ICCJ. Decizia nr. 3877/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3877/2012

Dosar nr. 6528/121/2008

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 615 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul H.G.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen. s-a reunit prezenta cauză cu aceea în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1237 din 14 decembrie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 659 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău.

În baza art. 334 C. proc. pen. În referire la art. 335 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.G. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi din infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale).

A fost condamnat inculpatul H.G. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale săvârşite în perioada mai 2004 - iunie 2006), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. În referire la art. 76 lit. a) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

A mai fost condamnat inculpatul H.G. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte săvârşite în perioada mai 2004 - iunie 2006), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. În referire la art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., în referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul H.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 335 alin. (2) teza ultimă s-a desfiinţat latura penală a Sentinţei penale nr. 1237 din 14 decembrie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 659 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului H.G., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

S-a luat act că părţile vătămate SC S. SRL Brăila şi SC R. SRL Galaţi nu s-au constituit părţi civile în cauză, deoarece şi-au recuperat prejudiciul.

În temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul H.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL Galaţi, la plata:

- sumei de 31.990 lei, cu titlu de contravaloare marfă şi suma de 29.426 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, către partea civilă SC C.P.C. SRL Molid, jud. Suceava;

- sumei de 39.774,36 dolari SUA (în lei la data plăţii), cu titlu de contravaloare marfă şi suma de 8523 dolari SUA (în lei la data plăţii), către partea civilă SC M. SRL Piatra-Neamţ;

- sumei de 49.657,51 lei, cu titlu de contravaloare marfă, către partea civilă SC A.A.T.C. SA Braşov;

- sumei de 13.798 lei, cu titlu de contravaloare marfă, către partea civilă SC P.B. SRL Covasna;

- sumei de 33.428 lei, cu titlu de contravaloare marfă şi a sumei de 11.194,91 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere către SC G.M.C. SRL Rodna.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL Galaţi, la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 208/P/2008 din 03 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului H.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2004 - iunie 2006, prin folosirea de mijloace frauduloase şi emiterea de file CEC şi BO fără acoperire i-a indus în eroare pe reprezentanţii legali ai şapte părţi vătămate (societăţi comerciale), cu ocazia încheierii şi executării unor contracte, cauzând un prejudiciu în valoare de 2,009.935.300 lei şi 39.774,36 dolari SUA, faptă ce constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2004 - iunie 2006, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unor consecinţe juridice, faptă ce constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace de probă: plângerile părţilor vătămate; adrese prejudiciu, acte constituire societate, facturi fiscale, file CEC, file BO, avize de însoţire a mărfurilor, chitanţe, procese-verbale, ordine de deplasare, dispoziţii de plată, copii sentinţe civile, extrase de cont, contracte, adrese corespondenţă, proces-verbal de confruntare, raport de expertiză criminalistică, declaraţii martori, acte verificare Garda Financiară Galaţi şi Braşov, declaraţiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului H.G. şi a martorilor P.V., M.N., P.M., S.G., G.M., S.V., A.I., S.V.I., R.P.I., B.N.L., B.L. În ceea ce îi priveşte pe martorii E.M.E.E.N., B.G., având în vedere conţinutul proceselor-verbale de căutare, instanţa a constatat imposibilitatea audierii acestora, făcând aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. La dosarul cauzei a fost ataşată fişa de antecedente penale a inculpatului şi Dosarul nr. 96/103/2007 al Judecătoriei Piatra-Neamţ. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente SC I.C. SRL Galaţi.

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul H.G. este administrator la SC I.C. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi, care are ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii.

În calitatea sa de administrator al SC I.C. SRL Galaţi, inculpatul a desfăşurat activităţi comerciale pentru unele din ele întocmind în fals înscrisuri sub semnătură privată şi a emis bilete la ordin şi file CEC fără acoperire, inducând astfel în eroare pe reprezentanţii legali ai şapte societăţi comerciale cu care a desfăşurat relaţii contractuale, cauzându-le prejudicii în valoare totală de 200.993,53 lei şi 39.774,36 dolari SUA, astfel:

1. În luna mai 2004, inculpatul H.G. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC C.P.C. SRL din localitatea Molid, com. Vama, jud. Suceava şi i-a propus martorului S.V., administratorul societăţii, să-i livreze material lemnos pentru export, societatea inculpatului deţinând licenţă de export pentru material lemnos. La data de 31 mai 2004, s-a încheiat contractul de export în comision nr. 77 în baza căruia SC C.P.C. SRL în calitate de comitent îl împuternicea pe inculpatul H.G., administrator la SC I.C. SRL Galaţi, în calitate de comisionar, să încheie contract şi să vândă la export în nume propriu şi pe contul comitentului, cherestea de răşinoase la preţul de 90 euro pe metru cub, plata urmând a fi făcută în valută, prin transfer bancar în maxim 15 zile de la livrare. Conform clauzelor contractuale, inculpatul, în calitate de comisionar, trebuia să întocmească documentele externe, să încaseze şi să plătească comitentului contravaloarea mărfurilor exportate în condiţiile stipulate în contract. Pentru serviciile prestate, comisionarul încasa un comision constituit ca diferenţa între preţul extern obţinut şi preţul convenit între comitent şi comisionar. În baza acestui contract, cu facturile fiscale nr. 6223112 din 14 iunie 2004, 5331377 din 18 iunie 2004 şi 5331378 din 26 iunie 2004, partea vătămată a livrat inculpatului cherestea în valoare de 8741 euro (31.990 RON). Ulterior, inculpatul a vândut cheresteaua unor societăţi comerciale din Grecia după cum urmează: cu factura fiscală nr. 5764609 din 14 iunie 2004 către P.L. - Pireus a livrat marfa în valoare de 138.389.946 lei (ROL), către S.S.A. Thess Aloniki a livrat marfă în valoare de 144.051.392 lei (ROL) şi către G.T.I.E. SA Korinthos a livrat marfă în valoare de 141.914.939 lei (ROL). Pentru că se împlinise scadenţa, iar inculpatul H.G. nu a achitat contravaloarea mărfurilor către partea vătămată SC C.P.C. SRL, la data de 24 august 2004, cu adresa nr. 10, partea vătămată i-a solicitat inculpatului achitarea contravalorii mărfurilor livrate. Ca răspuns la această solicitare, inculpatul i-a transmis părţii vătămate cu adresa nr. 141 din 25 august 2004, că marfa livrată era de proastă calitate, motiv pentru care beneficiarii din Grecia au refuzat să o plătească, indicându-i totodată administratorului SC C.P.C. SRL, S.V., să se deplaseze în Grecia şi să ridice cheresteaua din depozitele societăţilor la care fusese livrată, şi faptul că urma să plătească transportul şi valoarea taxelor vamale către societăţile din Grecia. Aşa fiind, la data de 4 decembrie 2004, martorul S.V. i-a cerut inculpatului să-i trimită delegaţii pentru a putea ridica marfa de la beneficiarii din Grecia. Întrucât inculpatul a nu a răspuns la solicitarea martorului, acesta a reiterat solicitarea şi cu adresa cu nr. 10 din 15 decembrie 2004. Documentele solicitate nu i-au fost transmise martorului S.V. iar ulterior inculpatul nu a mai fost găsit. Drept urmare, la data de 8 februarie 2005, partea vătămată SC C.P.C. SRL Suceava, s-a adresat Judecătoriei Suceava cu o acţiune prin care a solicitat ca prin procedura somaţiei de plată, SC I.C. SRL Galaţi, administrată de inculpatul H.G. să fie obligată să plătească suma de 8741,44 euro, reprezentând contravaloarea cherestelei livrate şi suma de 8040,8 euro cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare şi de întârziere. Prin Sentinţa civilă nr. 1235 din 6 aprilie 2005 a Judecătoriei Suceava a fost admisă cererea având ca obiect somaţie de plată formulată de reclamanta SC C.P.C. SRL Molid în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL Galaţi, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8741,44 euro, cu titlu de preţ, suma de 8.040,8 euro, reprezentând penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată în sumă de 369.000 lei (ROL).

S-a reţinut de instanţa de judecată că pârâta nu a făcut dovada că a executat în contul reclamantei obligaţiile asumate prin contractul de comision nr. 77 din 31 mai 2004, că sumele prevăzute în facturile nr. 5331378 din 26 iunie 2004, 6223112 din 14 aprilie 2004 şi nr. 5764609 din 14 iunie 2004 de recepţie a cherestelei de la reclamantă sunt certe, lichide şi exigibile, iar plata penalităţilor de întârziere a fost asumată de pârâta debitoare prin contractul de comision încheiat cu reclamanta.

Prin Sentinţa civilă nr. 1346 din 27 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Român, a fost respinsă cererea de suspendare executare şi contestaţie la executare formulată de contestatoarea SC I.C. SRL Galaţi în contradictoriu cu SC C.P.C. SRL Molid, ca fiind rămasă fără obiect.

S-a reţinut de instanţa de judecată că la dosar contestatoarea SC I.C. SRL Galaţi a depus la termenul de judecată din data de 27 iunie 2006, în copie certificată, un proces verbal din data de 12 iunie 2006 încheiat la sediul creditoarei SC C.P.C. SRL Molid prin care părţile au stabilit că nu mai au niciun fel de obligaţii reciproce, motiv pentru care s-a constat că a rămas fără obiect contestaţia la executare, nemaiimpunându-se anularea actului de executare contestat.

SC C.P.C. SRL a formulat cerere de executare silită către executorul judecătoresc P.Ş. din Galaţi, care a făcut obiectul Dosarului nr. 404/2006.

Prin Sentinţa civilă nr. 2995 din 04 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC I.C. SRL Galaţi în contradictoriu cu intimata SC C.P.C. SRL Molid ca nefondată, reţinându-se că se contestă realitatea procesului-verbal din data de 12 iunie 2006 şi a adresei nr. 10/2004.

Prin Decizia civilă nr. 1057 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi a fost admis recursul declarat de contestatoarea SC I.C. SRL Galaţi, a fost modificată în tot Sentinţa civilă nr. 2995 din 04 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi în rejudecare a fost admisă contestaţia la executare.

Acel proces-verbal din 12 iunie 2006 nu a fost menţionat în registrul de intrări-ieşiri al SC C.P.C. SRL Molid.

Martorul B.G., şoferul care a transportat cherestea în Grecia la data de 26 iunie 2004 pentru firma inculpatului a predat marfa la adresa indicată de inculpat, a primit plata mărfii de la destinatar, precum şi contravaloarea cheltuielilor de transport, astfel încât nu se poate reţine că plata urma a fi făcută ulterior prin bancă, astfel cum susţine inculpatul, având în vedere că marfa era achitata pe loc la momentul descărcării de către destinatari (firmele greceşti). Totodată martorul a declarat că destinatarul mărfii nu a făcut obiecţiuni cu privire la calitatea mărfii la descărcare.

Astfel cum s-a menţionat, pe parcursul judecării cererilor formulate de partea vătămată SC C.P.C. SRL, inculpatul a prezentat în faţa instanţei de judecată un proces-verbal datat 12 iunie 2006 în care se preciza: "creditorul SC C.P.C. SRL renunţă la executarea silită deoarece consideră că nu a depus în instanţă toate documentele care nu-l avantajau în acel proces şi din această cauză decizia Judecătoriei Suceava nu este justă. Totodată, părţile stabilesc de comun acord că nu mai au niciun fel de obligaţii financiare reciproce". Astfel cum a rezultat din actele dosarului, procesul-verbal a fost depus la termenul de judecată din 27 iunie 2006 şi la aceeaşi dată, a fost trimis şi executorului judecătoresc M.I.. Tot în faţa instanţei de judecată inculpatul a prezentat şi adresa cu nr. 10 din 07 decembrie 2004 potrivit căreia partea vătămată ar fi luat la cunoştinţă că marfa exportată era de proastă calitate şi din acest motiv ar fi renunţat la pretenţiile civile. Toate aceste acte au fost avute în vedere de către instanţele de judecată, fiind menţionate în considerentele lor. Cercetările efectuate în cauză au dovedit că, în realitate adresa şi procesul-verbal prin care SC C.P.C. SRL ar fi renunţat la pretenţiile civile au fost întocmite de inculpat, pentru a se sustrage de la plata datoriilor către partea vătămată. Astfel, martorul S.V. a arătat, în mod constant, că nu a întocmit aceste înscrisuri şi nu a avut cunoştinţă de existenţa lor până când inculpatul nu le-a prezentat instanţelor de judecată. Totodată, martorul S.V. a precizat că inculpatul i-a solicitat "declaraţii" care să ateste faptul că marfa ce urma a fi exportată era producţie indigenă. Folosind o astfel de declaraţie, pe aceeaşi coală A4, în partea de jos, inculpatul H.G. a listat procesul-verbal întocmit de el pentru a avea ştampila societăţii şi semnătura martorului S.V. În continuare, inculpatul H.G. a tăiat coala de hârtie, separând declaraţia anterioară de procesul verbal ce conţinea date nereale. Aşa s-a explicat faptul că ştampila SC C.P.C.. SRL şi semnătura martorului S.V. sunt aplicate invers. Din acelaşi motiv semnătura martorului nu este întreagă, fiind tăiată de la jumătate. Solicitarea acelor declaraţii de către inculpat la momentul livrării mărfii a demonstrat intenţia clară a inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate în ceea ce priveşte plata mărfurilor. Partea vătămată SC C.P.C. SRL Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8741,44 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute, şi cu suma de 8040,80 euro, reprezentând penalităţi de întârziere.

2. La data de 9 februarie 2005 între SC I.C. SRL Galaţi şi partea vătămată SC M. SRL Piatra-Neamţ s-a încheiat contractul de export în comision nr. 21, vizând operaţiuni ce aveau ca obiect principal producerea şi comercializarea la export de cherestea de fag aburit. Potrivit contractului, societatea administrată de inculpatul H.G. În calitate de comisionar se obliga să livreze către partea vătămată cherestea de fag aburit pentru export după procurarea acesteia, iar partea vătămată în calitate de comitent se obliga să achite 50 % din preţ în avans şi diferenţa la data livrării mărfii. Conform înţelegerii dintre părţi, inculpatul H.G. a procurat cantitatea de 233,724 mc din totalul de 350 mc, pe care se obligase să o livreze lunar. Întrucât inculpatul întârzia livrarea mărfii, martorii A.I. şi E.M.E.E.N., reprezentanţii legali ai părţii vătămate, au venit la Galaţi şi împreună cu reprezentantul zonal, martora P.V., au verificat calitatea mărfurilor prezentate de inculpat ca făcând obiectul contractului încheiat iar reprezentanţii părţii vătămate i-au dat inculpatului instrucţiuni cu privire la ambalarea mărfii şi inscripţionarea ei, conform prevederilor contractuale. Pentru a crea convingerea că este de bună-credinţă, inculpatul a emis către partea vătămată facturile fiscale nr. 01931253 din 09 februarie 2005 şi 01931261 din 04 aprilie 2005 şi a emis avizul de însoţire a mărfii nr. 044556 din 21 aprilie 2005, iar partea vătămată a achitat integral contravaloarea mărfii, respectiv suma de 39.744,36 dolari SUA. După ce a intrat în posesia banilor, conform extraselor de cont existente la dosarul cauzei, sub pretextul că nu are mijloace de transport, inculpatul H.G. a amânat predarea mărfii către partea vătămată şi apoi nu a mai putut fi contactat de reprezentanţii părţii vătămate. Aşa fiind, reprezentanţii legali ai SC M. SRL Piatra-Neamţ s-au adresat Tribunalului Galaţi (Secţia comercială) cu o cerere prin care au solicitat ca societatea inculpatului să fie obligată să predea marfa, cauza fiind înregistrată sub nr. 550/2005. În faţa instanţei de judecată, inculpatul a prezentat adresa cu nr. 19 din 11 aprilie 2005 din în care este consemnat că partea vătămată ar fi revenit cu privire la solicitarea de a i se pune la dispoziţie marfa şi că ar fi fost de acord ca din plata deja făcută să se scadă o datorie mai veche pe care E.M.E.E.N. ar fi avut-o faţă de inculpat, iar din diferenţa rămasă să i se livreze, la sfârşitul lunii iunie, cantitatea de 49,058 mc cherestea fag aburit şi să se considere reziliat vechiul contract. Din actele depuse de inculpat la Tribunalul Galaţi, a reieşit că inculpatul H.G. a mai susţinut că partea vătămată ar fi solicitat să i se livreze aproximativ 50 mc de cherestea în orice condiţii pentru a completa un vapor şi că, deşi a fost de acord cu această solicitare, reprezentanţii legali ai părţii vătămate nu s-au prezentat pentru a ridica marfa solicitată. Pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală a rezultat că situaţia prezentată de învinuit instanţei de judecată era nereală. Pe baza înscrisului prezentat instanţei de judecată, prin Sentinţa comercială nr. 379 din 17 mai 2005 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1309 din 27 iulie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia Comercială, Maritimă şi Fluvială, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de SC M. SRL Piatra-Neamţ, astfel încât reprezentanţii legali ai părţii vătămate s-au adresat cu o plângere penală organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de numitul H.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi fals în înscrisuri sub semnătură privată motivând că înscrisul folosit de învinuit nu era real şi că, prin folosirea lui, au fost prejudiciaţi cu suma de 39.774,36 dolari SUA. Din actele de urmărire penală a rezultat că inculpatul H.G. a întocmit în fals adresa cu nr. 19 din 11 aprilie 2005, ea nefiind emisă de SC M. SRL Piatra-Neamţ. Această situaţie a rezultat din declaraţiile martorilor A.I. şi E.M.E.E.N., reprezentanţii legali ai părţii vătămate care au arătat că nu au avut cunoştinţă despre existenţa adresei respective şi că nu a existat nici o datorie către societatea administrată de inculpatul H.G.. Totodată, verificându-se registrul de intrare-ieşire al SC M. SRL Galaţi a rezultat că la data la care apare ca fiind emisă adresa în discuţie, reprezentanţii legali ai societăţii au emis "instrucţiuni de livrare cherestea". Din declaraţia martorei P.V. a rezultat că, instrucţiunile privind modul de ambalare şi expediere a mărfii i-au fost înmânate inculpatului de martorii A.I. şi E.M.E.E.N. În prezenţa ei. Partea vătămată SC M. SRL Piatra-Neamţ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39.774,36 dolari SUA şi cu suma de 8523 dolari SUA reprezentând dobânda comercială pentru suma plătită.

3. La începutul lunii noiembrie 2005, inculpatul H.G., în calitate de administrator al SC I.C. SRL a solicitat martorului B.L., administrator la SC S. SRL Brăila, ce are ca obiect principal de activitate distribuţia de echipamente şi accesorii, să livreze echipamente de sudură pe care inculpatul a motivat că urma să le folosească pentru executarea unor lucrări la Ş.N.A. Tulcea. Cu ocazia discuţiilor s-a convenit ca plata mărfii să se facă cu BO sau filă CEC scadentă la cel mult 90 de zile de la livrare. La data de 18 noiembrie 2005, cu ocazia primei livrări de produse în valoare de 109.806.800 lei, conform facturii fiscale nr. 8051467 din 18 noiembrie 2005, martorul B.L. a primit de la inculpat fila CEC seria BG 302 nr. 00312346 pe care, doar a semnat-o şi ştampilat-o, urmând ca suma să fie completată de martor după efectuarea mai multor livrări de marfă. Aşa fiind, în perioada noiembrie 2005 - iunie 2006, tot pe bază de facturi fiscale, partea vătămată a mai livrat către SC I.C. SRL Galaţi echipamente de sudură în valoare totală de 821.199.800 lei (ROL). La data de 04 mai 2006, în urma insistenţelor martorului B.L., inculpatul a achitat cu filă CEC suma de 117.000.000 lei (ROL). Pe parcursul derulării afacerii, pentru plata mărfii, inculpatul i-a emis martorului B.L. un BO doar semnat şi ştampilat. La data de 09 iunie 2006, martorul B.L. i-a trimis inculpatului prin fax o adresă prin care îi aducea la cunoştinţă că va introduce la plată BO şi fila CEC pe care le emisese anterior pentru a-şi recupera contravaloarea materialelor livrate. La data de 14 iunie 2006, martorul B.L. a introdus la plată BO primit de la inculpat, care a fost refuzat pentru că nu avea acoperirea necesară. În continuare, martorul a introdus spre decontare fila CEC primită anterior de la inculpatul H.G., care a fost refuzată cu menţiunea "filă CEC pierdută". Din actele existente la dosarul de urmărire penală, la data de 19 iunie 2006, inculpatul H.G. s-a adresat cu o cerere la R.B. - Sucursala Galaţi, unde societatea sa avea cont deschis, comunicând că pierduse "în condiţii neelucidate" fila CEC seria BG 302 nr. 312346 pe care în realitate, o predase martorului B.L. În condiţiile mai sus expuse. Intenţia inculpatului de a o prejudicia pe partea vătămată reiese din faptul că după ce partea vătămată, la data de 09 iunie 2006, l-a înştiinţat pe inculpat că va uza de mijloacele de plată, a introdus la plată BO la data de 14 iunie 2006, inculpatul, deşi lăsase martorului şi o filă CEC pentru plata mărfurilor, la data de 19 iunie 2006 solicită băncii să aibă în vedere că fila CEC a fost pierdută, pentru ca partea vătămată să nu poată încasa contravaloarea mărfurilor livrate. Deşi, iniţial, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 704.199.800 lei, pe parcursul cercetărilor, respectiv la data de 28 septembrie 2007, 31 septembrie 2007, inculpatul a achitat integral cu OP debitul datorat.

4. La data de 07 februarie 2006, reprezentantul legal al societăţii SC R. SRL Galaţi, martorul S.V.I. a fost contactat de inculpatul H.G., care a solicitat efectuarea unor reparaţii la două autoturisme ce-i aparţineau. În urma discuţiilor cu martorul S.V.I., la data de 07 februarie 2006, partea vătămată a emis bonul de comandă nr. 09 din 60 pentru reparaţiile efectuate iar la data de 10 februarie 2006, a emis factura fiscală nr. 3242324 în valoare de 1.678,61 lei, unde în calitate de delegat a fost trecut inculpatul H.G., care a semnat de primire a autoturismului reparat. Pentru plata lucrărilor efectuate, în aceeaşi zi, inculpatul a emis către partea vătămată un B.O. semnat şi ştampilat pentru suma de 1.678,61 lei, scadent la data de 17 februarie 2006. Fiind introdus la plată, BO a fost refuzat întrucât inculpatul nu virase suma pe care o datora. Deşi martorul S.V.I. i-a solicitat inculpatului să-şi achite debitul, acesta l-a amânat sub diferite pretexte. La data de 14 noiembrie 2007, cu OP, inculpatul a achitat integral suma datorată părţii vătămate SC R. SRL Galaţi, astfel că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză. Ca şi în cazul părţii vătămate SC S. SRL Brăila şi în cazul părţii vătămate SC R. SRL Galaţi, prejudiciul a fost acoperit după ce au fost sesizate organele de cercetare penală. Acest aspect nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de înşelăciune întrucât infracţiunea s-a consumat la momentul predării BO spre decontare, inculpatul având cunoştinţă că în contul respectiv nu sunt bani. De altfel, intenţia inculpatului de a o prejudicia pe partea vătămată a existat chiar de la începutul încheierii convenţiei când inculpatul a promis că va face plata la termenul convenit însă nu a făcut-o şi nu şi-a îndeplinit obligaţia nici ulterior deşi administratorul părţii vătămate îi solicitase acest lucru. Prin folosirea acestui mijloc fraudulos - BO - s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

5. La data de 23 martie 2006, între partea vătămată SC A.A.T.C. SA cu sediul în Ghimbav, jud. Braşov şi SC I.C. SRL Galaţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 50 prin care partea vătămată urma să vândă lunar societăţii administrată de inculpatul H.G. cantitatea de 100 mc cherestea pentru export. Conform înţelegerii dintre părţi, plata urma a fi făcută cu file CEC la livrare. În baza contractului şi a celor patru comenzi întocmite de inculpat, partea vătămată, cu factura fiscală nr. 2274686 din 19 aprilie 2006, a livrat cherestea în valoare de 392.953.400 lei (ROL), iar cu factura fiscală nr. 2274704 din 03 mai 2006, a fost livrată marfă în valoare de 198.071.000 lei (ROL). La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul H.G. le-a predat reprezentanţilor legali ai părţii vătămate, martorii R.P.I. şi M.N., fila CEC seria BG 302 nr. 00312347, pe care a semnat-o şi ştampilat-o, urmând ca suma de plată să fie completată de martor în funcţie de valoare mărfurilor livrate. După efectuarea primului transport, inculpatul le-a cerut martorilor să nu introducă la plată fila CEC, motivând că-şi va achita datoria cu OP. În baza acestei promisiuni, s-a efectuat şi ce-a de a doua livrare, ocazie cu care martorii i-au solicitat inculpatului să efectueze plata, dar acesta a amânat, după care nu a mai răspuns la telefon. În urma situaţiei create, partea vătămată a introdus la plată fila CEC emisă de inculpat, dar instrumentul de plată a fost refuzat întrucât fusese declarat pierdut de inculpat la aceeaşi dată la care fusese declarată pierdută şi fila CEC emisă în favoarea părţii vătămate SC S. SRL Brăila. Pentru a-şi recupera banii, partea vătămată a apelat la serviciile unei firme de recuperare a debitelor "U.A.". În urma somaţiei de plată trimisă de această firmă, inculpatul H.G. a prezentat acesteia un înscris sub semnătură privată intitulat proces-verbal de conciliere cu următorul conţinut: "încheiat azi 10 iulie 2006 între R.P., reprezentant legal al SC A.A.T.C. SA şi H.G., reprezentant legal al SC I.C. SRL Galaţi la sediul SC A.A.T.C. Ghimbav, unde s-au hotărât de comun acord următoarele:

"- SC A.A.T.C. SA a livrat către SC I.C. SRL cantitatea de 97,751 mc cherestea de răşinoase la preţul de 340,00 lei/mc având o valoare de 33.235,34 lei, valoare primită în totalitate de SC A.A.T.C. SA cu chitanţe de mână;

- SC A.A.T.C. SA va emite o factură fiscală în roşu ca diferenţă de preţ în valoare de 16.422,17 lei, reprezentând preţul corect al tranzacţiei. Această factură va fi emisă până cel târziu pe data de 31 iulie 2006;

- Prezentul proces-verbal de conciliere reprezintă voinţa liber exprimată a părţilor contractante şi are puterea unei sentinţe neapelabile.

Încheiat în două exemplare, câte un exemplar pentru fiecare parte".

Potrivit acestui înscris, inculpatul şi-ar fi achitat obligaţiile de plată către partea vătămată, iar aceasta nu avea niciun fel de pretenţii faţă de SC I.C. SRL Galaţi. În acelaşi proces-verbal s-a menţionat că:

"SC A.A.T.C. SRL recunoaşte sustragerea filei CEC seria BG 302 nr. 00312347 pe care a introdus-o la plată pentru o sumă ce nu reprezintă contravaloarea cantităţii de cherestea sau oricare sumă de bani, ea fiind introdusă la plată ilegal".

În plângerea penală formulată de reprezentanţii legali ai părţii vătămate s-a arătat că înscrisurile folosite de inculpat nu sunt reale şi că, folosindu-se de ele, acesta se sustrage de la achitarea datoriilor.

Pe parcursul urmăririi penale, în apărare, inculpatul a pus la dispoziţia organelor de poliţie patru chitanţe prin care a dorit să ateste că partea vătămată ar fi primit de la el diferite sume de bani reprezentând contravaloarea cherestelei livrate. Totodată, a prezentat şi ordine de deplasare corespunzătoare datelor la care s-ar fi făcut plăţile, aceasta deoarece în cele 4 chitanţe se menţionează că plăţile au fost efectuate la sediul părţii vătămate. De menţionat că inculpatul a întocmit o anexă la contractul de vânzare-cumpărare în care se precizează că plata pentru marfa livrată în baza contractului se va face cu numerar.

În urma verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a rezultat că marfa achiziţionată de inculpat de la SC A.A.T.C. SA a fost vândută către SC M.L. SRL Galaţi şi SC T. SRL Galaţi sub preţul de achiziţie, contravaloarea ei fiind încasată în totalitate de inculpat. Din audierile martorilor S.G. şi P.M., reprezentanţii legali ai celor două societăţi, a rezultat că marfa cumpărată de inculpatul H.G. era de bună calitate, contrazicând astfel susţinerile inculpatului potrivit cărora "marfa prezenta urme de albăstreală - mucegai în proporţie de 50% din cantitate". Martorii R.P.I. şi M.N. au declarat că nu au primit bani de la inculpat şi că nu au avut cunoştinţă de existenţa înscrisurilor mai sus menţionate (anexa la contractul de vânzare-cumpărare, dispoziţii de plată, chitanţe, procese-verbale de conciliere) până când inculpatul nu le-a prezentat organelor de cercetare penală.

Din actele de cercetare penală a reieşit că anexa la contractul de vânzare -cumpărare, dispoziţiile de plată, chitanţe, procese-verbale de conciliere au fost întocmite de inculpat care s-a şi folosit de ele. În ceea ce priveşte modalitatea de întocmire a acestor acte, aceasta este asemănătoare cu cea folosită în relaţia cu SC C.P.C. SRL. Astfel:

- anexa la contractul de vânzare-cumpărare, chitanţele şi procesele verbale de conciliere care atestă efectuarea plăţii sunt scrise şi semnate de inculpat şi ştampila SC I.C. SRL Galaţi.

În partea dreaptă a fost aplicată semnătura martorului R.P. sau a martorului M.N. şi ştampila SC A.A.T.C. SA, dar invers.

Acest lucru arată că inculpatul H.G. a falsificat înscrisurile în aceeaşi modalitate ca cea arătată la pct. 1 din rechizitoriu. Martorii R.P.I. şi M.N. au declarat că, la solicitarea inculpatului, i-au dat mai multe înscrisuri intitulate "specificaţii" în care erau înscrise cantităţile şi dimensiunile materialului lemnos care însoţeau transportul. Aceste "specificaţii" purtau semnătura unuia din reprezentanţii legali ai SC A.A.T.C. SRL şi ştampila societăţii. Inculpatul a tăiat coala de hârtie de format A 4 ce conţinea vechile menţiuni şi a păstrat semnătura martorilor şi ştampila societăţii iar pe jumătatea de coală rămasă liberă a înscris date nereale. Aşa s-a explicat faptul că atât semnătura martorilor cât şi ştampila părţii vătămate sunt aplicate invers.

O altă dovadă a faptului că martorii R.P.I. şi M.N. nu au primit niciun ban de la inculpatul H.G. o constituie şi faptul că niciuna din dispoziţiile de plată prezentate de inculpat nu poartă semnătura beneficiarului.

De altfel, în urma verificărilor efectuate de Garda Financiară Braşov în paralel cu Garda Financiară Galaţi a rezultat că în contabilitatea SC A.A.T.C. SA Ghimbav nu s-au găsit înregistrate în actele de casă niciun fel de încasări de la SC I.C. SRL Galaţi. Partea vătămată SC A.A.T.C. SA Ghimbav s-a constituit parte civilă cu suma de 49.657,51 lei.

6. La data de 12 aprilie 2006, inculpatul H.G. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC P.B. SRL din comuna Breţcu, judeţul Covasna, solicitând achiziţionarea de cherestea pentru export. În urma discuţiilor purtate, între părţi s-a încheiat contractul de export în comision nr. 55 din 12 aprilie 2006, în baza căruia partea vătămată îl împuternicea pe inculpat să vândă la export cantitatea de 100 mc/linear cherestea de răşinoase, pe baza comenzilor lansate de inculpat. Plata urma a fi făcută în lei sau valută, prin CEC bancar în maxim 5 zile de la livrarea mărfii. Totodată, au fost întocmite anexa 1 la contractul de export în comision şi comenzile lansate de inculpat. În aceeaşi zi, martorul B.N.L. a întocmit factura fiscală nr. 4842405 din 12 aprilie 2006, în valoare de 164.196.300 lei, pentru cantitatea de 30.360 mc. cherestea.

La data respectivă a fost livrată doar o parte din întreaga cantitate de cherestea, iar diferenţa urma să fie livrată după ce inculpatul achita prima tranşă. La data de 15 aprilie 2006, inculpatul s-a deplasat la sediul părţii vătămate şi i-a prezentat martorului B.N.L. un OP completat cu suma de 137.980.100 lei (ROL), despre care i-a spus că urma să intre în contul părţii vătămate pentru marfa ce fusese deja livrată, convingându-l astfel pe martor să livreze şi restul de marfă. La data de 17 aprilie 2006, inculpatul a vândut marfa luată de la SC P.B. SRL Breţcu către SC T. SRL Galaţi, sub preţul de achiziţie, încasând în întregime contravaloarea ei.

În urma verificărilor efectuate la B.C.R. - Sucursala Tg. Secuiesc, martorul B.N.L. a constatat că inculpatul nu a virat nicio sumă în contul său. În aceste condiţii, a încercat să ia legătura cu inculpatul, care nu a mai răspuns la telefon. Martorul a trimis către inculpat o adresă prin care solicita să-i fie achitată contravaloarea mărfii livrate.

Ca răspuns la această solicitare, inculpatul i-a trimis adresa nr. 21 din 06 februarie 2007, în care îi comunica că plata mărfii ar fi fost făcută cu două chitanţe - nr. 56 din 12 aprilie 2006, respectiv nr. 57 bis din 15 aprilie 2006. În aceeaşi adresă, inculpatul făcea trimitere la un proces verbal de conciliere nr. 69 din 24 mai 2006, în care era consemnat: "să emită chitanţele fiscale pentru sumele mai sus menţionate şi o factură fiscală în roşu pentru suma de 3.916,44 lei ca diferenţă de preţ pentru calitatea necorespunzătoare a cherestelei livrate. În consecinţă, SC I.C. SRL Galaţi nu datorează nimic către SC P.B. SRL".

În cursul urmăririi penale, pe parcursul audierii, inculpatul H.G. a prezentat, ca şi în cazul părţii vătămate SC A.A.T.C. SRL Ghimbav 2 chitanţe, 2 procese-verbale de conciliere şi două dispoziţii de plată care atestă, în mod nereal, că partea vătămată a primit bani pentru marfa livrată.

Din declaraţiile martorului B.N.L. a rezultat că nu a primit niciun ban de la inculpat şi nu a avut cunoştinţă despre existenţa înscrisurilor folosite de acesta până la momentul declanşării cercetărilor. Totodată, chitanţele de plată au atestat faptul că din casieria părţii civile au ieşit sumele înscrise, dar ele nu au fost predate părţii vătămate, chitanţele nefiind semnate şi de partea vătămată. Ca şi în cazul părţii vătămate SC A.A.T.C. SRL Ghimbav şi în cazul părţii vătămate SC P.B. Breţcu, actele respective sunt scrise de inculpat, iar în ceea ce priveşte modalitatea de falsificare a acestor înscrisuri aceasta este aceeaşi ca în cazul părţilor vătămate SC C.P.C. SRL şi SC A.A.T.C. SRL.

Astfel, la cererea inculpatului, martorul B.N.L. i-a dat mai multe coli A4, în alb, pe care doar le-a semnat, inculpatul spunându-i martorului că urma să completeze aceste hârtii cu menţiuni privind provenienţa lemnului livrat. Ulterior, pe aceste coli semnate şi ştampilate de martor, inculpatul a înscris datele nereale menţionate mai sus. Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică semnăturile corespunzătoare SC P.B. SRL Breţcu de pe procesul verbal nr. 57 din 15 aprilie 2006, chitanţa nr. 57 bis din 15 aprilie 2006, procesul-verbal de conciliere nr. 69 din 24 mai 2006 şi chitanţa nr. 56 din 12 aprilie 2006, au fost executate de B.N.L. iar fragmentele impresiunilor de ştampilă corespunzătoare aceleiaşi societăţi comerciale reprezintă imaginea unei impresiuni de ştampilă autentică, prelucrată cu mijloace computerizate şi transferată pe cele patru documente în litigiu.

În actele pe care le-a întocmit inculpatul H.G., a diminuat valoarea mărfii, motivând că era necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Astfel cum a arătat martorul B.N.L., inculpatul a asistat la încărcarea mărfii şi nu a făcut nici o obiecţie cu privire la calitatea acesteia.

Partea vătămată SC P.B. SRL Breţcu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 137.980.100 lei (ROL).

7. La începutul lunii aprilie 2004, inculpatul H.G. 1-a contactat telefonic pe martorul G.M., administratorul părţii vătămate SC G.M.C. SRL Rodna, judeţul Bistriţa Năsăud, arătându-se interesat de achiziţionarea unei cantităţi de cherestea. Ca urmare a discuţiilor purtate, la data de 18 aprilie 2006, inculpatul s-a prezentat la sediul părţii vătămate, având asupra sa pregătite două contracte pentru a fi semnate. Aşa fiind, părţile au încheiat două contracte de export în comision nr. 57 din 18 aprilie 2006, nr. 59 din 18 aprilie 2006, prin care partea vătămată urma să livreze societăţii administrată de inculpat cherestea de fag aburit şi cherestea de răşinoase, conform cantităţilor şi sortimentelor solicitate de acesta, plata urmând a fi făcută cu filă CEC sau O.P. la 3-7 zile de la livrate. Cu ocazia încheierii contractelor, inculpatul a emis un B.O. pe care l-a semnat şi ştampilat, având completate toate rubricile mai puţin rubrica "suma de plată" şi "data scadentă", iar la rubrica "data emiterii" inculpatul a înscris data de 12 iunie 2006, stabilind cu martorul G.M. ca, în caz de neplată până la data înscrisă pe B.O., acesta să introducă B.O. spre decontare.

La data de 22 iunie 2006, partea vătămată SC G.M.C. SRL Rodna a livrat inculpatului H.G., cu factura fiscală nr. 03707058 din 26 iunie 2006 şi avizul de însoţire a mărfii nr. 1105357, 22,73 mc. cherestea fag în valoare de 5651,09 dolari SUA. Această marfă a fost transportată cu mijloacele de transport aparţinând părţii vătămate la SC D. SRL Port Constanţa, conform solicitării inculpatului. La data de 28 iunie 2006, în urma discuţiilor telefonice cu inculpatul, partea vătămată a mai livrat cu factura fiscală nr. 03707059 şi avizul de însoţire a mărfii nr. 1105358, cantitatea de 32,383 mc. cherestea răşinoase în valoare de 4869,75 euro, transportul fiind făcut cu mijloacele de transport aparţinând părţii vătămate. Această marfă a fost descărcată la SC T.H.S. SRL Port Constanţa, din dispoziţia inculpatului H.G. După cea de-a doua livrare, martorul G.M. a încercat să ia legătura cu inculpatul pentru a-i solicita să facă plata şi pentru că acesta nu a mai răspuns la telefon, martorul i-a trimis adresa cu nr. 33 din 10 iulie 2006, prin care îl soma să-şi achite datoria. Neprimind niciun răspuns de la inculpat, la data de 11 iulie 2006 martorul a introdus la plată B.O. primit anterior de la acesta. B.O. a fost refuzat la plată cu menţiunea "lipsă totală disponibil; litigiu cu privire la dreptul de proprietate".

La data de 10 noiembrie 2006, martorul G.M. a solicitat Judecătoriei Năsăud învestirea cu formulă executorie a B.O. emis de învinuitul H.G., iar prin încheierea nr. 855/CC/2006 din aceeaşi zi, s-a admis cererea formulată de SC G.M.C. SRL Rodna şi s-a dispus investirea cu formulă executorie a B.O. emis de SC I.C. SRL Galaţi. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul H.G., susţinând că B.O. a fost lăsat părţii vătămate cu titlu de garanţie, pentru a garanta efectuarea plăţii mărfii. În susţinerea afirmaţiilor sale, inculpatul a făcut trimitere la două procese-verbale nr. 45 şi 46 din 4 august 2006, din care ar rezulta acest lucru, precum şi faptul că B.O. emis iniţial de SC I.C. SRL Galaţi a fost deteriorat (rupt) de administratorul părţii vătămate şi din acest motiv nu a putut fi predat emitentului. În motivarea recursului, inculpatul a arătat că ar fi emis un alt B.O. pentru o sumă mai mică decât cea stabilită anterior şi care ar fi reprezentat contravaloarea reală a mărfii livrate. În procesul verbal de conciliere nr. 45 din 14 august 2006 invocat de inculpat, s-a menţionat că SC I.C. SRL Galaţi datora părţii vătămate doar 77.262.700 lei (ROL), sumă negociată între cele două societăţi şi nu suma de 334.280.300 lei (ROL), care din greşeală a fost trecută de administratorul părţii vătămate în B.O.

În cursul urmăririi penale, inculpatul H.G. a prezentat mai multe înscrisuri intitulate "proces verbal de conciliere nr. 38 din 27 iulie 2006, proces verbal de compensare privind efectuarea plăţilor de compensare nr. 39 din 27 iulie 2006 şi proces verbal de compensare privind efectuarea plăţilor de compensare nr. 40 din 27 iulie 2006", potrivit cărora partea vătămată ar fi fost de acord să accepte reducerea valorii iniţiale a mărfii livrate din cauza "calităţii necorespunzătoare" şi ştergerea în cea mai mare parte a datoriei prin diferite compensări. În realitate, administratorul SC G.M.C. SRL, martorul G.M. a declarat că nu a purtat niciun fel de discuţii cu inculpatul cu privire la diminuarea valorii iniţiale a mărfii şi nici inculpatul nu i-a spus vreodată că marfa ar fi necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. De asemenea, martorul a mai arătat că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat şi nu a avut cunoştinţă despre existenţa înscrisurilor prezentate de acesta, ele, neregăsindu-se în evidenţele contabile ale părţii vătămate. Ca şi în cazul părţilor vătămate menţionate mai sus, şi în cazul SC G.M.C. SRL, înscrisurile prezentate de inculpat lucrătorilor de poliţie au fost întocmite de el, folosind aceeaşi metodă de falsificare pe care au expus-o la punctele 1, 2 şi 5.

La solicitarea inculpatului, martorul G.M. i-a dat acestuia mai multe înscrisuri denumite "specificaţii" care însoţeau cheresteaua şi în care erau trecute dimensiunile mărfii livrate. Pe aceste înscrisuri martorul a aplicat semnătura sa şi ştampila SC G.M.C. SRL. Inculpatul a tăiat coala de hârtie ce conţinea vechile menţiuni şi a păstrat semnătura martorului şi ştampila părţii vătămate iar pe jumătatea de coală rămasă liberă a înscris date nereale. Aşa se explică faptul că atât semnătura martorului cât şi ştampila părţii vătămate sunt aplicate invers. La data de 14 noiembrie 2007, inculpatul a achitat părţii vătămate suma de 77.232.700 lei, astfel că partea vătămată SC G.M.C. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.428,03 lei şi dobânda legală în sumă de 11.194, 91 lei.

În ceea ce priveşte întreaga activitate a inculpatului, raportat la cele şapte părţi vătămate, astfel cum a fost reţinută mai sus, instanţa de fond a constatat, în baza actelor de cercetare penală, că toate acţiunile inculpatului prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, deşi au avut loc la intervale de timp diferite, fiind îndeplinite condiţiile existenţei unei infracţiuni continuate, chiar dacă acţiunile succesive nu sunt identice.

Astfel, din probele dosarului a reieşit că, încă de la încheierea contractelor comerciale, inculpatul a avut reprezentarea inducerii în eroare a părţilor vătămate având ca finalitate neplata mărfurilor achiziţionate de la părţile vătămate, fiind solicitate "declaraţii" sau "specificaţii" pe care inculpatul le falsifica pentru a întocmi procese-verbale de conciliere, de compensare sau alte acte prin care părţile vătămare ar fi recunoscut anumite sume de bani, ori alte situaţii ce nu corespundeau realităţii, acte pe care inculpatul le-a folosit în procesele civile ce au existat între societatea inculpatului şi părţile vătămate. Deşi inculpatul a încercat să dea o aparenţă de legalitate actelor întocmite pentru a le putea folosi în apărare în cadrul proceselor civile, faptele astfel cum sunt reţinute reprezintă în esenţă aceeaşi acţiune de inducere în eroare a părţilor vătămate, inculpatul profitând de buna-credinţă a acestora în derularea activităţilor comerciale. Urmarea imediată a faptelor inculpatului constă în crearea unei pagube în patrimoniul părţilor vătămate, existând un raport de cauzalitate între faptele inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate şi pagubele pricinuite.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului H.G. care, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2004 - iunie 2006, prin folosirea de mijloace frauduloase şi emiterea de file CEC şi BO fără acoperire i-a indus în eroare pe reprezentanţii legali ai şapte părţi vătămate (societăţi comerciale), cu ocazia încheierii şi executării unor contracte, cauzând un prejudiciu în valoare de 2.009.935.300 lei (ROL) şi 39.774,36 dolari SUA, constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reţinut că fapta inculpatului H.G. care, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada mai 2004 - iunie 2006, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unor consecinţe juridice, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele este intenţia directă, în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. â) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În şapte infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., instanţa de fond a respins-o întrucât faptele au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, chiar dacă aceste fapte nu sunt identice şi sunt săvârşite la diferite intervale de timp. Ceea ce a reieşit din probele administrate în cauză este că inculpatul a acţionat în realizarea aceleiaşi rezoluţii, că acţiunile acestuia prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În ceea ce priveşte cererea de achitare a acestuia, instanţa de fond nu a primit-o întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate încă de la încheierea contractelor comerciale, acesta având reprezentarea faptelor sale, acţionând în baza unui plan şi anume: încheierea contractelor cu părţile vătămate, după care refuza plata mărfurilor motivând că marfa nu corespundea calitativ şi nu a fost achitată de către beneficiari, încheierea unor acte sub semnătură privată în fals, folosind semnătura şi ştampila originale pe o coală de hârtie de pe care era îndepărtat textul original şi se imprima un alt text favorabil inculpatului, pe foaia de hârtie întoarsă, pentru a crea o aparenţă de legalitate şi pentru a putea fi folosite aceste înscrisuri false în instanţele civile, în situaţia în care părţile vătămate ar acţionat în judecată societatea inculpatului; ori declara pierdute instrumentele de plată pe care le lăsa părţilor vătămate pentru ca acestea să nu poată încasa banii.

În ceea ce priveşte antecedentele penale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1237 din 14 decembrie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 659 la data de 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen. (faptă săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2004);

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2004).

Instanţa de fond a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost cercetat şi condamnat definitiv în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 96103/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamţ sunt acte materiale constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul este cercetat în cauza ce formează obiectul prezentului dosar, ele fiind comise în lunile septembrie şi octombrie 2004, astfel că în cauză s-a constatat că devin incidente prevederile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 1237 din 14 decembrie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 659 la data de 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău fiind desfiinţată numai cu privire la latura penală.

Faţă de încadrarea faptei dată prin rechizitoriul nr. 4179/P/2005 din data de 3 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi din infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale). Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat în concurs real, în cauză au devenit aplicabile şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care este cercetat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, persoana acestuia şi modul de săvârşire al faptelor. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, instanţa de fond a considerat că aceasta este o împrejurare care poate constitui o circumstanţă atenuantă, dispunându-se a face aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Ţinând seama de modul producerii faptelor, de conduita inculpatului în timpul cercetărilor, instanţa a considerat că scopurile pedepsei, astfel cum sunt acestea arătate la art. 52 C. pen., pot fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului, astfel încât - cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului H.G. - instanţa a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Pe latură civilă instanţa de fond a constatat că:

- partea vătămată SC C.P.C. SRL Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8741,44 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute, şi cu suma de 8040,80 euro, reprezentând penalităţi de întârziere;

- partea vătămată SC M. SRL Piatra-Neamţ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39.774,36 dolari SUA şi cu suma de 8523 dolari SUA reprezentând dobânda comercială pentru suma plătită;

- partea vătămată SC A.A.T.C. SA Ghimbav s-a constituit parte civilă cu suma de 49.657,51 lei.

- partea vătămată SC P.B. SRL Breţcu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 137.980.100 lei;

- partea vătămată SC G.M.C. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.428,03 lei.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale (existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia inculpatului), instanţa a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile, dispunându-se ca inculpatul să fie obligat la plata acestor sume, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "I.C." SRL Galaţi.

S-a constatat că părţile vătămate SC S. SRL Brăila şi SC R. SRL Galaţi nu s-au mai constituit părţi civile întrucât prejudiciul a fost acoperit prin plată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul H.G. şi partea responsabilă civilmente SC "I.C." Galaţi.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a apreciat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora.

Inculpatul H.G. a apreciat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL Galaţi a apreciat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică din următoarele considerente: rechizitoriul prin care a fost sesizată instanţa este lovit de nulitate deoarece nu este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi; nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în condiţiile în care nu a falsificat niciun înscris şi nici nu a intenţionat să inducă în eroare părţile vătămate.

Prin Decizia penală nr. 118 A din 28 mai 2012, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul H.G. (român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, administrator, căsătorit) şi partea responsabilă civilmente SC I.C. Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 615 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 6528/121/2008.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat H.G. şi apelanta parte responsabilă civilmente SC I.C. Galaţi la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Din actele dosarului rezultă că rechizitoriul a fost verificat privind legalitatea şi temeinicia conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Chiar dacă nu a fost confirmat de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, aceasta nu atrage nulitatea actului de sesizare al instanţei, fiind confirmat de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi care poate, conform prerogativelor funcţiei sale, să îndeplinească acte în numele prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

În mod judicios, instanţa de fond - având în vedere probele administrate în cauză - a constatat săvârşirea faptelor cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

La verificarea apărărilor invocate de inculpat şi de partea responsabilă civilmente, şi menţionate pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, instanţa de apel a avut în vedere definiţia înşelăciunii prevăzută de art. 215 C. pen. respectiv "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust", precum şi art. 215 alin. (3) C. pen. "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate".

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a analizat dacă activităţile materiale efectuate de inculpat cu ocazia încheierii şi executării unor contracte cu părţile vătămate fac dovada că, pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţia de a induce în eroare părţile vătămate în scopul obţinerii unor foloase materiale, reţinând următoarele:

1) SC C.P.C. SRL din localitatea Molid, comuna Vama, Suceava. În luna mai 2004, între inculpatul H.G. şi martorul S.V. administratorul societăţii s-a încheiat contractul de export în comision nr. 77 în baza căruia, SC C.P.C. SRL - în calitate de comitent îl împuternicea pe inculpat în calitate de comisionar să vândă la export cherestea la preţul de 90 euro metrul cub, plata urmând a fi efectuată prin transfer bancar în maxim 15 zile de la livrare.

Conform clauzelor contractului, comisionarul, respectiv inculpatul, se obliga să plătească comitentului contravaloarea mărfurilor exportate în condiţiile menţionate în contract precum şi faptul că recepţia cantitativă şi calitativă se va face în depozitul comitentului şi se consideră efectuată odată cu încărcarea mărfii în auto, comitentul nemaiavând nicio obligaţie asupra cantităţii şi calităţii mărfii (art. 5 şi art. 13 contract).

În baza acestui contract, SC C.P.C. SRL livrează inculpatului cherestea în valoare de 8741 euro (31.990 RON), conform facturilor fiscale nr. 6223112 din 14 iunie 2004, 5331377 din 18 iunie 2004 şi 5331378 din 26 iunie 2004.

La rândul său, inculpatul a vândut cheresteaua unor societăţi comerciale din Grecia respectiv către: P.L. Pireus, S.S.A. Thess Aloniki şi G.T.I.E. S.A.Korinthos.

Faptul că inculpatul a vândut cheresteaua achiziţionată de la partea vătămată acestor societăţi rezultă din facturile fiscale aflate la dosarul cauzei.

Deşi inculpatul conform acestor probe mai sus menţionate a vândut marfa achiziţionată de la partea vătămată, în momentul în care aceasta i-a solicitat achitarea plăţii pentru marfa livrată conform contractului, inculpatul prin adresa nr. 141 din 25 august 2004 comunică reprezentantului părţii vătămate că marfa livrată fiind de proastă calitate, beneficiarii din Grecia au refuzat să o plătească indicându-i martorului S.V. să se deplaseze în Grecia şi să ridice cheresteaua din depozitele societăţii la care fusese livrată.

Conform acestei adrese, inculpatul comunica administratorului societăţii parte vătămată că pentru a putea ridica marfa din Grecia trebuia să plătească 1888 euro către P.L.. Pireus, 1795 euro către firma S.S.O.E.C.W.I.E., 1918 euro către firma G.T.I.E. precum şi sumele de 19.769.992 lei şi 16.695.803 lei către firma administrată de inculpat SC I.C. SRL Galaţi.

Se observă pe latură subiectivă că, inculpatul deşi a livrat marfa primită de la partea vătămată către trei societăţi comerciale din Grecia, prin adresa nr. 141/2004 comunică părţii vătămate că pentru ridicarea mărfii care nu era corespunzătoare calitativ, aceasta trebuia să plătească sume importante de bani către beneficiarii din Grecia cât şi faţă de societatea administrată de inculpat, cu scopul vădit de a descuraja pe partea vătămată în recuperarea mărfii vândute de către inculpat şi neplătită de către acesta conform clauzelor contractuale.

Astfel, partea vătămată livrând marfă de 8741 euro către firma administrată de inculpat ar fi trebuit, pentru recuperarea mărfii vândută de acesta firmelor greceşti să achite o sumă totală de 5593 euro către aceste firme precum şi suma de 36.465.795 ROL către firma administrată de inculpat, în condiţiile în care toată marfa livrată acestuia reprezenta în lei suma de 31.990 RON.

Prin această adresă inculpatul a urmărit să descurajeze partea vătămată în obţinerea preţului pentru marfa livrată şi în acest fel, să rămână în posesia mărfii achiziţionate de la partea vătămată şi vândută partenerilor greci.

Deoarece partea vătămată a acţionat pe inculpat în judecată obţinând o hotărâre judecătorească prin care firma administrată de inculpat era obligată să plătească părţii vătămate contravaloarea cherestelei livrate precum şi penalităţi de întârziere, inculpatul formulează o contestaţie la executare la Judecătoria Român prezentând în faţa instanţei de judecată un proces-verbal din data de 12 iunie 2006 prin care "creditorul SC C.P.C. SRL renunţă la executarea silită deoarece consideră că nu a depus în instanţă toate documentele care nu îl avantajau în acel proces şi pe cale de consecinţă, hotărârea Judecătoriei Suceava nu este justă. Se specifică în acest proces-verbal că de comun acord părţile nu au niciun fel de obligaţii financiare reciproce.

Tot în faţa instanţei de judecată, inculpatul a prezentat şi adresa nr. 10 din 7 decembrie 2004 potrivit căreia partea vătămată luând la cunoştinţă că marfa exportată era de proastă calitate a renunţat la pretenţiile civile.

În aceste condiţii, acţiunea în instanţă intentată de partea vătămată a fost paralizată prin activitatea infracţională a inculpatului deoarece conform art. 371 C. proc. civ. "executarea silită încetează dacă creditorul a renunţat la executare".

Aceste înscrisuri sunt falsuri atât prin modul în care au fost editate precum şi în ceea ce priveşte conţinutul acestora.

Astfel, adresa nr. 10 din 7 decembrie 2004 - folosită de inculpat în instanţă, în care se precizează că SC C.P.C. SRL nu are nicio pretenţie financiară de la SC I.C. SRL:

- deşi poartă ştampila SC C.P.C. SRL semnătura în mod vizibil nu este a administratorului societăţii martorul S.V. Fără a fi expert în domeniul grafologic comparându-se această semnătură cu semnătura părţii vătămate dintr-un alt înscris, se observă că aceste semnături nu corespund.

- martorul S.V. audiat fiind a arătat în mod constant că nu a întocmit acest înscris şi nu a cunoscut de existenţa lui până când inculpatul l-a prezentat instanţei de judecată;

- acest înscris nu apare înscris înregistrat în registrul de corespondenţă al SC C.P.C. SRL Suceava, acest lucru confirmând că nu a fost emis de administratorul acestei societăţi ;

În ceea ce priveşte procesul-verbal din 12 iunie 2006, din care rezultă că părţile de comun acord au stabilit că nu mai au niciun fel de obligaţii financiare reciproce, iar creditorul SC C.P.C. SRL renunţă la executarea silită - înscris folosit de inculpat pentru încetarea executării silite, faptul că acest înscris este fals atât în ceea ce priveşte modalitatea de emitere cât şi conţinutul în sensul că nu emană de la partea vătămată şi nu reprezintă voinţa acestuia, rezultă din:

- vizualizându-se acest înscris aflat dosar urmărire penală, se observă că atât semnătura cât şi ştampila sunt aplicate invers pe acest proces-verbal;

- semnătura martorului S.V. nu este întreagă, fiind tăiată la jumătate;

- la dosar urmărire penală sunt prezentate în detaliu modalitatea prin care inculpatul folosindu-se de un înscris real al părţii vătămate, respectiv o declaraţie , acesta ajunge prin folosirea tehnicii de calcul să falsifice acest proces-verbal.

Martorul S.V. a precizat în declaraţiile date că nu a semnat un asemenea proces-verbal.

Acest înscris nu apare înregistrat în registrul de corespondenţă al SC C.P.C. SRL.

În raport de cele menţionate mai sus respectiv activităţile materiale obiective desfăşurate de inculpat se poate trage concluzia că acesta a acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată cu prilejul încheierii şi derulării contractului de comision nr. 77/2004 în sensul că:

- inculpatul primind masă lemnoasă de la societatea parte vătămată pentru a o vinde în străinătate urmând să plătească preţul acestei mărfi, după ce livrează marfa la trei societăţi comerciale din Grecia refuză plata preţului motivând că marfa era de proastă calitate, partenerii greci refuzând să efectueze plata.

Faptul că marfa nu era de proastă calitate rezultă din declaraţia martorului B.G., care a declarat că în momentul descărcării, reprezentantul firmei din Grecia nu a făcut obiecţiuni cu privire la calitatea mărfii.

- pentru a o menţine pe partea vătămată în eroare şi pentru a o determina să renunţe la pretenţiile sale, inculpatul comunică părţii vătămate prin adresa nr. 141/2004 că marfa era necorespunzătoare calitativ şi îşi poate recupera marfa livrată de inculpat în calitate de comisionar firmelor din Grecia prin plata unor pretenţii care totalizat depăşeau valoarea mărfii vândute de partea vătămată.

- dacă inculpatul ar fi fost de bună-credinţă la momentul încheierii contractului de comision sau pe timpul derulării acestuia, dacă marfa ar fi fost necorespunzătoare calitativ ar fi trebuit înainte de livrarea acesteia către societăţile greceşti să anunţe partea vătămată fie să vină să ridice marfa livrată în Grecia fie să o anunţe de condiţiile impuse de partenerii greci pentru ca această marfă să fie recuperată. Dacă partea vătămată ar fi cunoscut aceste condiţii cu siguranţă fie nu ar fi încheiat contractul, fie ar fi luat măsuri pentru a-şi recupera marfa despre care inculpatul afirmă că nu era calitativă până la vânzarea acesteia de către inculpat societăţilor comerciale din Grecia.

- faptul că inculpatul a acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată în sensul de a nu mai plăti preţul pentru marfa vândută în Grecia rezultă şi din activitatea ulterioară a acestuia respectiv după ce partea vătămată a dat firma administrată de inculpat în judecată în sensul că folosindu-se de înscrisuri falsificate atât în instanţă cât şi cu ocazia executării silite, a obţinut renunţarea la executare.

2) SC M. SRL Piatra-Neamţ

Din situaţia de fapt rezultă că la data de 9 februarie 2005 între SC I.C. SRL Galaţi şi partea vătămată SC M. SRL Piatra-Neamţ se încheie un contract prin care inculpatul H.G. se obliga să livreze către partea vătămată cherestea de fag aburit pentru export.

Conform înţelegerii partea vătămată achită integral contravaloarea mărfii în sumă de 39.744,36 dolari SUA iar după ce intră în posesia banilor, fapt dovedit conform extraselor de cont existente la dosarul cauzei, sub diferite pretexte respectiv că nu are mijloace de transport, inculpatul a amânat repetat predarea mărfii iar la final nu a mai livrat-o.

În aceste condiţii reprezentanţii legali ai SC M. SRL Piatra-Neamţ s-au adresat Tribunalului Galaţi cu o acţiune prin care inculpatul să fie obligat să predea marfa - cauza a format obiectul Dosarului comercial nr. 550/2005.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a prezentat adresa nr. 19 din 11 aprilie 2005 din care rezulta că partea vătămată ar fi revenit cu privire la solicitarea de a i se pune la dispoziţie marfa şi ar fi fost de acord ca din plata deja făcută să scadă o datorie mai veche.

Pe baza acestui înscris, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea intentată de partea vătămată, ulterior ea rămânând definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Galaţi.

Faptul că această adresă care a dus la respingerea acţiunii părţii vătămate este falsă atât în ceea ce priveşte forma cât şi conţinutul acesteia, nefiind emisă de partea vătămată rezultă din:

- declaraţiile martorilor A.I. şi E.M.E.E.N. - reprezentanţii legali ai părţii vătămate din care rezultă că nu au avut cunoştinţă de existenţa acestei adrese.

- inculpatul nu a putut proba cu niciun înscris existenţa vreunei datorii care a fost compensată cu partea vătămată;

- din registrul intrări-ieşiri al SC M. SRL Piatra-Neamţ rezultă că la data respectivă apare ca fiind emisă adresa în discuţie dar care are drept conţinut - instrucţiuni de livrare cherestea şi nu proces-verbal de conciliere aşa cum a prezentat în instanţă inculpatul.

Şi din această activitate mai sus-menţionată desfăşurată de inculpat se poate trage concluzia că acesta a acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată cu prilejul derulării contractului de comision în sensul că, după ce a obţinut de la părţile vătămate banii pentru marfa ce urma a fi exportată inculpatul a amânat prin diferite motive livrarea mărfii iar în momentul acţionării în instanţă prin folosirea unui înscris falsificat, ce nu a fost emis de partea vătămată inculpatul a obţinut respingerea acţiunii formulată de partea vătămată şi pe cale de consecinţă şi exonerarea sa de obligaţia de livrare a mărfii, invocându-se o datorie mai veche ce urma a fi compensată. Folosirea acestor înscrisuri falsificate precum şi refuzul sub diferite pretexte de livrare a mărfii fac dovadă pe latură subiectivă că inculpatul a urmărit însuşirea sumei de bani, primită ca preţ fără a mai livra marfa conform clauzelor contractuale.

Dacă părţile vătămate ar fi cunoscut această intenţie a inculpatului cu ocazia încheierii contractului nu ar fi încheiat acest contract.

3) SC S. SRL Brăila

Din probele administrate în cauză rezultă că între SC I.C. SRL Galaţi administrată de inculpat şi SC S. SRL Brăila s-a încheiat un contract prin care SC S. SRL Brăila se obliga să livreze societăţii administrată de inculpat echipamente de sudură, plata urmând a fi efectuată cu bilete la ordin sau file CEC, scadente la 90 de zile de la livrare.

În aceste condiţii, la data de 18 noiembrie 2005, societatea parte vătămată începe să livreze produse către societatea livrată de inculpat, martorul B.L. primind fila CEC cu seria BG nr. 302 nr. 00312346 pe care inculpatul a semnat-o şi ştampilat-o.

Pe parcursul derulării contractului pentru plata mărfii inculpatul a emis martorului B.L. şi un bilet la ordin semnat şi ştampilat.

Deoarece inculpatul nu a mai plătit mărfurile achiziţionate la data de 14 iunie 2006, martorul B.L. a introdus la plată biletul la ordin primit de la inculpat, care a fost refuzat pentru că nu avea acoperirea necesară iar ulterior, martorul introduce la plată fila CEC mai sus menţionată - lăsată de inculpat ca mijloc de plată care a fost refuzată cu menţiunea "filă CEC pierdută".

Din verificările efectuate a rezultat că la data de 19 iunie 2006, deci după ce a lăsat fila CEC părţii vătămate în vederea plăţii, inculpatul a declarat pierdută această filă CEC.

Din aceste activităţi rezultă inducerea în eroare a părţii vătămate în sensul că, deşi a luat în mai multe rânduri marfă de la partea vătămată a emis acesteia nişte mijloace de plată despre care inculpatul era conştient că nu vor putea asigura plata mărfurilor livrate - biletul la ordin fiind respins ca neavând acoperirea necesară iar prin declararea filei CEC ca fiind pierdută, deşi cunoştea foarte bine că aceasta fusese dată ca mijloc de plată, inculpatul a urmărit acelaşi lucru să nu efectueze către partea vătămată plata pentru mărfurile achiziţionate.

De altfel, din declaraţia martorului B.L. rezultă că inculpatul nu a avut intenţia de a fi de bună-credinţă şi de a plăti mărfurile livrate, spunându-i martorului că "pe lângă faptul că nu va putea dovedi fila CEC de la el, în eventualitatea unui litigiu în instanţă se va apăra spunând că fila CEC i-a fost furată".

4) SC R. SRL Galaţi

La data de 7 februarie 2006, martorul S.V.I. a fost contactat de inculpat care i-a solicitat efectuarea unor reparaţii la două autoturisme.

La data de 7 februarie 2006, inculpatul pentru plata lucrărilor efectuate la autoturisme a emis către partea vătămată un bilet la ordin semnat şi ştampilat, scadent la 17 februarie 2006 care introdus la plată, a fost refuzat pentru lipsă de disponibil.

Deşi martorul S.V.I. i-a solicitat inculpatului să-şi achite debitul, acesta l-a tot amânat sub diferite pretexte, ceea ce l-a determinat pe martor să se adreseze organelor de poliţie.

Intenţia inculpatului de a o înşela pe partea vătămată a existat chiar din momentul în care a promis că va face plata la termenul convenit însă nu a făcut-o şi nu şi-a îndeplinit nici ulterior obligaţia de plată.

Dacă partea vătămată ar fi ştiut că inculpatul nu avea disponibil în cont nu ar fi fost de acord să-i prea inculpatului autoturismul reparat şi l-ar fi păstrat eventual până când inculpatul ar fi plătit pentru reparaţiile efectuate.

5) SC A.A.T.C. SA Braşov

La data de 23 martie 2006, această societate încheie cu societatea administrată de inculpat, contractul de vânzare-cumpărare nr. 50, prin care partea vătămată urma să vândă lunar societăţii administrată de inculpat cherestea pentru export, plata urmând a fi efectuată cu file CEC la livrare.

Încă de la momentul încheierii contractului, inculpatul H.G. pentru a întări încrederea martorilor R.P. şi M.N. le predă fila CEC seria BG 302 nr. 003122347 pe care o semnează şi ştampilează pentru a fi completată de martori cu valoarea mărfurilor livrate.

După ce părţile vătămate au livrat în baza contractului mai multe cantităţi de cherestea iar inculpatul sub diferite pretexte a amânat plata, ulterior nu a mai răspuns la telefon, martorii au introdus la plată fila CEC, refuzată deoarece a fost declarată pierdută de către inculpat la data de 19 iunie 2006.

Din această atitudine a inculpatului de a declara pierdută fila CEC care urma a fi folosită de părţile vătămate pentru efectuarea plăţii, rezultă intenţia inculpatului de a nu plăţi marfa primită de la părţile vătămate.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din atitudinea ulterioară a inculpatului în sensul că a întocmit şi folosit un proces-verbal de conciliere falsificat în cazul firmei de recuperare a debitelor "Urban şi Asociaţii" în care se preciza expres că reprezintă "voinţa exprimată a părţilor contractante şi are puterea unei sentinţe neapelabile".

De menţionat faptul că în acest caz, atitudinea inculpatului de a menţine în eroare pe partea vătămată în sensul că, nu ar mai fi avut nicio datorie faţă de aceasta rezultă şi din faptul că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a pus la dispoziţia organelor de poliţie 4 chitanţe prin care atesta în mod nereal că partea vătămată ar fi primit de la el diferite de bani reprezentând contravaloarea cherestelei livrate.

Intenţia inculpatului de a induce în eroare societatea administrată de părţile vătămate rezultă şi din faptul că, din verificările efectuate rezultă că acesta a vândut cantitatea de lemn achiziţionată de la partea vătămată SC A.A.T.C. SA Braşov către SC M.L. SRL Galaţi şi "T." SRL Galaţi sub preţul de achiziţie contravaloarea ei fiind încasată în totalitate.

Deci, pe lângă faptul că a vândut marfa sub preţ, inculpatul primind banii nu a efectuat plata către societatea administrată de părţile vătămate, menţinând-o în acest fel în eroare.

Din declaraţiile martorilor S.G. şi P.M. rezultă că înscrisurile prezentate de inculpat, organelor de urmărire penală din care rezulta că nu ar mai fi avut nicio datorie, nu sunt conforme cu realitatea, martorii luând la cunoştinţă de existenţa acestor chitanţe în momentul în care au fost prezentate de inculpat organelor de cercetare penală.

Verificându-se aceste chitanţe rezultă că ele au fost falsificate în aceeaşi modalitate ca şi în cazul societăţii SC C.P.C. SRL Suceava în sensul că, făcând rost de la partea vătămată numite "specificaţii" ce purtau semnătura şi ştampila reprezentanţilor legali ai societăţii SC A.A.T.C. SA Braşov inculpatul a tăiat coala de hârtie ce conţinea vechile menţiuni şi a păstrat semnătura martorului şi ştampila societăţii iar pe jumătatea de coală rămasă liberă a înscris date nereale.

Aşa se explică faptul că semnătura martorilor şi ştampila societăţii sunt aplicate invers.

Faptul că aceste chitanţe sunt în fals atât în privinţa formei cât şi al conţinutului rezultă şi dacă analizăm dispoziţiile de plată prin care inculpatul încearcă să facă dovada efectuării plăţii în avans către societatea administrată de martorul R.P. unde la rubrica semnătura beneficiarului în loc de semnătura martorului R.P. care apare pe chitanţele falsificate, inculpatul a trecut "conform chitanţelor nr. 51; 53; 56".

Inculpatul a folosit această modalitate de a înlocui semnătura reprezentantului părţii vătămate pe dispoziţiile de plată deoarece nu putea falsifica aceste dispoziţii, aşa cum a procedat cu chitanţele mai sus menţionate.

Toată această activitate desfăşurată de inculpat dovedeşte intenţia lui de a înşela pe partea vătămată.

6) SC P.B. SRL judeţul Covasna

La data de 12 aprilie 2006, inculpatul H.G. încheie un contract cu această societate comercială de export în comision nr. 55/2004 în baza căruia partea vătămată îl împuterniceşte pe inculpat să vândă la export 100 m.c. cherestea de răşinoase, plata urmând să fie făcută prin CEC bancar în maxim 5 zile de la livrarea mărfii.

La data de 15 aprilie 2006, inculpatul se deplasează la sediul părţii vătămate şi prezintă martorului B.N.L. un ordin de plată completat cu suma de 137.980.100 lei, afirmând că această sumă va intra în contul părţii vătămate, convingând-o astfel să livreze marfa către societatea administrată de inculpat.

La data de 17 aprilie 2006, inculpatul primind marfa de la partea vătămată o înstrăinează către SC T. SRL Galaţi, sub preţul de achiziţie, încasând contravaloarea acesteia.

Deoarece verificând contul, administratorul părţii vătămate a constatat că plata nu a fost efectuată, acesta a luat legătura telefonică cu inculpatul care prin adresa nr. 21 din 6 februarie 2007 îi comunică că plata mărfii ar fi fost făcută cu două chitanţe, respectiv nr. 56 din 12 aprilie 2006 şi 57 bis din 15 aprilie 2006, lucru care nu corespundea realităţii.

În aceeaşi adresă se făcea vorbire de un proces-verbal de conciliere din care rezulta că societatea administrată de inculpat SC I.C. SRL Galaţi nu datora nimic către SC P.B. SRL Covasna.

Pe timpul urmăririi penale, inculpatul a prezentat două chitanţe şi două procese-verbale de conciliere precum şi două dispoziţii de plată prin care se atesta în mod nereal că partea vătămată a primit banii către marfa livrată.

Faptul că aceste înscrisuri au fost confecţionate în fals de inculpat rezultă din declaraţia părţii vătămate - martorul B.N.L. din care rezultă că nu a avut cunoştinţă despre existenţa acestor înscrisuri până în momentul declanşării cercetărilor penale.

Modalitatea de falsificarea este aceeaşi ca şi în cazul altor societăţi comerciale, induse în eroare mai sus menţionate în sensul că inculpatul făcând rostul de înscrisuri ce emanau de la partea vătămată în privinţa semnăturii şi ştampilei completa acesta înscrisuri cu date nereale la care adăuga folosind tehnica de calcul ştampila şi semnătura, situaţie în care acestea apăreau ca fiind invers aplicate.

Faptul că aceste înscrisuri erau false rezultă şi din raportul de expertiză criminalistică în care se arată că ştampila societăţii comerciale reprezintă imaginea unei impresiuni de ştampilă autentică prelucrată cu mijloace computerizate şi transferată pe cele patru documente în litigiu.

În condiţiile în care, inculpatul după ce primeşte partea de la partea vătămată inducând-o în eroare că va primi banii dar în realitate, inculpatul vânzând marfa sub preţul de achiziţie şi neefectuând nicio plată către partea vătămată intenţia acestuia de a înşela este dovedită.

Aceeaşi situaţie rezultă şi din conduita ulterioară a inculpatului care prin înscrisuri falsificate a căutat să menţină în eroare atât pe partea vătămată cât şi organele de anchetă cu privire la faptul că nu ar mai fi avut nicio datorie faţă de partea vătămată SC P.B. SRL Covasna.

7) SC G.M.C. SRL Bistriţa Năsăud

La data de 18 aprilie 2006, între inculpat şi administratorul părţii vătămate s-au încheiat două contracte de export în comision prin care partea vătămată urma să livreze inculpatului cherestea de fag aburit şi cherestea de răşinoase, plata urmând să fie efectuată cu filă CEC sau ordin de plată la 3 - 7 zile de la livrare.

Cu această ocazie inculpatul a emis un bilet la ordin pe care l-a semnat şi ştampilat, convenind cu martorul G.M. ca în caz de neplată, acesta să introducă biletul la ordin spre decontare.

Marfa a fost livrată către societatea administrată de inculpat fiind descărcată în portul Constanţa, dar în ciuda eforturilor făcute de partea vătămată inculpatul nu a plătit marfa, situaţie în care martorul introduce biletul la ordin la plată, fiind refuzat cu menţiunea "lipsă totală disponibil, litigiu cu privire la dreptul de proprietate".

În aceste condiţii, martorul G.M. solicită Judecătoriei Năsăud investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, hotărârea fiind atacată cu recurs de către inculpat.

Pe timpul urmăririi penale, inculpatul H.G. prezintă mai multe înscrisuri intitulate procese de conciliere şi proces-verbal de compensare privind efectuarea plăţilor din care rezulta că partea vătămată ar fi fost de acord să accepte reducerea valorii iniţiale a mărfii livrate din cauza "calităţii necorespunzătoare" şi ştergerea în cea mai mare parte a datoriei prin diferite compensări.

Din declaraţia martorului G.M. rezultă pe lângă faptul că nu a primit niciun ban de la inculpat, nu a avut cunoştinţă despre existenţa acestor înscrisuri, ele negăsindu-se în evidenţa contabilă a părţii vătămate.

Ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate, înscrisurile prezentate de inculpat au fost falsificate de acesta, inculpatul primind de la inculpatul G.M. mai multe specificaţii ce însoţeau cheresteaua livrată, semnate şi ştampilate, inculpatul tăind coala de hârtie ce conţinea vechile menţiuni şi păstrând semnătura martorului şi ştampila părţii vătămate, completând pe jumătatea de coală rămasă liberă a înscrisului date nereale.

Aşa se explică faptul că atât semnătura martorului cât şi ştampila părţii vătămate sunt aplicate invers.

Această activitate infracţională a inculpatului de a lua marfă de la partea vătămată şi a lăsa ca mijloc de plată un bilet la ordin, despre care cunoştea că nu va putea fi efectuată plata deoarece, pe lângă faptul că inculpatul nu avea disponibil exista şi un incident referitor la un drept de proprietate, dovedeşte intenţia inculpatului de a induce în eroare pe partea vătămată.

Aceeaşi intenţie de inducere în eroare în sensul că, nu ar avea nicio datorie către partea vătămată rezultă şi din activitatea ulterioară a inculpatului care în momentul declanşării cercetărilor a prezentat organelor de urmărire penală înscrisuri cu date nereale prin care căuta să facă dovada că nu are nicio datorie către partea vătămată.

Faţă de aceste considerente, Curtea constată că pentru fiecare act material reţinut în sarcina inculpatului vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită având în vedere şi modalitatea de săvârşire a actelor materiale prin folosirea de instrumente de plată fără acoperire, pentru a determina părţile vătămate să livreze marfa iar ulterior, în cazul în care părţile vătămate se adresau instituţiilor abilitate pentru recuperarea prejudiciului, inculpatul prezenta înscrisuri falsificate atât în ceea ce priveşte forma cât şi conţinutul pentru a face dovada că pretenţiile părţilor vătămate ar fi nefondate.

În acest context, cererea inculpatului ca părţile vătămate sau organul de urmărire penală să depună la dosarul cauzei ca mijloc de probă înscrisurile originale apare ca fiind nefondată, deoarece nu există niciun înscris original încheiat între inculpat şi părţile vătămate, toate înscrisurile folosite de inculpat în această cauză adresate fie instanţelor de judecată fie organelor de urmărire penală, fiind falsificate de acesta atât în ceea ce priveşte forma cât şi conţinutul cu date nereale.

În concluzie, instanţa de apel a apreciat că se impune a se respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul H.G. şi partea vătămată SC I.C. SRL Galaţi care au solicitat achitarea inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fals şi uz de fals.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, curtea de apel a apreciat că acestea au fost stabilite cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cu următoarea argumentare:

În raport de gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului H.G., cu executare prin privare de libertate, asigură pe deplin scopul pedepsei. Astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că, la momentul săvârşirii faptelor, inculpatul nu avea antecedente penale şi, de asemenea, faptul că pe timpul procesului penal a achitat o parte din prejudiciul cauzat prin infracţiune părţilor vătămate SC S. SRL Brăila şi SC R. SRL Galaţi. Toate acestea au îndreptăţit instanţa de fond să reţină în favoarea inculpatului H.G. circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, dar într-un cuantum şi într-o modalitate de executare care realizează scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, curtea de apel a apreciat că se impune a se respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi care a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, constatând săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat, în calitate de administrator al firmei SC I.C. SRL Galaţi în sensul inducerii părţilor vătămate în eroare, cu ocazia încheierii şi derulării unor contracte comerciale precum şi legătura de cauzalitate dintre faptele inculpatului şi prejudiciile cauzate, s-a apreciat şi de instanţa de apel că în mod judicios sa dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL Galaţi, la plata de despăgubiri către părţile vătămate constituite părţi civile în cauză.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul H.G. şi partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL au declarat prezentele recursuri, motivele şi cazurile de casare invocate fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei de către instanţa de recurs.

Inculpatul H.G. a depus la dosar motive scrise de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, 9, 10, 17, 18 C. proc. pen.

De asemenea, a mai fost invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Întrucât Înalta Curte a amânat pronunţarea deciziei pentru depunerea unor note scrise, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar "concluzii scrise".

Partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL a depus la dosar motive scrise de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen.

Având în vedere că Înalta Curte a amânat pronunţarea deciziei, apărătorul părţii responsabile civilmente a depus la dosar "concluzii scrise".

Din examinarea motivelor de recurs ale inculpatului H.G. şi ale părţii responsabile civilmente SC I.C. SRL (inculpatul H.G. fiind administratorul SC I.C. SRL Galaţi) se constată că motivele de recurs şi cazurile de casare sunt aceleaşi, cu excepţia celui prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

1) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 2. instanţa nu a fost sesizată legal".

Critica nu este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta: Instanţa a fost sesizată de unitatea de parchet competentă potrivit normelor care reglementează competenţa după materie; de asemenea sesizare s-a făcut prin actul prevăzut de lege (rechizitoriul); în sfârşit, actul de sesizare a fost emis de un procuror competent.

Toate aceste aspecte juridice nu sunt contestate de către apărare, fiind contestată numai împrejurarea că verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, a fost făcută de procurorul-şef adjunct, iar nu de către procurorul-şef al unităţii de parchet, iar la dosar nu există un act din care să rezulte imposibilitatea verificării de către procurorul-şef.

Or, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen. "rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată".

Apărarea, cu privire la rechizitoriu, nu a făcut obiecţii privind competenţa unităţii de parchet, competenţa procurorului care a întocmit actul de sesizare etc.

Aspectul invocat de către apărare este legat de "regularitatea actului de sesizare", instituţie reglementată de art. 300 C. proc. pen.

Însă, sub acest aspect, trebuie observată Decizia nr. 9/2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia "Dispoziţiile ari. 264 alin. (3) C. proc. pen. se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei". Lipsa acestei menţiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop".

În consecinţă, aspectul de drept invocat de apărare nu este examinabil prin prisma cazurilor de nulitate absolută, ci prin cea a cazurilor de nulitate relativă.

Însă, potrivit art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. pentru a fi incidenţă nulitatea relativă a actului, printre alte condiţii, se prevede necesitatea dovedirii de către parte a existenţei unei vătămări procesuale, dar şi cea potrivit căreia respectiva vătămare procesuală nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Or, apărarea nu a precizat, concret, în ce constă vătămarea procesuală cauzată prin aceea că verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, a fost făcută de procurorul-şef adjunct, iar nu de către procurorul-şef al unităţii de parchet, şi că la dosar nu există un act din care să rezulte imposibilitatea verificării de către procurorul-şef.

2) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege".

Critica apărării este neîntemeiată pentru următoarele motive: Înalta Curte apreciază, examinând hotărârile atacate, că sunt excluse, cu evidenţă, ipotezele "motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege".

Nici ipoteza potrivit căreia "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia" nu se regăseşte în prezenta cauză penală.

În Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat, cu adevărat, chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).

Or, motivarea hotărârilor atacate (partea expozitivă a sentinţei şi, respectiv, a deciziei) evidenţiază că judecătorii, la fiecare nivel de jurisdicţie şi potrivit dispoziţiilor legale care reglementează etapa judiciară (fond, respectiv, apel), au examinat, în mod real, efectiv, chestiunile esenţiale ce l-au fost prezentate.

În fine, legalitatea şi temeinicia soluţiei dispusă de judecător nu este, în primul rând, o chestiune care ţine de aspecte cantitative (numărul de pagini ale hotărârii), ci, mai degrabă, una ce ţine de aspecte calitative, de adecvarea motivării la obiectul cauzei, de amploarea materialului probator, de aspectele doctrinare ori jurisprudenţiale incidente, de soluţionarea legală şi temeinică a cererilor şi excepţiilor invocate etc.

3) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 10. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului".

Din examinarea textului cazului de casare invocat rezultă că se impune casarea hotărârii numai în cazul în care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului".

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la probele administrate, cu privire la cererile esenţiale de natura să garanteze drepturile lor (inculpatului şi părţii responsabile civilmente) şi să influenţeze soluţia procesului.

Critica apărării sugerează nemulţumirea fie cu privire la respingerea cererii de administrare a unor probe, fie cu privire la excluderea unor probe din ansamblul probator fie, în sfârşit, cu privire la evaluarea probelor de către instanţă.

Această critică nu este întemeiată deoarece legea procesual-penală permite atât respingerea unor probe (art. 67 C. proc. pen.), înlăturarea unor probe (art. 356 lit. c) C. proc. pen.), cât şi libertatea de apreciere a probelor (art. 63 C. proc. pen.), sub condiţia motivării dispoziţiilor luate de către judecător cu privire la instituţiile arătate.

4) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 17. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică".

În sinteză, se susţine de apărare că încadrarea juridică corectă a faptelor ar fi fost în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

Cazul de casare nu este incident pentru următoarele motive: Delimitarea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. şi de art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost realizată printr-o decizie obligatorie, potrivit art. 414⁵ C. proc. pen.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 9/2005 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 215 C. pen.:

1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934".

Modul concret în care inculpatul a conceput activitatea infracţională şi a acţionat, inclusiv după achiziţionarea bunurilor - astfel cum corect a fost reţinut şi explicat de instanţa de fond, în conformitate cu toate probele administrate - nu realizează cerinţele pct. 2 din decizia invocată ci, dimpotrivă, relevă un comportament comercial cu evidenţă fraudulos care se circumscrie, integral, celui menţionat la pct. 1 al Deciziei nr. 9/2005 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciindu-se de către instanţa de recurs că nu este necesară reluarea argumentelor expuse pe larg în sentinţa instanţei de fond.

5) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare".

Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivarea apărării sugerează ipoteza potrivit căreia instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, aceasta nefiind însă suficientă şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de "prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.], revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia [art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.]. Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii "a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe, la afirmarea insuficienţei probatoriului ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

6) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Infracţiunea cea mai gravă pentru care inculpatul a fost condamnat inculpatul [art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.] este sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în condiţii care, potrivit legii, ar fi justificat o sancţionare mai severă a acestuia şi anume forma continuată a infracţiunii [art. 41 alin. (2) C. pen.].

Chiar în aceste condiţii - la care se adaugă argumentul referitor la cuantumul mare al prejudiciului cauzat, dar şi cel referitor la modul concret de concepere şi realizare a activităţii infracţionale - instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu mult sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare).

Pentru a reduce la acest cuantum pedeapsa aplicată, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante (lipsa antecedentelor penale şi achitarea parţială a unor sume de bani).

Or, în această situaţie, pe de o parte a reţinerii de circumstanţe atenuante, iar pe de altă parte a reţinerii formei continuate a infracţiunii, instanţa de fond - având în vedere dispoziţiile art. 80, art. 76 alin. (1) şi art. 78 C. pen. - a dat eficienţă juridică numai circumstanţelor atenuante, reducând la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului.

Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este stabilită prin corecta aplicare a dispoziţiilor legale în materia individualizării pedepsei, inclusiv a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., şi este de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Totodată, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare asigură proporţionalitatea necesară între gravitatea infracţiunii, pe de o parte, şi datele personale ale inculpatului, pe de altă parte.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civil mente.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC "I.C." SRL şi de inculpatul H.G. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3875/2012. Penal. Infracţiuni la legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3869/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3875/2012. Penal. Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs