ICCJ. Decizia nr. 3649/2012. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3649/2012

Dosar nr. 16384/63/2008

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Tribunalul Dolj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 292 din 16 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 16384/63/2008 a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii B.I., B.S.C., D.H. şi I.N., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca nefondate.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul B.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpata B.S.C., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul I.N., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul D.H., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M. şi I.G.M., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 decembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata B.S.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata B.S.C. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata B.S.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata B.S.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata B.S.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata B.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 septembrie 2008 la 25 iunie 2009.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.H. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 septembrie 2008 la 25 iunie 2009.

5. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M. şi I.G.M. la câte o pedeapsă de 1 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpaţii la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare dintre inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 9 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia fiecărui inculpat asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate.

6. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., a condamnat inculpaţii la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare dintre inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. A. SA - Sucursala Dolj împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G., ca neîntemeiată.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de E.O.S. K.S.I Romania împotriva inculpaţilor D.H., V.M.G., D.A., V.S.F., P.E.M., T.D.M., D.G., I. (fostă G.) M. şi B.M., ca neîntemeiată.

S-a luat act că SC B.C.R. SA. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G.

S-a luat act că SC B.C.R. SA. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei B.S.C.

S-a luat act că D.D.M. E. A.G., cu administrator active S.C. Credite Express Financial Services S.R.L., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei B.S.C.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. SA. împotriva inculpaţilor B.I., P.I. şi M.M.

A fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA. suma de 8.554,59 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda curentă, dobânda restantă şi comisioane restante, conform contractului de credit încheiat

A fost obligat inculpatul P.I. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA. suma de 2.6006,69 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda curentă şi dobânda restantă, conform contractului de credit încheiat

A fost obligat inculpatul M.M. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA. suma de 1.8337,56 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda curentă şi dobânda restantă, conform contractului de credit încheiat

S-a luat act că SC B.R.D. G.S.G. SA nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului I.N.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de SC K.I. SRL., prin SC K. SA, împotriva inculpatului I.N.

A fost obligat inculpatul I.N. să plătească părţii civile SC K.I. SRL., prin SC K. SA, suma de 4.257,20 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda restantă şi penalităţi de întârziere, conform contractului de credit încheiat.

S-a luat act că SC B.P. SA nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului T.M.D.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B.P. SA împotriva inculpatului B.M.

A fost obligat inculpatul B.M. să plătească părţii civile SC B.P. SA suma de 8963,59 lei, cu titlu de despăgubiri.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă E.M. împotriva inculpaţilor M.R. şi O.M., ca nefondată.

S-a luat act că partea civilă E.M. nu se mai constituie parte civilă împotriva inculpaţilor B.I., M.N., I.I., V.I.D., M.M., D.A., I. (fostă G.) M. şi B.M.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă E.M. împotriva inculpaţilor B.S.C., D.H., T.M.D., L.E.D., B. (B.) C., V.S.F., E.M., D.C., P.C., B.S. şi M.C.C.

A fost obligată inculpata B.S.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 9.239,08 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată (plus dobânda zilnică), dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul D.H. să plătească părţii civile E.M. suma de 3.722,85 euro, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane datorate, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul T.M.D. să plătească părţii civile E.M. suma de 14.011,58 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul L.E.D. să plătească părţii civile E.M. suma de 21.733,03 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere datorate (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpata B. (B.) C. să plătească părţii civile E.M. suma de 22.506,17 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul V.S.F. să plătească părţii civile E.M. suma de 14.986,65 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligată inculpata E.M. să plătească părţii civile E.M. suma de 11.169,08 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată (plus dobânda zilnică), dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul D.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 19.280,22 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligată inculpata P.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 22.289,89 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul B.S. să plătească părţii civile E.M. suma de 21.987,24 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

A fost obligat inculpatul M.C.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 15.845,68 lei, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane, conform contractului de credit încheiat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă SC B.C.R. A. SA la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă E.O.S. K.S.I România la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat, făcându-se aplicarea art. 189 C. proc. pen., cu privire la onorariile de avocaţi oficiu.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova din 26 septembrie 2008 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu soluţionarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor D.H., pentru săvârşirea infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; I.N., pentru săvârşirea infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.I., pentru săvârşirea pentru săvârşirea infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.S.C., pentru săvârşirea pentru săvârşirea infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,instigare la uz de fals în formă continuată prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., pentru săvârşirea pentru săvârşirea infr. de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B. ), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., G.M., D.G. pentru săvârşirea pentru săvârşirea infr. de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, actul de trimitere în judecată a reţinut că în perioada 2005-2007, inculpatul B.I., soţia sa inculpatului B.S.C. şi I.N. împreună cu inculpatul D.H., care a aderat ulterior la grupul infracţional organizat (având ca lideri pe soţii B. şi care avea ca preocupare săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente false) au reuşit, atât în nume propriu cât şi prin implicarea celorlalţi inculpaţi să creeze prejudicii unităţilor bancare - SC R.B. SA, SC B.P. SA şi B.C.R.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu disp.art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 228 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe, -instanţa a examinat şi apreciat materialul evocat, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii- prin dispunere cu privire la corecta încadrare juridică a acestora - şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, inculpatul B.I. s-a ocupat cu transportul internaţional de persoane, când pentru derularea acestei activităţi, mai ales pentru procurarea de mijloace auto, a împrumutat sume mari de bani de la cămătari.

Deoarece nu a avut venituri din care să restituie datoriile acumulate, inculpatul a luat hotărârea infracţională de a contracta credite de la bănci pe bază de documente ce nu reflectau realitatea, mai precis pe baza unor adeverinţe de venituri şi copii ale carnetelor de muncă falsificate.

Procedând în acest mod, a reuşit să facă două împrumuturi la B.C.R. Craiova şi SC R.B. SA Craiova în valoare de circa 50.000 lei, folosind adeverinţe false în numele SC R. SRL şi SC L. SRL.

Astfel, la data de 30 octombrie 2006, B.I., pe baza adeverinţei de salariu nr. 121 din 09 octombrie 2006 întocmită de B.S.C., în numele SC L. SRL Craiova, în care i s-a stabilit un salariu fictiv de 1.740 lei şi calitatea de director de vânzări, a solicitat şi obţinut un împrumut în sumă de 9085 lei de la B.C.R - Sucursala Dolj şi pentru că nu a restituit creditul la data de 04 iulie 2008 banca sus menţionată s-a constituit parte civilă cu suma de 9.522 lei. Potrivit expertizei efectuate în cauză, adeverinţa de salariu a fost semnată la rubrica "Director General" de inc. B.S.C.

Cu toate acestea, la data de 30 noiembrie 2006, B.I. a solicitat şi obţinut un alt credit de la SC R.B. SA- Ag. Craioviţa Nouă în sumă de 18.870 franci elveţieni, uzând de o adeverinţă de salariu cu nr. 203 din 14 noiembrie 2006, întocmită tot de B.S.C. în numele aceleiaşi societăţi prin care s-a stabilit un salariu fictiv tot de 1740 lei. întrucât şi acest împrumut nu a fost achitat, la data de 28 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 18.632 franci elveţieni.

La fel a procedat şi B.S.C. care a obţinut şi ea trei credite bancare, unul în sumă de 16.450 lei, de lei B.C.R. - Sucursala Dolj, unde a uzat de adeverinţa de salariu 116 din 09 martie 2005 întocmită de către B.I. în numele SC C.C. SRL Craiova, firmă la care nu avea nici o calitate şi care la acel moment nu desfăşura vreo activitate şi nu figura în evidenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj ca având angajaţi.(vol. III, fila nr. 24).

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că sus numita a mai folosit pentru obţinerea creditului şi xerocopia unui carnet de muncă, ce aparţinea numitului D.C., (vol. III, fila 21), iar expertiza grafică efectuată la urmărirea penală a concluzionat că adeverinţa de salariu a fost tocmită de B.I. (vol. I, fila nr. 71).

Inculpata nu a achitat în totalitate creditul, astfel că la de 04 iulie 2008 banca sus menţionată s-a constituit parte civilă cu suma de 11.438 lei.

În baza aceleiaşi rezoluţii, la data de 17 mai 2005, susnumita s-a prezentat tot la B.C.R. -Sucursala Dolj, când pe baza adeverinţei de venit din 17 mai 2005 emisă de SC C.C. SRL, a solicitat şi obţinut un împrumut în sumă 18.500 lei, uzând în acelaşi timp şi de copia aceluiaşi carnet de muncă. Cercetările efectuate au stabilit că B.S.C. nu lucra la această societate comercială, iar adeverinţa de salariu a fost scrisă de ea personal, după cum rezultă din raportul de expertiză grafică. (vol. I, fila 70).

Nici acest credit nu a fost achitat, aşa încât la data de 04 iulie 2008, banca păgubită s-a constituit parte civilă în proces cu suma 18,721 lei. (vol. I,fila 197).

În continuare, la data de 18 aprilie 2006 inc. B.S.C. a întocmit în fals adeverinţa de salariu nr. 115 din 14 aprilie 2006 în numele aceleiaşi SC C.C. SRL Craiova, în baza căreia a solicitat şi obţinut de la SC R.B. SA Agenţia Craioviţa Nouă, un credit în sumă de 12.200 lei.

Neachitând debitul, la data de 28 mai 2008, banca prejudiciată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.245 lei (vol. I, fila 203).

Prin expertiza grafică efectuată în cauză s-a stabilit că de salariu mai sus menţionată a fost scrisă de către S.C., (vol. I, fila 70).

Deoarece inculpaţii acumulaseră datorii foarte mari la cămătari şi nu aveau veniturile necesare pentru a le achita în acţiunea lor infracţională l-au implicat şi pe inculpatul D.H., propunându-i acestuia să contracteze diferite credite la bănci pe bază de acte false, iar banii obţinuţi să le fie înmânaţi lor, cu promisiunea ca vor achita ei ratele.

Pentru ca acesta era prieten cu soţii B., a acceptat propunerea aşa încât, a contractat trei credite bancare, din care unul la data de 28 februarie 2005, în sumă de 18.000 lei, de la B.C.R. - Sucursala Dolj, în baza adeverinţei de venit din 24 februarie 2005 emisă în numele SC R. SRL Craiova, la care acesta nu avea calitatea de salariat, altul la data de 08 iunie 2005, de la aceeaşi bancă în sumă de 16.500 lei, în baza adeverinţei de salariu din 07 iunie 2005 şi al treilea credit la data de 06 septembrie 2005, de la SC R.B. SA-Ag. Craioviţa Nouă, în sumă de 5.000 euro, bani pe care i-a folosit personal pentru cumpărarea unui autoturism Dacia uzând de adeverinţa de salariu din 25 august 2005 emise pe numele SC C.C. SRL Craiova, la care de a asemenea nu era angajat. Din raportul de expertiză grafică rezultă că adeverinţele de venit au fost întocmite de B.I. şi de B. S.C., (vol. I, filele 70 şi 72).

Întrucât creditele obţinute nu au fost achitate, cesionarul creanţei de la SC B.C.R. SA., SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu sumele de 18.424 lei şi respectiv 15.613 lei, iar E.M. cu suma de 4.613 euro. (vol. I, filele 200 şi 207).

În aceeaşi perioadă, la rugămintea soţilor B., inculpatul D.H. a acceptat să semneze mai multe adeverinţe de salariu la rubrica „Director General", să procure şi să aplice pe aceste documente ştampila SC H. SRL Craiova, societate unde era angajat efectiv.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că adeverinţele respective au fost folosite ulterior pentru obţinerea de credite bancare, după ce au fost scrise de către B.I., conform raportului de expertiză grafică, (vol. I, fila 72).

Tot la urmărirea penală s-a stabilit că inc. D.H. a mai girat o altă persoană (învinuitul T.M.D., fost Avram), folosindu-se de o adeverinţă de salariu întocmită tot de B.I., în numele SC C.C. SRL Craiova, înlesnindu-se în acest mod obţinerea unui credit de la SC B.P. SA - Agenţia Filiaşi.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că în cursul anului 2005, soţii B. i-au găzduit pe inc. I.N. şi concubina sa, învinuita G.M. în apartamentul acestora cu două camere din Craiova, str. Putnei, urmărind în acest fel cooptarea acestora în activităţile de obţinere a unor credite bancare în mod ilegal, iar banii obţinuţi să îi folosească în interes personal.

Astfel, în cursul anului 2005 inc. B.I. l-a determinat pe inc. I.N. să accepte contractarea unui credit de la B.R.D în sumă de 8.000 lei, pentru care inc. B. S.C. i-a întocmit o adeverinţă de venit falsă în condiţiile în care sus numitul nu era angajat la nici o societate comercială. Banii astfel obţinuţi au fost însuşiţi, în totalitate, de soţii B.

În acelaşi timp, soţii B. au întocmit în fals, actele necesare la bănci, determinând-o pe învinuita G.M. să contracteze trei credite bancare, iar banii obţinuţi să-i folosească tot ei, cu promisiunea mincinoasă că o vor angaja la una din societăţile lor şi îi vor achita ratele aferente.

Astfel, la data de 05 mai 2005, soţii B. au întocmit un dosar ce cuprindea o adeverinţă de salariu şi o xerocopie a carnetului de muncă pe numele sus numitei, după care au însoţit-o pe aceasta la B.C.R.- Sucursala Dolj de unde a solicitat şi obţinut un împrumut în sumă de 15.600 lei. Din declaraţiile (învinuitului G.M. rezultă că nu a lucrat niciodată, iar banii ridicaţi din bancă nu i-a numărat, fiind luaţi de B.S.C.

În urma expertizării grafice a rezultat că adeverinţa de salariu nr. 104 din 04 mai 2005 a fost întocmită în numele SC A.C. SRL Craiova de către inculpatul B. lon. (vol. I, fila 71).

Din probatoriul administrat a mai rezultat şi că xerocopia carnetului de muncă, folosită cu ocazia acestui credit, aparţinea lui I.N., fiind modificată şi completată corespunzător pe numele învinuitul G.M.

Precizăm că acest carnet de muncă, în original, a fost Identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la imobilul din zona S., în care au locuit înainte de fugi din ţară, soţii B.

Carnetul de muncă sus menţionat a fost xeroxat de către soţii B. în mai multe exemplare şi apoi modificat corespunzător şi folosit la bănci pentru contractarea de credite de mai mulţi învinuiţi.

Întrucât creditul nu a fost achitat, la data de 19 august 2008 SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 18.632 lei. (vol. I, fila nr. 200).

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 02 iunie 2005 soţii B. au însoţit-o iarăşi pe învinuita G.M. la B.C.R. - Sucursala Dolj unde, în baza actelor false întocmite aceasta a obţinut un împrumut în sumă de 12.500 lei.

Din probatoriul administrat rezultă că adeverinţa de salariu nr. 201 din 01 iunie 2005, emisă în numele SC A.C. SRL Craiova a fost scrisă de inculpata B.S.C. (Raport expertiză, vol. I, fila 70), iar xerocopia carnetului de muncă nu reflecta realitatea în condiţiile în care sus numita nu a lucrat niciodată.

Pentru că nu a fost achitat creditul; SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 10.099 lei. (vol. I, fila 200).

În cursul anului 2006, soţii B. au determinat-o pe învinuita G.M. să obţină un alt credit tot pe baza de acte false, astfel că la data de 21 aprilie 2006 au însoţit-o pe aceasta la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă, unde aceasta a obţinut un împrumut în sumă de 10.400 lei. Pentru acordarea creditului s-a uzat de adeverinţa de salariu din 18 aprilie 2006 emisă în numele SC C.C. SRL Craiova, care potrivit raportului de expertiză a fost întocmită de către B.S.C., (vol. I, fila 70).

Nici acest credit nu a fost rambursat, astfel că la data de 26 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 11.027 lei. (vol. I, fila 203).

Deoarece soţii B. epuizaseră posibilităţile de a obţine noi credite, l-au convins pe inculpatul I.N. să participe în mod activ în cadrul grupului infracţional, în sensul de a identifica şi determina şi alte persoane care să accepte contractarea de împrumuturi bancare în mod fraudulos, iar banii obţinuţi să le fie înmânaţi tot lor.

Ca urmare, aşa cum a rezultat din probele administrate, inc. I.N. a reuşit să identifice pe raza comunei Bulzeşti, jud. Dolj, unde îşi avea domiciliul, un număr de 11 persoane, care sub promisiunea mincinoasă ca naşii săi, soţii B., îi vor angaja şi le va asigura un salariu mare, au acceptat şi obţinut credite bancare pe bază de documente fictive. Este de menţionat că atât din declaraţiile persoanelor în cauză cât şi din probele dosarului, a rezultat că inculpatul I.N. s-a ocupat nu numai de identificare acelor persoane, dar şi de transportul acestora la domiciliul soţilor B. şi în unele cazuri la unităţile bancare. A rezultat de asemenea că pentru activităţile desfăşurate I.N. primea anumite sume de bani de la naşii săi, din creditele obţinute prin fraudă.

În cursul lunii iunie 2005, inculpatul I.N. prin insistenţe repetate l-a convins pe învinuitul M.M. să contracteze un credit pentru naşul său B.I., despre care a precizat că este om serios, va achita ratele corespunzătoare şi va primi şi el 1.000 lei din banii obţinuţi. Cu toate că sus numitul a menţionat că nu lucrează şi nu are carnet de muncă, acte necesare la bancă, I.N. i-a spus că nu trebuie să îşi facă probleme, întrucât naşii săi se vor ocupa personal de întocmirea documentelor necesare.

Acceptând propunerea, în data de 15 iunie 2005 învinuitul M.M. a fost condus de către I.N. la domiciliul soţilor B., unde aceştia au întocmit documentele necesare pe baza datelor din cartea de identitate. După câteva ore, învinuitul însoţit de soţii B. şi I.N. s-a deplasat la B.C.R. - Sucursala Dolj, unde a solicitat şi obţinut un împrumut m sumă de 21.200 lei, bani pe care de la casierie i-a luat I.N. şi i-a dat apoi inculpatei B.S.

După un timp, I.N. a mers din nou la domiciliul învinuitului M.M., solicitându-i să mai facă un împrumut bancar pentru naşii săi în aceleaşi condiţii. Acceptând propunerea, la data de 11 mai 2006, sus numitul s-a întâlnit la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă cu B.S.C., când a obţinut suma de 6900 lei. Din probele administrate rezultă că adeverinţele de salariu folosite la cele două bănci au fost emise în numele SC Alumcom SRL respectiv SC C.C. SRL şi au fost întocmite de B.S.C., potrivit raportului de expertiză (vol. I, fila 70).

De asemenea, a rezultat că a fost folosit carnetul de muncă aparţinând lui I.N., modificat corespunzător.

Pentru că nu au fost achitate creditele, învinuitul M.M. a primit somaţii de la bănci şi în cele din urmă, la data de 19 august .2008 SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 1076 lei (vol. I, fila 201), iar la 15 august 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 7503 lei. (vol. I, fila 205).

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna octombrie 2005 inculpatul I.N. a mers la domiciliul învinuitul D.A., căruia i-a propus să facă un împrumut bancar iar banii obţinuţi să îi dea naşului său, B.I., care (t va achita ratele şi îi va da o anumită sumă de bani din creditul obţinut. Totodată că în viitor îl va putea angaja la una din societăţile sale.

Cu toate că nu era angajat şi deci nu avea venituri, învinuitul a acceptat propunerea, fiind de acord ca soţii B. să-i întocmească fictiv actele de care avea nevoie la bănci.

Astfel în data de 28 octombrie 2005, I.N. l-a condus pe învinuit la domiciliul naşilor săi, unde pe baza actelor de identitate i-au întocmit o adeverinţă de salariu şi copie a unui carnet de muncă după care, cu toţii s-au deplasat la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă, de unde a ridicat suma de 10.000 lei, din care inculpata B.S. i-a dat şi lui suma de 500 lei.

După câteva zile, în data de 31 octombrie 2005, învinuitul D.A. împreună cu B.S.C. au mers la B. C.R - Sucursala Dolj, de unde tot pe baza actelor false întocmite de inculpată a ridicat suma de 22.000 lei, bani luaţi în totalitate de B.S.C.

Întrucât nu a plătit ratele scadente, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 9089 lei la data de 22 mai 2008 (vol. I, fila 202).

Din probele administrate rezultă că adeverinţele de salariu din 26 octombrie 2005 şi respectiv din 28 octombrie 2005 au fost emise în numele SC C.C. SRL şi au fost întocmite de inc. B.I., potrivit raportului de expertiză (voI. I, fila nr. 71-72), iar carnetul de muncă aparţine lui I.N., fiind modificat corespunzător.

În cursul lunii decembrie 2005, I.N. l-a determinat pe învinuitul V.S.F. să facă şi el două împrumuturi bancare pe bază de documente fictive, uzând de aceleaşi promisiuni.

Astfel, în data de 13 decembrie 2005, inculpatul l-a condus pe învinuit la domiciliul soţilor B. unde i s-au întocmit acte false necesare la bancă pe baza cărţii de identitate, după care s-a deplasat la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă de unde a obţinut un credit în sumă de 18.200 lei, la-fel procedând şi în data de 10 ianuarie 2006, când a mers la B.C.R - Sucursala Dolj, de unde a ridicat suma de 22.500 lei, bani pe care i-a înmânat în totalitate inculpatei B.S.C., care îl însoţise la cele două unităţi bancare.

Din actele dosarului rezultă că adeverinţele de venit folosite au fost emise în numele SC A.C. SRL Craiova şi au fost încrise de inc. B.I., conform raportului de expertiză (vol. I, fila 70), iar carnetul de muncă, depus în xerocopie, aparţinea aceluiaşi inculpat, B.I., cu modificările corespunzătoare, (vol. III, fila 21).

Pentru aceste credite neachitate, s-a constituit parte civilă în procesul penal SC R.B. SA cu suma de 19.180 lei la data de 22 mai 2008 (vol. I, fila 202), iar la data de 19 august 2008 s-a constituit parte civilă şi SC E.0.S.K.S.I.R. SRL cu suma de 26.997 lei. (vol. I, fila 200).

În cursul lunii noiembrie 2005, inc. I.N. s-a deplasat la domiciliul învinuitului V.I.D., pe care l-a determinat să facă un împrumut bancar în beneficiul inculpaţilor B., pe bază de documente fictive.

Acceptând propunerea, învinuitul a fost condus de inculpat la domiciliul soţilor B., unde i s-au întocmit documente false, pe baza actelor de identitate, după care împreună cu cei trei inculpaţi,in data de 30 noiembrie 2005, s-a deplasat la SC R.B. SA Agenţia Craioviţa-Nouă, de unde a obţinut un credit în sumă 18.200 lei, care au fost luaţi, iniţial de I.N. şi daţi naşului său B.I.

Cu această ocazie, învinuitul a primit de la B.I. suma de 100 lei, pentru transport.

Din probele administrate, rezultă că adeverinţa de venit cu 504 din 28 noiembrie 2005, a fost emisă în numele SC C.C. SRL şi a fost întocmită de către B.I., conform raportului de expertiză (vol. I, fila 71), iar Carnetul muncă aparţinea lui B.I., fiind modificat corespunzător vol III, fila 21).

Deoarece creditul nu a fost rambursat, la data de 26 mai 2008 Raijfeisen Bank, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.745 lei (vol. I, fila 203).

În vara anului 2005, inculpatul I.N., s-a deplasat la domiciliul învinuitului V.M.G., căruia i-a propus să contracteze un credit bancar pentru naşii săi B.I. şi B.S.C., pe baza unor documente fictive.

Fiind de acord, în data de 15 iulie 2005, sus-numitul s-a deplasat la B.C.R. Sucursala Dolj, unde s-a întâlnit cu B.I. care a intrat în sediul băncii şi, în baza actelor false a obţinut un împrumut în sumă de 30.500 lei, bani ce au fost înmânaţi inculpatei B.S.

Din probele dosarului, a rezultat că, adeverinţa de salariu din 14 iulie 2005, a fost emisă în numele SC A. SRL şi a fost scrisă de către B.S.C., conform Raportului de expertiză grafică (vol. I, fila 70), iar carnetul de muncă aparţinea inculpatului I.N., fiind modificat corespunzător (vol. fila 265).

În cauză, la data de 19 august 2008, S.C. E.O.S. K.S.I România SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 35.662 lei (vol. I, fila 200).

În primăvara anului 2005, inculpatul I.N. a mers domiciliul învinuitului D.G., propunându-i să contracteze un credit bancar pentru B.I. şi B.S.C., cu promisiunea mincinoasă că va fi angajat la una dintre societăţile acestora şi îi vor fi achitate ratele creditului.

Acceptând propunerea, D.G. a fost condus, în data de 23 martie 2005, de către I.N., la domiciliul soţilor B., unde i-au fost întocmite documente false necesare pentru obţinerea unui credit, iar, în aceeaşi zi, însoţit de cei trei inculpaţi s-a deplasat la B.C.R. Sucursala Dolj, de unde a ridicat suma de 18.000 lei, bani pe care i-a predat lui B.S.C.

După câtva timp, a fost contactat din nou de inculpatul I.N., pentru a mai solicita un credit şi, în data de 20 mai 2005, împreună cu acesta şi soţii B., au mers din nou la B.C.R. Sucursala Dolj, de unde a mai luat un împrumut în sumă de 16.300 lei, bani pe care i-a dat lui I.N., iar acesta lui B.S. -Carmen.

Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că, pentru obţinerea celor două credite s-au întocmit adeverinţele din 22 martie 2005 şi respectiv din 19 martie 2005, emise în numele SC C.C. SRL care au fost scrise de inculpatul B.I., conform Raportului de expertiză, (vol. I, fila 71) iar Carnetul de muncă folosit pentru cele două credite, aparţinea lui I.N., fiind modificat corespunzător.

Întrucât creditele nu au fost achitate, la data de 19 august 2008, SC E.O.S. K.S.I.R. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu sumele de 20.424 lei şi respectiv 16.048 lei.

La începutul anului 2006, inculpatul I.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a convins să obţină un credit, în baza unor acte false şi pe învinuitul L.E.D., promiţându-i că, din banii împrumutaţi va primi şi el 500 lei, restul urmând să-i ia soţii B.

La data de 24 ianuarie 2006, învinuitul L.E.D., însoţit de cei trei inculpaţi, a fost îndrumat la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa Nouă unde a intrat însoţit de B.S. şi a obţinut un credit în sumă de 25.400 lei, bani pe care i-a predat acesteia.

Din probatoriul administrat, a rezultat că, pentru a obţine acest credit, învinuitul a uzat de adeverinţa de salariu din 23 ianuarie 2006, emisă în numele SC A.C. SRL, a fost întocmită de B.I., fapt atestat prin Raportul de expertiză, (vol. I, fila 71).

Pentru neplata ratelor scadente, la data de 22 mai 2008, SC R.B. SA, s-a constituit parte civilă cu suma de 26.803 lei (fila 202).

În baza aceleiaşi rezoluţii, la începutul anului 2006 I.N. l-a întâlnit întâmplător pe învinuitul cea Cornel, în timp ce repara un autoturism pe Bd. Râului Craiova, ocazie cu care i-a propus să contracteze un credit in beneficiul naşului său B.I., cu promisiunea că se va angaja şi îi va asigura un salariu de cca. 3000 lei. acceptând propunerea, învinuitul a fost condus de I.N. la domiciliul soţilor B. unde şi aceştia i-au promis atunci când va fi angajat va putea câştiga peste 500 lei.

Cu toate că învinuitul D.C. a menţionat că nu niciodată angajat şi deci nu are carnet de muncă, soţii Bălăşea i-au spus că nu sunt probleme, pentru că ei îi vor întocmi actele necesare pentru acordarea creditului. Potrivit declaraţiei sale, inculpatul B.S. i-a impietat o adeverinţă de venit în care se menţiona că avea funcţia de director şi o vechime de circa 6 ani, după care a fost împreună cu inc. I.N. cu un taxi la SC R.B. SA - Filiala Craioviţa Nouă.

După ce i s-a aprobat creditul, în data de 10 februarie 2006 învinuitul a mers la casierie, însă casiera băncii a observat că, cartea de identitate expirase, astfel că banii gata pregătiţi nu au fost ridicaţi, fapt ce a enervat-o pe B.S.C. In aceeaşi zi învinuitul a mers la S.P.C.L.E.P. Craiova unde a depus documentele, iar a doua zi a revenit împreună cu I.N. i-a şi plătit taxele respective, primind o nouă carte de identitate. De aici, cu un taxi cei doi s-au deplasat la sediul leii unde erau aşteptaţi de B.S., ridicând în cele din urmă suma de 25.400 lei. Potrivit declaraţiei sale, toţi banii au fost daţi lui B.S. care apoi a plecat însoţită de I.N.

Din probele dosarului a rezultat că adeverinţa de salariu cu nr. 46 din 09 februarie 2006 emisă în numele SC C.C. SRL a fost emisă de B.S.C., conform Raportului de expertiză grafică, (vol. I, fila 70).

Întrucât creditul nu a fost achitat, la data de 26 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 19.864 val. l, fila 203).

Tot în luna februarie 2006, inc. I.N. l-a contactat pe învinuitul B.S., solicitându-i acestuia să facă un împrumut pentru naşii săi, soţii B., spunându-i că ratele vor fi achitate de aceştia şi cerându-i în acelaşi timp să nu mai spună altor persoane despre ceea ce urmează să facă.

Fiind de acord, după câteva zile acesta a fost condus de I.N. la apartamentul naşilor săi unde a fost întâmpinat de inculpatul B.S., care i-a cerut cartea de identitate. După circa o oră, timp în care i-au fost întocmite actele necesare împrumutului, învinuitul împreună cu I.N. s-au deplasat la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa Nouă, unde după ceva timp a sosit şi B.S.

Aici, după semnarea unor documente la inspectorul de credite, învinuitul a mers la casierie, a ridicat suma de 25.400 lei, care i-a luat B.S.

Pentru că nu au fost plătite ratele la scadenţă, învinuitul a promit la domiciliul mai multe somaţii de la banca creditoare în cele din urmă, la data de 15 august 2008, s-a constituit parte cu suma de 28.588 lei. (vol. I, fila 205)

Cercetările efectuate au stabilit că adeverinţa de venit cu nr. 43 din 08 februarie 2006, emisă în numele SC C.C. SRL a fost scrisă de către inculpatul B.I.

În primăvara anului 2006 inculpatul I.N. l-a contactat pe învinuitul M.C.C., spunându-i să facă un credit pentru naşii săi - soţii B., spunându-i că aceştia nu mai pot face împrumuturi dar doresc să achiziţioneze un microbuz.

Fiind de acord, chiar dacă nu lucra la acea vreme la vreo societate comercială, sus numitul însoţit de I.N. s-a deplasat cu autobuzul la apartamentul soţilor B., dându-le acestora buletinul de identitate şi o factură de curent electric, după ce i-au fost completate documentele necesare şi a fost instruit cu privire la modul de comportament la bancă, în data de 31 mai 2006, însoţit de B.S., s-a prezentat la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă, unde a ridicat suma de 17.500 lei, bani ce au fost luaţi de B.S. Imediat, învinuitul a fost condus de aceeaşi inculpată la B. C.R - Sucursala Dolj, de unde, în baza dosarului întocmit de soţii B., a ridicat suma de 32.000 lei

Pentru că împrumuturile nu au fost rambursate, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă la 26 mai 2008 cu suma de 19.889 (vol. I, fila 203), iar la data de 19 august 2008, s-a constituit parte civilă şi SC E.O.S. K.S.J România SRL cu suma de 39.658 lei (vol. I, fila 200)

Din probele administrate a rezultat că adeverinţele de salariu folosite la acordarea creditelor au fost emise în numele SC C.C. SRL şi scrise de B.I. respectiv de B. Smona Carmen, (voi. I,flla 70-72). Cu aceeaşi ocazie s-a uzat şi de xerocopiile carnetului de muncă seria MPS nr. 1122385, care aparţinea lui I.N. (vol. I, fila 265).

În vara anului 2006, I.N. însoţit de alte două persoane s-a deplasat la domiciliul învinuitului M.N., căreia i-au propus contractarea unui împrumut bancar pentru soţii B., pentru care va putea fi angajată la una din firmele acestora.

Aceasta a acceptat propunerea făcută şi i-a înmânat acestuia cartea de identitate urmând să revină cu documentaţia necesară obţinerii unui împrumut. După două zile, I.N. a revenit şi a transportat-o pe M.N. în Craiova, l-a SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa-Nouă, de unde aceasta, la data de 27 iulie 2006, a obţinut un împrumut în sumă de 12.530 lei, bani pe care i-a luat pe I.N. şi despre care nu ştie ce a făcut cu ei.

Pentru că nu a plătit ratele restante, la date de 15 august 2008 SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 12.540 lei. (vol. I, fila nr. 205).

Din probatoriul administrat s-a stabilit că pentru obţinerea creditului respectiv, învinuita a uzat de adeverinţa de salariu nr. 484 din 21 iulie 2006, emisă de SC C.C. SRL şi completată de B.S.C.

De asemenea s-a folosit şi xerocopia de pe cartea de muncă seria B.d. nr. 203043, cu modificările necesare, carte de muncă ce aparţinea de fapt lui D.C., (vol. III, fila 21).

În rezumat, inc. I.N., în demersul său a reuşit să racoleze şi să convingă pe cei 11 învinuiţi să facă împrumuturi bancare în beneficiul soţilor B., contribuind efectiv la prejudicierea băncilor cu sumele mai sus menţionate.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că în perioada sus menţionată, inculpaţii B.I. şi B.S.C. au reuşit şi ei să identifice şi să convingă şi alte persoane care să accepte să facă împrumuturi bancare în beneficiul lor, tot prin promisiuni mincinoase şi în baza unor documente false şi anume:

În primăvara anului 2005, inculpata B. Simoan s-a întâlnit cu învinutul T.M.D., pe care îl cunoscuse în cursul anului 2000, iar din discuţiile avute i-a spus că intenţionează să deschidă un depozit de materiale de construcţii, însă are nevoie de bani, propunându-i acestuia să facă un credit ta B.C.R în folosul ei, situaţie în care îl va angaja ca şef de depozit.

Fiind de acord, învinuitul i-a înmânat inculpatei cartea de identitate şi la domiciliul din str. Putnei a semnat nişte documente după care în ziua de 28 aprilie 2005, a fost condus de aceasta la SC B.P. SA - Agenţia Filiaşi, unde pe baza dosarului întocmit a obţinut un credit în sumă de 4800 euro, bani pe care i-a luat B.S.

După câteva luni, în data de 09 noiembrie 2005, inculpata l-a contactat din nou pe T.M.D. pe care l-a însoţit la SC R.B. SA - Ag. Craiovita Nouă, de unde pe baza actelor întocmite în fals a obţinut un alt credit în sumă de 17.700 lei.

Întrucât creditele nu au fost rambursate, SC B.P. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 2978,83 euro la data de 95 mai 2008, (vol. I, fila 206), iar la data de 22 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 17.683 lei (vol. fila 202).

Din probele administrate a rezultat că adeverinţele de salariu folosite la acordare celor două credite au fost emise în numele SC C.C. SRL Craiova şi respectiv SC A.C. SRL Craiova, fiind scrise de inculpatul B.I., după cum reiese din expertiza grafică, (vol. I, fila 71).

În cursul anului 2002, inculpata B.S.C. a cunoscut-o pe învinuita E.M. care în acea perioadă tocmai se pensionase.

Aflând de la aceasta că lucrase în confecţii B.S.C. i-a spus că intenţionează să deschidă un atelier de confecţii unde ar putea să o angajeze pe învinuită dacă aceasta la rândul ei ar accepta să facă un credit.

În anul 2002 nu s-a concretizat nimic astfel că în luna octombrie 2005 B.S. a contactat-o din nou pe E.M. căreia i-a propus să facă un credit în numele său, banii obţinuţi să-i revină inculpatei.

Întrucât inculpata B.S. a asigurat-o că o va angaja la una din firmele sale şi îi va plăti ratele aferente creditului, învinuita E.M. a fost de acord să obţină un credit deşi ştia că la acel moment nu era angajată. În data de 07 octombrie 2005 a fost luată de la domiciliul său cu maşina de către B.S. şi condusă la SC R.B. SA-Filiala Craioviţa-Nouă de unde a ridicat un împrumut în sumă de 17.700 lei, bani pe care i-a luat în totalitate B.S.

Întrucât ratele eferente creditului nu au fost achitate, la data 26 mai 2008 SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma 11.490 lei. (vol. I, fila 204).

Pin probele administrate a rezultat că pentru obţinerea acestui credit, învinuita a uzat de adeverinţa de salariu nr. 415 data de 05 octombrie 2005 emisă în numele SC C.C. SRL şi scrisă de B.I., aspect confirmat de raportul de expertiză tehnică. (vol. I, fila 71) Pentru acest credit s-a mai folosit şi xerocopie de pe carnetul de muncă, care aparţine numitei B.R. (vol. III, fila 174).

În baza aceleiaşi rezoluţii, soţii B. l-au determinat şi convins să obţină credite, în baza unor documente false şi pe învinuitul B.M. Pentru a-i câştiga încrederea acestuia au acceptat să-i devină naşi de cununie.

În cursul lunii martie 2005, în timp ce învinuitul B.M. efectua lucrări de renovare la domiciliul soţilor B., aceştia i-au propus obţinerea unui credit pe numele său, bani pe care să-i predea lor fiindu-le necesari pentru achiziţionarea unui microbuz.

L-au asigurat pe acesta că se vor ocupa de întocmirea tuturor documentelor necesare obţinerii creditului şi îl vor şi angaja ulterior.

La data de 16 martie 2005, după ce i-au dat haine adecvate, soţii B. l-au condus pe învinuit la B.C.R. Sucursala Dolj.

Acesta a intrat în bancă însoţit de B.S. şi a obţinut un împrumut în sumă de 17.500 lei, bani pe care i-a predat în totalitate acesteia.

La circa două săptămâni,mai exact la data de 28 martie 2005 soţii B. s-au deplasat la domiciliul învinuitului determinându-l să solicite un nou credit. In ziua respectivă s-au deplasat la SC B.P. SA Agenţia Filiaşi de unde a mai obţinut un împrumut în sumă de 15.000 lei.

Ulterior, în cursul lunii mai 2005, inculpatul B.I. i-a solicitat din nou învinuitul B.M. să solicite un alt credit, lucru cu care acesta a fost de acord, fapt pentru care, în data de 19 mai 2005 însoţit de B. S.C. a mers la B.C.R. Sucursala Dolj de unde a mai obţinut un credit în sumă de 16.200 lei, bani ce i-au revenit tot lui B.S.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că pentru obţinerea celor trei credite învinuitul a uzat de adeverinţele de venit din 15 martie 2005, din 22 martie 2005 şi respectiv din 18 mai 2005, toate emise în numele SC C.C. SRL şi completate de inculpatul B.I. aspect confirmat şi de raportul de expertiză, (vol. I, fila 71).

Învinuitul a mai uzat de carnetul de muncă cu seria Bd nr. 0203043, modificat corespunzător, care în realitate aparţinea numitului D.C., (vol. III, fila 21).

Întrucât ratele aferente acestui credit nu au fost achitate, la data de 19 august 2008 SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit porte civilă cu suma de 36.440 lei, (vol. I, fila 200), iar la de 05 mai 2008, SC B.P. SA s-a constituit parte civilă cu suma 9.043 lei, (vol. I, fila 206).

În cursul lunii iunie 2006, soţii B. l-au chemat la domiciliul lor pe învinuitul T.D.M., căruia i-au propus să solicite un credit în numele său în baza unor acte pe care urmau să i le întocmească aceştia, banii astfel obţinuţi să îi revină celor doi inculpaţi, care i-au promis acestuia că îl vor angaja şi îi vor plătea ratele aferente.

Deşi nu lucra în acea perioadă, învinuitul T.D.M. a acceptat propunerea soţilor B., astfel că la data de 1 iunie 2005, însoţit de B.S.C. a mers la B.C.R - Sucursala Dolj, de unde a obţinut un împrumut în sumă de 21.200 lei, bani ce i-au revenit inculpatei.

Deoarece nu şi-a achitat ratele restante, la data de 19 august 2008 SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 23.569 lei. (vol. I, fila 200).

În baza raportului de expertiză grafică s-a stabilit că la obţinerea creditului, învinuitul a uzat de adeverinţa de venit nr. 191 din 01 iunie 2005 emisă în numele SC A.C. SRL şi întocmită de B.I. (vol. I, fila 71-72). Cu aceeaşi Ocazie s-a utilizat şi xerocopie a carnetului de muncă, modificat corespunzător, care în realitate aparţinea lui I.N. (vol. I, fila 265).

În toamna anului 2005, inculpatul B.I. s-a întâlnit cu învinuitul P.I. şi în discuţiile avute i-a propus acestuia să solicite un credit bancar în beneficiul său, spunându-i că intenţionează să cumpere o combină şi nu are banii necesari, iar dacă va fi de acord, îi va întocmi documentele necesare la bancă şi se va ocupa de plata ratelor.

Acesta a fost de acord cu propunerea lui B.I. şi în data de 21 septembrie 2005 a mers acasă la soţii B., unde le-a dat acestora cartea sa de identitate. După completarea unei adeverinţe de venit pe care inc. D.H. a aplicat o ştampilă şi a semnat la rubrica corespunzătoare, învinuitul împreună cu B.I. s-a deplasat la B.C.R - Sucursala Dolj de unde a ridicat suma de 30.000 lei pe care i-a dat-o inculpatului B.I.

Întrucât debitul nu a fost achitat învinuitul a fost somat de bancă, care la data de 04 iulie 2008 s-a constituit parte civilă turna de 26.939 lei.(vol. I,fila 197).

Din probatoriu administrat rezultă că adeverinţa de venit cu 403 din 20 septembrie 2005 emisă în numele SC H. SRL Craiova a fost scrisă de B.I. şi semnată la rubrica "Director General" de către inc. D.H., care a şi aplicat ştampila societăţii respective, (vol. I, fila 72,73). Cu aceeaşi ocazie a fost folosită copia xerox a carnetului de muncă aparţinând lui B.I., (vol. III, fila 21).

Cu ocazia transporturilor efectuate în Italia, inc. B. a cunoscut-o pe învinuita P.E.M., căreia i-a propus să obţină credite bancare în numele său, pe baza unor documente pe care urmau să le întocmească soţii B., iar banii rezultaţi din aceste credite să le revină tot acestora. Aceştia au convins-o pe învinuită să facă creditele bancare promisiunea mincinoasă că-i vor introduce Carnetul de muncă la unele din societăţile lor, pentru a-i merge vechimea, şi că-i vor plăti ratele bancare.

Astfel, la data de 18 aprilie 2005, învinuita a mers împreună cu B.S. la B.C.R. - Sucursala Dolj, de unde în baza dosar de credit conţinând mai multe documente nereale, a obţinut un împrumut în sumă de 18.000 lei, pe care i-a predat, în totalitate, numitei B.S.

Ulterior, la data de 31 mai 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, soţii B. au convins-o din nou pe învinuita P.E.M., să solicite un alt credit, în valoare de 18.000 lei, de la aceeaşi unitate bancară, pe care, după obţinere l-mat inculpatei B.S.

Întrucât nu au fost achitate cele două credite bancare, în data de 19 august 2008, SC E.O.S. K.S.I.R. SRL - s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.305 lei şi respectiv 24.393 lei ( vol. I, fila 200).

Din probele administrate a rezulta că pentru obţinerea creditelor, învinuita a folosit adeverinţele de venit din 15 aprilie 2005 şi respectiv, 207 din 30 mai 2005, ambele emise în mumele SC C.C. SRL şi întocmite de către inculpatul B.I., fapt confirmat şi de Raportul de Expertiză (vol. I. fila 71).

De asemenea, învinuita a mai folosit şi copia xerox modificată corespunzător, a Carnetului de muncă, care în drept aparţinea numitului D.C. (vol. I, fila 21).

În luna mai 2005, învinuitul O.M., care era sătean cu bunicii lui B.I., s-a întâlnit cu acesta din urmă ocazie cu care i s-a propus să solicite un credit bancar, în nume propriu, iar sumele obţinute să le revină soţilor B. Deşi la acea dată, acesta nu era angajat la nici o societate comercială, a acceptat să solicite un credit bancar în baza unei documentaţii fictive întocmite de soţii B., fapt pentru care, la data de 11 mai 2005, însoţit de B.S., a mers la B.C.R. la Dolj, de unde a obţinut un credit în sumă de 20.000 lei bani pe care i-a predat inculpatei.

Întrucât nu au fost achitate ratele scadente, la data de 19 august 2008, S.C. E.O.S. K.S.I România S.R.L. s-a constituit parte cu suma de 22.152 lei (vol. I, fila 201).

Din probatoriul administrat s-a stabilit că pentru a obţine acest credit, învinuitul O.M., a folosit adeverinţa de venit din 10 mai 2005, emisă în numele SC A. SRL şi întocmită de B.I. şi de asemenea, s-a folosit o xerocopie modificată corespunzător, a Carnetului de Muncă, care în realitate, aparţinea inculpatului I.N. (vol. I, fila 265).

În vara anului 2005, inc. B.I. a cunoscut-o pe înv. I.G.M. prin intermediul soţului acestuia şi a invitat-o la domiciliul acestora din Craiova, unde i-au propus sa facă un credit bancar în numele ei, dar pe care să i-l dea soţilor B. în schimbul unei sume de 1.500 lei.

Învinuita a fost de acord cu propunerea inculpaţilor, deşi nu era angajată şi în mod normal nu ar fi putut obţine un asemenea întrucât aceştia s-au angajat să-i întocmească documente să ateste în mod nereal că era angajată de o anumită perioadă de timp la o societate şi avea venituri suficiente pentru achitarea ratelor aferente.

Astfel, în data de 26 august 2005, învinuitei i-a fost întocmită o adeverinţă de venit falsă de către B.S.C., i-a prezentat numitului D.H., zis „M.", care s-a recomandat a fi patronul societăţii unde era angajată scriptic, iar el s-a deplasat la B. C.R -Sucursala Dolj. Aici a mers împreună cu B.I. şi a obţinut un credit în valoare de 30.500 lei pe care i-a înmânat acestuia.

Pentru activităţile desfăşurate învinuita a primit suma de lei de la inculpatul B.I.

Întrucât nu a achitat ratele aferente creditului, la data de 19 august 2008, SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 36.109 lei. (vol. I, fila 200).

Din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că pentru activităţile frauduloase s-au folosit adeverinţa de salariu nr. 316 135 august 2005, emisă în numele SC H. SRL, iar conform raportului de expertiză grafică acesta a fost întocmită de B.I. (vol. I, fila 72), cu aceeaşi ocazie uzându-se de xerocopia inelului de muncă, care în drept aparţine lui I.N. (vol I, fila 265).

În cursul lunii martie 2006, învinuita P.C. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B.S.C., pe care o cunoştea de mai de mult timp, ocazie cu care acesta din urmă i-a propus să solicite un credit bancar pe care să i-l dea, promiţându-i că va achita ratele.

Aceasta a acceptat să solicite creditul, crezând iniţial că va fi doar girant şi înmânându-i acesteia cartea de identitate.

La data de 23 martie 2006, învinuita a fost condusă de către a S.C. la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa unde a semnat mai multe documente şi a ridicat de la casierie suma de 21.500 lei pe care a înmânat-o aceleiaşi inculpate.

Întrucât creditul nu a fost achitat, la data de 26 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 28.161( vol. I, fila 203)

Din probele administrate a rezultat că în scopul inducerii în eraoare a unităţii bancare, a fost folosită adeverinţa de venit din 21 martie 2006 emisă în numele SC C.C. SRL, scrisă de B.S.C., (vol. I, fila 70).

În luna aprilie 2006, inculpaţii B.I. şi B.S. au venit la domiciliul învinuitei B. (fostă B.) C., şi profitând de faptul că urmau să îi fie naşi de cununie i-au cerut să solicite două credite bancare, iar sumele astfel obţinute să le revină în totalitate.

Întrucât inculpaţii i-au promis că o vor angaja şi îi vor achita ratele aferente împrumuturilor, totodată întocmindu-i şi documente care să ateste calitatea învinuitei de salariat la o societate comercială, sus numita a acceptat, deşi cunoştea că nu are dreptul de a obţine un astfel de împrumut.

Ca urmare, în ziua de 04 aprilie 2006, învinuita s-a deplasat împreună cu B.S. la sediul SC R.B. SA - Agenţia Craiovita Nouă, de unde a obţinut suma de 25.100 lei, pe care a înmânat-o inculpatei. De menţionat că, în activitatea de inducere în eroare a funcţionarilor bancar, s-a implicat direct şi inculpatul D.H., zis „M.", care a fost identificat de învinuită drept persoana care răspundea la telefonul fix din apartamentul soţilor B., recomandându-se director al SC C.C. SRL.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, învinuita B.C. s-a deplasat împreună cu inculpata B.S. şi la B.C.R - Agenţia Rotonda unde, folosind tot acte false, la data de 11 aprilie 2006, a obţinut suma de 26.700 lei, pe care i-a înmânat inculpatei.

Deoarece creditele bancare nu au fost achitate, la data de 22 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 28.789 lei, (vol. I, fila 202), iar la data de 19 august 2008, SC E.O.S. K.S.I R. SRL cu suma de 32.278 (vol. I, fila 200).

Conform raportului de expertiză, adeverinţele de venit nr. 102 din 03 aprilie 2006 şi 103 din 10 aprilie 2006, emise în numele SC C.C. SRL, au fost scrise de către B.S., respectiv B.I. (vol. I, fila 70-72).

Cu aceeaşi ocazie s-a folosit şi o copie xerox modificată corespunzător a carnetului de muncă seria MPS nr. 1122385 care drept aparţinea inculpatului I.N. şi atesta nereal calitatea de angajat a învinuitei.(vol. I,fila 265).

În cursul lunii mai 2006, prin intermediul învinuitului B.M., inculpata B. S.C. l-a cunoscut pe învinuitul M.R., căruia în discuţiile avute i-a propus să solicite în nume propriu un credit bancar iar banii obţinuţi să-i revină inculpatei. Cu toate că învinuitul M.R. cunoştea faptul că, fiind în şomaj, nu putea obţine un împrumut şi acest lucru i l-a comunicat şi inculpatei, în urma asigurărilor pe care aceasta i le-a dat în sensul că nu vor probleme şi că actele necesare creditului i le va întocmi ea, a acceptat contractarea unui astfel de credit.

În aceste împrejurări, la data de 25 mai 2006, învinuitul M.R. a fost îndrumat şi însoţit de inculpata B.C. la B.C.R. - Sucursala Dolj, unde în baza mai multor acte false a obţinut un credit în suma de 32.000 lei, bani pe i-a luat în totalitate B.S.C.

Din probele administrate în cauză s-a stabilit că la obţinerea creditului învinuitul a uzat de adeverinţa de salariu nr. 264 din 24 mai .2006 emisă în numele SC C.C. SRL şi completată de B.I.

Ca urmare a neachitării ratelor scadente, la data de 19 august 2008 SC E.O.S. K.S.I R. SRL s-a constituit parte civilă fia de 39.220 lei. (vol. I, fila 201).

Profitând de faptul că inculpatul B.I. era văr primar cu învinuitul I.I., în discuţiile avute cu acesta, i-a propus în mai multe rânduri să accepte contractarea uni credit în nume propriu, iar banii astfel obţinuţi să-i dea acestuia, cu toate că învinuitul i-a spus inculpatului că nu poate obţine un astfel de credit bancar, deoarece nu este angajat la vreo societate comercială, în cele din urmă, auzind că actele vor fi întocmite de soţii B. şi nu vor fi probleme, a acceptat propunerea.

Astfel, în data de 14 iunie 2006, acesta a fost preluat din Autogara Nord Craiova de către soţii B. şi condus la SC R.B. SA Agenţia, Craioviţa-Nouă unde, în baze documentelor puse la dispoziţie de inculpata B.S.C., a obţinut un împrumut în sumă de 10.500 lei, banii fiind predaţi direct, de către funcţionarul bancar lui B.S.

Ca urmare a neachitării debitului, la data de 26 mai 2008, SC R.B. SA s-a constituit parte civilă, în proces, cu suma de 11.563 lei (vol. I, fila 203).

Urmărirea penală a stabilit că, adeverinţa de venit cu nr. 298 din 13 iunie 2006, folosită pentru obţinerea acestui credit, a fost emisă în numele SC C.C. SRL şi completată de inculpata B.S.C. (vol. I, fila 70).

Pentru a realiza condiţiile cerute de către bănci, inculpaţii B.I. şi B.S.C. au înscris, pe adeverinţele de salariu numerele de telefon alocate de SC R. SA şi SC R.C.S. R.D.S. SA chiar pentru locuinţa lor, astfel la verificările efectuate de funcţionarii bancari aveau posibilitatea să răspundă mincinos că sunt reprezentanţii SC C.C. SRL, SC A.C. SRL, SC L. SRL, SC R. SRL, sau SC H. SRL (vol. I, filele 96-133 şi vol. III, filele 33 şi 35).

Totodată, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locaţia din Craiova, zona Selgross, unde înainte de a fugi din ţară au locuit soţii B., au fost găsite copii xerox de pe cărţile de identitate ale unora dintre învinuiţi, adeverinţe de salariu - în alb, necompletate şi documente de achitare a unor e bancare în numele învinuiţilor (vol. I, filele 30-36 şi 77-94).

De asemenea, din comunicarea A.N.A.F. - D. G.F.P. Dolj, a rezultat că B.S.C. nu a avut nici un fel de venituri declarate în perioada 2004 - 2007, iar B.I. a avut în anul 2006 venituri totale de 6.183 lei, respectiv 8.854 în anul 2007 (vol. III, fila 47), ceea ce confirmă faptul că adeverinţele de salariu în baza cărora cei doi au luat credite nu reflectau realitatea, fiind false.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în baza art. 323 C. proc. pen. au fost audiaţi inculpaţii, cu excepţia inculpatei B.S.C., care nu a putut fi audiată întrucât s-a sustras.

Sub aspectul laturii civile s-au constituit părţi civile SC B.C.R. A. SA împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G. şi E.O.S. K.S.I Romania împotriva inculpaţilor D.H., V.M.G., D.A., V.S.F., P.E.M., T.D.M., D.G., I. (fostă G.) M. şi B.M.

De asemenea, s-a constituit parte civilă SC B.C.R. SA împotriva inculpaţilor B.I., P.I. şi M.M., SC K.I. SRL împotriva inculpatului Idita Nicoale, SC B.P. SA împotriva inculpatului B. Marinel şi SC E.M. împotriva inculpaţilor B.S.C., D.H., T.M.D., L.E.D., B. (B.) C., V.S.F., E.M., D.C., P.C., B.S., M.C.C., M.R. şi O.M.

Pe parcursul procesului penal inculpaţii B.I., B.S.C., D.H. şi I.N. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în atâtea infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. câte fapte au fost, aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu după cum urmează:

- pentru inculpatul B.I. din infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpata B.S.C. din infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals în formă continuată prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul I.N., din infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul D.H., din infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M. din infr. de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. în final cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. - din infr. de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. în infr. de înşelăciune în formă Continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând întreg materialul probator administrat pe parcursul procesului penal respectiv declaraţii ale inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor (cu excepţia inculpaţilor B.I. şi D.H.), dosarele de credit bancar, raportul de expertiză grafică, adresele privind constituirea de parte civilă în procesul penal, declaraţiile martorilor, răspunsul de la D.G.F.P. Dolj, adresa A.N.A.F. nr. 456 din 21 iulie 2008 privind situaţia veniturilor inculpaţilor B.I. şi B.S.C., în perioada 2004-2007, adresa cu nr. 27318 din 28 mai 2008 a I.T.M. Dolj, procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi înscrisuri tribunalul a apreciat că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu este reală, inculpaţii săvârşind cu vinovăţie faptele astfel cum au fost menţionate anterior.

Susţinerile inculpaţilor B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. în sensul că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de înşelăciune deoarece nu au acţionat cu scopul de a prejudicia instituţiile de credit, ci de a-i ajuta pe soţii B. şi nu au oprit banii împrumutaţi, aceştia fiind daţi soţilor B. nu au putut fi reţinute deoarece fiecare inculpat a avut cunoştinţă că foloseşte adeverinţe false şi că induce banca în eroare, determinând-o să încheie un contract de credit pe care altfel nu l-ar fi încheiat, iar împrejurarea că foloasele materiale obţinute nu au fost dobândite de ei, ci de soţii B., a fost apreciată ca irelevantă sub aspectul existenţei infracţiunii şi a interesat doar operaţiunile de individualizare a pedepselor.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de către fiecare, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii B.I., B.S.C., D.H. şi I.N. şi admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Astfel, solicitarea inculpaţilor ca în locul formei continuate a infracţiunii să se reţină atâtea infracţiuni câte fapte au existat respectiv câte contracte de credite s-au încheiat nu a putut fi acceptată, deoarece cei patru inculpaţi au comis faptele în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale fiind irelevant pentru existenţa infracţiunii continuate că unele fapte au fost săvârşite în calitate de autori, iar altele în calitate de instigatori.

De asemenea, a fost apreciată ca irelevantă împrejurarea că unii din ceilalţi inculpaţi răspund pentru forma simplă a infracţiunilor, deoarece aceştia au comis o singură faptă faţă de cei patru inculpaţi care au comis un număr mult mai mare de fapte.

Împrejurarea că cei patru inculpaţi au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (având imaginea de ansamblu a activităţii ulterioare ce o vor desfăşura, prin acte de executare separate) decurge din acelaşi mod de operare, din unitatea de timp, de loc, din condiţiile şi împrejurările în care s-au comis toate faptele, acestea fiind săvârşite în acelaşi mod respectiv atragerea celorlalţi inculpaţi cu promisiunea că vor fi angajaţi, falsificarea adeverinţelor de salarii şi uneori a contractelor de muncă, însoţirea inculpaţilor la sediile unităţilor bancare şi preluarea banilor după ridicarea de către aceştia de la bancă.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inc. B.I. şi B.S.C., tribunalul a apreciat că în mod greşit aceştia au fost trimişi în judecată pentru două infracţiuni distincte de înşelăciune, una comisă în calitate de autori, iar alta în calitate de instigatori, deoarece autoratul - ca formă a participaţiei penale - absoarbe instigarea.

Aceleaşi considerente justifică şi reţinerea unei singure infracţiuni de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu reţinerea a două infracţiuni respectiv uz de fals şi instigare la uz de fals cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, atâta timp cât toate faptele de înşelăciune au fost comise cu prilejul încheierii contractelor de credite, în mod eronat nu s-au reţinut şi alin. (3) al infracţiunii prev. de art. 215 C. pen.

În mod greşit în sarcina inculpaţilor nu s-a reţinut şi comiterea infracţiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deşi aceştia au falsificat carnetele de muncă ale lui D.C. şi I.N., acte care reprezintă înscrisuri oficiale.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că activitatea inculpaţilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, împreună cu D.H. şi I.N., activitatea acestora de a contracta câte două credite fiecare şi de a instiga ceilalţi inculpaţi să ia un număr de 41 de credite cu prejudiciu mai mare de 200.000 lei, de falsificare a adeverinţelor de salariaţi ale acestora, de folosire a adeverinţelor false şi de instigare a celorlalţi inculpaţi de folosire a adeverinţelor false precum şi de falsificare a cărţilor de muncă a numiţilor D.C. şi I.N. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin urmare, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul B.I. din infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpata B.S.C. din infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals în formă continuată prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a mai apreciat că şi activitatea infracţională a lui I.N. care a contractat un credit la BRD şi i-a instigat pe inculpaţii M.M., D.A., V.S.F., V.I.D., V.M.G., D.G., L.E.D., D.C., B.S., M.C.C., M.N. să contracteze credite la diferite instituţii bancare cu un prejudiciu mai mare de 200.000 lei întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. deoarece, pe e o parte autoratul absoarbe instigarea, iar pe de altă parte trebuie reţinut şi alin. (3) deoarece inducerea în eroare a fost comisă cu prilejul încheierii unor contracte de credit.

Prin urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul I.N., din infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În cazul inculpatului D.H. se impune, pentru aceleaşi considerente, schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de înşelăciune în sensul reţinerii şi alin. (3) al infracţiunii prev. de art. 215 C. pen., fără însă a se reţine şi alin. (5) al acestei infracţiuni, deoarece prejudiciul cauzat de inculpat prin creditele luate personal şi prin instigarea inculpaţilor P.I., G.M. şi B. (B.) C. nu depăşeşte 200.000 lei.

Tot în cazul acestuia, se impune însă reţinerea formei continuate reglementate de art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de uz de fals, deoarece acesta a luat un număr de 3 credite, folosind adeverinţe false, la B.C.R. şi SC R.B. SA.

Pentru aceste considerente, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul D.H., din infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile infr. de constituie a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. infracţiunile fiind comise cu prilejul încheierii contractelor de credit, trebuia reţinut şi alin. (3) al infracţiunii prev. de art. 215 C. pen.

De aceea, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M. din infr. de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. în final cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. - din infr. de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. în infr. de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa a procedat la individualizarea pedepselor la care vor fi condamnaţi inculpaţii pentru fiecare din infracţiunile săvârşite, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, pentru inculpaţii B.I. şi B.S.C. ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de forma continuată a infracţiunilor, de împrejurarea că aceştia au fost principalii vinovaţi de comiterea infracţiunilor instigând pe ceilalţi inculpaţi la comiterea faptelor, de numărul mare de credite contractate respectiv 45, de prejudiciul foarte mare cauzat de peste 9 mld lei la nivelul anului 2005, de faptul că au fost singurii beneficiari ai întregii activităţi infracţionale, precum şi de persoana acestora, ambii fiind infractori primari, instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.; 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen.

Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborate cu art. 215 alin. (5) C. pen., a interzis ambilor inculpaţi ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborate cu art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 a interzis ambilor inculpaţi ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. fiecare dintre inculpaţii B.I. şi B.S.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a interzis inculpaţilor ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, a făcut aplicarea art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

În cazul inculpaţilor I.N. şi D.H., alături de criteriile reţinute şi în cazul celorlalţi doi inculpaţi respectiv gravitatea deosebită a faptelor, modul de operare şi celelalte elemente, tribunalul a apreciat că se impune reţinerea împrejurării că aceştia au cauzat un prejudiciu mult mai mic (chiar dacă peste 2 mld lei), că nu au beneficiat de banii obţinuţi din înşelarea instituţiilor bancare, aceştia revenind soţilor B. şi că sunt infractori primari, motiv pentru care tribunalul va dispune condamnarea lor după cum urmează:

În baza art. 7 pct. 1 din legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la 215 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul I.N. va execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a interzis inculpatului, în final, ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.en, pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 pct. 1 din legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.H., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu alic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu alic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul D.H. va execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, în final, ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În privinţa celorlalţi inculpaţi respectiv B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. tribunalul a reţinut că aceştia sunt infractori primari, neavând antecedente penale, că au recunoscut săvârşirea faptelor, că nu au participat la întreaga activitate infracţională,că prejudiciile cauzate sunt relativ mici şi că nu au acţionat cu scopul de a prejudicia instituţiile bancare, ci de a-i ajuta pe soţii B., având reprezentarea că banii împrumutaţi vor fi restituiţi.

În consecinţă, a dispus condamnarea acestora după cum urmează:

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. va condamnă pe inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M. la pedepsele de 1 ani şi 9 luni închisoare fiecare.

În baza art. 291 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpaţii la pedepsele de 2 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. fiecare dintre inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M. va execută pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., va interzice fiecărui inculpat ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.en, pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. la pedepsele de 2 ani închisoare fiecare.

În baza art. 291 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) şi art. 80 C. pen. a condamnat inculpaţii la pedepsele de 2 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. fiecare dintre inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis fiecărui inculpat ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.en, pe toată durata executării pedepsei principale.

Tribunalul a mai constatat că în cauză, în privinţa tuturor acestor inculpaţi sunt îndeplinite condiţiile art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată, în sensul că pedepsele rezultante sunt închisoarea de cel mult 2 ani, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior, iar faţă de lipsa antecedentelor penale şi celelalte circumstanţe personale ale fiecăruia se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

În consecinţă, pentru inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 9 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării şi a pedepsei, accesorii aplicate fiecărui inculpat constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia fiecărui inculpat asupra prevederilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate.

De asemenea, pentru inculpaţii M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G., în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a desus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I. durata arestării preventive de la 29 decembrie 2009 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 septembrie 2008 la 25 iunie 2009.

În baza art. 88 C. pen. a desus din pedeapsa aplicată inculpatului D.H. durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 septembrie 2008 la 25 iunie 2009.

Sub aspectul laturii civile tribunalul a apreciat că acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. A. SA - Sucursala Dolj împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G. şi acţiunea civilă formulată de E.O.S. K.S.I Romania împotriva inculpaţilor D.H., V.M.G., D.A., V.S.F., P.E.M., T.D.M., D.G., I. (fostă G.) M. şi B.M. sunt neîntemeiate.

Astfel, tribunalul a constata că pentru aceleaşi creanţe decurgând din credite contractate la SC B.C.R. SA nu se pot constitui două părţi civile respectiv atât asiguratorul, cât şi cesionarul deoarece fie creanţa a fost asigurată şi atunci asiguratorul se subrogă în drepturile SC B.C.R. SA, iar aceasta nu mai poate cesiona creanţa, fie SC B.C.R. SA a cesionat creanţa şi atunci E.O.S. K.S.I România trebuie să încaseze suma asigurată de la SC B.C.R. SA Asigurări şi nu de la inculpaţi.

În plus, tribunalul a apreciat că niciuna din acţiuni nu a fost dovedită, deoarece SC B.C.R. SA nu a depus contractul de asigurare cu SC B.C.R. SA şi dovada că a plătit suma asigurată, iar SC E.O.S. K.S.I Romania nu a depus contractul de cesiune de creanţă şi nu a făcut dovada notificării cesiunii conform art. 1391 şi 1402-1404 C. civ. (prin notificare sau prin înscrierea în arhiva electronică de garanţii mobiliare), astfel că cesiunea nu este opozabilă terţilor inclusiv debitorilor, în speţă inculpaţii.

Pentru aceste motive a respins acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. A. SA - Sucursala Dolj împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G. ca neîntemeiată şi a respins acţiunea civilă formulată de E.O.S. K.S.I Romania împotriva inculpaţilor D.H., V.M.G., D.A., V.S.F., P.E.M., T.D.M., D.G., I. (fostă G.) M. şi B.M. ca neîntemeiată.

În privinţa aceloraşi persoane, persoana vătămată SC B.C.R. SA nu s-a constituit parte civilă astfel că instanţa a luat act că SC B.C.R. SA nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor D.H., T.D.M., V.S.F., O.M., I.G.M., M.C., B. (B.) C., D.A., B.M., P.E.M., I. (fostă G.) M. şi D.G.

De asemenea, instanţa a luat act că SC B.C.R. SA nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei B.S.C. învederând că creanţa a fost cesionată către D.D.M. E. A.G., dar şi că această din urmă societate, deşi legal citată, nu s-a constituit la rândul său parte civilă.

Tribunalul a apreciat că acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. SA împotriva inculpaţilor B.I., P.I. şi M.M. este întemeiată, având în vedere dispoz. art. 969 C. civ. şi 1072-1073 C. civ. şi faptul că aceştia nu au restituit sumele luate prin contracte de credit la care se adaugă dobânda curentă, dobânda restantă şi comisioane restante, conform contractului de credit încheiat.

În consecinţă, a admis acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. SA împotriva inculpaţilor B.I., P.I. şi M.M. şi:

A obligat inculpatul B.I. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA suma de 8.554,59 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda curentă, dobânda restantă şi comisioane restante, conform contractului de credit încheiat

A obligat inculpatul P.I. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA suma de 26006,69 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda curentă şi dobânda restantă, conform contractului de credit încheiat

A obligat inculpatul M.M. să plătească părţii civile SC B.C.R. SA suma de 18.337,56 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda curentă şi dobânda restantă, conform contractului de credit încheiat.

Instanţa a luat act că SC B.R.D. G.S.G. SA nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului I.N., creanţa fiind cesionată către SC K.I. SRL prin SC K. SA.

Tribunalul a admis acţiunea civilă formulată de SC K.I. SRL prin SC K. SA împotriva inculpatului I.N. şi a obligat inculpatul I.N. să plătească părţii civile de SC K.I. SRL prin SC K. SA suma de 4.257,20 lei cu titlu de despăgubiri la care s-a adăugat dobânda restantă şi penalităţi de întârziere, conform contractului de credit încheiat, având în vedere că pe de o parte această parte civilă şi-a dovedit pretenţiile respectiv a depus contractul de cesiune de creanţă şi dovada notificării cesiunii către inculpat conform art. 1391 şi 1402-1404 C. civ., iar pe de altă parte inculpatul nu a restituit suma luată prin contractul de credit la care se adaugă dobânda restantă şi penalităţi de întârziere.

Instanţa a luat act că SC B.P. SA nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului T.M.D.

Tribunalul a apreciat că acţiunea civilă formulată de SC B.P. SA împotriva inculpatului B. Marinel este întemeiată, având în vedere dispoz. art. 969 C. civ. şi 1072-1073 C. civ. şi faptul că acesta nu a restituit suma luată prin contractul de credit.

În consecinţă, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B.P. SA împotriva inculpatului B.M. şi a obligat pe inculpatul B.M. să plătească părţii civile SC B.P. SA suma de 8.963,59 lei cu titlu de despăgubiri.

Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă E.M. împotriva inculpaţilor M.R. şi O.M. ca nefondată, deoarece contractele de credit încheiate cu aceste două persoane nu fac obiectul acestei cauze neexistând un proces penal care să vizeze cele două contracte încheiate, prezenta cauză vizând alte 45 contracte de credit.

De asemenea, a luat act că partea civilă E.M. nu se mai constituie parte civilă împotriva inculpaţilor B.I., M.N., I.I., V.I.D., M.M., D.A., I. (fostă G.) M. şi B.M.

Tribunalul a mai apreciat că acţiunea civilă formulată de partea civilă E.M. împotriva inculpaţilor B.S.C., D.H., T.M.D., L.E.D., B. (B.) C., V.S.F., E.M., D.C., P.C., B.S. şi M.C.C. este întemeiată, având în vedere dispoz. art. 969 C. civ. şi 1072-1073 C. civ. şi faptul că aceştia nu au restituit sumele luate prin contracte de credit la care se adaugă dobânda datorată (la care se adaugă dobânda zilnică), dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

În consecinţă, a obligat pe inculpata B.S.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 9.239,08 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată (la care se adaugă dobânda zilnică), dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul D.H. să plătească părţii civile E.M. suma de 3.722,85 euro cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane datorate, conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul T.M.D. să plătească părţii civile E.M. suma de 14.011,58 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul L.E.D. să plătească părţii civile E.M. suma de 21.733,03 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere datorate (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul B. (B.) C. să plătească părţii civile E.M. suma de 22.506,17 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul V.S.F. să plătească părţii civile E.M. suma de 14.986,65 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul E.M. să plătească părţii civile E.M. suma de 11.169,08 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată (la care se adaugă dobânda zilnică), dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul D.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 19.280,22 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul P.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 22.289,89 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

A obligat pe inculpatul B.S. să plătească părţii civile E.M. suma de 21.987,24 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat

A obligat pe inculpatul M.C.C. să plătească părţii civile E.M. suma de 15.845,68 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda datorată, dobândă de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioane conform contractului de credit încheiat.

2. Împotriva hotărârii amintite au formulat în termen legal apeluri inculpaţii B.I., B.S.C., I.N. şi D.H., solicitând achitarea, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu motivarea că probele administrate în cauză nu fac dovada existenţei grupului infracţional organizat.

De asemenea, inculpaţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la infracţiunile de înşelăciune, fals şi uz de fals, nefăcându-se dovada că aceştia au acţionat în baza unei rezoluţii unice, faptele reţinute în sarcină fiind comise la intervale apreciabile de timp şi în împrejurări diferite.

Totodată, s-a solicitat, ca efect al înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea de înşelăciune, în sensul excluderii agravantei prevăzute de alin. (5) al art. 215 C. pen., concomitent cu reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege şi schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., în raport cu circumstanţele personale şi conduita procesuală sinceră.

Inculpatul D.H. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu privire la fapta de înşelăciune, cu motivarea că acesta nu a cunoscut scopul grupării infracţionale, precum şi respingerea acţiunii civile, pentru lipsă de probe.

Inculpatul B.I., pe latură penală, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, cu privire la infracţiunea de uz de fals, pe considerentul că acestea se absoarbe în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., precum şi deducerea perioadei reţinerii şi arestării preventive executate în străinătate, în procedura extrădării, iar pe latură civilă reaprecierea întinderii despăgubirilor, în raport de propria contribuţie la săvârşirea faptelor.

Împotriva aceleiaşi sentinţe penale au mai declarat apel, în termen legal, şi inculpaţii V.I.D., M.C.C., T.M.D., E.M., M.R., M.N., M.M., P.I., V.S.F., O.M., I. (fostă G.) M. şi V.M.G., solicitând achitarea, sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, cu motivarea că aceştia nu au cunoscut natura activităţii infracţionale, intenţia lor fiind aceea de a-i ajuta pe soţii B.

În subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, precum şi respingerea acţiunilor civile ca neîntemeiate sau admiterea lor în parte, sub condiţia dovedirii prejudiciului, ţinând seama de contribuţia la săvârşirea faptelor, ca şi de împrejurarea că marea parte a creditelor au fost rambursate.

Inculpatul V.M.G. a criticat sentinţa primei instanţe şi din perspectiva greşitei sale obligări la plata onorariului de avocat din oficiu, asistenţa juridică în faţa primei instanţe fiind asigurată de un apărător ales.

De asemenea, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel şi inculpaţii B.C. şi T.D.M., solicitând reducerea pedepselor aplicate şi reţinerii dispoziţilor art. 74-76 C. pen., precum şi inculpatul L.E.D., care a susţinut că obligarea sa la plata de despăgubiri civile este disproporţionată, în raport de contribuţia minoră la săvârşirea faptelor.

În termen legal, împotriva aceleiaşi sentinţe penale a declarat apel şi partea civilă Reiffeisen Bank S.A., solicitând admiterea acţiunii civile faţă de inculpaţii M.R. şi O.M., prin obligarea acestora la plata de despăgubiri civile, reprezentând credit contractat şi nerambursat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, Curtea a constatat că, pe latură penală, prima instanţă a stabilit în mod cod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, dosarele de credit bancar, raportul de expertiză grafică, adresele de constituire ca parte civilă, declaraţiile martorilor, adresele D.G.F.P. Dolj, adresa A.N.A.F. din 21 iulie 2008 privind situaţia veniturilor inculpaţilor B.I. şi B.S.C., aferente perioadei 2004-2007, adresa nr. 27318/28 mai 2008 a I.T.M. Dolj, procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi celelalte înscrisuri, făcând dovada existentei infracţiunilor descrise prin în rechizitoriu şi vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea acestora.

Prin urmare, toţi aceşti inculpaţi au avut reprezentarea inducerii în eroare a instituţiilor de credit, determinând încheierea unor contracte pe care băncile nu le-ar fi încheiat în alte condiţii, iar împrejurarea că foloasele materiale obţinute nu au fost dobândite de aceşti inculpaţi, ci de soţii B., este irelevantă sub aspectul angajării răspunderii penale.

În ceea ce priveşte existenţa infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen., apărările inculpatului D.H. sunt, la rândul lor neîntemeiate, de vreme ce acesta a acţionat în înţelegere cu soţii B., contribuind la inducerea în eroare a părţilor civile, prin falsificarea diferitelor documente şi atribuirea unei calităţi nereale, aceea de director general, inclusiv cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu băncile.

În aceeaşi ordine de idei, apărările inculpaţilor D.H., I.N., B.S.C. şi B.I., privind neîndeplinirea condiţiilor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sunt nefondate, probele administrate în cauză făcând dovada certă a apartenenţei acestora la un grup infracţional organizat.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, constituie „grup infracţional organizat” grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Potrivit textului de lege, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale, rezultă că asocierea în vederea unor infracţiuni grave, definită de art. 2 din Legea nr. 39/2003, ca şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., presupune o existenţă independentă, cu o durată de timp şi o anumită organizare a activităţii infracţionale, fără ca aceasta să implice o organizare în cele mai mici detalii, reguli bine determinate sau o ierarhie precisă în cadrul grupului.

Esenţial este ca o astfel de grupare infracţională să se distingă de simpla participaţie penală, care presupune doar legătura psihică a mai multor persoane, în vederea săvârşirii de infracţiuni, legătură care, în plan subiectiv, poate fi una spontană sau premeditată, putând include o anumită întindere în timp sau activităţi de pregătire.

În împrejurările expuse, grupul infracţional organizat, definit de Legea nr. 39/2003, în mod asemănător celui prevăzut art. 323 C. pen., poate presupune o anumită ierarhie, anumite reguli de funcţionare, o anumită repartizare a rolurilor membrilor săi, bazate pe încrederea şi cunoaşterea reciprocă, menite a asigura îndeplinirea obiectivelor propuse, fără a fi necesară însă existenţa unei discipline interne formale sau activităţi programabile în cele mai mici detalii, deoarece modalitatea de acţiune a grupului poate fi supusă unor schimbări, adaptate realităţilor cotidiene.

Pe de altă parte, dimensiunea grupului infracţional poate fi una mai restrânsă ori mai extinsă, astfel încât nu este necesar ca persoanele implicate în activităţile infracţionale să fi militat în cadrul asociaţiei şi nici măcar să cunoască toţi membrii grupului, fiind suficient ca ele să-şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Această concluzie este susţinută atât prin doctrina şi practica judiciară, cât şi prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., de vreme de constituie infracţiune simpla aderare sau sprijinire, sub orice formă a unui astfel de grup, distinct de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat (în acest sens, a se vedea C. pen. comentat, vol. II, Partea specială, Editura Hamangiu, 2008, pag. 999 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a doua penală, Decizia nr. 210/1996, în Revista de drept penal nr. 4/1996, pag. 143 si Revista de Drept penal, Studii şi practică judiciară 1994-2006, Ediţie îngrijită de George Antoniu, Editura Hamangiu, 2006, pag.163).

Luând în considerare toate aceste premise, Curtea a constatat că existenţa grupului infracţional organizat, în alcătuirea căruia intră inculpaţii de faţă, nu poate fi contestată, între aceştia existând relaţii de rudenie, prietenie sau afinitate, iar legătura cu restul inculpaţilor fiind asigurată în mod constant prin diferiţi interpuşi, existând un plan de acţiune minuţios pregătit, un mod de operare identic şi o structură a grupului, bine conturată în timp.

În cadrul acestuia grup infracţional organizat s-a evidenţiat că soţii B., ca principali beneficiari ai creditelor, organizatori ai activităţii infracţionale şi intermediari în relaţia cu funcţionarii bancari, cei doi inculpaţi coordonând activitatea celorlalţi participanţi atraşi în obţinerea de credite şi asigurându-şi reuşita acţiunilor întreprinse, prin intermediul altor doi inculpaţi, I.N. şi D.H., însărcinaţi cu recrutarea persoanelor manipulabile şi chiar obţinerea de împrumuturi în nume personal.

Faptul că cei patru inculpaţi au fost omniprezenţi cu ocazia săvârşirii infracţiunilor, având o participare mai mult sau mai puţin vizibilă, denotă premeditarea activităţii ilicite, de o manieră mult mai elaborată decât simpla participaţie penală, inducerea în eroare a unităţilor bancare respectând acelaşi mod de operare, prin punerea la dispoziţie de documente fictive, emise de un număr restrâns de societăţi comerciale, controlate de soţii B.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de către fiecare inculpat, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii B.I., B.S.C., D.H. şi I.N. şi că, în mod concomitent, se impune admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Astfel, solicitarea inculpaţilor de a fi reţinut concursul de infracţiuni în locul formei continuate a înşelăciunii, nu poate fi primită, întrucât cei patru inculpaţi au comis faptele în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în vederea atingerii unui unic obiectiv, printr-un mod de operare identic, fiind irelevant, pentru existenţa infracţiunii continuate, că unele fapte au fost săvârşite în calitate de autori, iar altele în calitate de instigatori, în împrejurări deosebite, faţă de instituţii bancare diferite şi prin atragerea altor participanţi.

În acelaşi context, este irelevantă şi împrejurarea că restul inculpaţilor răspund pentru forma simplă a infracţiunii de înşelăciune, deoarece unii dintre aceştia au comis o singură faptă, în timp ce inculpaţi B.I., B.S.C., I.N. şi D.H. au comis un număr mult mai mare de fapte, reţinerea formei continuate a infracţiunii justificându-se în virtutea acestui aspect.

Aşadar, împrejurarea că inculpaţii B.I., B.S.C., I.N. şi D.H. au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (având imaginea de ansamblu a activităţii ulterioare ce o vor desfăşura, prin acte de executare diferite) decurge din acelaşi mod de operare, din unitatea de timp, de loc, din condiţiile şi împrejurările în care s-au comis toate faptele, acestea fiind săvârşite în acelaşi mod, respectiv prin atragerea celorlalţi inculpaţi, sub promisiunea că vor fi angajaţi, prin falsificarea adeverinţelor de salarii şi uneori a contractelor de muncă, prin însoţirea inculpaţilor la sediile unităţilor bancare şi, în final, prin preluarea banilor, după ridicarea de către aceştia de la bancă.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii B.I. şi B.S.C., Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic tribunalul a reţinut că aceştia au fost trimişi în mod greşit în judecată pentru două infracţiuni distincte de înşelăciune, una comisă în calitate de autori, iar alta în calitate de instigatori, deoarece autoratul ca formă principală a participaţiei penale absoarbe instigarea.

Prin urmare, este corectă reţinerea faţă de aceştia doar a formei autoratului, în raport cu infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, cu excluderea instigării, deoarece activităţile comise în diferite forme de participaţie penală nu pot fi scindate.

De altfel, aceleaşi considerente expuse mai sus justifică şi reţinerea unei singure infracţiuni de uz de fals, în formă continuată, în modalitatea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi nu reţinerea a două infracţiuni, respectiv uz de fals şi instigare la uz de fals, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeaşi ordine de idei, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi B.I. şi B.S.C. este corectă şi reţinerea infracţiunii de uz de fals, în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece utilizarea înscrisurilor false s-a realizat şi într-o modalitate încrucişată, în sensul că fiecare inculpat a folosit nu doar propriile înscrisuri falsificate, ci şi înscrisurile falsificate de celălalt inculpat, precum în cazul faptelor descrise la pct. 1 şi 2.

Astfel, adeverinţa de salariu folosită de inculpatul B.I. la obţinerea creditului în sumă de 9.085 lei de la B.C.R. Sucursala Dolj a fost falsificată de inculpata B.S.C., în timp ce adeverinţa folosită de inculpat în obţinerea creditului de 18.870 Chf, contractat de la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa Nouă, a fost falsificată de aceeaşi inculpată.

În acelaşi mod a procedat şi inculpata B.S.C., una din adeverinţele de salariu false folosite în obţinerea creditului contractat de la SC B.C.R. SA. - Sucursala Dolj fiind întocmită de la data de 09 martie 2005 de către inculpatul B.I., în numele SC C.C. SRL Craiova.

De asemenea, în cazul obţinerii celorlalte credite, s-a constatat că nu întotdeauna cei doi inculpaţi au utilizat propriile înscrisuri falsificate, unele dintre documente fiind încredinţate altor persoane spre folosire.

Din aceeaşi perspectivă a infracţiunilor de fals, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi şi comiterea infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece aceştia au falsificat carnetele de muncă aparţinând numiţilor D.C. şi I.N., documentele respective fiind asimilate înscrisurilor oficiale, conform art. 150 alin. (2) C. pen.

De asemenea, din perspectiva corectei încadrări juridice a faptelor, reţinerea alin. (3) al art. 215 C. pen. se justifică în raport de toate infracţiunile deduse judecăţii, având în vedere că faptele de înşelăciune au fost comise cu prilejul încheierii contractelor de credite.

Tot astfel, reţinerea formei continuate prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. în raport cu infracţiunile de fals şi uz de fals se justifică faţă de toţi acei inculpaţi care au plăsmuit sau utilizat documente false, cunoscut caracterul fictiv al acestora, o astfel de împrejurare agravantă făcând ca termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale de 7 ani şi 6 luni să nu se fi împlinit, modul său de calcul raportându-se la data ultimului act material.

Astfel, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina soţilor B., ultimele actele materiale au fost săvârşite la datele de 11 iunie 2006 şi 27 iulie 2006, cu prilejul împrumuturilor contractate de inculpaţii M.M. şi M.N., pe când în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, activitatea infracţională se întinde până la data de 30 noiembrie 2006, cu ocazia ultimului credit contractat de inculpatul B.I., cu ajutorul soţiei sale B.S.C.

Tot astfel, în cazul inculpatului D.H., ultimul act material ce intră în alcătuirea infracţiunii de uz de fals are ca dată 06 septembrie 2005, moment la care acesta a contractat împrumutul de la SC R.B. SA - Agenţia Craioviţa Nouă, în sumă de 5000 euro, folosindu-se de o adeverinţă falsă emisă de soţii B., în numele SC C.C. SRL Craiova, la care acesta nu era angajat.

De asemenea, în cazul acestui inculpat, infracţiunea de fals decurge din emiterea fictivă a unor documente în numele SC H. SRL, la care era angajat efectiv, ca şi din semnarea unor adeverinţe de salariat în calitate nereală de director general, la solicitarea soţilor B., aceste documente fiind folosite fără drept de către alţi inculpaţi, iar ultimele actele materiale fiind îndeplinite la datele de 26 august 2005, 20 septembrie 2005 şi 21 septembrie 2005, cu prilejul contractării împrumuturilor de către inculpaţii P.I. şi I.G.M.

În cazul celorlalţi inculpaţi, termenele speciale de prescripţie a răspunderii penale se calculează cu începere de la data comiterii faptelor sau de la data ultimului act material al infracţiunilor de fals, uz de fals şi înşelăciune, aceste termene nefiind împlinite la data pronunţării prezentei decizii, faţă de nici unul dintre inculpaţii deduşi judecăţii şi pentru nici una din faptele ce li reţin în sarcină.

Nu în ultimul rând, activitatea infracţională a inculpatului I.N., care a contractat un împrumut la B.R.D. şi care a instigat pe inculpaţii M.M., D.A., V.S.F., V.I.D., V.M.G., D.G., L.E.D., D.C., B.S., M.C.C., M.N. să contracteze credite la diferite instituţii bancare, fapt ce a avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu mai mare de 200.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., deoarece, ca şi in cazul inculpaţilor B., autoratul, ca formă principală de participaţie penală, absoarbe instigarea, iar reţinerea alin. (3) al art. 215 C. pen. este determinată de inducerea în eroare a unităţilor bancare, cu prilejul încheierii contractelor de credit.

De asemenea, în cazul inculpatului D.H., schimbarea încadrării juridice a faptei, cât priveşte infracţiunea de înşelăciune, prin reţinerea alin. (3) al art. 215 C. pen., dar cu excluderea alineatului 5 al acestei infracţiuni, a fost în mod corect dispusă, deoarece prejudiciul cauzat de inculpat prin creditele obţinute personal, ca şi prin instigarea inculpaţilor P.I., G.M. şi B. (B.) C. nu depăşeşte 200.000 lei.

Pe de altă parte însă, contrar opiniei apărării, în cazul acestui inculpat, reţinerea formei continuate, reglementate de art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, este justificată prin faptul că acesta a contractat un număr de 3 credite, folosind adeverinţe false, în relaţia cu B.C.R. şi SC R.B. SA.

Referitor la inculpaţii B.S., M.N., P.C., D.C., L.E.D., E.M., I.I., V.I.D., T.D.M., V.M.G., P.I., M.R., O.M., I.G.M., M.C.C., M.M., T.M.D., B.C. (fostă B.), D.A., B.M., V.S.F., P.E.M., I. (fostă G.) M., D.G. infracţiunile fiind comise cu prilejul încheierii contractelor de credit, reţinerea de către prima instanţă a alin. (3) al infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. este legală şi temeinică, pentru aceleaşi considerente expuse mai sus.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, Curtea a constatat ca nefondate criticile apelanţilor, întinderea considerabilă a prejudiciului, modalitatea comiterii faptelor şi caracterul premeditat al acesteia, relevat prin mijloacele frauduloase folosite şi numărul ridicat al participanţilor, pledând pentru menţinerea cuantumului pedepselor şi modalităţii lor de executare, mai cu seamă că elementele ce caracterizează persoana autorilor nu pot estompa pericolul ridicat al faptelor.

Nu au putut fi avute în vedere nici elemente cum ar fi situaţia familială a apelanţilor, starea lor de sănătate şi contribuţia efectivă la săvârşirea faptelor, câtă vreme aceştia au acţionat prin eforturi conjugate, iar reuşita acţiunii concepute de soţii B. nu ar fi fost posibilă fără contribuţia determinantă a celorlalţi inculpaţi, rolul fiecărui participant în întreaga activitate infracţională justificând aplicarea unor pedepse cu închisoare, în cuantumul stabilit, în contextul proliferării infracţiunilor economice de fraudă, prin care se aduce o gravă perturbare relaţiilor de natură financiar-bancară.

De altfel, aceste elemente au fost avute în vedere de către prima instanţă, care a înţeles să reducă pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege, dând o maximă eficienţă prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., astfel încât o dublă aplicare a acestor dispoziţii ar face ca scopul preventiv şi educativ consacrat de art. 52 C. pen. să nu mai poată fi atins.

Mai mult, în orice operaţiune de individualizare a pedepselor, se au în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar în condiţiile de faţă, recunoaşterea formală a faptelor de către inculpaţi, într-o modalitate menită a le crea un tratament judiciar favorabil, nu este de natură să exprime conştientizarea urmărilor produse, aspect dovedit de faptul că marea parte a prejudiciului nu a fost acoperit.

Aşadar, criticile aduse sub acest aspect nu pot atrage modificarea sentinţei atacate, mai ales că şi reţinerea de către prima instanţă a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu este susţinută de suficiente elemente probatorii, conduita inculpaţilor anterioară săvârşirii faptelor reflectând o stare de normalitate, nicidecum un comportament diferit de cel al omului obişnuit.

Sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile a cauzei, criticile inculpaţilor au fost apreciate ca neîntemeiate, acţiunea civilă formulată de SC B.C.R. SA. împotriva inculpaţilor B.I., P.I. şi M.M. fiind în mod corect admisă, având în vedere dispoziţiile art. 969 şi art. 1072-1073 C. civ. anterior, precum şi faptul că aceştia nu au restituit sumele obţinute prin contractele de credit, la care se adaugă dobânda curentă, dobânda restantă şi comisioane restante, conform convenţiei încheiate.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că inculpaţii B.I. şi M.M. au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile în raport de propria contribuţie la săvârşirea faptelor, iar susţinerile inculpatului P.I., privind greşita stabilire a întinderii despăgubirilor, nu se verifică din punct de vedere probator, în condiţiile în care chitanţele depuse la dosar nu corespund numărului creditului contractat, ci au ca obiect un alt împrumut.

În cazul apelantului inculpat P.I., Curtea a mai constatat, totodată, că existenţa debitului este confirmată atât în cursul urmăririi penale (vol. 1 dup, fila 197), cât şi prin relaţiile comunicate primei instanţe (vol. 6, fila 66) şi instanţei de apel (vol. 5, fila 152), obligarea acestuia la plata de despăgubiri către instituţia bancară iniţială fiind justificată, faţă de situaţia juridică existentă la momentul pronunţării hotărârii.

De altfel, după cum se poate lesne observa, în cazul acestui inculpat, cesiunea de creanţă în favoarea SC K.I. SRL. a intervenit ulterior momentului procesual amintit, nefăcând decât să consfinţească o creanţă certă, stabilită în favoarea cedentului SC B.C.R. SA.

În aceeaşi ordine de idei, obligarea inculpatului B.I. la plata de despăgubiri civile nu s-a realizat decât în raport cu această parte civilă, nu şi în raport de Reiffeisen Bank, instituţie faţă de care creditul a fost stins (vol. 4, fila 134; vol. 5, fila 140).

Mai mult, suma acordată părţii civile SC B.C.R. SA cu titlu de despăgubiri este inferioară celei solicitate, fiind deţinută în continuare, ca şi creanţă, de către această instituţie bancară (a se vedea dosarul instanţei de apel, vol. 4, fila 25 şi vol. 5, fila 152).

De asemenea, în mod corect a fost admisă acţiunea civilă formulată de SC K.I. SRL., prin SC K. SA, împotriva inculpatului I.N., prin obligarea acestuia la plata sumei de 4.257,20 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda restantă şi penalităţi de întârziere, conform contractului de credit încheiat, având în vedere că, pe de o parte, această parte civilă şi-a dovedit pretenţiile, prin depunerea contractul de cesiune de creanţă şi dovada notificării cesiunii către inculpat, conform art. 1391 şi art. 1402-1404 C. civ. anterior, iar pe de altă parte, că inculpatul nu a restituit suma obţinută prin contractul de credit, la care se adaugă dobânda restantă şi penalităţi de întârziere.

În cazul inculpatului M.M., Curtea a reţinut că acesta nu a criticat latura civilă a cauzei şi chiar dacă respectiva creanţă a fost cesionată, o astfel de împrejurare nu se răsfrânge asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, transmisiunea obligaţiei intervenind după pronunţarea sentinţei atacate.

Drept urmare, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către instituţia de credit iniţială este justificată, în raport cu situaţia juridică existentă la data pronunţării hotărârii, cesiunea de creanţă intervenind ulterior momentului procesual amintit şi nefăcând decât să consfinţească o creanţă certă, stabilită în favoarea cedentului.

De altfel, acest debit este confirmat în faza procesuală a apelului (vol. 5, fila 152), cu precizarea că el figura în situaţia scrisă comunicată primei instanţe de către SC B.C.R. SA. (vol. 6, fila 66).

Ca urmare, cesiunea de creanţă intervenită în favoarea SC K.I. SRL nu poate atrage modificarea hotărârii atacate, în raport cu situaţia existentă la momentul pronunţării sentinţei.

Pe latură civilă, Curtea a constatat, totodată, că acţiunea civilă formulată de partea civilă E.M. împotriva inculpaţilor B.S.C., D.H., T.M.D., L.E.D., B. (B.) C., V.S.F., E.M., D.C., P.C., B.S. şi M.C.C. a fost în mod corect admisă, avându-se în vedere dispoziţiile art. 969 şi art. 1072-1073 C. civ. anterior, ca şi împrejurarea că aceşti inculpaţi nu au restituit sumele obţinute cu titlu de credit, la care se adaugă dobânda datorată, căreia i se adaugă dobânda zilnică, dobânda de întârziere (la care se adaugă un factor zilnic) şi comisioanele calculate, conform contractului de credit încheiat.

În raport cu cele arătate mai sus, criticile acestor inculpaţi sunt neîntemeiate, obligarea lor la plata de despăgubiri civile justificându-se prin calitatea de debitori ai contractelor de credit, fiind irelevant faptul că, în cazul anumitor contracte, sumele obţinute ar fi fost remise soţilor B. sau că inculpaţii ar fi avut o contribuţie redusă la săvârşirea faptelor.

De altfel, existenţa debitelor este confirmată în cazul acestor inculpaţi prin relaţiile comunicate primei instanţe şi instanţei de apel, cu precizarea că în cazul inculpatei B.S.C. creanţa a fost vândută după pronunţarea sentinţei atacate (vol. 5, fila 140), fără ca acest fapt să poată afecta situaţia juridică avută în vedere la momentul pronunţării sentinţei. Mai mult, acest aspect nu formează obiect de critică în apelul inculpatei sau părţii civile.

În cazul inculpatului M.C.C., deşi relaţiile comunicate instanţei de apel relevă faptul că împrumutul acordat a fost rambursat în totalitate (vol. 4, fila 138; vol. 5, fila 142), o astfel de împrejurare nu poate atrage desfiinţarea parţială a sentinţei atacate, inculpatul înţelegând a-şi executa voluntar obligaţia consfinţită printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, achiesând astfel la pretenţiile civile formulate (în acest sens, a se vedea dosarul primei instanţe - vol. 2, fila 106; vol. 4, fila 324; vol. 6, fila 121).

În ceea ce priveşte criticile exprimate pe latură civilă de către inculpaţii V.I.D., I.M. şi M.N., Curtea le-a constatat ca fiind nefondate, creditele acordate acestora fiind cesionate (dosar instanţă, vol. 4, filele 135-138; vol. 5, fila 143), iar apelanţii nefiind obligaţi la plata de despăgubiri.

În cazul inculpaţilor T.M.D. şi V.S.F., Curtea a reţinut că aceştia nu au criticat latura civilă a cauzei şi chiar dacă aceste creanţe au fost cesionate, o astfel de împrejurare nu se răsfrânge asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, transmisiunea obligaţiei intervenind ulterior momentului pronunţării.

Drept urmare, obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile către instituţia bancara iniţială este justificată în raport cu situaţia existentă la data pronunţării hotărârii, cesiunea de creanţă intervenind ulterior momentului respectiv şi nefăcând decât să consfinţească o creanţă certă, stabilită în favoarea cedentului E.M. (vol. 4, filele 137-138; vol. 5, fila 142; vol. 4, filele 198-199).

În ceea ce priveşte criticile formulate de partea civilă E.M., acestea se dovedesc a fi nefondate, deoarece contractele de credit încheiate cu inculpaţii M.R. şi O.M. nu fac obiectul acestui dosar, neexistând, aşadar, un proces penal care să vizeze cele două contracte încheiate, prezenta cauză vizând alte 45 contracte de credit.

În sfârşit, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că obligarea de către prima instanţă a inculpatului V.M.G. la plata sumei de 400 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, este legală şi temeinică, acestuia fiindu-i desemnat un astfel de apărător, datorită absenţei avocatului ales la primele două termene de judecată.

În considerarea celor expuse, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penală nr. 189 din 30 mai 2012 a respins apelurile declarate de partea civilă E.M. şi de inculpaţii B.I., B.S.C., B.C., V.M.G., I.M., I.N., T.M.D., T.D.M., D.H., E.M., O.M., V.I.D., M.R., V.S.F., M.N., M.C.C., M.M., L.E.D., P.I. împotriva sentinţei penale nr. 292 din data de 16 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16384/63/2008, ca nefondate.

A dedus detenţia preventivă a inculpatei B.S.C. de la 17 mai 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatei.

A dedus detenţia preventivă pentru inculpatul B.I. de la 09 februarie 2009 la 27 februarie 2009 şi de la 29 octombrie 2009 la 07 aprilie 2011.

A obligat apelanţii inculpaţi O.M., B.C., V.M., E.M., I.M., M.R.,T.M.D., T.M.D., la plata sumei de 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile M.J.

A obligat pe inculpaţii apelanţi B.I., I.N., D.H., V.I.D., V.S., M.N., M.C.C., M.M., L.E.D., P.I. şi partea civilă apelantă E.M. la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe inculpata B.S.C. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 500 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat în termen legal recursuri inculpaţii B.S.C., D.H., I.N., B.I., V.I.D., V.S., M.C. şi E.M. dar şi recurenta partea civilă E.M.

Recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C. au adus critici de nelegalitate şi netemeinicie invocând mai multe cazuri de casare.

S-a apreciat într-o primă criticată avansată că s-a făcut o greşită aplicare a legii, în împrejurarea în care instanţa de apel deşi avea obligaţia de a audia inculpaţii şi de a le pune în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. - în cauză existând situaţia tranzitorie cu privire la incidenţa acestor dispoziţii - nu a procedat ca atare.

Se arată că pe calea prezentului recurs, cei doi recurenţi inculpaţi înţeleg să recunoască în întregime acuzaţiile ce le-au fost aduse şi solicită a beneficia de dispoziţiile de favoare ale art. 3201 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, se învederează că toate circumstanţele atenuante reţinute trebuie să rămână câştigate cauzei, întrucât nu au fost contestate.

În temeiul cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C. solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să acorde o mai mare eficienţă efectelor circumstanţelor atenuante reţinute în cauză în raport de situaţia concretă a cauzei cu acţiunea licită desfăşurată de inculpaţi de-a lungul timpului, cu conduita procesuală manifestată.

Se arată în acest sens că inculpaţii au fost urmăriţi internaţional în baza unor mandate de arestare preventivă emise în lipsă de către autorităţile române, perioadă de timp cât aceştia au fost arestaţi, respectiv durata cuprinsă între 9 februarie 2009 - 7 aprilie 2011 pentru inculpatul B.I. şi cea cuprinsă între 17 mai 2011 - prezent privitor la inculpata B.S.C., reprezentând în opinia apărării, o lecţie extrem de dură ce nu ar impune condamnări aspre care să ducă la dezmembrarea familiilor şi să limiteze drastic posibilităţile de reinserţie socială.

Fiind real că faptele prezintă o gravitate specifică infracţiunii de această natură, se subliniază că inculpaţii le-au recunoscut, au justificat comiterea lor printr-o serie de împrejurări personale extrem de dificile cu care s-au confruntat, precizând că au propus în permanenţă să înapoieze creditele bancare.

Fără a tăgădui gravitatea şi impactul negativ deosebit al faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi apărarea invocă modalitatea extrem de superficială în care au acţionat factorii bancari care au instrumentat cererile pentru acordarea creditelor, fără a întreprinde minime verificări în legătură cu legalitatea şi valabilitatea documentelor prezentate.

O altă critică adusă hotărârii pronunţate în cauză vizează comiterea unei grave erori de fapt în rezolvarea laturii civile a cauzei prin obligarea inculpaţilor la plata sumelor cu care băncile sau firmele de recuperare a creanţelor bancare s-au constituit parte civilă în cauză, fără efectuarea de probatorii, a unei expertize financiar contabile.

Se susţine, din această perspectivă că nici instanţa fondului, dar nici cea de prim control judiciar nu s-au preocupat pentru examinarea apărărilor formulate de inculpaţi sub aspectul laturii civile respingând criticile fără a prezenta argumente.

Prin prisma celor expuse, recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C. consideră că tratarea superficială a criticilor avansate şi în lipsa unor argumente probatorii temeinice echivalează cu o nepronunţare asupra acestei împrejurări esenţiale pentru cauză şi pentru apărarea lor, context în care invocă prevederile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Recurentul inculpat D.H. a susţinut în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, cât şi în cadrul dezbaterilor, greşita aplicare a legii cu referire la disp. art. 3201 C. proc. pen., reiterând criticile aduse în acest sens de recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C. şi învederând ca şi cei doi inculpaţi că înţelege să recunoască pe calea recursului de faţă, faptele reţinute în sarcina sa.

De asemenea, recurentul inculpat solicită instanţei de recurs reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în raport cu efectele circumstanţelor atenuante judiciare deja reţinute în cauză şi cărora cere a li se acorda o mai mare eficienţă juridică, invocând aspecte identice cu cele relevate de recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C.

Alte critici comune constau în comiterea unei grave erori de fapt în soluţionarea acţiunii civile a cauzei şi respectiv în nepronunţarea instanţelor asupra unor împrejurări esenţiale pentru cauză, recurentul inculpat D.H. invocând aceleaşi argumente.

Recurenta inculpată E.M. a solicitat în cuprinsul motivelor scrise de recurs, dar şi cu ocazia dezbaterii recursului, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 7 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru existenţa unui grup infracţional, în împrejurarea în care printre altele, nu a avut cunoştinţă de celelalte persoane racolate în scopul de a efectua împrumuturi la diverse bănci.

Recurenta inculpată susţine că a fost indusă în eroare, nu i-au fost prezentate documentele şi i s-au făcut promisiuni că va fi angajată în domeniul croitoriei, având experienţă.

În aprecierea inculpatei, nu se face vinovată de comiterea infracţiunii de înşelăciune, căci nu a acţionat în scopul de a prejudicia instituţiile de credit bancar, neavând minime cunoştinţe în acest domeniu şi nici nu a oprit vreo sumă din cea împrumutată.

În consecinţă, recurenta inculpată arată că nu a avut cunoştinţă de faptul că inculpaţii B.I. şi B.S.C. folosesc contracte, adeverinţe ori alte documente false, ceea ce determină, în opinia sa, şi concluzia că nici infracţiunea de uz de fals nu poate fi reţinută în sarcina sa.

În sprijinul soluţiei de achitare, recurenta inculpată E.M. invocă şi una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt prev.de art. 51 alin. (1), (2) C. pen.

Într-o teză subsidiară se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicată în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. cu consecinţa prev.de art. 76 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei se susţine că se impune respingerea acţiunii formulate de partea civilă E.M., pretenţiile avansate nefiind dovedite.

Recurentul inculpat I.N. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului și a dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei.

Recurenţii inculpaţi V.I.D., V.S., M.C. au invocat necesitatea reindividualizării judiciare a pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului şi a menţinerii modalităţii de executare, respectiv suspendarea condiţionată pentru V.I. şi V.S. şi în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev.de art. 74-76 C. pen. şi dispunerea aplicării art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen. pentru inculpaţii M.C.

Aceiaşi inculpaţi au apreciat că în mod prioritar s-ar impune constatarea că pentru infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată nu sunt întrunite elementele constitutive, soluţia corectă fiind aceea a achitării în sine, recurenta partea civilă E.M. a criticat decizia instanţei de prim control judiciar sub aspectul greşitei respingerii ca nefondat a apelului promovat în cauză, arătând că instanţa nu a motivat şi nu a justificat în fapt şi în drept lipsa contractelor de credit încheiate de inculpaţii O.M. şi M.R., în condiţiile în care prin plângerea penală SC R. B. SA se constituise parte civilă în faţa instanţei fondului inclusiv împotriva acestor inculpaţi, investind astfel instanţa de judecată cu cercetarea tuturor aspectelor legate de cele două contracte de credit şi depunând documente din care rezultă că cei doi inculpaţi au obţinut în mod fraudulos credite.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, conf. art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de cele două instanţe, în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, atât în faţa urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt constatate, în mod corect stabilindu-se că în cauză sunt întrunite cerinţele tragerii la răspundere penală a inculpaţilor pentru faptele ce au constituit obiectul judecăţii.

Dintr-o asemenea perspectivă, susţinerile recurenţilor inculpaţi E.M., V.I.D., V.S., M.C., potrivit cărora nu s-ar face vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - mcritici circumscrise cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în susţinerea că faptele lor nu întrunesc elementele constitutive- nu pot fi primite.

A rezultat din probatoriul cauzei că inculpaţii, contrar apărării formulate au avut, dincolo de orice îndoială, reprezentarea acţiunilor lor ilicite de inducere în eroare a instituţiilor de credit, prin folosirea unor adeverinţe ale căror caracter şi conţinut fals îl cunoşteau şi în situaţia în care veniturile lor nu le permiteau contractarea unor credite, neavând calitate de angajaţi.

Prin urmare, constatarea instanţelor cu referire la conduita ilicită a inculpaţilor în determinarea încheierii unor contracte pe care băncile nu le-ar fi încheiat în alte condiţii - este pe deplin justificată, iar aspectul că foloasele de ordin financiar rezultate nu au fost în beneficiul inculpaţilor nu prezintă vreo relevanţă în planul răspunderii penale a acestora.

A reieşit aşadar, în baza unui amplu şi fundamentat probatoriu, că în perioada 2005-2007 inculpatul B.I. și soţia sa B.S.C. şi I.N., împreună cu D.H. ce a aderat ulterior la gruparea constituită în scopuri ilicite au reuşit atât în nume personal, dar şi prin implicarea în acţiunea infracţională a celorlalţi inculpaţi din cauză, să prejudicieze instituţiile de credit bancar prin folosirea unor manopere frauduloase pe baza unor documente care nu reflectau realitatea, în concret, adeverinţe de venituri şi copii ale carnetelor de muncă falsificate, cauzând un prejudiciu de 964.011 lei.

Modalitatea concretă de operare a fost în mod corespunzător deţinută de către instanţe, în cuprinsul hotărârii pronunţate şi este reflectată în probele cauzei.

Dintr-o asemenea perspectivă, criticile avansate de recurentul inculpat I.N. cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt nefondate, în prezenta cauză fiind dovedit că s-a constituit un grup infracțional organizat al cărui lideri erau soţii B., cu atribuţii de coordonare dar şi principalii beneficiari ai creditelor obţinute fraudulos, în cadrul grupului operând, la un palier inferior, inculpaţii I.N. şi D.H. cu sarcinii în recrutarea persoanelor uşor de manipulat în derularea activităţii ilicite.

Prin urmare, este de necontestat caracterul premeditat, studiat, elaborat al activităţii infracţionale, ceea ce face distincţia între o asemenea grupare infracţională şi simpla participaţie penală.

Mai mult decât atât, în mod corect instanțele au constatat că între inculpaţii ce formau grupul infracţional existau relaţii de rudenie, prietenie sau afinitate, legătura cu restul inculpaţilor fiind realizată prin interpuşi, dar şi faptul că a existat un plan de acţiune pregătit, pus la punct în detaliu, un mod de operare constant şi că s-a conturat o reală structură a grupului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că o critică având caracter comun avansată de recurenţii inculpaţi s-a circumscris cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei în cazul recurenţilor inculpaţi B.I. şi B.S.C., D.H., I.N., V.I.D., V.S., M.C. şi E.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că pedepsele stabilite, în natura, cuantumul şi modalitatea lor de executare corespund exigenţelor art. 72 C. pen., asigurând îndeplinirea prevenţiei generale şi speciale, dar şi reinserţia socială a inculpaţilor.

Prin urmare, solicitările inculpaţilor de acordare a unei mai mari eficienţe în planul atenuării răspunderii penale a circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea lor nu sunt întemeiate, instanţa fondului procedând la o justă evaluare şi motivare a constatării împrejurării cu valoare de circumstanţe atenuante şi a efectelor lor în cadrul operaţiunii complexe de individualizare a pedepsei.

În fine, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenţii inculpaţi B.I. şi B.S.C. şi D.H. au invocat şi cazul de casare prev. art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. în sensul unei greşite aplicării a legii din perspectiva neaplicării dispoziţiilor de favoare ale art. 320¹ C. proc. pen. înfăţişând că, deşi instanţa de prim control judiciar ar fi trebuit să constate existenţa unei situaţii tranzitorii în raport cu aceste prevederi nu a procedat la reaudierea lor şi nu le-a pus în vedere aceste dispoziţii, şi astfel nu a luat act de poziţia lor procesuală, de recunoaştere integrală a acuzaţiilor aduse.

Examinând această critică în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, care au statuat că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

În adevăr, în prezenta cauză, primul termen de judecată cu procedură completă în situaţia tranzitorie specifică descrisă şi incidentă în cauză s-a produs în faţa instanţei de prim control judiciar, însă din examinarea actelor procedurale aflate la dosar nu reiese că inculpaţii şi-ar fi modificat poziţia procesuală manifestată de-a lungul procesului penal, în sensul de a solicita achitarea lor, susţinând că faptele lor nu întrunesc elementele constitutive.

De altfel, se impune a sublinia că prin exercitarea căii de atac a apelului inculpaţii au solicitat acelaşi lucru, anume, achitarea lor, fie ea totală, ori parţială.

La fel de semnificativ este şi aspectul că potrivit precizărilor făcute de recurenţii inculpaţi B.I., B.S.C., D.H., au solicitat ca pe calea recursurilor formulate să se ia act de conduita lor procesuală, astfel manifestată, în a li se acorda beneficiul dispoziţiilor de favoare ale art. 3201 C. proc. pen., în împrejurarea în care recunoaşterea acuzaţiilor s-a produs după pronunţarea deciziei de către instanţa de apel.

Solicitarea inculpaților nu poate fi primită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea următoarelor considerente:

Prin adoptarea de către legiuitor a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. - noua instituţie de drept procesual penal - judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei este evidentă intenţia de a acorda o compensație constând în reducerea cuantumului pedepsei - doar inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor şi, în consecinţă, a facilitat o desfăşurare mai eficientă şi în condiţii de deplină celeritate a procesului penal, prin solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Aplicarea acestor dispoziţii procesual penale însă cu valenţă de drept substanţial în planul atenuării răspunderii penale, este condiţionată de recunoaşterea faptelor reţinute în actul de sesizare, judecata în cazul acestei proceduri simplificate realizându-se pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introduse prin Legea nr. 202/2010, art. 18 pct. 43 au un caracter inedit în peisajul procedural român, conturând o procedură specială de judecată care derogă de la procedura de drept comun, eliminând în fapt cercetarea judecătorească tipică şi oferind premisele necesare garantării celerităţii procesului penal.

Prin prisma celor înfăţişate în raport cu natura, conţinutul şi efectele acestei noi instituţii de drept procesual penal, este evident că în cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu identifică nici un element care să facă îndreptăţită solicitarea recurenţilor inculpaţi în a li se aplica dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Dincolo de aspectul că primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 fusese cu mult depăşit la data sesizării Înaltei Curţi cu soluţionarea recursurilor promovate, un aspect esenţial pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl ia în seamă este acela al conduitei procesuale manifestate de inculpaţi de-a lungul procesului penal.

A concluziona în sens contrar ar echivala cu înfrângerea voită a legiuitorului în a lipsi de conţinut instituţia procedurii simplificate a judecăţii în cazul necunoaşterii vinovăţiei.

În consecinţă, criticile aduse cu referire la greşita aplicate a legii sunt lipsite de fundament.

În ceea ce priveşte criticile aduse de către inculpaţi referitor la modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi acestea sunt nefondate, obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile către partea civilă fiind pe deplin justificată.

Nici criticile aduse de recurenta parte civilă E.M. nu pot fi primite motivat de faptul că situaţia inculpaţilor M. şi O.M. nu este identică cu a celorlalţi inculpaţi, cele două contracte de credit încheiate de cei doi cu banca nu au constituit obiectul cercetării în prezenta cauză şi neexistând o acţiune penală exercitată nu se poate invoca întrunirea cerinţelor răspunderii civile.

În virtutea considerentelor înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S.C., D.H., I.N., B.I., V.I.D., V.S., M.C. şi E.M. şi de partea civilă E.M.

Va deduce detenţia preventivă a inculpatei B.S.C. de la 17 mai 2011 la 8 noiembrie 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S.C., D.H., I.N., B.I., V.I.D., V.S., M.C. şi E.M. şi de partea civilă E.M. împotriva Deciziei penale nr. 189 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce detenţia preventivă a inculpatei B.S.C. de la 17 mai 2011 la 8 noiembrie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi B.S.C., B.I. şi D.H., la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.N., V.I.D., V.S., M.C. şi E.M. la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă E.M. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii O.M. şi M.R. în sumă de câte 300 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3433/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3650/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 3649/2012. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3649/2012. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs