă anterior, vinovăţia inculpaţilor fiind corect dovedită pe baza probelor care au fost administrate pe tot parcursul procesului penal, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală şi la instanţa de fond, notele de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate note de supraveghere operativă ca urmare a autorizaţiilor emise legal pentru interceptarea şi înregistrarea în mediul ambiental de convorbiri şi imagini; procese-verbale transmise cu informaţii din partea investigatorului acoperit, înscrisuri;documente şi corpuri delicte ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare de la inculpaţi; planşe fotografice; listingurile telefonice obţinute din partea serviciilor de telefonie; adrese emise de Serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, adrese emise de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră; adresă-răspuns din partea autorităţilor de evidenţă şi eliberare a permiselor de conducere; comunicări şi date transmise de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal; procese-verbale de percheziţie, adrese-răspuns din partea R. Bank, Banca C.R., Banca P., Banca C.C. SA, Banca R.D. – S.G.G., Compania Poşta Română-Direcţia Servicii Financiare; extrase bancare şi documente privind expediţia internaţională de bani prin Serviciile W.U. şi M.G.; contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile şi alte bunuri, facturi şi chitanţe pentru cumpărare bunuri; contract privind punerea la dispoziţie a unei casete de valori, note şi consemnări proprii ale inculpaţilor - ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, care confirmă existenţa unor transferuri de bani şi de împrumuturi de bani între inculpaţi sau cu alte persoane; celelalte mijloace materiale de probă identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi corporale, toate coroborate, în parte, cu declaraţiile inculpaţilor.
Referitor la apelul formulat de inculpatul U.G.L., criticile privitoare la reţinera vinovăţiei, sunt nefondate, fiind dovedită cu probele administrate participarea acestuia în calitate de complice la comiterea infracţiunii de proxenetism, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind dovedit cu probele administrate că acesta a înlesnit şi ajutat cu intenţie, prin asigurarea transportului şi intermedierea unor legături cu diverşi infractori, şi expedierea de bani, pe inculpatul C.C.V. şi persoanele definitiv condamnate, faţă de care s-a dispus disjungerea prezentei cauze, să recruteze pentru prostituţie, respectiv să tragă foloase de pe urma practicării prostituţiei de pe urma victimelor B.A.N. şi P.E.I.
Relevante pentrul dovedirea vinovăţiei inculpatului sunt interceptările telefonice aflate la dosarul de urmărire penală, discuţii purtate între persoana condamnată C.C.V. şi inculpatul U.G.L., din cuprinsul cărora rezultă cu evidenţă că inculpatul U. cunoştea intenţiile inculpatului C.C.V. şi ale persoanei condamnate C.C.V. de a găsi persoane pe care să le recruteze în scopul de a le exploata sexual şi a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, inculpatul U. fiind cel care a intermediat legătura între persoana condamnată C.C.V. şi victima B.A.N., şi ulterior a sprijinit pe persoana condamnată C.C.V., asigurând transportul acestuia cu autoturismul său în localităţi din Gorj şi Vâlcea, şi i-a găsit gazdă pe perioada cât aştepta să se realizeze cartea de identitate şi paşaportul victimei.
De asemenea, în data de 01 septembrie 2005, inculpatul U.G.L., a fost cel care a transportat victimele P.E. şi B.A. cu autoturismul proprietatea inculpatului C.D.V. la Oradea, inculpatul U. cunoscând scopul pentru care sunt transportate victimele, relevantă în acest sens fiind discuţia telefonică pe care inculpatul U.G.L. a avut-o cu persoana condamnată C.C.V. la data de 02 septembrie 2005, discuţie din care rezultă cu evidentă că acesta cunoştea scopul recrutării persoanelor, împrejurarea că se foloseau acte false şi acestea au fost transferate unei alte persoane din gruparea infracţională, respectiv numitului D.R. - care Ie-a scos din ţară pe cele două părţi vătămate prin punctul de trecere a frontierei Borş şi Ie-a transportat în Olanda.
Încadrarea juridică a faptelor a fost corect reţinută de instanţa de fond în dispoziţiile art. 26 rap. la art 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile în care părţile vătămate au cunoscut natura activităţii pe care pe care urma să o desfăşoare şi au fost de acord să împartă câştigurile cu inculpaţii.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate, iar criticile formulate de parchet sunt întemeiate, pedeapsa aplicată de instanţa de fond, fiind prea blândă, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, raportat la gravitatea faptei, modalitatea, împrejurările comiterii, urmările produse, elemente în raport de care Curtea apreciază că pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. este necesară aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum mai mare decât cel aplicat de instanţa de fond, respectiv 3 ani închisoare, ca urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, fiind totodată necesară realizarea unei supravegheri a comportamentului viitor al inculpatului prin intermediul organelor specializate, prin stabilirea ca modalitate de executare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În condiţiile în care se va dispune de instanţa de apel majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului, se vor remedia şi celelalte aspecte de nelegalitate invocate de parchet referitoare la aplicarea în mod nelegal de către instanţa de fond a pedepsei complementare, în condiţiile în care pedeapsa principală aplicată era mai mică de 2 ani închisoare.
În consecinţă, faţă de natura şi gavitatea faptelor săvârşite de inculpat, se apreciază că scopul pedepsei se va realiza prin aplicarea alături de pedepasa principală de 3 ani închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, conform dispoziţiilor art. 65, 66 C. pen., urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 861 C. pen. În consecinţă, urmează să se respingă apelul inculpatului şi să se admită apelul parchetului în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, urmând a se dispune în sensul celor de mai sus.
Referitor la apelantul inculpat C.C.D., acesta a recunoscut comiterea faptelor, vinovăţia acestuia fiind dovedită cu probele administrate, fiind dovedit că în perioada 2004-2005, a înlesnit şi ajutat cu intenţie, prin asigurarea transportului şi intermedierea unor legături cu diferiţi infractori, pe inculpaţii C.C.V., şi persoanele condamnate P.Ş., Ţ.B.G.C., să recruteze, să transporte şi să transfere, în scop de prostituţie şi exploatare sexuală, pe numitele D.C.M., M.l.M., C.L.C., S.R.F. (fostă F.), C.L.G., relevante pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului fiind notele de redare a convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţilor vătămate, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului în care acesta a recunoscut comiterea faptelor, încadrarea juridică fiind just reţinută, respectiv complicitate la infracţiunea de proxenetism în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 -42 C. pen.
În apelul formulat, inculpatul a invocat critici numai în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând să se dea eficientă maximă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, în sensul de a se aplica o pedeapsă într-un cuantu mai mic şi menţinerea ca modalitate de executare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Se constată că inculpatul C.C.D. a fost condamnat în primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 350/2008 a Tribunalului Gorj, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art 41-42 C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar ca modalitate de executare s-au aplciat dispoziţiile art. 81 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul nu a formulat apel, iar cu ocazia rejudecării cauzei ca urmare a desfiinţării sentinţei penale şi extinderii efectelor apelurilor şi cu privire la acest inculpat, acestuia nu i-a fost agravată situaţia. Cu toate acestea, criticile formulate de inculpat referitoare la individualizarea pedepsei, vor fi analizate de instanţa de apel, apreciind că sunt admisibile, în condiţiile în care prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova nr. 160/2010 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual, fiind extinse efectele apelului şi cu privire la acest inculpat.
Pe fond, criticile formulate de inculpat referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate sunt neîntemeiate, fiind întemeiate numai criticile formulate de parchet.
Astfel, atitudinea sinceră a inculpatului şi faptul că nu are antecedente penale nu pot conduce automat la reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante şi în niciun caz nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanţă, după cum solicită inculpatul.
Curtea apreciază că, faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, caracterul de repetabilitate al acestora, numărul mare de victime, urmările produse, amploarea fenomenului infracţional, pedepasa aplicată de instanţa de fond nu corespunde unei juste individualizări, nefiind justificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, fiind necesară înlăturarea acestora şi majorarea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind necesar să se realizeze un control asupra conduitei viitoare a inculpatului pentru a evita un eventual comportament infracţional viitor.
În consecinţă, apreciind criticile formulate de parchet ca fiind întemeiate, ca urmare a admiterii apelului şi desfiinţării sentinţei penale, se vor înlătura dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru acest inculpat, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului C.C.D. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen., la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drept, prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, fiind astfel remediată şi critica de nelegalitate invocată de parchet referitoare la aplicarea pedepsei complementare de către instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen. Se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani şi se vor aplica măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. Pentru aceleaşi motive arătate anterior, apelul inculpatului va fi respins ca neondat.
Referitor la inculpatul C.D.V., se constată ca fiind neîntemeiate criticile formulate de acesta privind reţinerea vinovăţiei sale în ce priveşte infracţiunea de complicitate la proxenetism, fapte comise în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prevăzute de art. 26 rap. art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Relevante pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului sunt notele de redare a convorbirilor telefonice, aflate la dosarul de urmărire penală, în care sunt prezentate discuţiile purtate între acest inculpat şi fiul său C.C.V., condamnat prin sentinţa penală nr. 310/3006 a Tribunalului Gorj, decizie definitivă prin decizia penală nr. 5460/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că acesta l-a sprijinit pe fiul său să intre în legătură cu o altă persoană, respectiv cu numitul R.S., faţă de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, pentru ca acesta să ajute la obţinerea paşaportului fals pentru partea vătămată B.A., din discuţiile purtate rezultând un ajutor dat efectiv de acest inculpat fiilor săi C.C.V. şi C.C.V., pentru obţinerea actelor false pentru victimă, prin transmiterea fotografiilor persoanei faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, în scopul falsificării documentelor victimei.
De asemenea inculpatul C.D.V. a ajutat în mod direct pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea faptelor şi prin asigurarea transportului, la dosarul de urmărire penală existând notele de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă că toţi membri familiei C. sunt implicaţi în activitatea infracţională, inculpatul C.D.V. asigurând transportul cu autoturismul pentru victima P.Ş.C. de la Arad la Tg. Jiu, la întoarcerea acesteia în ţară şi de asemenea a asigurat transportul cu acelaşi autoturism marca D.S. pentru victima N.E. la Oradea, iar ulterior a pus la dispoziţie autoturismul său, pe care l-a încredinţat fiului său C.C. şi numitului C.V., (persoane condamnate), pentru ca aceştia să recruteze prostituate din mai multe localităţi din ţară, relevante în acest sens fiind notele de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor, dovezi privind expediţia unor sume de bani la data de 05 octombrie 2005, către persoana condamnată C.C.V., pentru ca acesta să achite intermedierea legăturii cu victimele G.C. şi D.E., dovadă fiind mandatele on line.
Totodată probele administrate, respectiv declaraţii de martori, notele de redare a convorbirilor telefonice, înscrisurile aflate la dosar, dovedesc faptul că, pentru a susţine ca fiind licită provenienţa unor bunuri obţinute din activitatea infracţională, inculpatul a încheiat în fals un înscris sub semnătură privată, care atestă că în primăvara anului 2005 ar fi dobândit din vânzarea unui teren suma de 350 000.000 ROL, respectiv 1300 mp în localitatea N. comuna Baia de Fier, teren pe care l-ar fi vândut împreună cu mama sa, din probele administrate, inclusiv interceptările telefonice, în cuprinsul cărora inculpatul spune expres cu referire la acest înscris „dă cu o dată mai în urmă", rezultând cu evidenţă că înscrisul este fictiv, aspecte care rezultă de altfel şi din declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală şi instanţa de fond C.C., B.V.E., B.I.G.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut vinovăţia acestui inculpat şi cu privire la infracţiunile de fals în îscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., fiind dovedit că în perioada anului 2005 şi ulterior acestei date inculpatul a dobândit bunuri, cunoscând că provin din comiterea activităţii infracţionale şi a falsificat înscrisul sub semnătură privată la data de 23 octombrie 2005 pe care l-a prezentat organului de urmărire penală, pentru a ascunde şi disimula adevărata natură a bunurilor.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, criticile formulate de inculpat prin care solicită reducerea pedepselor sunt neîntemeiate, nefiind justificată aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, durata în timp a activităţii infracţionale.
Criticile formulate de parchet referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului sunt însă întemeiate, Curtea apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C.. pen., în condiţiile în care acesta nu a avut o conduită procesuală sinceră, iar simpla împrejurare că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu poate conduce automat la reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, fiind necesar să se facă o analiză coroborată a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv a naturii şi gravităţii deosebite a faptelor comise, a urmărilor produse, elemente în raport de care se apreciază pedeapsa aplicată de instanţa de fond nu corespunde acestor exigenţe, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu executare în detenţie, pentru a se putea realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Referitor la inculpatul C.C.V., apelul acestuia este fondat numai în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, pusă în discuţie de instanţa de apel din oficiu, în şedinţa publică din data de 23 februarie 2012 şi în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru aceste infracţiuni, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că inculpatul a fost condamnat atât pentru infracţiunea de proxenetism în varianta calificată faţă de victime minore, faptă prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen., cât şi pentru infracţiunea prevăzută de Legea specială nr. 678/2001, respectiv art. 13 din Lege, pentru faptele comise asupra victimelor minore M., D. şi C., Curtea apreciind că în speţă sunt aplicabile numai dispoziţiile legii speciale, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la o dublă incriminare a faptelor, rămânând însă aplicabile dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru actele materiale comise asupra victimelor majore P.Ş.C., M.E.G., G.M.C., F.R.F. (fostă S.), C.L.C., B.D., Ş.E., P.E.l., B.A.N., N.E.V. (fostă M.), D.M.D., D.E., G.C.M.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus de instanţa de apel schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.C.V. din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte faptele comise asupra victimelor minore M.I., D.C. şi C.L., în condiţiile în care din probele administrate rezultă că inculpatul C.C.V., spre deosebire de inculpatul C.C., a cunoscut la momentul recrutării că victimele sunt minore, documentele acestora găsindu-se asupra inculpatului, - faptele acestuia de recrutare, transportare, transferare, găzduire, cazare a celor trei minore, cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani, fapte comise prin înşelăciune şi în condiţiile de la art. 12 alin. (2), respectiv de două sau mai multe persoane împreună, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a lll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se face şi aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispoziţiilor art. 13 C. pen., având în vedere succesiunea de legi în timp.
Nu se justifică încadrarea juridică din rechizitoriu, care face trimitere la teza a ll-a a alin. (4) al art. 13, întrucât victimele nu aveau vârsta mai mică de 15 ani.
Totodată, susţinerea instanţei de fond, în sensul că nu subzistă alin. (4) al art. 13 din lege, pe motiv că s-a dispus achitarea pentru art. 12 din această lege, - nu poate fi reţinută, având în vedere că raţiunea pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru art. 12 din Legea nr. 678/2001, este diferită, fiind avute în vedere la soluţia de achitare, actele materiale comise asupra părţilor vătămate majore, care au cunoscut scopul pentru care au fost racolate şi au acceptat această situaţie, însă în cazul victimelor minore, faptele sunt comise în condiţiile de la art. 12 alin. (2), din lege, întrucât faptele au fost comise de mai mult de două persoane împreună, chiar dacă nu toţi inculpaţii şi nu toate persoanele condamnate deja în cauză (faţă de care s-a dispus disjungerea) au cunoscut vârsta minorelor şi deci nu tuturor acelor inculpaţi le-au putut fi aplicabile aplicabile aceste dispoziţii legale.
Referitor la modalitatea recrutării, trebuie subliniat că, în ce priveşte pe inculpata minoră M.I.M., aceasta a fost preluată de la persoana condamnată Ţ., care iniţial a recrutat-o pe minoră prin înşelăciune, sub pretextul unei relaţii de prietenie şi apoi a fost transferată grupării infracţionale iniţiate de inculpatul C.C. şi persoana condamnată P.Ş., inculpatul C.C. având actele minorei asupra lui, a făcut demersuri pentru ca minora să obţină un paşaport fals lituanian, fiind deci evident că acesta cunoştea vârsta reală a minorei. Aceeaşi a fost şi situaţia minorei C.L., pe are inculpatul C.C. a racolat-o prin înşelăciune, sub pretextul că o poate angaja ca damă de companie, la un club în Olanda, după care a fost exploatată sexual şi transferată de inculpat în Italia, localitatea Brescia, unde inculpatul avea relaţii cu diverşi proxeneţi, iar în ce priveşte pe minora D.C., racolată de asemnea în scopul exploatării sexuale, inculpatul C.C. împreună cu persoana condamnată P. au făcut demersuri şi au asigurat realizarea unui paşaport fals pentru aceasta cu numele A.C., toate aceste activităţi demonstrând în fapt că inculpatul cunoştea vârsta reală a minorelor.
S-a reţinut corect că faptele inculpatului C.C.V., de a iniţia asocierea infracţională în anul 2004 şi de a se asocia, în timp, cu mai mulţi infractori, în scopul săvârşirii de infracţiuni de proxenetism, trafic de persoane, falsificarea de înscrisuri oficiale (paşapoarte, permise auto, cărţi de identitate străine), asociere care a fost urmată de săvârşirea de astfel de infracţiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.
S-a reţinut corect de instanţa de fond că faptele inculpatului constând în aceea că începând cu anul 2004 în mod repetat a falsificat cu ajutorul altor persoane, paşapoarte turistice, cărţi de identitate, permise de conducere, a folosit, ajutat, înlesnit, cu intenţie, falsificarea de către alte persoane a unor astfel de documente, dar şi fapta de prezentare sub o identitate falsă şi atribuirea unei asemenea identităţi, pentru sine sau pentru persoanele în cauză, care erau exploatare sexual, ori pentru a induce în eroare organele abilitate să verifice documentele şi legalitatea unor expediţii de bani sau efectuarea unor activităţi etc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. iar faptele aceluiaşi inculpat de a declara, repetat, în mod necorespunzător adevărului, în faţa organelor abilitate să emită paşapoarte simple sau foi de călătorie, în sensul că a pierdut sau deteriorat documentele de călătorie anterioare, cu scopul de a obţine noi documente, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen. Relevante pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului sunt procesele verbale de percheziţie domiciliară, din care rezultă că la domiciliul inculpatului C.C.V. s-a găsit paşaportul acestuia, eliberat la 03 iulie 2003, deşi la datele de 01 martie 2005, 04 martie 2005, s-a prezentat la Serviciul Paşapoarte, susţinând că ar fi pierdut paşaportul eliberat la data de 03 iulie 2003 pe numele C.
De asemenea din probele administrate, a rezultat că, folosind o adeverinţă care atesta în mod nereal că este angajat la SC D.K. Baia de Fier, în calitate de conducător auto, a solicitat la data de 10 martie 2005, eliberarea de urgenţă a unui nou paşaport, susţinând că trebuie să plece în Franţa în interes de serviciu, deşi la data încheirii contractului de muncă şi în perioada următoare inculpatul nu se afla în ţară şi nici nu putea fi angajat în funcţia de conducător auto, neavând permis de conducere, relevantă fiind adresa emisă de Serviciul Permise de Conducere, fiindu-i eliberat un alt paşaport (al 5-lea la 11 martie 2005). Elocvente pentru reţinerea vinovăţiei sunt şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară, ocazie cu care au fost identificate asupra inculpatului actele false pe care Ie-a folosit precum şi alte documente false pentru victima P.E. şi pentru B.A.
În mod just s-a reţinut că faptele inculpatului C.C.V., de a intra şi ieşi din România sau dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierelor, în mod repetat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprob. prin Legea nr. 243/2002 şi art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprob. prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
Astfel, probele administrate au demonstrat că, în tot cursul anului 2004, până la începutul anului 2005 inculpatul a tranzitat fraudulos, dintr-o ţară în alta, între Italia şi Olanda, folosind paşaportul fals, cu numele M.I., începând cu ianuarie 2004, atât pentru a călători cât şi pentru a expedia sume de bani către persoane de legătură, relevante fiind documentele de expediţie, centralizatoarele, mesajele telefonice prezentate la dosarul de urmărire penaslă. Deşi inculpatul s-a apărat pe parcursul procesului în sensul că nu şi-a atribuit o identitate falsă şi nu a prezentat un paşaport fals, apărarea acestuia este infirmată de probele dosarului, elocvente fiind înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, în care pe formularul de expediţie privind tranzacţia din 23 august 2004 din Italia, figurează date din paşaporetul fals, identificat asupra inculpatului, cu numele M.I.
Faptele aceluiaşi inculpat, comise, în mod repetat, în cursul anului 2005, pe teritoriul statului olandez, de a conduce un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001, privind circulaţia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
De altfel, cu excepţia infracţiunilor de proxenetism şi trafic de persoane, celelalte fapte au fost recunoscute de inculpat, relevante fiind declaraţiile date la urmărirea penală şi la instanţa de fond în primul ciclu procesual.
Solicitarea inculpatului din cuprinsul motivelor de apel de a i se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, este nefondată, în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor expuse în rechizitoriu şi nu a solicitat ca judecata să se efectueze pe baza probelor administrate la urmărirea penală, ci dimpotrivă în ce priveşte infracţiunile de proxenetism şi trafic de minori şi-a susţinut constant nevinovăţia, solicitând achitarea pentru aceste fapte, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen.
Criticile formulate de inculpat referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate sunt întemeiate numai în parte, apreciind că în ce priveşte infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care prin prezenta decizie a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (3), scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse într-iun cuantum mai mic, respectiv de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., prin luarea în conssiderare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a lll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., pentru care de asemenea s-a dispus prin prezenta decizie schimbarea încadrării juridice a faptei, se apreciază că raportat la gravitatea faptelor, modalitate şi împrejurările comterii, vârsta părţilor vătămate, urmările produse, modul organizat de comitere, scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen., se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Cu referire la celelalte infracţiuni pentru care prin sentinţa apelată s-a dispus condamnarea, nu există argumente pentru reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi nici pentru schimbarea modalităţii de executare, având în vedere că acestea au fost corect individualizate prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., printre care gradul de pericol social al faptelor, circumstanţele reale de comitere, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut comiterea acestora şi a fost iniţiatorul activităţii infracţionale, astfel că nu se impune reindividualizarea pedepsei de către instanţa de apel, urmând a se recontopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, pe care o va spori cu 1 an închisoare, spor aplicat în mod corect de instanţa de fond prin luarea în considerare a activităţii infracţionale de ansamblu desfăşurate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă cu executare în regim de detenţie.
Criticile formulate de parchet în cuprinsul motivelor de apel în sensul că se impunea să se ia act că partea civilă B.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, şi nu să se respingă acţiunea civilă, în condiţiile în care partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, sunt întemeiate, având în vedere declaraţia acesteia la instanţa de fond, urmând a se înlătura şi această critică de nelegalitate, ca urmare a admiterii apelului formulat de parchet.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, s-a constatat că prin încheierea din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Gorj, constatându-se că inculpatul C.C.V. nu s-a prezentat în instanţă la termenele de judecată acordate, încălcând astfel cu rea credinţă obligaţiile stabilite de instanţa de judecată prevăzute de art. 1451 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (11) lit. a) şi c) C. proc. pen., - s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, măsură care nu a fost pusă în executare întrucât inculpatul se sustrage.
În aceast situaţie, Curtea constată că în mod nelegal s-a dispus de prima instanţă prin hotărârea apelată menţinerea arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 07 decembrie 2010 a Tribunalului Gorj, în lipsă, faţă de inculpatul C.C.V., întrucât această măsură, nu a fost pusă în executare, astfel că va putea fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei abia după efectuarea procedurii prevăzută de art. 152, 153 C. proc. pen.
Pentru aceste motive, s-au înlăturat dipoziţiile privind menţinerea arestării preventive dispusă în lipsă faţă de inculpatul C.C.V., prin încheierea din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Gorj.
În ce priveşte soluţia dispusă de instanţa de fond de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a inculpatului C.C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi a inculpaţilor C.D.V., C.C.D. pentru complicitate la aceeaşi infracţiune şi a inculpatului U.G.L. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, se constată că soluţia instanţei de fond este corectă, în condiţiile în care victimele majore au cunoscut scopul pentru care sunt recrutate de inculpaţi a fost acela al practicării prostituţiei şi au fost de acord să desfăşoare aceste activităţi şi să împartă câştigul obţinut cu inculpaţii, relevante în acest sens fiind chiar declaraţiile părţilor vătămate, desele reveniri în ţară ale acestora pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, Curtea constatând de altfel că soluţia de achitare pentru aceste infracţiuni nu a fost criticată de parchet în apelul formulat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii U.G.L., C.D.V., C.C.D. şi C.C.V.
Inculpatul C.C.V. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând în esenţă că părţile vătămate minore au avut reprezentarea scopului pentru care se deplasează în străinătate şi au consimţit la practicarea prostituţiei, sens în care s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de minori, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi redozarea pedepselor.
Inculpatul C.D.V. a solicitat de asemenea achitarea sa pentru infracţiunile de proxenetism în forma complicităţii şi de spălare de bani, susţinând că nu a fost informat cu privire la destinaţia finală şi scopul pentru care părţile vătămate erau transportate dintr-o zonă în alta şi nu a avut reprezentarea provenienţei sumelor primite de la fiii săi din străinătate.
A invocat de asemenea cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi redozarea pedepselor.
Inculpatul U.G.L. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru infracţiunea de proxenetism sub forma complicităţii, întrucât nu a desfăşurat nicio activitate în sensul textelor de lege în baza cărora a fost condamnat.
Inculpatul C.C.D. a invocat temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea unor largi circumstanţe atenuante, având în vedere împrejurările cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului şi aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că toate recursurile sunt nefondate.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.
Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.
Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.
Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.
Examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurenţii C.C.V. şi C.D.V. au criticat modalitatea în care instanţele de fond şi apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, susţinând că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale unora dintre infracţiunile deduse judecăţii (trafic de minori, complicitate la proxenetism, spălare de bani), fie sub aspectul laturii obiective, fie a celei subiective.
Or, o asemenea critică nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18, ci a celui prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., invocat de altfel şi de inculpatul U.G.L. din aceeaşi perspectivă.
În ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, Curtea constată mai întâi că potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, astfel încât chiar dacă apărarea inculpatului C.C.V. ar fi reală, împrejurarea că victimele ar fi cunoscut scopul deplasărilor în străinătate nu ar avea relevanţă în raport cu soluţia de condamnare dispusă în cauză.
Pe fondul criticii, Curtea constată că inculpatul a profitat de situaţia familială şi financiară precară a celor trei victime minore, cunoscând de asemenea faptul că acestea abandonaseră cursurile şcolare.
Această situaţie premisă, coroborată cu vârsta celor trei părţi vătămate, a facilitat recrutarea victimelor în scopul urmărit de inculpat, cărora nu li s-au precizat de la început activităţile pe care le vor presta cu adevărat în străinătate.
În ce priveşte infracţiunea de proxenetism, Curtea constată că în sarcina inculpaţilor C.D. şi U.G.L. s-a reţinut forma de participaţie a complicităţii, ei înlesnind săvârşirea faptelor de către autori, fie prin asigurarea transportului victimelor, fie prin asigurarea şi gestionarea foloaselor materiale obţinute din exploatarea acestora.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil că inculpaţii nu s-au aflat în eroare cu privire la natura activităţilor desfăşurate, fiind relevante în acest sens convorbirile telefonice purtate între toţi inculpaţii, ale căror transcrieri se află la dosarul cauzei şi la care instanţa de apel a făcut referire în decizia atacată. Inculpaţii cunoşteau faptul că se foloseau acte de identitate false (exive, în limbajul infractorilor) şi s-au implicat în transferarea, respectiv primirea şi folosirea sumelor de bani obţinute din exploatarea sexuală a victimelor, împrejurări care denotă o dată în plus implicarea lor în deplină cunoştinţă de cauză în activitatea infracţională.
În ce priveşte infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului C.D.V., dincolo de împrejurarea că acesta era la curent cu activitatea infracţională desfăşurată de fiii săi (întreaga familie fiind implicată în aceasta), veniturile legale limitate obţinute de inculpat şi soţia sa nu i-ar fi permis achizionarea a două proprietăţi imobiliare şi a unui autoturism.
În acelaşi timp, falsificarea de către acest inculpat a unui înscris, prin atestarea neadevărată a vânzării unui teren contra sumei de 350 de milioane ROL, demonstrează preocuparea sa pentru a da o justificare licită resurselor financiare utilizate pentru investiţiile efectuate şi, implicit, faptul că el cunoştea provenienţa reală a sumelor achitate ca şi preţ în cele trei tranzacţii.
Prin urmare, Curtea constată ca fiind nefondate criticile formulate de inculpaţi ce pun în discuţie soluţiile de condamnare dispuse împotriva lor prin hotărârile pronunţate în cauză.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată mai întâi că inculpaţii C.D.V. şi C.C.V. nu pot beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât pe de o parte o asemenea cerere nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, iar pe de altă parte în mod constant, în toate fazele procesuale, inculpaţii au solicitat achitarea lor pentru faptele deduse judecăţii, nefiind vorba aşadar despre o însuşire totală şi necondiţionată a acestora.
Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere natura şi gravitatea faptelor de care recurenţii se fac vinovaţi, contribuţia concretă la săvârşirea acestora, caracterul continuat al infracţiunilor, datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, ca şi conduita lor procesuală. Pedepsele aplicate sunt apte să asigure, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare decisă de instanţa de apel, realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând motive care să justifice clemenţa solicitată de inculpaţi prin motivele de recurs.
În consecinţă, recursurile formulate în cauză sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.G.L., C.D.V., C.C.D. şi C.C.V. împotriva deciziei penale nr. 101 din 26 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat C.C.D. la plata sumei de 875 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi suma de 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi U.G.L., C.D.V. şi C.C.V. la plata sumei de câte 575 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi şi câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3668/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2814/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
