ICCJ. Decizia nr. 38/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 38/2013

Dosar nr. 5773/86/2012

Şedinţa publică din 9 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din 12 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosar nr. 5773/86/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., formulată de inculpatul S.M.L., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., şi cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), raportat la art. 99 alin. (3) C. pen., formulată de inculpatul B.C.D., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2), raportat la art. 99 alin. (3) C. pen.

În consecinţă inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează:

1. S.M.L. (fiul lui D. şi M.) la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., cu raportare la art. 80 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. (parte vătămată fiind C.C.).

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 25 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.M.L.

2. B.C.D. (fiul lui G. şi l.) la:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), raportat la art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (parte vătămată fiind C.C.).

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, cu începere de la împlinirea vârstei de 18 ani.

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare,pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g), raportat la art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (parte vătămată fiind C.C.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente şi, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul B.C.D. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 26 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.D.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., faţă de inculpatul B.C.D. s-a dispus confiscarea sumei de 400 lei (contravaloarea telefonului mobil sustras şi pentru care partea vătămată C.C. a renunţat la constituirea de parte civilă).

S-a constatat disjunsă latura civilă a cauzei.

În fapt s-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 25 martie 2012, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au fost sesizaţi de către organele de poliţie judiciară a I.P.J. Suceava cu privire la faptul că, în dimineaţa aceleaşi zile, pe raza comunei Dărmăneşti, numitul C.C., din satul Măritei, a fost agresat de către persoane necunoscute, iar în urma acestei agresiuni a suferit leziuni grave, fiind internat de urgenţă la Spitalul judeţean S.l.N. Suceava.

Din datele de anchetă s-a stabilit că, în noaptea de 24/25 martie 2012, atât cei doi inculpaţi, cât şi victima C.C. s-au aflat în incinta unui local (fostă cofetărie din localitate) unde consumau cu toţii băuturi alcoolice. La un moment dat, între inculpatul minor B.C.D. şi B. (C.C.) s-a iscat o altercaţie verbală ce a degenerat uşor, cei doi s-au împins fără însă a se lovi în vreun fel. Trebuie precizat faptul că atât cei doi inculpaţi, cât şi victima au consumat pe parcursul şederii în acel local o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice. în jurul orelor 04:00, inculpaţii au părăsit localul sus-amintit, iar în timp ce se deplasau în direcţia terenului de fotbal, B.C.D., care nu a uitat ce s-a întâmplat în local, a dorit să se răzbune pe C.C. şi să-i aplice totodată o corecţie fizică. în acest sens, i-a propus lui S.M.L. să îl aştepte pe C. pe terenul de fotbal, mai exact în apropierea vestiarului, pentru a-l bate, fără însă a-i da alte detalii. Deşi aparent S.M.L. nu a avut nicio implicare în conflictul celor doi, a fost de acord fără rezerve cu propunerea prietenului său, astfel că au aşteptat victima împreună în faţa vestiarului de fotbal. împreună cu cei doi inculpaţi se afla şi numitul N.l.M., care a asistat la discuţia lor, însă nu a participat în vreun fel la aceasta, aflându-se pur şi simplu întâmplător în preajma celor doi. Nu după mult timp, în zonă şi-a făcut apariţia C.C., ce se deplasa spre locuinţa sa prin dreptul terenului de fotbal, unde era o scurtătură în drumul său spre casă. în timp ce victima vorbea la telefon cu mama sa, C.M., inculpatul S.M.L. i-a aplicat o puternică lovitură cu antebraţul drept în zona feţei. Urmare a acestei lovituri, victima s-a prăbuşit la pământ şi a scăpat telefonul din mână. Fără însă a-i adresa vreun cuvânt, cei doi inculpaţi au început să o lovească cu sălbăticie, aplicându-i o multitudine de lovituri cu picioarele la nivelul întregului corp şi al capului. Conform declaraţiei lui S.M.L., i-au aplicat acestuia un număr de 15-20 de lovituri. Luată prin surprindere şi aflată în imposibilitate fizică de a se apăra în vreun fel, victima Ie-a cerut celor doi să fie lăsată în pace, adresându-li-se „Staţi! Ce v-am făcut?";.

În toată această perioadă de timp, numitul N.l.M. se afla în spatele vestiarului de fotbal pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, nu i-a văzut pe inculpaţi cum l-au agresat pe C.C., însă a auzit loviturile aplicate de aceştia.

Văzând că nu se mai poate ridica de jos, inculpaţii au abandonat victima în iarbă şi împreună cu N. au alergat în direcţia locuinţelor lor până în dreptul unei tribune de fotbal. După plecarea lui N., B.C. i-a arătat lui S. un telefon mobil marca L., spunându-i că i-a căzut lui B. în timpul altercaţiei şi că l-a luat el. Nu după mult timp, B.C. i-a spus lui S. să se întoarcă din nou pentru a-l mai lovi de câteva ori pe B., astfel că s-au întors, „l-au mai lovit de câteva ori"; cu picioarele peste cap şi corp. în cele din urmă inculpaţii s-au despărţit, deplasându-se fiecare la domiciliul său, lăsând victima în stare de agonie.

Conform raportului de constatare medico-legală din 05 aprilie 2012 întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, cu hematom subdural fronto-temporo parietal stâng ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, edem cerebral difuz, fractură piramidă nazală şi maxilar drept, fractură cominutivă perete inferior orbită dreaptă, plagă contuză frontală stângă. Leziunile au necesitat pentru vindecare un nr. de 54-55 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, intervenţia chirurgicală impunându-se de urgenţă pentru salvarea acesteia.

S-a reţinut că situaţia de fapt expusă se coroborează cu următoarele mijloace de probă: proces verbale de sesizare din oficiu (f. 1, 2), proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferente (f. 3-28), procese verbale de examinare criminalistică (f. 32-39, 40-43, 44-53), concluzii provizorii medico-legale şi raport de expertiză medico-legală (f. 54, 57), declaraţii victimă C.C. (f. 58), declaraţii martori (f. 64-65, 68-71, 72-73, 74-77, 78-80, 81-83, 84-87), declaraţii inculpaţi S.M.L. (f. 94-96) şi B.C. (f. 115, 116-118, 138-139), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 137, 139).

Inculpaţii au solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., cerere admisă de către instanţă.

În cursul judecăţii au fost depuse la dosar: ancheta socială cu privire la inculpatul minor B.C.D., întocmită de Primăria Comunei Dărmăneşti, judeţ Suceava, caracterizare privind persoana aceluiaşi inculpat minor întocmită de fosta dirigintă a acestuia din cadrul Colegiului Tehnic A.I.C. - profesor M.C., raport de constatare medico-legală din 18 mai 2012 întocmit de S.M.L. Suceava potrivit căruia victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, cu hematom subdural fronto-temporo parietal stâng ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, edem cerebral difuz, fractură piramidă nazală şi maxilar drept, fractură cominutivă perete inferior orbită dreaptă, plagă contuză frontală stângă. Leziunile au necesitat pentru vindecare un nr. de 54-55 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, intervenţia chirurgicală impunându-se de urgenţă pentru salvarea acesteia, referat de evaluare inculpat minor B.C.D. din 11 iunie 2012, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, caracterizare privind pe inculpatul S.M.L., întocmită de directorul Şcolii din comuna Dărmăneşti, judeţ Suceava, şi fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor emise de I.P.J. Suceava.

În cauză s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor: Spitalul Judeţean de Urgenţă S.l.N. Suceava - cu suma de 8214,16 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.C. în perioada internării - 25 martie 2012 - 11 aprilie 2012 - Secţia Neurochirurgie, precum şi partea vătămată C.C., cu suma de 2000 euro - daune materiale, reprezentând cheltuieli necesare vindecării, şi 8000 euro - daune morale. Aceasta din urmă a declarat, la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012, că nu mai solicită contravaloarea telefonului sustras.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere şi regret a faptelor din partea inculpaţilor date în faţa instanţei de judecată, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt mai sus-expusă.

În drept, fapta inculpatului S.M.L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (constând în aceea că, la data de 25 martie 2012, orele 04:00, într-un loc public şi cu intenţie, împreună cu inculpatul B.C.D., a exercitat acte violente şi de mare intensitate asupra victimei C.C., aplicându-i multiple lovituri de picioare la nivelul întregului corp şi, în special, în zona capului, care i-au cauzat leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare un număr de 54-55 zile de îngrijiri medicale, iar viaţa acesteia a fost pusă în primejdie).

Faptele inculpatului minor B.C.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. raportat la art. 99 alin. (3) C. pen. (constând în aceea că la data de 25 martie 2012, orele 04:00, într-un loc public şi cu intenţie, împreună cu inculpatul S.M.L., a exercitat acte violente şi de mare intensitate asupra victimei C.C., aplicându-i multiple lovituri de picioare la nivelul întregului corp şi, în special, în zona capului, care i-au cauzat leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare un număr de 54-55 zile de îngrijiri medicale, iar viaţa acesteia a fost pusă în primejdie), precum şi ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen., raportat la art. 99 alin. (3) C. pen. (constând în aceea că la aceeaşi dată, după comiterea agresiunii, şi-a însuşit pe nedrept telefonul victimei, ce i-a căzut acesteia în timpul agresiunii).

Dată fiind modalitatea de desfăşurare a agresiunii: multiple lovituri cu picioarele, victima fiind căzută la pământ, loviturile fiind aplicate de către cei doi inculpaţi atât asupra corpului cât şi asupra capului ei, coroborate cu leziunile suferite în această zonă - traumatism cranio-cerebral grav, hematom subdural fronto-temporo parietal stâng ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, edem cerebral difuz, fractură piramidă nazală şi maxilar drept, fractură cominutivă perete inferior orbită dreaptă, plagă contuză frontală stângă, care nu pot fi produse decât prin aplicarea de lovituri repetate, leziunile vizând multiple zone de la cap - frunte, nas, gură, cutie craniană, cu consecinţe foarte grave - chiar în lipsa intenţiei directe de a omorî victima, a fost prezentă în mintea şi voinţa celor doi inculpaţi intenţia indirectă în acest sens. Ei au adoptat o atitudine de indiferenţă faţă de acest rezultat, lovind în mod repetat victima căzută la pământ, cu picioarele, în neştire în zona corpului şi a capului, timp de aproximativ 10 minute în prima etapă, după care s-au întors şi au lovit victima în aceeaşi manieră pentru încă aproximativ 5 minute, după care au lăsat-o în şanţ, noapte fiind, fără să le pese de consecinţele grave ale faptelor lor. Victima a fost salvată în cele din urmă doar de intervenţia chirurgicală craniană, la care a fost supusă imediat ce a fost transportată la spital, după ce în prealabil fusese găsită de o vecină care i-a anunţat familia.

Date fiind aceste argumente, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M.L., major la data săvârşirii faptei, instanţa a avut în vedere aplicabilitatea disp. art. 320¹ C. proc. pen., incidenţa circumstanţei agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. - săvârşirea faptei de un major împreună cu un minor - iar pe de altă parte a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - comportarea sinceră în cursul procesului penal. Acesta a adoptat o atitudine de recunoaştere a faptei încă din faza de urmărire penală, dând detalii ample şi sincere cu privire la contribuţia sa şi a inculpatului minor B.C.D. la săvârşirea agresiunii asupra victimei C.C. cât şi cu privire la sustragerea telefonului mobil. Deşi lipsit de antecedente penale, a fost sancţionat administrativ de organele de urmărire penală pentru fapte de furt calificat şi loviri sau alte violenţe, astfel că instanţa nu a reţinut în favoarea sa şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul B.C.D., minor la data săvârşirii faptei, date fiind limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite (1 an şi 8 luni - 4 ani şi 2 luni închisoare/1 - 5 ani închisoare), instanţa a stabilit în sarcina acestuia o pedeapsă spre maximul special, în concret 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fără reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea sa. Aceasta întrucât, deşi minor la data săvârşirii faptei, lui i-a aparţinut iniţiativa de a agresa victima, hotărâre infracţională comunicată celui major care a fost de acord, agresiune ce a fost precedată din partea inculpatului minor de o atitudine agresivo - şicanatoare la adresa victimei, căreia aceasta nu a răspuns, evitând orice conflict cu inculpatul.

Tot inculpatul minor este cel care, după ce cei doi au bătut zdravăn victima şi au părăsit locul incidentului, deşi aceasta era în stare gravă (fiind lovită cu picioarele timp de circa 10 minute de către ambii inculpaţi la nivelul corpului şi capului), fără nici un sentiment de milă/compasiune, a propus inculpatului major a se întoarce pentru a mai lovi victima, ceea ce cei doi au şi făcut (aceasta fiind lovită a doua repriză pentru încă aproximativ 5 minute, în aceeaşi manieră agresivă).

Deşi săvârşise o faptă gravă, prejudiciabilă asupra vieţii persoanei, integrităţii fizice şi psihice a acesteia, inculpatul minor nu a avut nicio reţinere în a profita de aceste condiţii de el provocate şi a-i sustrage telefonul mobil căzut cu ocazia agresiunii.

În cursul procesului a adoptat o atitudine parţial nesinceră cu privire la infracţiunea de tentativă de omor, încercând să contureze o contribuţie majoră a inculpatului S.M.L. şi o minimalizare a contribuţiei proprii, fiind atent la detalii în darea declaraţiei (zona corpului lovită - doar corpul, nu capul, numărul loviturilor aplicate -redus, după versiunea proprie) care să atenueze răspunderea sa penală sau să ducă chiar la o schimbare de încadrare juridică favorabilă, şi total nesinceră cu privire la infracţiunea de furt calificat, negând-o în mod constant, pentru ca în final, în faţa instanţei, cu singurul scop de a profita de reducerea limitelor de pedeapsă, să recunoască în cele din urmă total şi necondiţionat faptele săvârşite.

Deşi lipsit de antecedente penale, în decursul anilor 2009 - 2012 a fost sancţionat administrativ de către organele de urmărire penală pentru fapte de furt calificat şi loviri sau alte violenţe, fiind scos de sub urmărire penală în mod constant pentru lipsa de pericol social concret al unei infracţiuni (clemenţă din partea organului de anchetă penală), ceea ce denotă o îndeletnicire a inculpatului în activităţi ilicite de agresiune asupra persoanei şi sustragere de bunuri, îndeletnicire ce a progresat sub aspectul periculozităţii şi gravităţii faptelor.

Însuşi consilierul de probaţiune, în referatul de anchetă întocmit cu privire la persoana sa, remarcă creşterea progresivă a gravităţii faptelor, slaba capacitate de anticipare a consecinţelor lor negative, comiterea infracţiunilor sub influenta băuturilor alcoolice.

Împotriva acestei sentinţa au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 94 din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de inculpatul B.C.D., a fost desfiinţează în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

A fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului, şi repuse în individualitate lor.

Inculpatul B.C.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. raportat la art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen., raportat la art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (în loc de 1 an şi 6 luni închisoare).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre în sarcina inculpatului B.C.D. în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, în regim privativ de libertate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.L., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, durata arestării preventive de la data 12 septembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor S.M.L. şi B.C.D.

Inculpatul S.M.L. a fost obligat pe la plata către stat a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului, dispunându-se ca suma de 75 lei, reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatatului B.C.D., să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

S-a reţinut că inculpaţii apelanţi au comis faptele (pe care dealtfel le-au recunoscut, beneficiind de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., dar care rezultă în mod indubitabil şi din analiza probelor administrate, amplu evidenţiate în motivarea tribunalului) în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Astfel, prima instanţă a arătat, în considerentele sentinţei, că fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior între inculpatul minor şi victimă, prin luarea prealabilă a deciziei de a se răzbuna pentru o pretinsă ofensă suportată de către cel dintâi, prin aplicarea unei multitudini de lovituri cu picioarele, în mod concertat, de către ambii inculpaţi, în două reprize, şi care au vizat cu predilecţie o zonă anatomică vitală (zona capului). Aceste acte agresive au fost de o mare intensitate, producând consecinţe grave (printre altele, traumatism cranio-cerebral grav, hematom subdural fronto-temporo parietal stâng ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă). La toate acestea se adaugă atitudinea inculpaţilor imediat după săvârşirea faptei - abandonarea victimei în şanţ, pe timp de noapte, fiind găsită de o vecină, care a anunţat familia.

Între momentul luării rezoluţiei infracţionale şi cel al punerii în aplicare a acesteia a existat o perioadă suficientă de timp pentru a reflecta, conştient, asupra posibilelor consecinţe cu potenţial letal ale respectivelor acte agresive.

Aşadar, chiar dacă aceştia nu au urmărit moartea victimei, au acceptat posibilitatea survenirii ei, forma de vinovăţie în comiterea faptei fiind cea a intenţiei indirecte.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicată inculpatului major S.M.L., curtea a apreciat că a fost just şi proporţional individualizat, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Comportamentul său sincer pe parcursul întregului proces penal a fost valorificat de către instanţa de fond, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (greşită fiind însă aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în loc de cele ale art. 76 alin. (2) C. pen., nelegalitate care însă nu poate fi corectată în calea de atac formulată de inculpat, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei acestuia).

O reducere mai accentuată a sancţiunii, prin reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante judiciare ori prin acordarea unei eficiente sporite celei anterior arătate nu se impune în cauză, date fiind împrejurările comiterii faptei, amplu expuse de către prima instanţă.

Cât priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aceasta nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la limita de pedeapsă aplicată pentru fapta comisă.

Executarea în regim privativ de libertate a sancţiunii şi în cuantumul stabilit este singura de natură a determina atingerea scopului ei educaţiv-preventiv şi a produce o schimbare a comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea lui faţă de valorile sociale şi morale pe care le negase prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.

Suspendarea sub supraveghere a executării, în baza aceloraşi argumente, nu se justifică a fi dispusă.

Relativ la inculpatul B.C.D., s-a reţinut că acesta a comis faptele în perioada minorităţii, când se presupune că discernământul său era încă în formare. Chiar dacă motivele invocate de către prima instanţă în argumentarea stabilirii cuantumului pedepselor lui aplicate sunt temeinice în ceea ce priveşte faptul că nu se justifică reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare, curtea a apreciat că reducerea cuantumului acestora este justificată, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată şi suficientă pentru a-l determina pe acesta să-şi alinieze conduita socială la normele de comportament unanim acceptate.

Împotriva acestei decizii inculpaţii B.C.D. şi S.M.L. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepselor principale prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile declarate în raport cu motivul de casare invocat cât şi în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.

În cauză însă inculpaţii au comis o infracţiune de o gravitate extremă, fapta lor aducând atingere relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane, constând în aceea că, la 25 martie 2012, orele 04.00, într-un loc public şi cu intenţie,au exercitat acte violente şi de mare intensitate asupra victimei C.C., aplicându-i multiple lovituri de picioare la nivelul întregului corp şi, în special, în zona capului, victima suferind un traumatism cranio-cerebral grav, hematom subdural fronto-temporo parietal stâng ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, edem cerebral difuz, fractură piramidă nazală şi maxilar drept, fractură cominutivă perete inferior orbită dreaptă, plagă contuză frontală stângă, leziunile punând în primejdie viaţa victimei şi necesitând pentru vindecare un număr de 54-55 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, trebuie avută în vedere atitudinea inculpaţilor de indiferenţă, după ce au lovit victima în 2 etape, au lăsat-o în şanţ, pe timp de noapte, fără să le pese de consecinţele grave ale faptelor lor, aceasta fiind salvată în cele din urmă doar de intervenţia chirurgicală a medicilor din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă S.l.N. Suceava.

De asemenea, nu trebuie neglijată atitudinea inculpatul minor B.C.D., care a sustras telefonul mobil al victimei în timp ce aceasta era la pământ, dând dovadă de nepăsare şi de lipsă de orice respect faţă de persoana a cărei viaţă era în pericol.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen., nu este o obligaţie a instanţei, ci aceasta este lăsată la latitudinea instanţei de judecată care, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, îşi formează convingerea dacă, în raport de persoana comdamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, doar pronunţarea condamnării chiar fără executarea pedepsei constituie un avertisment pentru acesta.

Nu trebuie neglijat faptul că inculpatul S.M.L., deşi nu are antecedente penale, a fost sancţionat administrativ de organele de urmărire penală pentru fapte de furt calificat şi loviri sau alte violenţe, iar inculpatul B.C.D.,în cursul procesului, a adoptat o atitudine parţial nesinceră cu privire la infracţiunea de tentativă de omor, încercând să contureze o contribuţie majoră a inculpatului S.M.L. şi o minimalizare a contribuţiei proprii.

Faţă de considerentele ce precedă, Înalta Curte constată că numai executarea pedepselor în mediul penitenciar poate duce la atingerea scopurilor de prevenţie generală şi specială, de reeducare şi constrângere a inculpaţilor, o eventuală suspendarea a executării pedepselor nefiind oportună.

Avându-se în vedere şi faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi ogligati la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.D. şi S.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2012, la 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul B.C.D. şi de la 25 martie 2012, la 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul S.M.L.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3419/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 39/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 38/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs