ICCJ. Decizia nr. 3875/2012. Penal. Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3875/2012
Dosar nr. 348/108/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 89 din 23 februarie 2011 pronunţata de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 348/108/2008, s-au dispus următoarele:
I) în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat inculpatul S.E., cetăţean româno-german, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are 3 copii minori, studii medii, cu antecedente penale, arestat în altă cauză în Penitenciarul Timişoara, la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii în folosul propriu.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul S.E., la 10 (zece) luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 10 C. pen.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E., la 2 (doi) ani închisoare pentru instigare la infracţiunea de evaziune fiscală. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la 2(doi) ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E., la 5 (cinci) ani închisoare pentru instigare la infracţiunea de evaziune fiscală. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza II C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 291 teza II C. pen. şi art. 291 teza II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acest inculpat la 10 (zece) luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare rezultând de executat pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, în regim de detenţie şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului S.E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
II) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.V., cetăţean român, studii economice, ocupaţia contabil la SC E. SRL Arad, căsătorit, cu antecedente penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din două infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V. la 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acest inculpat, la 5 (cinci) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V. la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza II C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V. în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare rezultând pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului G.V. şi în baza art. 82 C. pen. stabileşte acestuia un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni.
A atras atenţia inculpatului G.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
III) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata I.M., cetăţean român, fără antecedente penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe această inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei penale, instanţa de fond a dispus următoarele:
A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad şi a obligat inculpaţii S.E. şi G.V. în solidar şi pe inculpatul S.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad să plătească acesteia suma de 827.024 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă Municipiul Arad.
A constatat că SC A.T.C. Cayman SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
A menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 12 noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 21 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând SC A.T.C.C.
A desfiinţat contractul de leasing nr. 5/2003 din 30 ianuarie 2003 având ca furnizor SC A.T.C. şi beneficiar (utilizator) pe SC B.A. SRL Arad şi anexele acestuia.
A desfiinţat contractul de leasing nr. 72004/2004 din 10 martie 2004 având ca furnizor SC A.T.C. şi beneficiar (utilizator) pe SC B.A. SRL Arad şi anexele acestuia.
A desfiinţat următoarele înscrisuri: factura (quittung) emisă de W.E. Germania la 29 august 2003 pentru suma de 2586 euro; factura (quittung) emisă de W.E. Germania la 21 august 2003 pentru suma de 5772 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 15 august 2003 pentru suma de 5772 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 14 august 2003 pentru suma de 10240 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 14 august 2003 pentru suma de 879 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 17 iunie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 aprilie 2003 pentru suma de 1089 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 aprilie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 12 martie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 noiembrie 2002 pentru suma de 1250 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 septembrie 2002 pentru suma de 2270 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 august 2002 pentru suma de 1250 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 11 iulie 2002 pentru suma de 2500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 26 iunie 2002 pentru suma de 4641,90 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 martie 2002 pentru suma de 1050 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 4 septembrie 2003 pentru suma de 285 euro.
De asemenea, instanţa de fond a dispus şi cu privire la cheltuielile judiciare, fiind obligat inculpatul S.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad să plătească statului suma de 12000 lei cheltuieli judiciare. A obligat inculpatul G.V. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Arad - ca instanţă de fond - a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad, nr. 21 D/P/2006, înregistrat la data de 12 februarie 2008, au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., constând în aceea că în perioada 2001 - 31 august 2003 a folosit în interes personal suma de 5.606.599.270 ROL care în fapt aparţinea SC B.A. SRL Arad pe care o administra, deşi nu creditase anterior firma cu aceşti bani; pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 2003 - martie 2004 a iniţiat şi constituit un grup ce nu este organizat în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, în vederea săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale; pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 25, 24 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 C. pen., constând în aceea că în datele de 30 ianuarie 2003 şi 10 martie 2004 l-a determinat cu intenţie pe inculpatul G.V., iar acesta a întocmit în fals contractele de leasing nr. 5/2003 respectiv nr. 72004/2004 ce au fost semnate în această formă de către sus-numitul în scopul majorării artificiale a valorii acestora, iar anterior datelor de 24 februarie 2003 şi 16 martie 2004, inculpatul S.E. a determinat-o în mod repetat, cu intenţie pe inculpata I.M. să folosească la autoritatea vamală cele două documente comerciale falsificate; pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, ambele cu aplic. art. 10 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 mod. şi rep. şi art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, ambele cu aplic. art. 10 C. pen., pct. II lit. a), constând în aceea că în perioada anilor 2003-2004 i-a determinat cu intenţie pe inculpatul G.V. şi pe numita C.S. (ce a acţionat fără vinovăţie) să înregistreze în contabilitatea SC B.A. SRL Arad, cele două contracte de leasing cu nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004, care conţineau valori nereale, în scopul majorării artificiale a cheltuielilor cu amortizările ale firmei, diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţelor contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004 şi 2005, rezultând în acest fel un prejudiciu de 247.903 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar stabilit prin procesul-verbal din 20 septembrie 2006; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 teza II C. pen. constând în aceea că în cursul anului 2003 a folosit (prezentat) contractul de leasing nr. 5/2003 la Curtea de Conturi Arad, cunoscând că este fals, în vederea împiedicării organelor de control să stabilească valoarea reală a investiţiilor efectuate de către concesionarul SC B.A. SRL Arad; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 teza II C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada 2003 - 2006, în mod repetat a folosit (prezentat) contractele de leasing nr. 5/2003 respectiv nr. 72004/2004 la Primăria Municipiului Arad, atât cu ocazia derulării cât şi la rezilierea contractului de concesiune nr. 20/2002, cunoscând că ele sunt false, în vederea inducerii în eroare a reprezentanţilor municipalităţii; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2005 - ianuarie 2006, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus şi menţinut în eroare comisia de negociere desemnată de Consiliul Local Arad cu prilejul rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002, prin prezentarea în oferta de reziliere a unor preţuri de achiziţie a aparatelor de parcări şi cititoarelor de monede mărite artificial faţă de valoarea lor reală plătită furnizorului W.E. Germania, cauzând o pagubă Primăriei Municipiului Arad în valoare totală de 505.568,5 euro; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, constând în aceea că în perioada ianuarie - mai 2006 a transferat din contul SC B.A. SRL Arad suma de 352.379 euro încasaţi de la Primăria Municipiului Arad în contul SC A.T.C.C., deschis la Banca I.T. - Sucursala Arad, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în scopul disimulării originii ilicite a acestor fonduri, închizându-se astfel circuitul financiar circular început în intervalul anilor 2003 - 2004; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. constând în aceea că subsecvent finalizării controlului Curţii de Conturi Arad din luna noiembrie 2003, l-a determinat uno ictu, cu intenţie pe inculpatul G.V. să întocmească în fals, la calculator, un număr de 16 chitanţe emise pe numele W.E. Germania în scopul evidenţierii în mod nereal a calităţii de creditor al SC B.A. SRL Arad şi implicit a evitării răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată constatată în raportul întocmit de Curtea de Conturi Arad, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni; inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 2003 - martie 2004 a iniţiat şi constituit un grup ce nu este organizat în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, în vederea săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în datele de 30 ianuarie 2003 şi 10 martie 2004 a întocmit în fals contractele de leasing nr. 5/2003 respectiv nr. 72004/2004 în scopul majorării artificiale a valorii acestora, ce au fost semnate în această formă de către inculpatul S.E.; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic. art. 10 C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2003 la instigarea învinuitului S.E. a înregistrat cu ştiinţă în contabilitatea SC B.A. SRL Arad, contractul de leasing nr. 5/2003 ce conţinea valori nereale, în scopul majorării artificiale a cheltuielilor cu amortizările ale firmei diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţelor contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004 şi 2005, rezultând în acest fel un prejudiciu de 247.903 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar stabilit prin procesul-verbal din 20 septembrie 2006; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 teza II C. pen. constând în aceea că în cursul anului 2003 a folosit (prezentat) contractul de leasing nr. 5/2003 la Curtea de Conturi Arad, cunoscând că este fals, în vederea împiedicării organelor de control să stabilească valoarea reală a investiţiilor efectuate de către concesionarul SC B.A. SRL Arad; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că ulterior finalizării controlului Curţii de Conturi Arad din luna noiembrie 2003, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals, la calculator, la instigarea inculpatului S.E., un număr de 16 chitanţe emise pe numele W.E. Germania în scopul evidenţierii în mod nereal a calităţii de creditor al SC B.A. SRL Arad şi implicit a evitării răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, a inculpatului S.E., constatată în raportul întocmit de Curtea de Conturi Arad, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni şi inculpata I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 2003 - martie 2004 a iniţiat şi constituit un grup ce nu este organizat în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, în vederea săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale; săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 C. pen. constând în aceea că anterior datelor de 24 februarie 2003 şi 16 martie 2004, la instigarea inculpatului S.E. la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit la autoritatea vamală cele două documente comerciale cunoscând că sunt falsificate toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Instanţa de fond a menţionat că, în cursul procesului penal, au fost invocate excepţii, după cum urmează:
1) inculpatul S.E., prin avocaţii săi, a invocat excepţia nulităţii absolute a actelor de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 6, art. 172 alin. (1) şi art. 300 C. proc. pen., şi excepţia nulităţii relative a actelor de urmărire penală efectuate întrucât lipseşte sesizarea organelor de urmărire penală, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror, şi că prin încheierea din 27 noiembrie 2008 Tribunalul Arad a respins aceste excepţii conform motivelor arătate în cuprinsul acesteia.
2) s-a invocat de către apărătorii inculpatului S.E. şi o excepţie de neconstituţionalitate respectiv a art. 6 alin. (1) şi 4 C. proc. pen., art. 70 alin. (2) C. proc. pen., art. 171 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 224 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. Prin încheierea din 22 ianuarie 2009 Tribunalul Arad a admis cererea şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, cu consecinţa suspendării judecării cauzei până la soluţionarea acestora. Curtea Constituţională prin Decizia nr. 647 din 28 aprilie 2009 a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi 4 C. proc. pen., art. 70 alin. (2) C. proc. pen., art. 171 alin. (1) şi art. 224 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., excepţii ridicate de inculpatul S.E.
De asemenea, instanţa de fond a menţionat unele aspecte legate de poziţia procesuală a inculpaţilor, după cum urmează:
1) în faza de urmărire penală, inculpatul S.E. a refuzat să dea declaraţii, nu a propus probe, arătând că va uza de acest drept în faţa instanţei. În faţa instanţei de fond, inculpatul S.E. a fost ascultat în prezenţa apărătorilor aleşi, cu privire la toate acuzaţiile aduse, prilej cu care acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că, în afara raporturilor profesionale de serviciu cu coinculpaţii din prezenta cauză, nu a avut nici o altă înţelegere privind instituirea unui grup infracţional organizat. De asemenea, a dat explicaţii cu privire la fiecare dintre infracţiunile de care este acuzat.
2) inculpatul G.V. a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării urmăririi penale şi prin declaraţiile sale a facilitat identificarea şi a altor fapte penale comise de persoanele implicate, urmând a se face faţă de acesta aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată. Aceeaşi atitudine procesuală a avut-o acest inculpat şi cu prilejul ascultării sale în faţa instanţei de fond.
3) inculpata I.M., în faza de urmărire penală a refuzat să dea declaraţii, nu a propus probe, arătând că va uza de acest drept în faţa instanţei. În faţa instanţei, cu ocazia ascultării în prezenţa apărătorului ales, inculpata I.M. a declarat că este nevinovată de acuzaţiile care i se aduc, nu a cunoscut că Înscrisurile prezentate la autoritatea vamală sunt false, acest aspect l-a aflat doar de la organele de anchetă şi nu a aderat la un grup organizat.
În final, din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv: declaraţii reprezentanţi autorităţi legale, martori, inculpaţi şi anume F.G., M.O., N.G., P.R.I., M.O., V.E., D.I., B.C., I.I., I.A.H., P.D., C.S.A.I., P.N., B.R., C.S., P.A.M., S.D., J.L., B.I., adrese Primăria Municipiului Arad, ANAF şi AFP Arad de constituire de părţi civile în cauză, procese-verbale de efectuare percheziţie domiciliară şi anexe, procese-verbale de percheziţii informatice şi CD-urile aferente, raport de expertiză criminalistică al IJP Arad, procese-verbale încheiate în baza informaţiilor primite de la autorităţile germane, rezoluţii şi ordonanţe de delegare a organelor de poliţie, procese-verbale de ridicare documente, documente depuse de inculpatul S.E., contract de concesiune parcări nr. 20/2002 împreună cu documentele privind câştigarea licitaţiei şi ofertă făcută de către SC B.A. SRL Arad, procese-verbale de reziliere a contractului de concesiune nr. 20/2002 din data de 13 ianuarie 2006 împreună cu oferta SC B.A. SRL şi expertiza întocmită de SC I.F. SRL Arad, documente privind constituirea SC B.A. SRL Arad şi A.T.C.C., procese-verbale de ridicare documente, contracte de leasing nr. 77/2002, 5/2003 şi 72004/2004 împreună cu documente în limba germană şi traducere legalizată privind achiziţiile de aparate de parcare şi cititoare de monede, raport de expertiză criminalistică, contract în limba germană în original din data de 22 februarie 2002 încheiat între W.E. Germania şi SC B.A. SRL Arad, chitanţe şi facturi în limba germană împreună cu proces verbal de ridicare, documente ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 07 iunie 2006 şi 26 iulie 2006, adrese Interpol şi răspunsuri, adrese către Consiliul Local Arad şi răspunsuri, adrese către bănci şi răspunsuri, constatarea Curţii de Conturi + anexe, constatarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Deva, partea I, constatarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Deva, partea II, documente în baza cărora Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză, expertize contabile judiciare şi extrajudiciare, cât şi nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în faţa instanţei şi anume - declaraţiile martorilor I.A.H., V.E., D.I., C.S., S.D., P.N., J.L.R., P.D., P.A.M., S.M., B.R., B.C., P.C., declaraţiile inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 septembrie 1997 inculpatul S.E. a înfiinţat firma A.T.C. (Cayman), societate înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele Cayman sub nr. 76670 din 26 septembrie 1997, deţinătorul înregistrat a 100 (una suta) părţi sociale conform contractului de societate şi actului de constituire a unei societăţi pe acţiuni fiind S.E., domiciliat în Aschaffenburg, Germania. Din procesul-verbal din 21 august 2007 privind corespondenţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad derulată în dosarul 44/D/P/2006 al DIICOT cu autorităţile din Germania prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal, rezultă că A.T.C. Cayman nu a avut deschisă vreo filială în Germania.
În data de 07 februarie 2001 inculpatul S.E. a înfiinţat SC B.A. SRL Arad, cu număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului X din 07 februarie 2001 şi Cod Unic de Înregistrare R Y, societate la care iniţial a deţinut calităţile de asociat unic şi administrator. Ulterior, prin act adiţional, la data de 20 octombrie 2004, conform certificatului de menţiuni al Oficiului Registrului Comerţului Arad nr. 9630 din 20 octombrie 2004 activitatea de administrare a firmei a fost preluată de martora C.S., inculpatul S.E. rămânând asociat unic în cadrul societăţii. Această societate l-a desemnat pe inculpatul G.V. în calitate de contabil, activitate care a prestat-o până la finalul anului 2003, când activitatea a fost preluată de martora C.S.
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad din data de 31 iulie 2001 s-a aprobat Caietul de sarcini şi instrucţiunile privind concesionarea prin licitaţie publică deschisă a activităţii de amenajare şi exploatare a parcărilor publice din municipiul Arad. Din conţinutul caietului de sarcini rezultă ca la încetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen, concesionarul este obligat să restituie concedentului bunurile de retur, inclusiv investiţiile realizate pe perioada concesiunii, în bună stare aşa cum au fost ele înregistrate în documentul de recepţie, în mod gratuit şi libere de sarcini.
În luna decembrie 2001 SC B.A. SRL Arad prin inculpatul S.E. a depus o ofertă privind concesionarea activităţii de amenajare şi exploatare a parcărilor publice din municipiul Arad. Din cuprinsul acestei oferte rezultă date cu privire la ofertant, conceptul ofertantului privind realizarea sistemului de parcare cu plată, date despre furnizor, ofertă financiară şi altele. Astfel, se reţine că SC B.A. SRL Arad, face parte din grupul de firme B. ale căror proprietar era inculpatul S., iar capitalul social şi activele societăţii se ridică la suma de 15.500.000 DM. De asemenea au fost prezentate activităţile principale ale grupului de firme. Conform conceptului privind realizarea sistemului de parcare SC B.A. propunea introducerea de aparate electronice care eliberează tichete fiscalizate şi care au ca modalitate de plată cârdurile cu cip, iar în ceea ce priveşte furnizorul aparatelor de parcări şi a logisticii necesare a fost prezentată firma M. SRL din Germania care producea aparate Park Control 2000. În susţinerea acestei oferte inculpatul S.E., în calitate de administrator al SC B.A. SRL a prezentat două declaraţii din 14 decembrie 2001 din care rezultă că "societatea are capacitatea de a fi antreprenor general al lucrărilor necesare pentru punerea în funcţiune a sistemului de parcare cu plată din municipiul Arad, având în vedere potenţialul organizatoric, tehnico - material şi financiar al grupului de firme al cărui proprietar" este, precum şi faptul că "în condiţiile câştigării licitaţiei publice suntem de acord cu semnarea contractului de concesiune în condiţiile din oferta prezentată de societatea noastră coroborate cu condiţiile din caietul de sarcini şi instrucţiuni privind desfăşurarea procedurii de concesiune."
În urma desfăşurării licitaţiei publice privind sistemul de parcare, comisia de licitaţie, prin Decizia nr. 4495 din 21 decembrie 2001, a desemnat câştigătoare oferta SC B.A. SRL Arad administrată de inculpatul S..
La data de 04 aprilie 2002, SC B.A. SRL Arad, reprezentată de inculpatul S.E. solicită Primăriei municipiului Arad, prin cererea înregistrată sub nr. 2837 aprobarea schimbării furnizorului aparatelor de parcare, respectiv al firmei M. GMBH cu firma W.E. Germania care producea aparate T.L.E., solicitare care este aprobată în aceeaşi zi.
De menţionat este faptul că la data de 22 februarie 2002 s-a încheiat un contract între W.E. GMBH & Co .KG - Germania şi SC B.A. SRL Arad, contract original, în limba germană, care a fost găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată al 26 iulie 2006 la sediul SC B.A. Din traducerea legalizată a acestui contract rezultă că obiectul contractului a fost livrarea ulterioară de aparate de parcare, cititoare de monede precum şi a altor componente necesare implementării sistemului de parcare din municipiul Arad. Cu privire la aparatele de parcare s-a stabilit livrarea unui număr de 150 bucăţi la un preţ unitar de 2.759 euro/bucată, iar pentru cititoarele de monede s-a stabilit preţul unitar de 397 euro/bucată. Se remarcă faptul că inculpatul S.E. a încheiat acest contract în numele SC B.A. SRL Arad care era desemnată câştigătoare a licitaţiei privind concesionarea sistemului de parcare din Municipiul Arad.
Prin raportul de expertiză nr. 90889 din 15 octombrie 2006 întocmit de IPJ Arad - Compartimentul de Expertize Criminalistice s-a concluzionat că semnătura de la fila nr. 5, a reprezentantului SC B.A. SRL este executată de inculpatul S.E., ea fiind executată cu un instrument scriptural de culoare neagră. De asemenea s-a mai stabilit că cele două impresiuni de ştampilă de pe fila nr. 5 a documentului au fost aplicate cu tuş. În legătură cu acest contract, din declaraţia inculpatului G.V., care a asistat la încheierea şi semnarea contractului, rezultă că acest contract în limba germană a fost redactat la sediul din Arad al SC B.A., de către reprezentantul firmei W.S.A. din Germania, pe laptop-ul acestuia, după care a fost scos la o imprimantă şi semnat de acesta şi inculpatul S.
La data de 12 aprilie 2002 între Consiliul Local al Mun. Arad şi SC B.A. SRL Arad - reprezentată de inculpatul S.E., în calitate de administrator, se încheie Contractul de concesiune nr. 20 care avea ca obiect concesionarea activităţii de amenajare şi exploatare a parcărilor din municipiul Arad pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire a termenului pe încă 5 ani. La art. 7 alin. (1) din acest contract, în conformitate cu oferta SC B.A. SRL şi cu solicitarea adresată Primarului municipiului Arad din 04 aprilie 2002, se stipulează "Concesionarul se obligă să importe automate pentru tichete fiscalizate de parcare de la firma W.E. pentru a dota parcările din Mun. Arad. Montajul acestora se va efectua de către concesionar." De asemenea la art 7 alin. (6) lit. a) din acelaşi contract, se precizează că "bunurile aduse ca investiţii: investiţii conform caietului de sarcini şi ofertei, cu aparat tip P.L.E.". Conform prevederilor contractuale se mai prevedea că bunurile de retur se vor preda la finalul contractului în deplină proprietate, în mod gratuit şi libere de sarcini, prin bunuri de retur înţelegându-se şi toate investiţiile efectuate de concesionar.
Acest contract de concesiune nr. 20 din 12 aprilie 2002 a fost modificat prin intermediul unui număr de 5 acte adiţionale. Astfel, prin actul adiţional nr. 1 din 27 iunie 2002 se modifică art. 2 alin. (1) al contractului de concesiune, care se referea la durata contractului; prin actul adiţional nr. 2 se convine completarea art. 3 alin. (2) al contractului de concesiune, care se referea la aplicarea cotei TVA la redevenţa calculată; prin actul adiţional din 13 noiembrie 2002 se modifică art. 3 alin. (1) al contractului de concesiune, modificare care se referea la cuantumul redevenţei; prin actul adiţional nr. 4 din 09 ianuarie 2004 se modifică conţinutul art. 7 alin. (1) din contractul de concesiune în sensul că " Concesionarul se obligă să monteze (nu să importe - aşa cum era prevăzut iniţial în contract) automate comerciale de taxare ... produse de firma W.E., .."; prin actul adiţional nr. 5 din 15 aprilie 2004, se modifică art. 4 al contractului de concesiune cu referire la termenele de plată a redevenţei.
După semnarea contractului de concesiune din 12 aprilie 2002 inculpatul S.E., având în vedere şi termenul de 3 luni stabilit prin contract de realizare a investiţiilor necesare punerii în funcţiune a sistemului de parcare, efectuează importul primelor 70 de aparate de parcare T.L.E.. Importul s-a făcut prin intermediul unui contract de leasing financiar nr. 77/2002 din 15 iunie 2002, încheiat între A.T.C. Cayman şi cu reprezentanţă în Germania, în calitate de finanţator reprezentată de inculpatul S.E. şi SC B.A. SRL Arad, în calitate de utilizator, reprezentată de martorul P.A., director general. Conform facturii pro - forma 000257 din 15 iunie 2002 valoarea totală a contractului de leasing era de 219.520 euro, respectiv 3136 euro pentru un aparat de parcare.
În data de 30 ianuarie 2003 se încheie între aceleaşi părţi încă un contract de leasing financiar cu nr. 5/2003 prin care se importă încă 80 de aparate de parcare T.L.E., aspect care rezultă din conţinutul contractului şi facturii pro-forma nr. 00015 din 30 ianuarie 2003. Valoarea totală a acestui contract a fost stabilită la suma de 396.000 euro, iar de această dată preţul unui aparat de parcare a fost fixat la 4.950 euro.
La data de 10 martie 2004 se încheie între aceleaşi părţi un al treilea contract de leasing financiar cu nr. 72004/2004 prin care se importă un număr de 148 cititoare monede pentru automate parcare T.L.E. Singura deosebire faţă de celelalte două contracte menţionate relativ la părţile semnatare este faptul că SC B.A. SRL Arad a fost reprezentată de această dată de martorul J.L. - director tehnic. Valoarea totală a contractului a fost de 344.840 euro respectiv 2330 euro pentru un cititor de monede.
În legătură cu aceste contracte, din declaraţia inculpatului G.V. rezultă că toate acestea au fost întocmite de el din dispoziţia inculpatului S., la sediul societăţii din Arad. În vederea întocmirii acestor contracte, inculpatul S. îi preciza inculpatului G., datele necesare respectiv: datele de identificare ale firmelor, persoanele care urmau să reprezinte furnizorul şi beneficiarul, obiectul contractului - bunurile, valoarea totală a contractului, perioada de timp pe care urma să se deruleze contractul. În aceeaşi modalitate se întocmeau şi facturile pro - forma, după care înscrisurile se semnau de către inculpatul S.E. în calitate de reprezentant al firmei A.T.C. Cayman şi de celelalte persoane desemnate ca reprezentanţi ai SC B.A. SRL Arad. Contractele de leasing şi facturile anexe au fost întocmite după un model preexistent care se găsea salvat pe unul din calculatoarele firmei, iar bunurile care au făcut obiectul acestor contracte erau furnizate în realitate de firma W.E. din Germania cu care inculpatul S.E. semnase încă din data de 22 februarie 2002 contractul (Vertrag).
Coroborând oferta SC B.A. SRL Arad depusă cu ocazia participării la licitaţie cu contractul din 22,02.2002 dintre W.E. şi SC B.A. cu adresa înaintată în numele firmei B. către Primăria Mun. Arad sub nr. 2837 din 04 aprilie 2002, s-a reţinut că intenţia iniţială a inculpatului S.E. a fost de a achiziţiona aparatura necesară dotării sistemului de parcare din Arad direct de la W.E., dar ulterior acesta a optat pentru încheierea celor trei contracte de leasing menţionate, în care furnizor apare firma lui A.T.C. În acelaşi sens, se observă faptul că, inclusiv în contractul de concesiune nr. 20 din 12 aprilie 2002 era stipulat la art. 7 alin. (1) că SC B.A. SRL se obligă să importe aparatele de parcare de la firma W.E. din Germania, conform solicitării anterioare a inculpatului S.E., prevedere care a rămas în vigoare până în anul 2004 când prin actul adiţional nr. 4 la contractul de concesiune s-a modificat art. 7 alin. (1), în sensul menţionat anterior, prin schimbarea expresiei " să importe" cu expresia "să monteze". Această modificare art. 7 din contractul de concesiune a rămas însă fără niciun efect întrucât importul celor 150 automate pentru parcare era deja efectuat, prin încheierea celor două contracte de leasing cu nr. 77/2002 şi 5/2003.
Aşadar, deşi în oferta făcută autorităţilor din Arad, inculpatul S. a precizat că va dota sistemul de parcare din municipiu cu aparate de parcare produse şi furnizate de firma W.E. din Germania, în realitate, a efectuat aceste importuri în numele unei alte firme nerezidente A.T.C. Cayman pe care o reprezenta tot el, în condiţiile în care această firmă nici măcar nu avea deschis un punct de lucru sau reprezentanţă în Germania. De asemenea, deşi a precizat în cadrul ofertei derulate în cadrul licitaţiei că firma SC B.A. al cărei proprietar este are forţa financiară şi experienţa necesară realizării investiţiilor necesare punerii în funcţiune a sistemului de parcare, inculpatul S. a recurs la interpunerea acestei firme din Insulele Cayman (zonă cunoscută ca fiind un veritabil paradis fiscal) între producătorul şi furnizorul real - W.E. din Germania şi beneficiarul SC B.A. SRL Arad. De altfel, cu ocazia ofertei făcute în cadrul licitaţiei, inculpatul S. nu a menţionat că intenţionează să implice în nici o modalitate firma sa A.T.C. din Insulele Cayman la realizarea investiţiei necesare punerii în funcţiune a sistemului de parcare. Susţinerile inculpatului S. că a fost nevoit să procedeze în această modalitate întrucât nu a obţinut o linie de creditare sunt neîntemeiate, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, cu ocazia licitaţiei a făcut referire la faptul că SC B.A. are forţa financiară şi experienţa realizării investiţiilor, făcând trimitere la grupul de firme B., al cărui proprietar este şi al căror capital social şi active se ridică la suma de 15.500.500 DM.
După implementarea sistemului de parcare, în anul 2003, SC B.A. SRL a făcut obiectul unei verificări a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Arad, verificare materializată prin procesul-verbal de constatare nr. 875 din 5 noiembrie 2003, perioada verificată fiind 2001 - 31 august 2003, din care rezultă săvârşirea unor fapte de natură penală, cu care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Actul de control a reţinut în legătură cu contractele de leasing financiar faptul că inculpatul S.E. nu a respectat prevederile contractuale prin importul celor 150 automate de parcare de la firma A.T.C. Cayman- firmă reprezentată de acesta - şi nu de la firma producătoare W.E. din Germania specificând faptul că atât finanţatorul (A.T.C.) cât şi utilizatorul (SC B.A. SRL Arad) sunt reprezentate de acest inculpat. În acest context organele de specialitate au apreciat " că există posibilitatea supraevaluării aparaturii achiziţionate de SC B.A. SRL Arad în sistem leasing, având drept scop supraevaluarea aportului investiţional în cadrul contractului de concesionare 20 din 12 aprilie 2002, obţinerea unor despăgubiri mai mari în cazul unei eventuale rezilieri a contractului de concesiune, diminuarea profitului prin majorarea cheltuielilor cu amortizarea sau transferul ilegal de valută în străinătate, aspecte pe care organele de urmărire penală urmează să le cerceteze prin mijloacele de investigare de care dispun." Se impune a se menţiona că la data efectuării controlului erau încheiate doar primele două contracte de leasing financiar, respectiv 77/2002 şi 5/2003 prin care au fost importate cele 150 automate/aparate de parcare, cel de-al treilea contract de leasing cu nr. 72004/2004 fiind încheiat ulterior controlului, în aceleaşi condiţii în care de asemenea finanţator apare tot firma lui din Insulele Cayman.
De altfel, din declaraţia olografă a inculpatului S.E., dar şi din nota explicativă luată de organele de specialitate ale Curţii de Conturi rezultă că în fapt firma B.A. este importatorul direct şi pentru cele 150 aparate de parcări provenite de la W.E., introduse în ţară prin intermediul celor două contracte de leasing financiar cu nr. 77/2002 şi 5/2003 deşi leasing-urile au fost încheiate cu firma A.T.C.C., firmă care avea doar calitatea de finanţator al celor două tranzacţii încheiate între firma B. şi firma W.E.
Revenind la contractul de leasing financiar nr. 72004/2004, acesta a fost încheiat la 10 martie 2004 şi priveşte importul unui număr de 148 cititoare monede pentru automate parcare T.L.E., tot de la A.T.C.C.. Valoarea totală a contractului a fost de 344.840 euro respectiv 2330 euro pentru un cititor de monede.
Pe parcursul efectuării cercetărilor inculpatul S.E. a pus la dispoziţia organelor judiciare două contracte încheiate între firma W.E. din Germania - vânzător şi firma A.T.C. din Insulele Cayman - cumpărător, atât în limba germană cât şi traducerile legalizate ale acestora, respectiv - contractul din data de 22 februarie 2002 prin care W.E. vinde firmei A.T.C.C., reprezentată de inculpatul S.E., un număr de 70 de automate pentru parcări la preţul total de 219.520 euro, respectiv 3.136 euro/1 buc. aparat parcare, din conţinutul căruia rezultă şi faptul că "în cazul unei livrări ulterioare de componente pentru prelucrarea monezilor rămâne valabil preţul per automat de eliberare cârduri de parcare în sumă de 397 euro ca şi negociat" şi contractul din data de 30 ianuarie 2003 încheiat între W.E. şi A.T.C.C., reprezentată de inculpatul S.E., prin care se mai achiziţionează un număr de 80 automate pentru parcări cu suma totală de 247.079 euro, respectiv 2.902 euro/1 buc. automat de parcare, contract în cadrul căruia apare şi firma SC B. SA Arad având calitate de receptor al mărfii.
De asemenea, inculpatul S.E. a predat organelor judiciare şi două traduceri legalizate ale actelor constitutive aparţinând A.T.C.C., din care rezultă că începând cu data de 26 septembrie 1997 este singurul reprezentant al acestei firme.
Din răspunsul Biroului Naţional Interpol din cadrul IGPR adresat IJP Arad - SIF ca urmare a solicitării acesteia din urmă, rezultă că într-adevăr cele două operaţiuni comerciale din datele de 22 februarie 2002 şi 30 ianuarie 2003 s-au derulat, iar sumele aferente celor două contracte au fost plătite prin virament bancar de către A.T.C.C.
Din coroborarea documentelor existente la dosarul cauzei tribunalul constată că la data de 27 iunie 2002 are loc importul celor 70 automate parcări, în ţară, după cum rezultă din declaraţia vamală nr I 36944, import efectuat de la firma A.T.C. - 63741 Aschaffenburg în sistem de leasing financiar, declaraţiei vamale fiindu-i anexat contractul de leasing financiar nr. 77/2002, în care utilizator apare firma SC B.A., iar furnizor apare A.T.C. din Insulele Cayman şi cu reprezentanţă în Germania. Preţul bunurilor stabilit în contractul de leasing al celor 70 automate parcări este de 219.520 euro, respectiv 3.136 euro/1 buc. aparat. Se constată faptul că referitor la capitolul preţ nu există diferenţe între contractul încheiat la data de 22 februarie 2002 între W.E. şi A.T.C. respectiv contractul de leasing nr. 77 din data de 15 iunie 2002 încheiat între A.T.C. şi SC B.A. SRL Arad.
Ulterior, la data de 24 februarie 2003, prin declaraţia vamală nr. I 11961 se importă în România 80 buc. automate pentru parcări, tot de la firma A.T.C. din Insulele Cayman şi cu reprezentanţă în Germania la Aschaffenburg, la preţul de 396.000 euro, respectiv 4.950 euro/1 buc. automat parcare, după cum rezultă din contractul de leasing financiar nr. 5/2003 încheiat între SC B.A. şi firma din Insulele Cayman.
Procedând la compararea datelor din contractul din data de 30 ianuarie 2003 încheiat între firma W.E. din Germania şi A.T.C. din Insulele Cayman, rezultă că cele 80 automate de parcări au fost achiziţionate cu suma de 247.079 euro, respectiv 2.902,5 euro/1 buc. automat de parcare, în timp ce importul în ţară s-a făcut la o sumă mult mai mare, respectiv 4.950 euro/1 buc. automat parcare, suma totală fiind de 396.000 euro.
La data de 16 martie 2004 se mai efectuează importul în România a unui număr de 148 buc. cititoare de monede, tot de la firma A.T.C. Cayman după cum rezultă din declaraţia vamală nr. 119404, declaraţie care are anexată contractul de leasing nr. 72004 din data de 10 martie 2004, din care rezultă faptul că valoarea totală a celor 148 de cititoare de monede este de 344.840 euro, respectiv 2.330 euro/1 buc. cititor monede. Având în vedere clauza identificată în contractul din data de 22 februarie 2002 încheiat între firma W.E. şi A.T.C.C., potrivit căreia preţul pentru un cititor de monede fusese deja negociat la suma de 397 euro/1 buc. cititor, rezultă că preţul practicat cu ocazia importului efectuat de la A.T.C. Cayman pe SC B.A. SRL Arad prin intermediul contractului de leasing nr. 77, a fost mărit artificial, aspect care s-a remarcat şi la contractul de leasing nr. 5/2003.
Cu ocazia unei percheziţii domiciliare efectuate la sediul SC A.T.R. SRL Arad, firmă patronată de acelaşi inculpat S.E., au fost identificate mai multe documente în limba germană, în original, respectiv facturi emise de către firma W.E. către cumpărătorul A.T.C. Cayman şi destinatarul SC B.A. SRL Arad, dintre care un număr de 5 înscrisuri au fost traduse legalizat. Aceste facturi au ca obiect furnizarea de aparate de parcare şi cititoare de monede.
Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare menţionate anterior a mai fost identificat un exemplar al contractului de leasing financiar nr. 72004/2004, asemănător cu cel prezentat în vamă, dar care conţinea o valoare şi mai mare a celor 148 de cititoare de monede, respectiv valoare totală 410.996 euro - 2.777 euro/1 buc cititor monedă. Deşi acest exemplar al contractului de leasing nu a mai fost prezentat în vamă la această valoare, totuşi scoate în evidenţă intenţia inculpatului S.E. în ceea ce priveşte activitatea ilicită a acestuia privind modul în care erau mărite artificial preţurile bunurilor importate. Se observă că şi acest exemplar al contractului de leasing este semnat de inculpatul S.E. împreună cu factura pro forma anexă, ca de altfel şi celelalte contracte de leasing la care s-a făcut referire mai sus. Inculpatul G.V. prin declaraţia dată a recunoscut faptul că tot el a întocmit pe calculator şi acest contract de leasing din dispoziţia inculpatului S.E., ocazie cu care i-a atras acestuia din urmă atenţia că totuşi valoarea reprezentând preţul celor 148 de cititoare de monede era mult prea mare, motiv pentru care inculpatul S. a dispus să înlocuiască această valoare cu una mai mică, respectiv cea prevăzută în contractul de leasing cu acelaşi număr prezentat în vamă. Deşi acest exemplar al contractului de leasing nu a fost prezentat în vamă dovedeşte intenţia şi activitatea inculpatului S. privind mărirea în mod artificial a preţurilor bunurilor importate.
Pe de altă parte, faptul că adevăratul furnizor al aparatelor de parcare şi cititoarelor de monede a fost firma W.S.A. din Germania şi nu firma A.T.C. din Insulele Cayman este dovedită şi de următoarele înscrisuri care se referă la operaţiunea de export a aparatelor şi cititoarelor, respectiv - certificat EUR 1 nr. L 581190 din 17 martie 2005 emis de W.E. direct pentru SC B.A. SRL; - certificat EUR 1 nr. L 581189 din 17 martie 2005 emis de W.E. direct pentru SC B.A. SRL; - certificat EUR 1 nr. L 581168 din 08 aprilie 2004 emis de W.E. direct pentru SC B.A. SRL (înscrisuri identificate tot cu ocazia percheziţiei domiciliare din 07 iunie 2006); - declaraţia vamală de export nr. T 7360787 din 08 aprilie 2004 a firmei W.E. pentru SC B.A. SRL (înscris a fost identificat tot cu ocazia percheziţiei domiciliare din 07 iunie 2006); - declaraţia vamală de export nr. 4277449 din 21 iunie 2002 a firmei W.E. pentru SC B.A. SRL (înscris identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare din 26 iulie 2006).
La autoritatea vamală persoana desemnată să reprezinte SC B.A. SRL Arad pentru întocmirea formalităţilor în vederea realizării importurilor a fost inculpata I.M., după cum rezultă din delegarea care însoţeşte cele trei declaraţii vamale aferente celor trei importuri de aparate şi cititoare de monede. De precizat este faptul că această inculpată nu era angajată în cadrul SC B.A. SRL Arad ci la o altă firmă din grupul de firme al inculpatului S. Inculpata I.M., cu ocazia efectuării importurilor prin contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi 72004/2004, a fost reprezentanta firmei în relaţia cu autoritatea vamală, acesteia fiindu-i predate de către inculpatul S.E. cele două contracte de leasing financiar întocmite de inculpatul G.. Din declaraţiile celor doi inculpaţi S.E. şi G.V. rezultă că inculpata I. nu a fost prezentă la întocmirea contractelor de leasing, fiindu-i predate după întocmirea lor. Corespunde adevărului că în urma celor două percheziţii domiciliare la sediul SC A.T.R. SRL Arad, într-unul din imobilele existente în acea locaţie, au fost identificate în camera nr. 4 - biroul în care îşi desfăşura activitatea inculpata I.M. împreună cu alte persoane, mai multe înscrisuri care dovedesc că aparatele de parcare şi cititoarele de monede erau importate la preţuri mult mai mici decât cele trecute în contractele de leasing, dar acest aspect nu dovedeşte că inculpata I.M. avea cunoştinţă despre furnizorul şi preţurile reale ale aparatelor şi cititoarelor de monede. În acelaşi birou folosit de inculpata I.M., cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate au mai fost identificate şi alte contracte de leasing financiar împreună cu foarte multe documente vamale care atestau importuri de maşini, utilaje sau alte bunuri în acest sistem, dar acestea au făcut obiectul cercetărilor într-un alt dosar.
Având în vedere cele precizate mai sus rezultă că prin contractul de leasing nr. 5/2003 inculpatul S.E., folosind modalitatea prezentată anterior, a majorat în mod artificial preţul celor 80 de automate pentru parcare cu suma totală de 148.921 euro reprezentând diferenţa dintre preţul practicat de furnizorul real W.E. (247.079 euro) şi preţul de 396.000 euro cu care au fost importate pe SC B.A. SRL Arad prin intermediul firmei A.T.C.C.
În acelaşi mod a fost mărit artificial şi preţul celor 148 de cititoare de monede cu suma totală de 284.839,32 euro reprezentând diferenţa dintre preţul facturat de către furnizorul W.E. Germania (60.000,68 euro) şi preţul de 344.840 euro practicat cu ocazia importului pe SC B.A. SRL Arad.
Se impune a se preciza faptul că, în situaţia încheierii primului contract de leasing nr. 77/2002 prin care au fost importate în ţară primele 70 aparate pentru parcări, inculpatul S.E. nu a majorat artificial preţul acestora, suma introdusă în contractul de leasing financiar fiind aceiaşi cu cea plătită furnizorului W.E. Germania.
Suma totală cu care inculpatul S.E. a majorat în mod artificial preţul automatelor şi cititoarelor de monede este de 433.760,32 euro.
Cu ocazia efectuării cercetărilor inculpatul S.E. a depus în apărarea sa un înscris atât în limba engleză cât şi traducerea legalizată prin care încearcă justificarea diferenţelor de preţ constatate cu privire la aparatele de parcare şi cititoarele de monede importate prin contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi 72004/2004. Din acest înscris rezultă că inculpatul S.E. recunoaşte faptul că a achiziţionat aparaturile la preţuri mai mici decât cele practicate prin contractele de leasing, dar încearcă să justifice diferenţa prin impunerea în cadrul sumelor de import a unei taxe privind managementul tehnic pe o durată de 14 ani în cazul aparatelor de parcare, respectiv 13 ani în cazul cititoarelor de monede, precum şi a unor sume cu titlu de dobândă. Astfel, în cazul contractului de leasing financiar nr. 5/2003 prin care au fost importate un număr de 80 de aparate de parcare la preţul de 4.950 euro/buc, inculpatul S.E., în calitate de reprezentant al firmei A.T.C. Cayman precizează că s-a ajuns la acest preţ în felul următor. - preţ de achiziţie 3.088 euro/buc; - adaos de 22,66% = 700 euro/buc; - management tehnic pe durata a 14 ani de zile = 1.162 euro/buc. Cu privire la această sumă inculpatul S.E. a luat în considerare termenul maxim posibil de derulare a contractului de concesiune nr. 20/2002 care avea o durată de 10 ani cu posibilitate de prelungire cu încă 5 ani, ţinând cont şi de faptul că importul s-a încheiat în anul 2003, la un an de la încheierea contractului de concesiune.
În cazul contractului de leasing financiar nr. 72004/2004 prin care au fost importate un număr de 148 de cititoare de monede la preţul de 2.330 euro/buc, inculpatul S.E., în calitate de reprezentant al firmei A.T.C. Cayman precizează că s-a ajuns la acest preţ în felul următor; - preţ de achiziţie 397 euro/buc; - adaos de 18% = 73 euro/buc; - management tehnic pe durata a 13 ani de zile = 1.860 euro/buc. Cu privire la această sumă inculpatul S.E. a luat în considerare termenul maxim posibil de derulare a contractului de concesiune nr. 20/2002 care avea o durată de 10 ani cu posibilitate de prelungire cu încă 5 ani, ţinând cont şi de faptul că importul s-a încheiat în anul 2004, la 2 ani de la încheierea contractului de concesiune.
Acest înscris nu poate fi luat în considerare întrucât, în momentul în care inculpatul S.E., în calitate de reprezentant al SC B.A. SRL Arad a depus oferta în vederea câştigării licitaţiei publice privind administrarea sistemului de parcare din mun. Arad, a precizat că este în măsură să implementeze acest sistem de parcare şi să asigure funcţionalitatea lui pe întreaga durată a derulării contractului de concesiune, aceasta constituind o obligaţie a concesionarului în schimbul căreia percepea taxele de parcare. Mai mult decât atât, inculpatul S.E., cu ocazia depunerii ofertei şi semnării contractului de concesiune s-a angajat că va efectua toate investiţiile pe care le presupunea introducerea sistemului de parcare, direct de la furnizor la beneficiarul SC B.A. SRL Arad, astfel că acesta trebuia să înregistreze în contabilitatea concesionarului (SC B.A. SRL Arad) preţurile reale ale aparaturii achiziţionate, aşa cum au fost ele percepute la furnizorul W.E. În acest context instanţa urmează a înlătura şi concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, privind formarea preţului aparatelor de taxare şi a cititoarelor de monedă.
Un alt aspect menţionat în actul de control întocmit de Curtea de Conturi se referă la faptul că în exerciţiile financiare 2001 - 2003 inculpatul S.E. a ridicat din casieria unităţii suma de 5.606.599.270 lei - Rol, fără ca în prealabil să crediteze societatea şi la faptul că prin diferite operaţiuni financiare acesta a prejudiciat bugetul de stat şi bugetul local cu suma de 458.045.124 lei - Rol şi respectiv 3.469.109.153 lei - Rol, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Un alt aspect precizat a fost acela că în perioada 11 iulie 2002 - 11 august 2003 în contabilitatea firmei B.A. au fost înregistrate o serie de achiziţii care atestă importuri efectuate direct de la producătorul W.E. din Germania respectiv importul a 35.000 cartele cu microcipuri destinate a fi folosite în cadrul sistemului de parcare din Municipiul Arad.
Referitor la aspectele înscrise în actul de control al Curţii de Conturi, prin declaraţia sa inculpatul S.E. a arătat că a plătit în numerar, în numele SC B.A. SRL Arad în perioada 2002 - 2003 un număr de 15 facturi emise de furnizorul extern W.E. din Germania, sens în care a prezentat organelor judiciare un număr de 16 chitanţe din care rezulta încasarea acestor sume de către furnizorul extern. Aceste facturi externe şi chitanţe au fost înregistrate în contabilitatea firmei B. după cum rezultă din Nota Contabilă nr. 3 din 30 noiembrie 2003 şi dintr-un alt document intitulat "Centralizator cu chitanţe achitate de d-l S.E. pt. W.E. în perioada 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003 în contul SC B.A. SRL". Din conţinutul acestor documente rezultă că valoarea totală a celor 15 facturi este de 41.084 euro, respectiv 1.467.811.637 lei - rol şi atestă faptul că au fost livrate firmei din Arad diferite componente (cârduri de parcare, plăci fundament, etc.) necesare punerii în funcţiune a aparatelor de parcare. Aceste aspecte întăresc împrejurarea reţinută anterior şi anume că practic furnizorul real al SC B.A. SRL Arad era firma W.E. din Germania.
Facturile pe care le-a prezentat inculpatul S.E., în susţinerea declaraţiei sale, au numerele 220351 din 25 martie 2002, 220846 din 11 iulie 2002, 220967 din 26 august 2002, 221178 din 27 septembrie 2002, 221432 din 28 noiembrie 2002, 30277 din 12 martie 2003, 30414 din 28 aprilie 2003, 30415 din 28 aprilie 2003, 220763 din 24 iunie 2002, F.N. din 17 iunie 2003, 30856 din 11 august 2003, 30868 din 11 august 2003, 30781 din 11 august 2003, 30792 din 18 august 2003, 30807 din 28 august 2003. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată de organele judiciare la sediul din Arad al SC T.R. SRL, al cărei asociat este inculpatul S., au fost identificate facturi emise de firma W.E. cu aceeaşi formă şi dintre acestea au fost traduse legalizat un număr de 5 asemenea înscrisuri după cum urmează: nr. 220762 din 24 iunie 2002, 40272 din 12 martie 2003,40347 din 02 aprilie 2004, 40370 din 13 aprilie 2004 şi 40371 din 13 aprilie 2004. Aceste facturi se referă la livrarea de automate de parcări (nr. 220762 din 24 iunie 2002), şi cititoare de monede (nr. 40272 din 12 martie 2004, 40347 din 02 aprilie 2004, 40370 din 13 aprilie 2004 şi 40371 din 13 aprilie 2004). Procedând la analizarea prin comparaţie a acestor înscrisuri rezultă că în cazul celor 15 facturi prezentate de inculpatul S. la poziţia nr. 1 este înregistrat drept vânzător - W.E., la poziţia nr. 2 este înregistrat destinatarul mărfii - SC B.A. SRL Arad, la poziţia nr. 3 este înregistrat reprezentantul - domnul S.E., la poziţia nr. 4 este înregistrat tipul de transport şi data expedierii, la poziţia nr. 5 este înregistrat numărul facturii, la poziţia nr. 6 este înregistrat cumpărătorul - SC B.A. SRL Arad. Făcând o comparaţie între cele 15 facturi emise de W.E. prezentate de inculpatul S.E. şi cele 5 facturi identificate de organele judiciare cu ocazia percheziţiei domiciliare din 07 iunie 2006 şi care au fost traduse legalizat se constată că în toate cazurile se înregistrează acelaşi vânzător (W.E.), acelaşi destinatar al mărfii (SC B.A. SRL), acelaşi reprezentant (S.E.) singura diferenţă fiind cumpărătorul (în cazul celor 15 facturi apare SC B.A. iar în cazul celor 5 facturi apare A.T.C.C.). Studiind cele 15 facturi se observă că acestea au acelaşi format cu cele 5 facturi identificate şi având în vedere faptul că aceste 5 facturi se referă la furnizarea cititoarelor de monede şi la primele 70 de aparate de parcare (factura nr. 220762 din data de 24 iunie 2002 emisă de W.E.), bunuri cuprinse în contractele de leasing financiar nr. 72004/2004 şi nr. 77/2002, se întăreşte concluzia că furnizorul real pentru toate bunurile cu care a fost dotat sistemul de parcare din Mun. Arad (150 aparate pentru parcări, cititoare de monede, cârduri, etc.) a fost de fapt W.E. care a emis toate aceste 20 facturi cu aceiaşi formă şi structură, numai că la solicitarea inculpatului S.E. la rubrica cumpărător în cazul importului de aparate şi cititoare a fost introdusă firma A.T.C. din Insulele Cayman ca interpus între furnizor şi destinatar. Cele 5 facturi menţionate mai sus nu au mai fost înregistrate în contabilitatea societăţii, aşa cum s-a procedat cu cele 15 despre care s-a făcut vorbire anterior, şi s-a optat pentru înregistrarea în contabilitate a contractelor de leasing financiar nr. 77/2002, 5/2003 şi 72004/2004, prin care s-a modificat furnizorul, iar valoarea de import a bunurilor a fost mult mărită în mod artificial. De asemenea, tribunalul remarcă faptul că s-a procedat în această manieră doar în cazurile în care bunurile facturate de firma W.E. aveau valori mari şi se refereau la componentele importante cu care s-a dotat sistemul de parcare din Mun. Arad, gen aparate de parcări sau cititoare de monede. Aparatele de parcare au fost furnizate de producătorul german W.S.A. în două tranşe în anii 2002 -70 bucăţi şi 2003 - 80 bucăţi, iar cititoarele de monede s-au livrat odată în anul 2004 -148 bucăţi. În perioada imediat următoare efectuării celor trei operaţiuni de livrare menţionate mai sus, s-au încheiat cele trei contracte de leasing în care furnizor apare firma A.T.C. Cayman cu nr. 77/2002 prin care au fost introduse în ţară 70 bucăţi aparate de parcare, nr. 5/2003 prin care au fost introduse în ţară 80 bucăţi aparate de parcare şi nr. 72004/2004 prin care au fost introduse în ţară 148 bucăţi cititoare de monede.
Asupra acestui aspect prin declaraţia dată, inculpatul G.V. a arătat că în timpul controlului Curţii de Conturi Arad prin care se constata că inculpatul S.E. a ridicat din casieria societăţii B. suma de 5.606.599.270 lei - Rol, fără ca în prealabil să crediteze societatea, acesta i-a dispus să întocmească mai multe înscrisuri cu date anterioare întocmirii acestora din care să rezulte că de fapt inculpatul S.E. ar fi creditat societatea în mod indirect, prin plata în numele acesteia a unor sume de bani la care societatea B. era obligată. Ca urmare a acestei dispoziţii primite de la patronul societăţii, inculpatul G.V. a întocmit mai multe documente prin care se încerca justificarea ridicării sumelor de bani din casierie de către inculpatul S.E., fără ca în prealabil acesta să crediteze societatea. Astfel, au fost întocmite un număr de 16 chitanţe (quittung) emise în numele W.E. din Germania în valoare totală de 1.467.811.637 lei -Rol (41.084 euro) şi care aveau date de emitere aferente perioadei 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003, din care rezulta efectuarea unor plăţi în euro de către inculpatul S.E. către firma din Germania. Inculpatul G.V. a arătat că aceste chitanţe au fost întocmite la unul din calculatoarele firmei B. din Arad, în limba germană, după un model preexistent, iar ştampila societăţii W.E. a fost aplicată pe formatul electronic al celor 16 înscrisuri prin scanarea acesteia de pe un alt document, după care s-a procedat la imprimarea documentelor astfel create cu ajutorul unei imprimante color pentru a da o notă de autenticitate acestora. Semnăturile de pe documente au fost executate tot de inculpatul G.V.. Susţinerile inculpatului G.V. au fost confirmate de către experţii criminalişti din cadrul I.P.J. Arad care prin raportul de expertiză nr. 90889 din 15 octombrie 2006 au stabilit că "impresiunile de ştampilă ale W.E. Gmbh & Co.KG de pe documentele intitulate Quittung au fost aplicate cu ajutorul unui calculator şi a unei imprimante color cu jet de cerneala.". Pe de altă parte, declaraţia inculpatului G. se coroborează şi cu faptul că chitanţele respective au fost înregistrate în contabilitatea firmei abia la data de 30 noiembrie 2003 după cum rezultă din nota contabilă nr. 3 a firmei B. la care s-a anexat şi "Centralizatorul privind chitanţele achitate de inculpatul S.E. pentru W.E. în perioada 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003", deşi înscrisurile aveau înscrise date de emitere aferente perioadei 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003.
De asemenea, inculpatul G.V. a întocmit un număr de 8 chitanţe emise în numele firmei A.T.C. Cayman în valoare totală de 3.946.074.931 lei -rol din care rezulta plata de către inculpatul S.E. a unor sume de bani în euro către firma din Insulele Cayman, în contul ratelor contractelor de leasing nr. 77/2002 şi 5/2003. Aceste chitanţe au fost întocmite de inculpatul G., la unul din calculatoarele firmei B. din Arad, în limba engleză, după un model preexistent. Chitanţele au fost înregistrate în contabilitatea firmei la 30 noiembrie 2003, după cum rezultă din Nota contabila nr. 3 la care este anexat documentul intitulat Centralizatorul chitanţelor achitate de către inculpatul S.E. la A.T.C. în perioada 03 iunie 2003 - 01 octombrie 2003 pentru contractele de leasing nr. 77/2002 şi 5/2003.
Totodată, inculpatul G.V. a întocmit în anul 2003, pe unul dintre calculatoarele firmei, un contract de vânzare-cumpărare, datat 10 decembrie 2002, din care rezulta faptul că inculpatul S.E. ar fi vândut societăţii B. din Arad un apartament din Arad şi un număr de 4 autoturisme, în valoare totală de 58.750 euro. Acest contract care nu era întocmit în forma autentică, a fost semnat pentru SC B.A. de către martorul P.A., şi de martorii J.L. şi S.D. Iniţial contractul a avut trecută suma de 57750 euro iar ulterior prin act adiţional s-a modificat suma totală la 58750 euro. Acest contract a fost înregistrat în contabilitatea societăţii prin nota contabilă nr. 1 din 01 septembrie 2003 la o valoare de 1.924.415.000 lei rol. Obiectul acestui contract de vânzare-cumpărare l-au constituit 4 autovehicule care, conform probelor de la dosar erau folosite de SC B.A. şi un apartament, situat în Arad, bd. R. nr. 24 ap. 24. Referitor la acest apartament, instanţa reţine că martorii semnatari ai contractului sus-menţionat au declarat că în acest apartament se afla sediul SC B.A. dar din actul adiţional din 17 iunie 2002 rezultă că punctul de lucru al societăţii a fost stabilit în Arad, bd. R. nr. 82, etaj 2 ap. 21.
Aşadar, din probele de la dosar şi anume - declaraţiile martorilor C.S., S.D., J.L. şi P.A., precum şi din contractele de creditare aflate în volumul VIII - dosar u.p. (unele dintre acestea fiind ulterioare perioadei verificate), rezultă că într-adevăr inculpatul S.E. a creditat societatea cu sume de bani, dar într-un cuantum redus faţă de sumele ridicate. Concluziile expertizei contabile înscrise ca răspuns la obiectivele 1 - 3 urmează a fi înlăturate întrucât au avut în vedere înscrisurile falsificate întocmite de inculpatul G., din dispoziţia inculpatului S. şi înregistrate în contabilitatea societăţii.
Având în vedere aspectele de mai sus DIICOT - Biroul Teritorial Arad a fost solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să verifice dacă înregistrarea în contabilitatea SC B.A. SRL Arad a acestor importuri efectuate la preţuri mult mai mari decât cele reale a produs prejudicii bugetului de stat. Verificările au fost efectuate de către ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara care, prin procesul-verbal din data de 20 septembrie 2006 a constatat faptul că în exerciţiile financiare 2003 - 2005 prin înregistrarea în contabilitate a contractelor de leasing financiar nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004 la valori mai mari decât cele reale s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat constând în impozit pe profit suplimentar în sumă de 247.903 lei RON. Totodată organele de specialitate au sesizat că cele trei contracte de leasing financiar nu au respectat în totalitate condiţiile minime obligatorii la încheierea unui astfel de contract referindu-se aici la faptul că în cadrul acestora nu este specificată valoarea iniţială a bunului care face obiectul contractului de leasing financiar. Acest impozit pe profit suplimentar a fost calculat ca urmare a majorării în mod artificial a valorii mijloacelor fixe care fac obiectul contractelor de leasing financiar amintite şi s-a produs prin majorarea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe supraevaluate (aparate de parcare, cititoare de monede). Producerea acestui prejudiciu bugetului de stat a fost prevăzut încă din anul 2003, după cum rezultă din sesizarea Curţii de Conturi care avertiza încă de la acea dată, posibilitatea supraevaluării aparaturii achiziţionate de SC B.A. SRL Arad în sistem leasing având drept scop supraevaluarea aportului investiţional în cadrul contractului de concesionare nr. 20 din 12 aprilie 2002, obţinerea unor despăgubiri mai mari în cazul unei eventuale rezilieri a contractului de concesiune, diminuarea profitului prin majorarea cheltuielilor cu amortizarea sau transferul ilegal de valută în străinătate.
Revenind la modul de derulare al contractului de concesiune nr. 20 din 12 aprilie 2002 privind administrarea parcărilor din mun. Arad încheiat între municipalitate şi SC B.A. SRL Arad, se constată faptul că de la începutul anului 2004, ca urmare a unui proces civil s-a interzis firmei B.A. SRL Arad să mai blocheze roţile autovehiculelor persoanelor care nu plăteau taxa de parcare, motiv pentru care societatea a rămas fără posibilitatea aplicării unui mijloc de coerciţie rău platnicilor. Ca urmare a acestui aspect încasările provenite din taxa de parcare au scăzut foarte mult începând cu anul 2004 şi până în anul 2005. Această stare de fapt a culminat cu intentarea în instanţă a unei acţiuni de către SC B.A. SRL Arad îndreptată împotriva Primăriei mun. Arad, în scopul recuperării prejudiciilor produse ca urmare a încasărilor mici care se făceau din administrarea sistemului de parcare datorită faptului că municipalitatea nu a oferit concesionarului posibilitatea aplicării unui alt mijloc coercitiv care să poată fi folosit împotriva rău platnicilor şi care să determine creşterea încasărilor societăţii. În cursul derulării acestui proces civil a fost efectuată şi o expertiză, care a concluzionat că în perioada 2004 - 2005 firma a suferit o pierdere estimată la 6.440.465.984 lei ROL. Datorită faptului că SC B.A. SRL Arad nu a mai avut încasări substanţiale în această perioadă, a adoptat măsura neplăţii redevenţei datorate municipalităţii ca urmare a încheierii contractului de concesiune.
La sfârşitul anului 2005 s-a ajuns la un blocaj al modului în care era administrat sistemul de parcare din municipiu, fapt ce a determinat demararea unor tratative şi negocieri între Primăria mun. Arad şi reprezentanţii SC B.A. SRL Arad, în vederea rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002.
În cadrul şedinţei Consiliului Local al municipiului Arad din data de 25 octombrie 2005, s-a discutat şi modul în care se poate debloca situaţia creată între concesionar şi concedent pe problema situaţiei parcărilor din municipiu. Urmare acestei şedinţe, în data de 26 octombrie 2005, SC B.A. SRL Arad a înaintat către Consiliu Local al mun. Arad o ofertă de reziliere a contractului de concesiune nr. 20/2002, prin care înştiinţa autoritatea publică că este de acord să renunţe la contractul de concesiune în schimbul unei sume care să fie determinată de valoarea investiţiei efectuate, la care să se adauge beneficiile pierdute prin imposibilitatea exercitării drepturilor contractuale. Prin această ofertă reprezentanţii SC B.A. SRL Arad au precizat că ar fi de acord să rezilieze contractul de concesiune numai prin plata unei sume aferente costurilor investiţiilor efectuate, fără a se mai adăuga şi alte beneficii în condiţiile în care problema s-ar rezolva în cel mai scurt timp posibil. În finalul ofertei se prezintă o situaţie din care rezultă că SC B.A. SRL Arad şi-a evaluat investiţia la suma totală de 1.023.089,98 euro. Totodată, din aceiaşi ofertă rezultă că reprezentanţii SC B.A. SRL Arad au solicitat municipalităţii un preţ de 5.189,63 euro/1 buc. automat parcare (din care 4.950 euro preţ efectiv şi 239,63 euro reprezentând dobânzi) şi suma de 2.413,26 euro/1 buc. cititor de monede (din care 2.330 euro preţ efectiv şi 83,26 euro dobânzi), ajungându-se la preţul de 7.602,89 euro/1 buc. aparat de parcare cu cititor de monede inclus.
La data de 14 noiembrie 2005, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 261 se decide mandatarea primarului mun. Arad F.G. şi a consilierilor M.O., N.G. şi M.O. pentru a stabili prin protocol condiţiile de reziliere prin acordul părţilor a contractului de concesiune nr. 20/2002, luându-se act de propunerea de reziliere pe cale amiabilă a SC B.A. SRL Arad înregistrată cu nr. 41478 din 26 octombrie 2005.
Pe parcursul negocierii dintre cele două părţi s-a decis de către reprezentanţii autorităţii locale, evaluarea sistemului automat pentru tichete fiscalizate de parcare amplasat pe raza mun. Arad, pentru a avea o imagine corectă a investiţiilor făcute de către concesionar şi după consultarea firmelor specializate existente pe piaţă s-a ajuns la un acord cu SC I.F. SRL Arad pentru evaluarea sistemului de parcare.
În data de 07 noiembrie 2005 reprezentanţii municipalităţii au lansat către societatea de evaluare SC I.F. SRL Arad un număr de două comenzi, respectiv cu nr. 5 şi cu nr. 43008/2005, solicitând prin comanda nr. 5 efectuarea de lucrări de evaluare a activului sistem automat pentru tichete fiscalizate de parcare, iar prin comanda nr. 43008/2005 s-a solicitat evaluarea automatelor pentru tichete fiscalizate de parcare.
Evaluatorul, în baza documentelor predate de către municipalitate, a efectuat o evaluare a sistemului de parcare şi prin raportul de evaluare nr. 80 din 19 decembrie 2005 a abordat două modalităţi:
- prima modalitate s-a referit la evaluarea pe bază de costuri, ocazie cu care au fost evaluate investiţiile efectuate de către concesionar, ajungându-se la concluzia că această valoare este de 1.023.000 euro, sumă foarte apropiată de cea stabilită de către SC B.A. SRL Arad prin oferta de reziliere. Cu ocazia evaluării au fost identificate un număr de 125 aparate de parcare cu cititoare de monede incluse în stare de funcţionare din cele 150 bucăţi importate de concesionar în modalitatea prezentată anterior;
- a doua modalitate s-a referit la evaluarea pe bază de venituri care a ţinut cont de veniturile care pot fi încasate ca urmare a administrării eficiente a acestei afaceri, ajungându-se la concluzia că, afacerea ar valora 3.540.984 euro.
Având în vedere aceste valori stabilite de experţi şi în special faptul că valoarea investiţiei a fost evaluată la suma de 1.023.000 euro, sumă aproape identică cu cea din oferta de reziliere a contractului de concesionare, reprezentanţii municipalităţii, au considerat că prima modalitate prezentată de evaluator corespunde pe deplin situaţiei existente astfel că la data de 13 ianuarie 2006 a încheiat procesul-verbal nr. 1226 care constituie totodată protocol de reziliere a contractului de concesiune nr. 20/2002. De precizat este faptul că la negocieri SC B.A. a fost reprezentată de către d-nii V.E. şi R.B. şi prin protocol s-a stabilit că "se preia sistemul de taxare a parcării pe domeniul public în funcţiune" şi se acordă firmei SC B.A. SRL Arad suma de 1.524.670 euro, sumă din care societatea trebuia să restituie municipalităţii 501.270 euro reprezentând redevenţe neplătite. Protocolul nr. 1226 din 13 ianuarie 2006 a fost aprobat prin Hotărârea nr. 5 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad. Analizând sumele stabilite în sarcina părţilor rezultă că practic municipalitatea s-a obligat să plătească SC B.A. SRL Arad suma de 1.023.400 euro, sumă care de fapt a fost prevăzută atât în oferta acestei societăţi şi în evaluarea SC I.F. SRL Arad, ca reprezentând valoarea investiţiei efectuate de către concesionar.
Din conţinutul raportului de evaluare al SC I.F. SRL rezultă că şi experţii evaluatori au luat în considerare preţul de 4.950 euro/1 buc. automat de parcare precum şi preţul de 2.330 euro/1 buc. cititor de monede după cum rezulta din contractele de leasing nr. 5/2003 la care s-a anexat factura pro forma nr. 15 din 30 ianuarie 2003 şi nr. 72004/2004 la care s-a anexat factura pro-forma cu acelaşi număr din data de 10 martie 2003.
Plata sumei la care s-a obligat Consiliul Local Arad urma să se facă în 11 tranşe lunare începând cu luna ianuarie 2006 şi finalizându-se în luna noiembrie 2006. Prima tranşă a fost fixată la 900.000 euro, a doua tranşă la suma de 200.000 euro, iar următoarele la sume mai mici cuprinse între 24.670 euro (ultima tranşă) şi 50.000 euro. Tot din conţinutul protocolului se mai desprinde concluzia că în schimbul plăţii acestei sume se va proceda la predarea sistemului de taxare a parcării pe domeniul public, în funcţiune, conform ofertei care a stat la baza Hotărârii nr. 261 din 14 noiembrie 2005. Prin protocol s-a mai stabilit că firma va renunţa la procesul intentat municipalităţii şi care la acea dată se afla pe rolul Curţii de Apel Timişoara, iar suma de 1.524.670 euro care s-a stabilit că urmează a fi plătită concesionarului includea TVA.
Cu ocazia verificărilor efectuate de către specialiştii din cadrul ANAF Hunedoara, la solicitarea DIICOT - Biroul Teritorial Arad, s-a stabilit că sumele plătite efectiv de Primăria mun. Arad ca efect al rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002 şi modul ulterior de utilizare a acestor sume de către reprezentanţii SC B.A. SRL Arad. Organele de control au constatat că din suma totală de 1.524.670 euro (inclusiv TVA) municipalitatea a achitat SC B.A. SRL Arad suma de 1.250.000 euro (inclusiv TVA) rămânând de achitat suma de 274.670 euro reprezentând contravaloarea tranşelor 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 după cum au fost ele menţionate în protocolul de reziliere.
Ulterior, prin Sentinţa comercială nr. 236 din 16 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia Comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 121 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Comercială şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 312 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială, s-a admis acţiunea formulată de SC B.A. SRL Arad împotriva Municipiului Arad care a fost obligat să plătească societăţii suma de 1.595.098,81 lei reprezentând debit principal şi dobânzi legale, debit rezultat din protocolul de reziliere antemenţionat.
Din suma de 1.250.000 euro încasată efectiv de către SC B.A. SRL Arad de la municipalitate, firma a achitat contravaloarea redevenţei datorată Primăriei municipiului Arad în valoare de 501.270 euro, iar diferenţa a folosit-o după cum urmează: - suma de 2.285.000 lei RON a fost ridicată în numerar, depusă în casieria unităţii, iar ulterior restituită asociatului unic inculpatului S.E. în baza unor contracte de creditare şi a dispoziţiilor de plată; - suma de 147.483,88 lei RON a fost achitată diverşilor furnizori; - suma de 138.465,92 lei RON a fost achitată în contul obligaţiilor pe care le avea societatea către bugetul de stat; - suma de 5.810 lei RON a fost achitată în contul salariilor personalului societăţii.
În perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2006, interval de timp care coincide cu demararea plăţilor municipalităţii către SC B.A. SRL Arad, în contul în euro al societăţii a fost depusă de către inculpatul S.E. şi de către martora C.S., în calitate de administrator suma de 380.908,44 euro din care suma de 352.379 euro a fost transferată în contul firmei A.T.C. Cayman deschis la Banca I.T. din Arad. Această sumă de 352.379 euro a fost transferată în contul firmei A.T.C. după ce inculpatul S. a obţinut banii de la municipalitatea din Arad ca efect al rezilierii contractului de concesiune.
Este cert faptul că inculpatul S.E. a obţinut cu ocazia rezilierii sume de bani mult mai mari decât cele utilizate în realizate cu ocazia plăţii investiţiilor făcute în sistemul de parcare din mun. Arad, sume care provin din transferul către municipalitate a aparatelor de parcări la preţul unitar de 5.189,63 euro (4.950 euro reprezentând preţ efectiv solicitat şi 239,63 euro reprezentând dobânda solicitată) şi a cititoarelor de monede la preţul unitar de 2.413, 26 euro (2.330 euro reprezentând preţ efectiv solicitat şi 83,26 euro reprezentând dobânda solicitată). După cum s-a precizat anterior preţul real plătit pentru acestea producătorului şi furnizorului W.E. Germania a fost mult mai mic decât cel solicitat cu ocazia rezilierii.
S-a stabilit că întinderea pagubei cauzată municipalităţii cu ocazia rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002 ca urmare a prezentării de documente privind investiţiile firmei ce conţineau valori mărite artificial, este în sumă totală de 505.568,5 euro.
În final, în drept, instanţa de fond a apreciat că faptelor reţinute le corespund următoarele încadrări juridice:
Fapta inculpatului S.E., care în perioada 2001 - 31 august 2003 a folosit în interes personal suma de 4.762.707.576 lei (ROL), care aparţinea SC B.A. SRL Arad, al cărei administrator era, deşi nu creditase societatea anterior cu această sumă constituie infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
Inculpaţii S.E., G.V. şi I.M. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., care incriminează iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracţional organizat.
Potrivit art. 2 lit. a) teza II din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În partea introductivă a acestui articol este definit grupul infracţional organizat ca fiind constituit din trei sau mai multe persoane, definiţie care corespunde şi definiţiei date grupului în dicţionarul explicativ al limbii române, unde grupul este definit ca un ansamblul de persoane. Această infracţiune presupune un acord prealabil între făptuitori cu privire la viitoarele acţiuni infracţionale şi a modului de săvârşire a acestora.
Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat, în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza II din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată.
Aceasta pentru că, acuzarea susţine că acest grup s-a constituit în perioada 2003- martie 2004 între inculpaţii S.E., G.V. şi I.M., ori relaţiile dintre cei trei inculpaţi erau strict profesionale, caracteristice raporturilor angajator - angajat, relaţii care exclud constituirea vreunui grup. Inculpaţii G.V. şi I.M., în calitate de angajaţi ai societăţilor aparţinând inculpatului S., aveau obligaţia de a executa anumite sarcini de serviciu legate de redactarea unor înscrisuri (inculpatul G.) şi de prezentarea la autorităţile vamale a unor contracte (inculpata I.), obligaţii de serviciu pe care aceştia şi le-au îndeplinit corespunzător. Atât inculpatul G.V. cât şi inculpata I.M. au declarat că inculpatul S.E. niciodată nu le-a propus să participe la comiterea vreunei infracţiuni. Aşadar, în privinţa acestei infracţiuni se va dispune achitarea inculpaţilor, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Fapta inculpatului S.E., care în 30 ianuarie 2003 şi 10 martie 2004 l-a determinat cu intenţie pe inculpatul G.V. să întocmească în fals contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004, în scopul majorării artificiale a valorii acestora, contracte întocmite de acest inculpat şi pe care inculpatul S.E. le-a semnat în această formă constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Susţinerile inculpatului S. potrivit cărora lipseşte latura obiectivă a infracţiunii, contractele nefiind falsificate în niciunul din modurile arătate la art. 288 C. pen. privind falsul material, vor fi înlăturate, întrucât, în mod evident înscrisurile au fost "plăsmuite", în acestea fiind înscrise date neconforme realităţii, teoria şi practica judiciară fiind constante în a aprecia că o astfel de activitate se circumscrie noţiunii de alterare a înscrisului în orice mod, ca variantă alternativă de a comite o infracţiune de fals material. S-a apreciat, de asemenea, că fapta constituie infracţiune deoarece înscrisurile falsificate sunt apte să producă consecinţe juridice şi au fost folosite pentru aceasta.
Inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 10 C. pen., reţinându-se că anterior datelor de 24 februarie 2003 şi 16 martie 2004, a determinat-o pe inculpata I.M., cu intenţie, să folosească la autoritatea vamală cele două înscrisuri falsificate. În privinţa acestei infracţiuni se constată lipsa laturii subiective, în condiţiile în care nu a existat o acţiune de determinare a inculpatei I.M., aceasta executând una dintre obligaţiile pe cale le avea ca angajată, respectiv de efectuare a unor operaţiuni de import a bunurilor achiziţionate de societatea la care era încadrată sau lucra în temeiul unei colaborări. În consecinţă, s-a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen. şi prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. Având în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, dată în soluţionarea recursului în interesul legii şi văzând dispoziţiile art. 414/5 alin. (4) C. proc. pen., în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a celor două infracţiuni sus-menţionate într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
De asemenea, inculpatul S.E. a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen. şi prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a acestor două infracţiuni într-o singură infracţiune prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen.
Referitor la aceste infracţiuni pentru care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice şi la infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., tribunalul a reţinut că inculpatul S.E., în perioada 2003- 2004, cu intenţie i-a determinat pe inculpatul G.V. şi pe martora C.S. (ce a acţionat fără vinovăţie) să înregistreze în contabilitatea SC B.A. SRL Arad, contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004 falsificate, cu scopul majorării artificiale a valorii cheltuielilor cu amortizările firmei, diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţelor contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004 şi 2005 cauzând un prejudiciu de 247.903 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, astfel că vinovăţia sa este dovedită.
Susţinerile inculpatului S.E. privind lipsa laturii obiective a acestor infracţiuni sunt neîntemeiate şi au fost respinse având în vedere considerentele expuse anterior, referitor la caracterul fals al contractelor de leasing. Pe de altă parte, concluziile expertizei contabile privind preţul aparatelor de taxare şi a cititoarelor de monedă, au fost înlăturate, întrucât aşa cum sa arătat anterior, acesta trebuia să înregistreze în contabilitatea concesionarului (SC B.A. SRL Arad) preţurile reale ale aparaturii achiziţionate, aşa cum au fost ele percepute la furnizorul W.E.
Inculpatul S.E. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 teza II C. pen. şi prevăzute de art. 291 teza II C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. pen., a schimbat încadrarea juridică din aceste infracţiuni, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 291 teza II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune de folosire a înscrisului fals, chiar de cel care l-a falsificat ori încredinţarea înscrisului fals altei persoane spre folosire. În această ipoteză acţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracţiune complexă, înglobând şi uzul de fals, care nu este o infracţiune distinctă.Ca atare, se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
O altă infracţiune pentru care inculpatul S.E. a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2005 - ianuarie 2006, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus şi menţinut în eroare comisia de negociere din cadrul Consiliului local Arad cu prilejul rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002, prin prezentarea în oferta de reziliere a unor preţuri de achiziţie a aparatelor de parcări şi cititoarelor de monedă mărite artificial faţă de valoarea lor reală plătită furnizorului W.E. Germania, cauzând acesteia o pagubă în valoare de 505.568,5 euro.
Art. 215 alin. (3) C. pen. incriminează o formă specială a infracţiunii de înşelăciune, comisă cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Prin încheierea unui contract se înţelege perioada purtării tratativelor, până la stabilirea acordului de voinţă, indiferent dacă acesta se încheie sau nu în formă scrisă. Executarea unui contract include intervalul de timp în care obligaţiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire, până la epuizarea acestora. Se asimilează în cadrul acestei forme a infracţiunii şi activitatea de inducere sau menţinere în eroare cu ocazia rezilierii unui contract. Aşadar, susţinerile inculpatului privind împrejurarea că textul legal nu incriminează vreo faptă de înşelăciune care s-ar comite cu prilejul rezilierii vreunui contract, sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.
Determinarea acţiunii de inducere în eroare trebuie să se realizeze în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte dar şi de dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ. şi de la reglementările privind eroarea, dolul sau violenţa ca vicii ale consimţământului.
Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în convenţii este necesar ca inducerea sau menţinerea în eroare să se fi produs în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Cu alte cuvinte, este necesar ca inducerea sau menţinerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate. Ori, în speţă, ambele părţi au fost de acord cu rezilierea contractului de concesiune, SC B.A. a înaintat Primăriei Arad o notificare prin care a invocat excepţia de neexecutare a contractului comunicând şi suspendarea plăţii ratei de redevenţă, ceea ce a determinat iniţierea unui litigiu în instanţă. Mai mult, Primăria Arad a solicitat unei firme efectuarea unui raport de evaluare, ale cărei concluzii au fost avute în vedere la negocierile purtate cu reprezentanţii SC B.A. SRL Arad împrejurarea că raportul de evaluare a fost întocmit pe baza înscrisurilor prezentate de Primăria Arad şi care au avut în vedere preţurile de achiziţie ale aparatelor de parcarea şi cititoarelor de monedă mărite artificial faţă de valoarea lor reală, nu a fost determinantă în rezilierea contractului de concesiune, chiar şi în lipsa acestora, rezilierea ar fi avut loc şi chiar dacă s-a produs un prejudiciu, existenţa infracţiunii de înşelăciune este exclusă, apreciindu-se că nu suntem în prezenţa unei fraude specifică dreptului penal, ci în prezenţa dolului, ca viciu de consimţământ, astfel că se impune achitarea inculpatului S.E., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, reţinându-se că în perioada ianuarie - mai 2006 a transferat din contul SC B.A. SRL Arad suma de 352.379 euro, încasaţi de la Primăria Arad, în contul SC A.T.C.C., deschis la Banca I.T. - Sucursala Arad, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în scopul disimulării originii ilicite a acestor fonduri, închizându-se astfel circuitul financiar circular început în intervalul anilor 2003 - 2004.
Referitor la această infracţiune, tribunalul a constatat că, în consens cu literatura juridică în materie, participantul la infracţiunea principală din care provine bunul albit, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, dacă el are calitatea de subiect activ al primei infracţiuni. Semnificaţia sintagmei folosită de legiuitor " cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unei infracţiuni" este aceea de a exclude din sfera subiecţilor activi pe aceia care au săvârşit infracţiunile din care provin bunurile spălate. În raport de aceste considerente, reţinându-se în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), 3 şi 5 C. pen. că fapta nu este prevăzută de legea penală, se impune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura obiectivă a acestei infracţiuni.
Fapta inculpatului S.E., care în perioada de după luna noiembrie 2003, după finalizarea controlului Curţii de Conturi, l-a determinat, cu intenţie pe inculpatul G.V., să întocmească în fals, un număr de 16 chitanţe emise pe numele W.E. în scopul evidenţierii în mod nereal a calităţii de creditor al SC B.A. SRL Arad şi a evitării răspunderii penale pentru infracţiunea descrisă şi constatată în raportul întocmit de această instituţie, constituie infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.
Susţinerile inculpatului S.E. privind lipsa laturii obiective şi subiective a acestei infracţiuni sunt neîntemeiate şi vor fi respinse, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză nr. 90889 din 15 octombrie 2006 care se coroborează cu declaraţia inculpatului G.V. şi cu împrejurarea că acestea au fost înregistrate în contabilitatea firmei la 30 noiembrie 2003 deşi aveau înscrise date de emitere aferente perioadei 27 martie 2002 - 4 septembrie 2003.
Inculpatul G.V. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instanţa în baza art. 334 C. proc. pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice din aceste infracţiuni, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se existenţa aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice.
Fapta inculpatului G.V., care în 30 ianuarie 2003, în 10 martie 2004 şi în perioada noiembrie 2003 (după finalizarea controlului Curţii de Conturi) a întocmit în fals contractele de leasing financiar nr. 5/2003, nr. 72004/2004 şi un număr de 16 chitanţe emise pe numele W.E., la instigarea inculpatului S.E., în scopul majorării artificiale a valorii şi evidenţierii în mod nereal a calităţii de creditor a SC B.A. SRL Arad, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul G.V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen. şi prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. Având în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, dată în soluţionarea recursului în interesul legii şi văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a celor două infracţiuni sus-menţionate într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
Referitor la aceste infracţiuni pentru care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice şi la infracţiunea prevăzută art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. tribunalul a reţinut că inculpatul G.V., în cursul anului 2003, la instigarea inculpatului S.E., cu ştiinţă a înregistrat în contabilitatea SC B.A. SRL Arad, contractul de leasing financiar nr. 5/2003, ce conţinea valori nereale, în scopul majorării artificiale a cheltuielilor cu amortizările, diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţelor contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004 şi 2005, rezultând un prejudiciu de 247.903 lei reprezentând impozit pe profir suplimentar, astfel că vinovăţia acestui inculpat este dovedită.
Inculpatul G.V. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza II C. pen.. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune de folosire a înscrisului fals, chiar de cel care l-a falsificat ori încredinţarea înscrisului fals altei persoane spre folosire. În această ipoteză acţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracţiune complexă, înglobând şi uzul de fals, care nu este o infracţiune distinctă.Ca atare, se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpata I.M. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 C. pen., constând în aceea că anterior datelor de 24 februarie 2003 şi respectiv 16 martie 2004, la instigarea inculpatului S.E., la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a folosit la autoritatea vamală cele două contracte de leasing financiar cunoscând că sunt falsificate.
Sub aspectul laturii subiective această infracţiune presupune ca persoana care prezintă înscrisul falsificat la autoritatea vamală să aibă cunoştinţă despre conţinutul fals al acestuia. Din probele administrate în cauză nu rezultă că această inculpată cunoştea acest aspect, contractele i-au fost predate de inculpatul S., nu a fost prezentă la întocmirea acestora. Simpla împrejurare că în urma celor două percheziţii domiciliare la sediul SC A.T.R. SRL Arad de pe str. Câmpul Liniştii, nr. 1 A, într-unul din imobilele existente în acea locaţie, au fost identificate în camera nr. 4 -biroul în care îşi desfăşura activitatea inculpata I.M. împreună cu alte persoane, mai multe înscrisuri care dovedesc că aparatele de parcare şi cititoarele de monede erau importate la preţuri mult mai mici decât cele trecute în contractele de leasing, nu dovedeşte că inculpata I.M. avea cunoştinţă despre furnizorul şi preţurile reale ale aparatelor şi cititoarelor de monede. Este adevărat că în acelaşi birou folosit de inculpata I.M., cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate au mai fost identificate şi alte contracte de leasing financiar împreună cu foarte multe documente vamale care atestau importuri de maşini, utilaje sau alte bunuri în acest sistem, dar acestea au făcut obiectul cercetărilor într-un alt dosar. Drept urmare, se impune achitarea inculpatei I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a arătat următoarele:
În limitele legale ale pedepselor, instanţa în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. la 1 an închisoare; în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat la 10 luni închisoare; în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 Cod penal şi art. 25 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S. la 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.; în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 Cod penal, l-a condamnat pe acest inculpat la 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.; în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.E. la 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.; în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.; în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acest inculpat la 10 luni închisoare.
Văzând că faptele au fost comise de inculpatul S.E. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, aflându-se în situaţia concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare rezultând de executat pedeapsa de 6(şase) ani închisoare, în regim de detenţie şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.E., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat precum şi persoana inculpatului. În privinţa acestuia instanţa a reţinut că, acesta este cunoscut cu antecedente penale şi este cercetat şi trimis în judecată în mai multe dosare fiind acuzat de comiterea unor infracţiuni economice, bucurându-se în privinţa acestora de prezumţia de nevinovăţie. De asemenea s-a reţinut faptul că deţine dublă cetăţenie română şi germană, nivelul de instruire şcolară, împrejurarea că este căsătorit, că are 3 copii din care 2 minori, este membru al cultului baptist în cadrul cărora s-a remarcat prin acte caritabile. Pe de altă parte s-a constatat atitudinea negativistă a inculpatului, nerecunoscând comiterea faptelor, aspect care nu i se poate imputa întrucât în raport de dispoziţiile art. 65 şi 66 C. proc. pen., inculpatul nu poate fi obligat să-şi recunoască vinovăţia sau să furnizeze probe.
Instanţa a apreciat că scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen. va putea fi atins în cazul inculpatului S. prin executarea în regim de detenţie a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată. Aceasta pentru că acţiunile repetate de încălcare a normelor de conduită socială săvârşite în condiţiile descrise mai sus uneori dau un sentiment de nesiguranţă şi un climat de nelinişte societăţii care trebuie asigurat în primul rând de către autorităţi. În asemenea situaţii dreptul societăţii şi al opiniei publice la un mediu adecvat şi de siguranţă este primordial şi nu poate fi încălcat de vreo persoană. Atunci când această siguranţă şi linişte publică este încălcată, autorităţile sunt şi trebuie să fie îndreptăţite să intervină inclusiv prin măsuri de privare de libertate. S-a apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepsei în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Ca o consecinţă a condamnării a interzis inculpatului S.E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă în fiecare caz în parte. În această situaţie se impune examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. În cauză inculpatul a comis infracţiuni economice, un ele cu consecinţe deosebit de grave şi gravitatea acestora relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispoziţiile legale fiind sancţionat cu pedeapsa închisorii cu executare în detenţie se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţară şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare s-a considerat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.
De asemenea a interzis inculpatului şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a exercita activităţi de natură comercială.
La individualizarea pedepselor ce s-a aplicat inculpatului G.V. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpatului. Referitor la acest aspect, instanţa a reţinut că inculpatul G.V. în cursul urmăririi penale a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unora sau mai multor participanţi la săvârşirea infracţiunii, fiind incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi republicată.
În privinţa acestui inculpat s-a reţinut vârsta, nivelul de instruire şcolară, ca absolvent de studii superioare, conduita bună avută în familie şi societate anterior comiterii faptelor, aspect care rezultă din lipsa antecedentelor penale, din faptul că este căsătorit, are un fiu student, desfăşoară activitate financiar contabilă, are un mod de viaţă supus regulilor morale impuse de ortodoxie, are o bună imagine în comunitate, are probleme de sănătate. Instanţa a remarcat atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului în faţa autorităţilor judiciare. Prezenţa inculpatului la judecată denotă intenţia acestuia de a colabora cu autorităţile judiciare şi dovedeşte o adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora.
Toate aceste aspecte au fost reţinute de către instanţă ca fiind circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.
În limitele legale ale pedepselor instanţa a condamnat pe inculpatul G.V., în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din două infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare; în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art 10 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acest inculpat la 5 luni închisoare, în baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V. la 1 an închisoare;
Văzând că faptele comise de acest inculpat se află în situaţia concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V. în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare rezultând pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă în fiecare caz în parte. În această situaţie se impune examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. În cauză inculpatul a comis infracţiuni economice, un ele cu consecinţe deosebit de grave şi gravitatea acestora relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispoziţiile legale fiind sancţionat cu pedeapsa închisorii se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţară şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare s-a considerat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.
Văzând că pedeapsa aplicată acestui inculpat este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul are un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, tribunalul a considerat că prezentele infracţiuni şi comportamentul inculpatului în legătură cu acestea reprezintă o excepţie de la comportamentul său obişnuit şi că acesta nu prezintă pericol pentru societate, apreciază că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, fiind suficient pentru corectarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei astfel de pedepse şi sancţiunea menţionării acesteia în cazierul judiciar, cu interdicţiile şi decăderile pe care le atrage o astfel de înscriere, motiv pentru care instanţa în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului G.V. şi în baza art. 82 C. pen. a stabilit acestuia un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni.
În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului G.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în timpul termenului de încercare fixat. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a menţionat următoarele: în cadrul procesului penal în condiţiile art. 15 C. proc. pen. s-au constituit părţi civile:
1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad s-a constituit parte civilă cu suma de 827.024 lei reprezentând obligaţii ale societăţii la bugetul de stat, prejudiciu cauzat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, solicitând obligarea în solidar a inculpaţilor S.E., G.V. şi I.M.. Această sumă este compusă din 636.731 lei - reprezentând TVA, dobânzi TVA, penalităţi TVA, impozit profit, dobânzi impozit profit, penalităţi impozit profit şi suma de 190.293 lei - reprezentând majorări de întârziere până la 9 noiembrie 2007.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E. şi G.V. în comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, instanţa în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad şi a obligat inculpaţii S.E. şi G.V. în solidar şi pe inculpatul S.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad să plătească acesteia suma de 827.024 lei cu titlu de despăgubiri civile.
2) În temeiul dispoziţiilor art. 15 C. proc. pen. Municipiul Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 532.314,50 euro, reprezentând prejudiciu produs ca urmare a rezilierii contractului de concesiune.
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., instanţa în baza art. 346 C. proc. pen. a respins acţiunea civilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. şi faptul că activităţile infracţionale realizate de inculpaţii S.E. şi G.V. nu s-au desfăşurat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul SC A.T.C.C., instanţa a constatat că nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanţa a menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 12 noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 21 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând SC A.T.C.C.
În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat contractul de leasing nr. 5/2003 din 30 ianuarie 2003 având ca furnizor SC A.T.C. şi beneficiar (utilizator) pe SC B.A. SRL Arad şi anexele acestuia; a desfiinţat contractul de leasing nr. 72004/2004 din 10 martie 2004 având ca furnizor SC A.T.C. şi beneficiar (utilizator) pe SC B.A. SRL Arad şi anexele acestuia; a desfiinţat următoarele înscrisuri: factura (quittung) emisă de W.E. Germania la 29 august 2003 pentru suma de 2586 euro; factura (quittung) emisă de W.E. Germania la 21 august 2003 pentru suma de 5772 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 15 august 2003 pentru suma de 5772 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 14 august 2003 pentru suma de 10240 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 14 august 2003 pentru suma de 879 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 17 iunie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 aprilie 2003 pentru suma de 1089 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 aprilie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 12 martie 2003 pentru suma de 500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 29 noiembrie 2002 pentru suma de 1250 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 septembrie 2002 pentru suma de 2270 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 august 2002 pentru suma de 1250 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 11 iulie 2002 pentru suma de 2500 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 26 iunie 2002 pentru suma de 4641,90 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 27 martie 2002 pentru suma de 1050 euro; factura (quittung) emisă de W.E. la 4 septembrie 2003 pentru suma de 285 Euro.
Deoarece inculpaţii S.E. şi G.V. au fost condamnaţi, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea judecăţii, cele ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale, precum şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul S.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL Arad să plătească statului suma de 12000 lei cheltuieli judiciare şi va obliga inculpatul G.V. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 23 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul S.E., partea civilă Municipiul Arad, prin primar F.G., şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad.
În motivarea apelului, procurorul a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri în sensul condamnării inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus achitarea, la pedepse corecte individualizate din punct de vedere al cuantumului şi al modalităţii de executare potrivit disp. art. 72 şi art. 52 C. pen.
Partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL, în motivarea apelului, a arătat că sumele pretinse de AFP Arad s-au stins prin plată la data de 15 martie 2010 şi că aceste sume, reţinute de instanţa penală, au fost solicitate de AFP Arad în cadrul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de SC B.A. SRL.
Partea civilă Municipiul Arad, în motivarea apelului, a solicitat condamnarea inculpatului S.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi admiterea acţiunii civile exercitate, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 532.314,50 euro, precum şi la plata cheltuielilor judiciare.
Inculpatul S.E., în motivarea apelului, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării unei hotărâri legale motivare cu privire la întreg fondul cauzei, fiind încălcate prev. art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată cu aplic. art. 10 C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii amintite. În subsidiar, a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen., sens în care este necesar a se dispune încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând infracţiunea de fals. În subsidiar a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen., sens în care este necesar a se dispune încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, respectiv instigare la infracţiunea de evaziune fiscală, şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, respectiv participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Referitor la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând o activitate de determinare caracteristică instigării. În subsidiar a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia speciala a răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen., sens în care este necesar a se dispune încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 183 A din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de partea civilă Municipiul Arad şi de inculpatul apelant S.E. şi a extins efectele şi faţă de inculpatul G.V., a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând cauza, a dispus următoarele:
1. a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului S.E. în pedepsele componente.
A înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat, prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale, procesul penal pornit împotriva inculpatului S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii în folosul propriu prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., de participaţie improprie la evaziune fiscală prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.
A înlăturat aplicarea pedepselor complementare pentru infracţiunile de instigare la evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi de participaţie improprie la evaziune fiscală prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
În baza art. 33 - 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru celelalte 2 infracţiuni concurente (instigare la evaziune fiscală şi participaţie improprie la evaziune fiscală), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul S.E. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului G.V. în pedepsele componente.
A înlăturat sporul de 2 luni închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat, prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale, procesul penal pornit împotriva inculpatului G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
3. A lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Municipiul Arad.
4. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea responsabilă civilmente SC B.A. SRL la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
În primul rând a apreciat ca fiind corect reţinută situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată, şi din care rezultă vinovăţia inculpatului S.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
În ceea ce priveşte cererea privind efectuarea unei expertize contabile, instanţa de apel s-a pronunţat prin încheierea din 26 septembrie 2011, respingând proba ca nefiind utilă soluţionării cauzei având în vedere expertizele judiciare şi extrajudiciare efectuate, precum şi restul probatoriului administrat (înscrisuri).
Critica inculpatului S.E. privind nerespectarea prevederilor art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. referitoare la faptul că hotărârea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei cât şi a celor care au fost înlăturate a fost apreciată ca neîntemeiată deoarece analizând considerentele sentinţei apelate, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a analizat detaliat probele administrate şi le-a înlăturat motivat pe unele dintre acestea. Astfel, cu privire la fiecare infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-au arătat probele care confirmă vinovăţia, respectiv cele în baza cărora s-a dispus achitarea, iar la filele 6 - 7 din considerente au fost enumerate toate probele administrate. S-a concluzionat că, în cauză, au fost respectate disp. art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nemotivarea hotărârii nefiind motiv de desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare.
Cu privire la infracţiunea prev. de art 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu aplic. art. 10 C. pen., instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru această faptă. Astfel, s-a reţinut că în perioada 2001-31 august 2003 inculpatul S.E. a folosit în interes personal suma de 5606599270 ROL care în fapt aparţinea SC B.A. SRL deşi nu creditase anterior firma cu aceşti bani. Cercetările au fost declanşate ca urmare a actului de control întocmit de Curtea de Conturi din care rezultă faptul că prin diferite operaţiuni financiare inculpatul a prejudiciat bugetul de stat şi bugetul local cu suma de 458.045124 lei şi respectiv 3.469.109.153 lei, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Inculpatul a depus în apărare 15 facturi emise de furnizorul extern W.E. din Germania şi un număr de 16 chitanţe din care rezultă încasarea acestor sume de către furnizorul extern, în perioada 2002-2003, iar aceste facturi extern şi chitanţe au fost înregistrate în contabilitatea firmei B. aspect care demonstrează faptul că furnizorul real al SC B.A. SRL Arad era W.E. din Germania.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului S.E. efectuate la data de 07 iunie 2006 au fost identificate un număr de 5 facturi care au fost traduse legalizat iar dintr-o comparaţiei cu cele 15 depuse de inculpat rezultă că în toate cazurile se înregistrează acelaşi vânzător (W.E.), acelaşi destinatar al mărfii (SC B.A. SRL), acelaşi reprezentant (S.E.), singura diferenţă fiind cumpărătorul în cele 15 facturi apare B.A., iar în cazul celor 45 facturi apare A.T.C. Cayman.
Cele 5 facturi menţionate nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii şi s-a optat pentru înregistrarea contractelor de leasing financiar nr. 77/2002, 5/2003, şi 72004/2004, prin care s-a modificat furnizorul iar valorarea de import a bunurilor a fost mult mărită în mod artificial, această majorarea se făcea doar în cazul în care bunurile facturate de către firma W.E. aveau valori mari. Aceste aspecte sunt confirmate şi de către inculpatul G.V. care a arătat că în timpul controlului Curţii de Conturi Arad inculpatul S.E. i-a dispus să întocmească mai multe înscrisuri cu date anterioare întocmirii acestora, din care să rezulte că de fapt inculpatul S.E. ar fi creditat societatea în mod indirect, prin plata în numele acestuia a unor sume de bani la care societatea B. era obligată. Inculpatul G.V. a întocmit un număr de 16 chitanţe în numele W.E. din Germania în valoare totală de 41.084 euro şi care aveau date de emitere aferente perioadei 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003, din care rezultă efectuarea unor plăţi în euro de inculpatul S.E. către firma din Germania.
În ceea ce priveşte modalitatea de întocmire a acestor chitanţe, susţinerile inculpatului G.V. referitoare la faptul că acestea au fost întocmite la unul din calculatoarele firmei B. din Arad în limba germană după un model preexistent, iar ştampila societăţii W.E. a fost aplicată pe formatul electronic al celor 16 înscrisuri prin scanarea acesteia de pe un alt document, au fost confirmate de raportul de expertiză nr. 90889 din 15 octombrie 2006 întocmit de experţii criminalişti din cadrul IPJ Arad.
De asemenea, aceste aspecte sunt confirmate şi de faptul că aceste chitanţe au fost înregistrate în contabilitatea firmei abia la data de 30 noiembrie 2003, deşi înscrisurile aveau ca dată de emitere perioada 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003.
Aşa cum rezultă din contractele de creditare aflate în volumul 8 dosar u.p. precum şi din declaraţiile martorilor C.S., S.D., J.L. şi P.A. inculpatul S.E. a creditat societatea cu sume de bani, dar într-un cuantum redus faţă de sumele ridicate.
În cauză nu pot fi reţinute concluziile expertizei contabile, înscrise ca răspuns la obiectivele 1 - 3, întrucât expertul a avut în vedere înscrisurile falsificate întocmite de inculpatul G.V., din dispoziţia inculpatului S.E. înregistrate în contabilitatea societăţii.
Astfel, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 266 punct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, susţinerile inculpatului privind achitarea acestuia nefiind fondate.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instanţa de apel a apreciat că solicitările inculpatului privind achitarea în temeiul art. 11 punct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sunt neîntemeiate. Astfel, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că în datele de 30 ianuarie 2003 - 10 martie 2004 inculpatul S.E. l-ar fi determinat cu intenţie pe inculpatul G.V. să întocmească în fals contractele de leasing nr. 5/2003 respectiv 72004/2004 ce au fost semnate în această formă de către S.E. în scopul majorării artificiale a valorii acestora. În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii aceasta a fost realizată prin inserarea datelor neconforme realităţii, iar înscrisurile falsificate sunt apte să producă consecinţe juridice.
La data efectuării controlului Curţii de Conturi erau încheiate doar primele două contracte de leasing financiar respectiv 7/2002 şi 5/2003 prin care au fost importate cele 150 automate, cele de a-l treilea contract de leasing nr. 72004/2004 fiind încheiat ulterior controlului, în aceleaşi condiţii în care de asemenea finanţator apare tot firma inculpatului din insulele Cayman.
Din răspunsul Biroului Naţional Interpol rezultă că cele două operaţiuni comerciale din datele de 22 februarie 2002 şi 30 ianuarie 2003 s-au derulat iar sumele aferente celor două contracte au fost plătite prin virament bancar de către A.T.C.C..
Analizând contractul din data de 30 ianuarie 2003 încheiat între W.E. din Germania şi A.T.C. din Insulele Cayman rezultă că cele 80 automate de parcări au fost achiziţionate cu suma de 247.079 euro, respectiv 2.902,5 euro/bucată automat de parcare, în timp ce importul în ţară s-a făcut la o sumă mult mai mare respectiv 4.950 euro bucată automat parcare, suma totală fiind de 396.000 euro.
De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost identificat un contract de leasing financiar nr. 72004/2004 asemănător cu cel prezentat în vamă dar care prezenta o valoare mult mai mare a celor 148 cititoare de monedă respectiv suma totală de 410.996 euro.
Din probatoriul aflata la dosar rezultă faptul că inculpatul a majorat în mod artificial preţul automatelor achiziţionate prin contractele de leasing 5/2003 şi respectiv 72004/2004 cu excepţia primului contract de leasing nr. 77/2002 în care s-a menţinut acelaşi preţ. Suma totală cu care inculpatul S. a majorat în mod artificial preţul automatelor şi cititoarelor de monede este 433760,32 euro.
Inculpatul a arătat, în apărare, că a achiziţionat aparatele la preţurile mai mici decât cele practicate prin contractele de leasing dar a procedat în această manieră datorită diferenţei prin impunerea în cadrul sumelor de import a unei taxe privind managementul tehnic pe o durată de 14 ani în cazul aparatelor de parcare, respectiv 13 ani în cazul cititoarelor de monedă precum şi a unor sume cu titlu de dobândă, depunând în acest sens un înscris în limba engleză tradus în limba română.
În opinia instanţei de apel aceste apărări nu pot fi luate în considerare întrucât atunci când a depus oferta în vederea câştigării licitaţiei publice privind administrarea sistemului de parcare în municipiul Arad, inculpatul a precizat că este în măsură să implementeze acest sistem de parcare şi să asigure funcţionalitatea lui pe întreaga durată a contractului de concesiune aceasta constituind o obligaţiei a concesionarului în schimbul căruia percepea taxele de parcare. De asemenea, inculpatul s-a angajat că va efectua toate investiţiile care presupunea introducerea sistemului de parcare direct de la furnizor la beneficiarul SC B.A. SRL.
Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpatul S.E., în ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, respectiv instigare la infracţiunea de evaziune fiscala, şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, respectiv participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscala, făcând aplicarea efectivă în cauza a prevederilor art. 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile şi reţinând ca atare aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 87/1994 anterior republicării sale, instanţa de apel a apreciat că nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, întrucât prima instanţă a avut în vedere infracţiunile săvârşite de inculpat aşa cum au fost prevăzute acestea în lege anterior republicării.
Critica inculpatului S.E. privind greşita condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, respectiv instigare la infracţiunea de evaziune fiscala, şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, precum şi pentru infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 toate cu aplic. art. 10 C. pen. şi solicitarea acestuia privind achitarea în temeiul art. 11 punct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată de către instanţa de apel. Astfel, inculpatul S.E., în perioada 2003 - 2004, cu intenţie a determinat pe inculpatul G.V. şi pe martora C.S. să înregistreze în contabilitatea SC B.A. SRL Arad contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004 falsificate în scopul majorării artificiale a valorii cheltuielilor cu amortizările firmei, diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţei contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004, 2005 cauzând un prejudiciul de 247.903 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar. În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, aceasta s-a realizat deoarece cele două contracte de leasing înregistrate în contabilitate au fost false, iar în mod corect prima instanţă a înlăturat concluziile expertizei contabile privind preţurile aparatelor de taxare şi a cititoarelor de monedă deoarece acesta trebuia să înregistreze în contabilitatea concesionarului SC B.A. SRL Arad preţurile reale ala aparaturii achiziţionate aşa cum au fost percepute la furnizorul W.E.
Referitor la infracţiunea prev de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., solicitarea inculpatului privind achitarea în temeiul art. 11 punct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pe motiv că n-ar existat o activitate de determinare caracteristică instigării a fost apreciată ca neîntemeiată. Astfel, inculpatul S.E. după finalizarea controlului Curţii de Conturi, luna noiembrie 2003 l-a determinat pe inculpatul G.V. să întocmească în fals un număr de 16 chitanţe emise pe numele W.E. în scopul evidenţierii în mod nereal a calităţii de creditor al SC B.A. SRL Arad şi al evitării răspunderii penale. Vinovăţia inculpatului a fost dovedită potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 90889 din 15 octombrie 2006, declaraţiile inculpatului G.V., precum şi înscrisurile depuse la dosar. Astfel, aceste chitanţe au fost înregistrate în contabilitatea firmei la data de 30 noiembrie 2003 deşi aveau date de emitere aferente perioadei 27 martie 2002 - 04 septembrie 2003.
Critica inculpatului S.E. privind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii în folosul propriu prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen., de participaţie improprie la evaziune fiscală prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., a fost apreciată ca întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 124 C. pen. "prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţiei prev. de art. 122 C. pen. este depăşit cu încă jumătate. Analizând limitele de pedeapsă pentru aceste infracţiuni raportat la termenul de prescripţie prev. de art. 122 C. pen. precum şi la prev. art. 124 C. pen., instanţa de apel a constatat că pentru aceste infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, motiv pentru care a dispus încetarea procesului penal potrivit art. 11 punct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Instanţa de apel a extins efectele prescripţiei răspunderii penale potrivit art. 373 C. proc. pen. şi cu privire la inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 10 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 toate cu aplic. art. 10 C. pen. instanţa de apel a constatat că pentru acestea nu s-a împlinit termenul de prescripţie, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este de 8 ani, termenul de prescripţie prev. de art. 124 C. pen. este de 12 ani, iar acesta începe să curgă din anul 2004.
În sfârşit, s-a apreciat că critica procurorului privind greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Astfel, în sensul Legii nr. 39/2003, grupul infracţional organizat este definit riguros de dispoziţiile, art. 2 lit. a) care prevăd: "grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".
S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că între cei 3 inculpaţi au existat raporturi de serviciu nefiind dovedită iniţierea unui grup infracţional organizat de către inculpatul S.E., inculpaţii acţionând în virtutea relaţiilor de serviciu. Inculpaţii G.V. şi I.M. în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aveau ca sarcini redactarea unor înscrisuri, în cazul inculpatului G.V., şi - respectiv -prezentarea la autorităţile vamale a unor contracte în cazul inculpatei I.M., obligaţii pe care şi le-au îndeplinit fără a se face dovada că inculpatul S.E. le-ar fi propus să participe la comiterea vreunor infracţiuni. De asemenea, iniţierea în constituirea unui grup infracţional nu se poate face tacit, trebuie să existe acordul tuturor inculpaţilor, acord care nu există în cauză.
În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului S.E. în temeiul art. 11 punct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., critica procurorului fiind întemeiată cu privire la această soluţie, cu următoarea argumentare:
În cauză s-a reţinut prin actul de sesizare faptul că inculpatul S.E. în perioada noiembrie 2005-ianuarie 2006 la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus şi menţinut în eroare comisia de negociere din cadrul Consiliul Local Arad cu prilejul rezilierii contractului de concesiune nr. 20/2002 prin prezentarea în oferta de reziliere a unor preţuri de achiziţie a unor aparaturii de parcări şi cititoare de monedă mărite artificial faţă de valoarea lor reală plătită furnizorului W.E. Germania cauzând acesteia o pagubă în valoare de 505568,5 euro.
Or, potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. " inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."
În cauză, aşa cum se susţine prin rechizitoriu, inducerea în eroare ar fi avut loc cu ocazia rezilierii contractului, această fază a executării unui contract fiind incriminată de articolul menţionat respectiv art. 215 alin. (3) C. pen.
Pentru a determina dacă în cauză a avut loc o inducere în eroare trebuie să se stabilească dacă fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, această inducere în eroare trebuind să aibă un rol hotărâtor în determinarea persoanei la executarea contractului.
În cauză rezilierea contractului dintre cele două părţi s-a efectuat de comun acord, întrucât după ce SC B.A. SRL a notificat Municipiul Arad în privinţa neexecutării contractului, acesta din urmă a numit o comisie care a solicitat unei firme efectuarea unui raport de evaluare cu privire la preţurile de achiziţie ale aparatelor de parcare şi cititoarelor de monedă. În baza acestui raport de evaluare întocmit la solicitarea părţii civile Municipiul Arad, a avut loc rezilierea contractului şi stabilirea valorii acelor aparate, astfel nu se poate reţine faptul că inculpatul ar fi indus-o în eroare pe partea civilă, aceasta fiind de acord cu rezilierea şi efectuând un raport propriu de evaluare.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată şi solicitarea părţii civile Municipiul Arad privind condamnarea inculpatului S. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Referitor la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada ianuarie - mai 2006 inculpatul S.E. a transferat în contul SC B.A. SRL Arad suma de 352379 euro încasaţi de la Primăria Arad în contul SC A.T.C. Cayman deschis la Banca I.T. Sucursala Arad cunoscând că provin din săvârşirea infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în scopul disimulării originii ilicite a acestor fonduri, închizându-se astfel circuitul financiar circular început în intervalul anilor 2003 - 2004.
Instanţa de apel a reţinut că pentru a fi subiect activ a infracţiunii de spălare a banilor persoana respectivă nu trebuie să aibă calitatea de subiect activ al primei infracţiuni în condiţiile în care pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave s-a dispus achitarea pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea având în vedere că în cauză lipseşte latura obiectivă a infracţiunii de spălarea de bani.
Critica procurorului privind greşita achitarea a inculpatei I.M. pentru infracţiunea prev. de art 178 din Legea nr. 141/1996 şi respectiv cea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 reţinută în sarcina inculpatului S.E. a fost apreciată ca neîntemeiată de către instanţa de prim control judiciar pentru următoarele motive:
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpata I.M. anterior datelor de 22 februarie 2003 şi respectiv 16 martie 2004 la instigarea inculpatului S.E., la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a folosit la autoritatea vamală cele două contracte de leasing financiar cunoscând că sunt falsificate.
S-a apreciat că latura subiectivă a acestei infracţiuni nu este îndeplinită deoarece inculpata I.M. nu cunoştea conţinutul fals al contractelor de leasing financiar pe care le-a prezentat la autoritatea vamală. Faptul că la percheziţiile domiciliare efectuate la sediul SC A.T.R. SRL într-unul în care îşi desfăşura activitatea inculpata împreună cu alte persoane au fost descoperite mai multe înscrisuri care dovedesc că aparatele de parcare şi cititoarele de monedă erau importate la preţuri mult mai mici decât cele trecute în contractele de leasing nu dovedeşte că inculpata ar fi avut cunoştinţă despre preţurile reale ale aparatelor.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.E. nu s-a dovedit că acesta a determinat-o pe inculpata I.M. să folosească la autoritatea vamală cele două înscrisuri falsificate în condiţiile în care inculpata avea potrivit fişei postului obligaţia de a efectua operaţiuni de import a bunurilor achiziţionate de societatea la care era încadrată.
În sfârşit, instanţa de apel a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.E. instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ, al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale. La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanţele săvârşirii acestora, prejudiciul produs, astfel încât s-a apreciat că nu se impune reducerea acesteia, pedepsele fiind orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege. Referitor la sporul aplicat de către prima instanţă, de 1 an închisoare, s-a apreciat că este justificat raportat la numărul mare de infracţiuni săvârşite motiv pentru care a fost menţinut de către instanţa de apel. Astfel, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, pedeapsa rezultantă de 6 ani şi menţinerea modalităţii de executare este justificată, raportat la dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa de apel a apreciat că în mod greşit prima instanţă, dispunând achitarea inculpatului S.E. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 punct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă, cu următoarea motivare:
Astfel, potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen. În cazul în care instanţa dispune achitarea pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, trebuie să lase nesoluţionată acţiunea penală, motiv pentru care instanţa de apel a admis apelul părţii civile Municipiul Arad şi a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în acest caz. Instanţa de apel nu a acordat cheltuielile de judecată solicitată de această parte întrucât a fost admis şi apelul inculpatului S.E.
În ceea ce priveşte apelul părţii responsabile civilmente SC B.A. SRL Arad instanţa de apel a apreciat că este nefondat întrucât, fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, în mod corect prima instanţă - dispunând condamnarea inculpaţilor S.E. şi G.V. pentru infracţiunea de evaziune fiscală - a dispus obligarea acestora la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente către partea civilă ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Arad a sumei de 827.024 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a menţionat că apărările invocate de partea responsabilă civilmente, referitoare la solicitările făcute de părţi într-un dosar de insolvenţă care nu a fost soluţionat irevocabil, nu au autoritate de lucru judecat cu privire la soluţionarea laturii civile a procesului penal raportat la dispoziţiile art. 19 şi art. 22 C. proc. pen.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul S.E., partea civilă ANAF, partea civilă Municipiul Arad şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad.
Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:
- în recurs au fost acordate 3 termene de judecată (22 mai 2012, 19 iunie 2012 şi 30 octombrie 2012);
- cei 3 inculpaţi au fost prezenţi, personal, în cursul judecării recursurilor, semnând un proces-verbal cu privire la drepturile şi obligaţiile procesuale;
- la termenul din 19 iunie 2012, inculpatul G.V. a fost prezent, a depus "concluzii scrise" cu privire la recursul Ministerului Public şi a menţionat că nu îşi va angaja avocat, fiind de acord cu asistenţa juridică a apărătorului desemnat din oficiu;
- la termenul când au avut loc dezbaterile, inculpatul G.V. nu s-a mai prezentat, asistenţa juridică fiind asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu; ceilalţi doi inculpaţi s-au prezentat la dezbateri şi au beneficiat de asistenţa juridică a avocaţilor aleşi;
- inculpaţii S.E. şi I.M. s-au prevalat în faţa instanţei de recurs de "dreptul la tăcere, nefiind propuse probe noi pe situaţia de fapt,
- recurenta parte civilă Primăria Arad şi recurenta parte civilă ANAF nu au depus motive scrise de recurs şi nici nu au fost reprezentate în recurs;
- au depus motive scrise de recurs Ministerul Public, recurentul-intimat inculpat S.E., recurenta parte responsabilă civilmente B.A. SRL;
- de asemenea, pentru intimata parte responsabilă civilmente A.T.C. Cayman SRL au fost depuse "concluzii scrise";
-Ministerul Public a depus la dosar un înscris în care face precizări cu privire la unele aspecte civile ale cauzei penale;
- a mai depus "concluzii scrise", prin apărători, inculpatul S.E.
Examinând pe fond recursurile, Înalta Curte reţine următoarele:
1) asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara:
Invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. decizia a fost criticată cu privire la dispoziţiile de menţinere a soluţiilor de achitare a inculpaţilor [infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv, cea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - această ultimă infracţiune în cazul inculpatei I.M.].
Înalta Curte constată, pe de o parte, că în recurs nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situaţia de fapt, iar pe de altă parte, că argumentele probatorii şi juridice expuse în motivele de recurs sunt aceleaşi cu cele puse în discuţie la instanţa de apel.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că nu este necesară reluarea argumentelor menţionate în sentinţa şi decizia atacată cu referire la soluţiile de achitare a inculpaţilor, însuşindu-şi integral aceste argumente, cu următoarele completări:
În principiu, existenţa unor relaţii de serviciu sau profesionale între inculpaţi nu exclude, "de plano", ipoteza asocierii acestora pentru săvârşirea unor infracţiuni (constituirea unei asocieri cu scop criminal), în sensul celor incriminate de Codul penal (art. 323 C. pen.) sau de legea specială (Legea nr. 39/2003). Uneori, tocmai acest tip de relaţii poate fi de natură să faciliteze, pe de o parte, cunoaşterea şi încrederea reciprocă între inculpaţi, iar pe de altă parte, posibilităţi sporite de realizare a activităţii infracţionale într-un mediul sau domeniu de activitate specific, conturat, specializat, binecunoscut acestora.
Însă, şi în această ipoteză, numai realizarea unor activităţi cu relevanţă penală nu este suficientă, prin ea însăşi, să justifice acţiunea de "asociere în scop criminal" sau "constituirea unui grup infracţional organizat", fiind obligatorie dovedirea de către acuzare a elementelor specifice care caracterizează astfel de "grupări criminale", printre care existenţa unei anumite organizări/structuri ierarhizate (care se poate suprapune, sau nu, peste ierarhizarea impusă de relaţiile de serviciu în organizaţia respectivă - instituţie, societate comercială etc.), o anumită stabilitate în timp şi, mai ales, o anumită "repartizare a sarcinilor" în cadrul grupului criminal (care se poate suprapune, sau nu, peste atribuţiile de serviciu ale fiecărui inculpat).
În consecinţă, numai săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în cadrul unei instituţii, societăţi comerciale, fundaţii, asociaţii profesionale etc. nu este suficientă să justifice reţinerea acestor acuzaţii de asociere în scop criminal, nu creează, "ab initio", o prezumţie absolută ori relativă de iniţiere, constituire, aderare, sprijinire la un "grup infracţional organizat" (în sensul art.2 lit. a) din Legea nr. 39/2003) sau la "o asociaţie" (în sensul art. 323 C. pen.), fiind obligatorie dovedirea tuturor trăsăturilor care caracterizează aceste structuri/grupări/asocieri criminale.
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, în prezenta cauză, în ceea ce priveşte pe coinculpaţii G.V. şi I.M. nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acele elemente de coeziune subiectivă, de cunoaştere şi implicare conştientă a lor într-un grup cu scopuri criminale.
Înalta Curte apreciază, de asemenea, că în mod corect ambele instanţe nu au reţinut în sarcina inculpatului S.E. infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de spălare de bani, argumentele expuse în cele două hotărâri fiind convingătoare şi suficiente pentru susţinerea soluţiilor adoptate.
Aşa cum s-a arătat, ambele părţi au fost de acord cu rezilierea contractului de concesiune, SC B.A. SRL înaintând Primăriei Arad o notificare prin care a invocat excepţia de neexecutare a contractului, comunicând - totodată - şi suspendarea plăţii ratei de redevenţă, împrejurări ce au determinat iniţierea unui litigiu în instanţă. Mai mult, Primăria Arad a solicitat unei firme efectuarea unui raport de evaluare ale cărei concluzii au fost avute în vedere la negocierile purtate cu reprezentanţa SC B.A. SRL Arad. Împrejurarea că raportul de evaluare a fost întocmit pe baza înscrisurilor prezentate de Primăria Arad, şi care au avut în vedere preţurile de achiziţie ale aparatelor de parcarea şi cititoarelor de monedă mărite artificial faţă de valoarea lor reală, nu a fost însă determinantă în rezilierea contractului de concesiune; chiar şi în lipsa acestora rezilierea ar fi avut loc şi, chiar dacă se pune în discuţie producerea unui prejudiciu, existenţa infracţiunii de înşelăciune este exclusă, apreciindu-se că partea vătămată nu s-a aflat în prezenţa unei fraude specifică dreptului penal, ci în prezenţa dolului contractual, ca viciu de consimţământ, astfel că soluţia de achitare a inculpatului S.E. este legală şi temeinică. Pe cale de consecinţă, cu motivarea arătată în cele două hotărâri atacate, apare ca legală şi temeinică şi soluţia de achitare pentru infracţiunea de spălare de bani.
În sfârşit, Înalta Curte apreciază că şi soluţia de achitare dispusă faţă de inculpata I.M. este legală şi temeinică. Argumentul acuzării - potrivit căruia în urma percheziţiilor la sediul SC A.T.R. SRL Arad, într-unul din imobilele existente în acea locaţie, au fost identificate, în camera nr. 4, biroul în care îşi desfăşura activitatea inculpata I.M., împreună cu alte persoane, mai multe înscrisuri care dovedesc că aparatele de parcare şi cititoarele de monede erau importate la preţuri mult mai mici decât cele trecute în contractele de leasing - este circumstanţial, indirect, şi nu poate justifica, dincolo de orice îndoială rezonabilă, reţinerea acuzaţiei [infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.]. Sub aspectul laturii subiective, această infracţiune presupune ca persoana care prezintă înscrisul falsificat la autoritatea vamală să aibă cunoştinţă despre conţinutul fals al acestuia. Din probele administrate în cauză nu rezultă că această inculpată cunoştea acest aspect, contractele i-au fost predate de inculpatul S., inculpata nefiind prezentă la întocmirea acestora.
2) Asupra recursului declarat de inculpatul S.E.:
Prealabil examinării pe fond a recursului declarat de inculpatul S.E., Înalta Curte constată următoarele:
- aşa cum se menţionează în rechizitoriu, şi cum a reţinut şi instanţa de fond, inculpatul S.E., în cursul urmăririi penale, a fost asistat de apărător ales, a refuzat să dea declaraţii în faţa procurorului şi, de asemenea, nu a propus probe în apărarea sa (rechizitoriu, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi înscrisul datat 14 decembrie 2007);
- în cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul şi apărătorii aleşi ai acestuia au invocat mai multe excepţii (nulităţi ale urmăririi penale, cererea de restituire a cauzei la procuror), toate fiind puse în discuţie contradictorie şi soluţionate conform încheierii din 27 noiembrie 2008;
- de asemenea, la instanţa de fond, cu acordul său, şi în prezenţa avocaţilor aleşi, inculpatul S.E. a fost ascultat;
- instanţa de fond a pus în discuţie şi a soluţionat cererea inculpatului şi avocaţilor aleşi prin care au fost solicitate probe noi (încheierea din 22 februarie 2010);
- prin încheierea din 24 iunie 2010, instanţa de fond, după punerea în discuţie, a soluţionat şi cererea inculpatului cu privire la efectuarea celor două noi expertize - expertiza contabilă şi expertiza grafologică;
- toate încheierile menţionate au respectat principiile judecăţii (contradictorialitatea, oralitatea etc.), precum şi cerinţa legii cu privire la motivarea soluţiilor dispuse;
- conform încheierii din 08 februarie 2011, înainte de a se declară terminată cercetarea judecătorească, s-a luat act de către instanţa de fond că inculpatul şi avocaţii săi aleşi nu au mai solicitat alte probe;
- în cursul apelului, cu acordul său, şi în prezenţa avocatului ales, inculpatul S.E. a fost ascultat (declaraţia din 26 septembrie 2011);
- în apel, la termenul din 26 septembrie 2011, apărătorul ales al inculpatului a solicitat probe noi (înscrisuri şi expertiză contabilă), iar instanţa de prim control judiciar, după punerea în discuţie contradictorie, a respins motivat cererea apărării (încheiere din 26 septembrie 2011), acordându-se un nou termen pentru pregătirea apărării şi a concluziilor pe fondul cauzei;
- la instanţa de fond, inculpatul S.E., prin apărători aleşi, a invocat excepţia de neconstituţionalitate (cerere din 13 ianuarie 2009), cererea de trimitere la Curtea Constituţională fiind admisă prin încheierea din 22 ianuarie 2009, totodată fiind dispusă şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; prin Decizia nr. 647 din 28 aprilie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia, dosarul fiind reînregistrat pe rolul instanţei de fond la data de 26 mai 2009, noul termen de judecată fiind stabilit la 22 iunie 2009.
Trecând la examinarea pe fond a recursului inculpatului S.E. se constată că în cele două înscrisuri, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 172, 18 şi 21 C. proc. pen., în sinteză motivele constând în următoarele:
a) greşita respingere a unor probe esenţiale, de natură să garanteze drepturile procesuale şi să influenţeze soluţia în cauză (arătându-se că greşit a fost condamnat pentru instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., precum şi instigare prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen., faptele constând în aceea că în perioada 2003 - 2004, cu intenţie l-ar fi determinat pe inculpatul G.V. şi pe martora C.S. (ce a acţionat fără vinovăţie) să înregistreze în contabilitatea SC B.A. SRL Arad, contractele de leasing financiar nr. 5/2003 şi nr. 72004/2004, falsificate, cu scopul majorării artificiale a valorii cheltuielilor cu amortizările firmei, diminuării implicite a profitului şi denaturării balanţelor contabile lunare şi a bilanţurilor anuale aferente exerciţiilor financiare pe anii 2003, 2004 şi 2005 cauzându-se un prejudiciu de 247.903 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar. S-a menţionat de recurent că pretinsa denaturare a profitului impozabil are la bază doar procesul-verbal din data de 20 septembrie 2006 al ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, că a contestat existenţa acestui prejudiciu, dar în mod nelegal, atât Tribunalul Arad, cât şi Curtea de Apel Timişoara, au respins cererea de probaţiune privind efectuarea unei expertize contabile care sa lămurească aspectele de natură financiar contabila ce formează obiectul cauzei; de asemenea, s-a menţionat că instanţa de apel a înlăturat concluziile expertizelor extrajudiciare, dar nu au aprobat verificarea acestor concluzii printr-o nouă expertiză în cadrul procesului penal.
Critica nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 10. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului".
Din examinarea textului cazului de casare invocat rezultă că se impune casarea hotărârii numai în cazul în care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului".
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului - aşa cum s-a menţionat la "aspectele prealabile examinării pe fond a recursului" - nu rezultă că instanţele nu ar fi pus în discuţie contradictorie cererile de probe noi, că nu le-ar fi examinat şi soluţionat motivat prin încheieri; de asemenea, actele şi lucrările dosarului, inclusiv hotărârile atacate (încheieri, sentinţă, decizie), nu relevă date care să sugereze că cele două instanţe nu s-ar fi pronunţat cu privire la probele administrate, cu privire la cererile esenţiale de natură să garanteze drepturile lor (inculpatului şi părţii responsabile civilmente) şi să influenţeze soluţia procesului.
Critica apărării sugerează nemulţumirea fie cu privire la respingerea cererii de administrare a unor probe, fie cu privire la excluderea unor probe din ansamblul probator fie, în sfârşit, cu privire la evaluarea probelor de către instanţă.
În concluzie, această critică nu este întemeiată deoarece legea procesual-penală prevede atât respingerea unor probe (art. 67 C. proc. pen.), înlăturarea unor probe [art. 356 lit. c) C. proc. pen.], cât şi libertatea de apreciere a probelor (art. 63 C. proc. pen.), sub condiţia motivării dispoziţiilor luate de către judecător cu privire la instituţiile arătate.
b) în opinia apărării sentinţa nu respectă cerinţele art. 356 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (s-a arătat de recurent că, potrivit textului menţionat, expunerea de motive a hotărârii trebuie să cuprindă "analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate").
Înalta Curte constată, din examinarea amplei motivări a sentinţei (partea expozitivă), şi în acord cu instanţa de prim control judiciar, că această critică nu este întemeiată.
Menţionarea şi examinarea probelor (mijloacelor de probă) administrate în cursul procesului penal a fost realizată de către judecătorul instanţei de fond cu începere de la pag. 6 până la pag. 34 a sentinţei; totodată, de-a lungul aceloraşi pagini, judecătorul a examinat şi apărările inculpatului (cu referire la susţinerile sale, dar şi cu privire la înscrisurile depuse la dosar şi invocate în apărarea sa), făcând precizări exprese cu privire la acestea. Împrejurarea că în sentinţă nu s-a inserat un "opis/listă", adică o enumerare expresă şi distinctă a mijloacelor de probă care au fost înlăturate, nu justifică critica că nu s-a realizat analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate.
c) cu referire la instigarea la infracţiunile de evaziune fiscală s-a arătat de apărarea recurentului-inculpat că, din nicio probă, nu rezultă că el fi desfăşurat o asemenea activitate de convingere a numitului G.V. pentru a înregistra cele două contracte de leasing ci, dimpotrivă, aşa cum a declarat acesta, coinculpatul le-a înregistrat în virtutea atribuţiilor de serviciu, acesta arătând că "din punctul meu de vedere contractele de leasing nu sunt false", precizând că toate elementele inserate de el la redactare au fost reale, inclusiv data acestora. Pentru motivele invocate s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Critica apărării nu este întemeiată pentru următoarele motive: Potrivit art. 25 C. pen. este instigator persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Codul penal român nu enumera nici limitativ, nici enunţiativ mijloacele de instigare. În consecinţă, mijloacele folosite pentru a determina o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală pot fi verbale sau scrise, directe sau indirecte, explicite sau ascunse şi pot consta în prezentarea unor argumente logice, rugăminţi, îndemnuri persuasive, insinuări (instigare simplă), promisiuni de daruri, bani sau orice alte foloase (instigarea calificată) sau exercitarea de presiuni prin diferite forme de constrângere asupra instigatului, direct sau indirect. Se poate, de asemenea, recurge la stimularea unor sentimente de lăcomie, gelozie, răzbunare etc.
În prezenta cauză, poziţia ierarhică a inculpatului S.E. şi natura relaţiilor de serviciu au fost de natură a facilita activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală.
d) referitor la infracţiunile prevăzute de art. 25, 24 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (constând în aceea că în datele de 30 ianuarie 2003 şi 10 martie 2004 inculpatul S.E. l-ar fi determinat cu intenţie pe inculpatul G.V. să întocmească în fals contractele de leasing) s-a solicitat, în temeiul art. 13 C. proc. pen., continuarea procesului penal, deoarece s-a considerat că în mod greşit s-a dispus soluţia de încetare a procesului penal câtă vreme nu există infracţiunea de fals. Cu ocazia dezbaterilor, apărarea a criticat hotărârile atacate deoarece nu s-a fi continuat procesul penal la cererea sa, ci s-ar fi dat eficienţă, "de plano", constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Nici această critică nu este întemeiată pentru următoarele motive: Soluţiile dispuse de judecători nu au fost pronunţate prin simpla constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale ("pe cale de excepţie").
Pe de o parte, în prezenta cauză penală au fost administrate toate probele apreciate ca necesare şi utile, pertinente şi concludente (prin efectuarea unei ample cercetări judecătoreşti). Pe de altă parte, aşa cum rezultă din motivările celor două hotărâri judecătoreşti atacate, judecătorii au examinat şi stabilit - prin coroborarea tuturor probelor administrate - existenţa faptelor în materialitatea lor, persoanele care le-au săvârşit şi, de asemenea, vinovăţia acestora.
Or, potrivit art. 13 alin. (2) C. proc. pen., judecătorii ar fi putut să dispună achitarea inculpatului numai în măsura în care ar fi constatat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. a) - e) C. proc. pen.
Judecătorii au respectat însă dispoziţiile art. 13 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora, în caz de continuare a procesului penal, dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen., trebuie să dispună încetarea procesului penal.
De altfel, chiar apărarea a solicitat ca, în subsidiar, dacă nu se va dispune achitarea inculpatului, să se dispună încetarea procesului penal (poziţia apărării cu privire la împrejurarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale este consemnată în încheierea de dezbateri în apel).
e) în subsidiar, s-a criticat soluţia instanţei cu privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se reindividualizarea acesteia, în raport cu circumstanţele reale şi personale, mai ales că pentru multe din fapte s-a dispus încetarea procesului penal.
Conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În condiţiile arătate în cele două hotărâri atacate - la care se adaugă argumentul referitor la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, dar şi cel referitor la modul concret de concepere şi realizare a activităţii infracţionale - instanţa de fond a stabilit pedepse de 5 ani închisoare pentru fiecare infracţiune.
Pentru a stabili acest cuantum al pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen. Astfel, conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare este aplicată prin observarea dispoziţiilor legale în materia individualizării pedepsei, inclusiv a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., şi este de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind însă justificată aplicarea unui spor de 1 an închisoare.
Este corect argumentul expus de reprezentantul Ministerului Public (potrivit căruia inculpatul nu a fost achitat pentru infracţiunile aflate în pluralitatea de infracţiuni care a constituit forma concursului de infracţiuni, ci s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale), însă - cu toate acestea -observarea regulilor prevăzute de art. 34 lit. b) C. pen. (care se referă la "mai multe pedepse cu închisoarea stabilite", adică pedepse cu închisoarea efectiv stabilite) conduce la concluzia potrivit căreia, în prezenta cauză, şi în raport cu cele două pedepse efectiv stabilite, nu se justifică adăugarea unui spor de pedeapsă.
Totodată, pedeapsa care va fi executată de inculpat, de 5 ani închisoare, asigură proporţionalitatea necesară între gravitatea infracţiunilor, pe de o parte, şi datele personale ale inculpatului, pe de altă parte.
f) s-a mai susţinut de către apărare că judecata în primă instanţă şi în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi (SC A.T.C. Cayman Ltd.).
Cu privire la această critică a apărării inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:
În primul rând, încălcarea dispoziţiilor relative la citarea părţilor în proces nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., împrejurare care ar justifica invocarea neregularităţilor în materia citării de către orice parte din proces, ori invocarea lor chiar din oficiu.
Pe cale de consecinţă, eventualele neregularităţi în materia citării sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative care, printre altele, este caracterizată prin aceea că nu poate fi invocată decât de partea respectivă, adică de cea căreia i s-a produs o vătămare procesuală.
În al doilea rând, din actele şi lucrările dosarului rezultă atât permanenta preocupare procesuală a instanţelor, cât şi efectivele demersuri procesuale, pentru citarea respectivei părţi (SC A.T.C. Cayman Ltd.).
g) apărarea recurentului-inculpat a mai criticat hotărârile atacate şi cu privire la "nemotivare", mai precis, nemotivarea respingerii cererii de efectuare a unei noi expertize, nemotivarea înlăturării expertizei efectuate de expertul-parte, nemotivarea/omisiunea respingerii cererii de amânare a judecăţii pentru imposibilitatea de prezentare a inculpatului.
Criticile sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din examinarea încheierii de dezbateri, rezultă - fără echivoc - că, după punerea în discuţie contradictorie, instanţa de apel a respins, motivat, toate cele 3 cereri formulate la termenul respectiv (cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a inculpatului, cererea de suspendare a judecării cauzei penale şi cererea avocatului ales de amânare pentru precizarea punctului de vedere cu privire la cererea respectivă - încheierea din 31 octombrie 2011, pag. 1 - 3).
De asemenea, aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa de fond a dispus motivat asupra tuturor cererilor şi excepţiilor formulate/invocate de apărătorii inculpatului.
Conform art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege".
Înalta Curte apreciază, examinând hotărârile atacate, că sunt excluse, cu evidenţă, ipotezele "motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege". Nici ipoteza potrivit căreia "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia" nu se regăseşte în prezenta cauză penală.
În Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat, cu adevărat, chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).
Or, motivarea hotărârilor atacate (partea expozitivă a sentinţei şi, respectiv, a deciziei) evidenţiază că judecătorii, la fiecare nivel de jurisdicţie şi potrivit dispoziţiilor legale care reglementează etapa judiciară (fond, respectiv, apel), au examinat, în mod real, efectiv, chestiunile esenţiale ce l-au fost prezentate.
În fine, legalitatea şi temeinicia soluţiei dispusă de judecător nu este, în primul rând, o chestiune care ţine de aspecte cantitative (numărul de pagini ale hotărârii), ci, mai degrabă, una ce ţine de aspecte calitative, de adecvarea motivării la obiectul cauzei, de amploarea materialului probator, de aspectele doctrinare ori jurisprudenţiale incidente, de soluţionarea legală şi temeinică a cererilor şi excepţiilor invocate etc.
Ambele instanţe s-au pronunţat motivat şi cu privire la expertizele deja efectuate, dar şi cu privire la cererea apărării de efectuare a unor noi expertize.
Cererea de efectuare a unei noi expertize constituie un drept procesual al inculpatului, însă nu este obligatoriu a fi admisă de către instanţă deoarece, pe de o parte, potrivit art. 125 C. proc. pen., efectuarea unei noi expertize se poate dispune numai în cazul în care instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, iar pe de altă parte conform art. 67 C. proc. pen., instanţa poate respinge motivat administrarea unei probe.
În vol. XI al dosarului de urmărire penală există cele două rapoarte (raportul de expertiză contabilă şi, respectiv, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară); aceste rapoarte puteau fi supuse în cursul urmăririi penale, la cererea apărării inculpatului, procedurilor prevăzute de art. 124 C. proc. pen.
Se constată că la efectuarea raportului de expertiză contabilă a fost avută în vedere şi "expertiza contabilă extrajudiciară"; de asemenea, la pag. 24 se menţionează că "faţă de răspunsurile şi concluziile formulate în prezenta expertiză, expertul-asistent nu are opinii contrare".
h) s-a mai susţinut de apărare că hotărârea este contrară legii sau că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii deoarece s-a dispus anularea contractelor de leasing financiar pe motiv ca aceste documente ar fi fost falsificate, ceea ce în opinia apărării reprezintă o gravă greşeală de judecată, fiind un caz clasic de aplicare greşită a legii.
Instanţa a dispus desfiinţarea contractelor de leasing [furnizor SC A.T.C. şi beneficiar (utilizator) pe SC B.A. SRL Arad] şi anexele acestuia.
Este adevărat că aceste contracte sunt înscrisuri sub semnătură privată, încheiate între cele două societăţi comerciale; însă acestea nu au produs efecte juridice numai între cele două părţi contractante, ci şi faţă de terţi, împrejurare care a justificat soluţia instanţei.
3) asupra recursului declarat de partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad:
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12 şi 18 C. proc. pen., în sinteză criticile aduse hotărârilor judecătoreşti constând în următoarele: 1) despăgubirile civile au fost calculate greşit (în opina recurentei ar fi trebuit dedusă suma de 205.176 lei reprezentând TVA suplimentar şi suma de 82.314 lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei obligaţii, susţinându-se că, dacă ar fi fost efectuată o expertiză de specialitate, fără îndoială, asemenea erori grave nu s-ar fi produs); 2) prejudiciul nu a fost probat (s-a arătat de recurentă că, în vederea determinării existenţei prejudiciului, DIICOT (Biroul Teritorial Arad) a solicitat ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara să efectueze un control la societate. În final, s-a apreciat de recurentă că unica probă a existenţei prejudiciului o reprezintă un act care emană de la partea civilă şi care nu se mai poate bucura de prezumţia de legalitate atâta timp cât a fost anulat de o sentinţă judecătorească care, deşi desfiinţată, nu a fost reformată pe fond); 3) instanţa a desfiinţat nelegal contractele de leasing având ca furnizor SC A.T.C. SRL (conform recurentei nu există niciun motiv pentru a falsifica înscrisuri comerciale pentru că consecinţele fiscale ale valorii în vamă sau ale valorii de import pot fi modificate de autorităţi conform unor norme juridice cât se poate de precise).
Criticile apărării nu sunt întemeiate având în vedere următoarele:
Pe de o parte, critica privind desfiinţarea contractelor de leasing a fost deja examinată anterior, nefiind necesare alte precizări. Pe de altă parte, criticile apărării potrivit cărora prejudiciul fie nu probat, fie a fost greşit calculat, au ca temei interpretarea diferită a unor dispoziţii legale, respectiv, nemulţumirea cu privire la respingerea cererii pentru efectuarea unei noi expertize contabile (sub acest ultim aspect instanţa de recurs făcând deja precizările necesare).
Neîntemeiată este şi referirea apărării la dispoziţiile art. 44 C. proc. pen., neexistând o hotărâre civilă pe fondul cauzei, definitivă şi irevocabilă, acest aspect de drept fiind examinat atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar.
4) Asupra recursului declarat de partea civilă Municipiul Arad:
Instanţa de fond a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă primăria municipiului Arad însă, în urma admiterii apelului, instanţa de prim control judiciar, prin aplicarea art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a dispus lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitată de această parte civilă [având în vedere temeiul achitării inculpatului - art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.].
Recurenta parte civilă Municipiul Arad nu a depus motive scrise de recurs şi nici nu a fost reprezentată pentru a susţine oral, în cursul dezbaterilor, motivele de recurs.
Examinând din oficiu hotărârile atacate, Înalta Curte nu a constatat existenţa unor motive care să impune reformarea, totală sau parţială, a celor două hotărâri judecătoreşti atacate.
5) Asupra recursului declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad:
Recurenta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad nu a depus motive scrise de recurs şi nici nu a fost reprezentată pentru a susţine oral, în cursul dezbaterilor, motivele de recurs.
Examinând din oficiu hotărârile atacate, Înalta Curte nu a constatat existenţa unor motive care să impune reformarea, totală sau parţială, a celor două hotărâri judecătoreşti atacate.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) şi, respectiv, pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul inculpatului S.E. (înlăturând sporul de 1 an închisoare) şi va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice Arad şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent, cu excepţia inculpatului S.E., va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva Deciziei penale nr. 183 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia atacată numai sub aspectul înlăturării sporului de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, partea civilă Municipiul Arad şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat G.V., în sumă de 300 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatei inculpate I.M., în sumă de 75 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Municipiul Arad la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente B.A. SRL Arad la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere
Dosar nr. 348/108/2008
Şedinţa din data 03 decembrie 2012
Deliberând asupra omisiunii vădite:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data pronunţării Deciziei penale nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 348/108/2008, dintr-o omisiune, în cuprinsul alin. (4) şi (7), nu a fost inserată ca soluţie de respingere a recursului, ca nefondat, cel referitor la partea civilă Municipiul Arad.
Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 196 raportat la art. 195 C. proc. pen., urmează a înlătura omisiunea vădită din minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 348/108/2008, în sensul că alin. (4) şi (7) ale minutei deciziei sus-arătate vor avea următorul conţinut:
Alin. (4): "Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, partea civilă Municipiul Arad şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad împotriva aceleiaşi decizii."
Alin. (7): "Obligă recurentele părţi civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Municipiul Arad la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat."
D I S P U N E
Înlătură omisiunea vădită din minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 348/108/2008, în sensul că alin. (4) şi (7) vor avea următorul conţinut:
Alin. (4): "Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, partea civilă Municipiul Arad şi partea responsabilă civilmente B.A. SRL Arad împotriva aceleiaşi decizii."
Alin. (7): "Obligă recurentele părţi civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Municipiul Arad la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat."
Prezenta încheiere face parte integrantă din Decizia penală nr. 3875 din 27 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 348/108/2008.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3869/2012. Penal → |
|---|
