ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3961/2012
Dosar nr. 4136/107/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 223 din 18 iulie 2012 Tribunalul Alba, secţia penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen.
A respins cererea formulată de inculpaţii B.D.F., S.A., S.L.C. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
A condamnat:
Inculpatul B.D.F., la pedepsele de:
- 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
- 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.
-7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani, urmând ca în inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii, pentru o perioadă de 8 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A făcut aplicarea dispoz. art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Inculpatul S.A. la pedepsele de:
- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), 99 şi urm. C. pen.;
- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea dispoz. art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani a minorului.
Inculpatul S.L.C. la pedepsele de:
- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), 99 şi urm. C. pen.
- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea dispoz. art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani a minorului.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 12 aprilie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinută starea de arest preventiv a celor trei inculpaţi.
În baza art. 7 din legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii în SNDGJ la data eliberării din penitenciar şi a dispus comunicarea hotărârii în acest sens la IGPR.
În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 a dispus încunoştinţarea inculpaţilor despre necesitatea prelevării de probe biologice.
În baza art. 14, 346 C. pen. coroborat cu art. 998 - 999, 1003 C. civ. a obligat inculpaţii în solidar, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească în favoarea părţilor civile C.S. şi C.G.C. suma de 3315 lei cu titlu daune materiale şi suma de 100.000 lei cu titlu daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 15, 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998, 999, 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească în favoarea părţilor civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara suma de 5651,71 lei cu titlu despăgubiri civile.
În baza art. 109 C. proc. pen. a dispus restituirea către părţile civile C.S. şi C.G.C. a bunurilor şi obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând victimei, aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba.
În baza art. 109 C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul L.F. a telefonului mobil marca N., aflat la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba (plic nr. 8).
În baza art. 109 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul S.A. a bunurilor şi obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba.
În baza art. 189, 191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a obligat inculpaţii să plătească fiecare, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente suma de 4400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 3300 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu.
S-a reţinut, în esenţă, în fapt că inculpatul B.D.F., care în seara zilei de 06 aprilie 2012, împreună cu inculpaţii minori S.A. şi S.L.C., au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate C.G. în vârstă de 77 ani, unde i-au aplicat acesteia în mod repetat lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni grave în zona capului care a condus la deces, cu această ocazie sustrăgându-i un telefon mobil marca N. cu cartelă, suma de 16 lei şi un card bancar.
În drept, s-a apreciat că acţiunile inculpatului B.D.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. şi pedepsite de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.; tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.
În drept, faptele inculpaţilor minori S.A. şi S.L.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. şi pedepsite de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), 99 şi urm. C. pen.; tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu:
- procesul-verbal din data de 07 aprilie 2012 de consemnare a denunţului numitei P.C.;
- procesele-verbale de cercetare la faţa locului din data de 08 aprilie 2012 şi planşe fotografice;
- procesul-verbal din data de 07 aprilie 2012 încheiat de Secţia 6 Poliţie Rurală Jidvei;
- concluziile preliminare medico-legale, raportul de constatare medico legală nr. 828/II/A din 25 din 12 aprilie 2012 eliberat de Serviciul de Medicină Legală şi completarea acestuia din 25 aprilie 2012;
- fişa U.P.U. a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba;
- procesele-verbale din datele de 10 aprilie 2012 şi 25 aprilie 2012
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 21071/2012, efectuat de către IPJ Alba - Serviciul Criminalistic,
- proces-verbal de redare în formă scrisă a unor convorbiri telefonice purtate după comiterea faptei, de pe telefonul mobil al victimei - autorizate în baza autorizaţiei nr. 17 din 10 aprilie 2012 şi a încheierii nr. 23/I/2012 emise de Tribunalul Alba,
- CD-uri conţinând înregistrările convorbirilor telefonice autorizate de către instanţă şi listing-ul apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul victimei;
- procesul-verbal încheiat în data de 12 aprilie 2012 de organele de poliţie;
- procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 11 aprilie 2012 efectuată la locuinţa inc. S.A. şi planşe foto;
- procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 11 aprilie 2012 efectuată la locuinţa numitului L.F.;
- declaraţiile olografe ale numiţilor P.C., P.I., R.A. şi C.G.C.;
- declaraţiile martorilor S.C., B.M.M. şi L.F.;
- anchete sociale şi caracterizări psihopedagogice, referitoare la cei doi inculpaţi minori;
- declaraţiile inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, modul şi mijloacele de săvârşire prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate, contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, atitudinea sinceră de care au dat dovadă inculpaţii şi nu în ultimul rând faptul că inculpatul B.D.F. nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Distinct de gravitatea în sine a fiecărei infracţiuni, numărul acestora şi situaţia de concurs real în care se află, a apreciat că, impun un tratament penal mai aspru, iar în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, agravat prin modul şi mijloacele de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunităţii faţă de un comportament dezumanizat, faţă de valorile sociale, aplicarea unor pedepse orientate peste minimul prevăzut de lege şi fără reţinerea de circumstanţe atenuante apare ca justificată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii B.D.F., S.A. şi S.L.C. şi partea civilă C.G.C., criticând-o pentru netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, inculpaţii au solicitat aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen., reindividualizarea pedepselor aplicate reducerea acestora şi înlăturarea sporului aplicat, iar partea civilă C.G.C. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi al despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale şi materiale.
Prin Decizia penală nr. 27/A din 28 septembrie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de partea civilă C.G.C.
A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii civile a cauzei, în ceea ce priveşte temeiul juridic al admiterii acţiunii civile şi cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile C.G.C..
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 998 - 999 şi 1003 C. civ. şi a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1349, 1357, 1372, 1382, 1385 şi 1386 C. civ.
A stabilit la 6445,90 lei şi 1.800 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective cuantumul despăgubirilor materiale cuvenite părţii civile C.G.C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpaţii B.D.F., S.A. şi S.L.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12 aprilie 2012 până la data de 28 septembrie 2012.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D.F., S.A. şi S.L.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut, în esenţă că, apelul inculpaţilor se impune a fi respins, având în vedere modalitatea concretă în care au acţionat inculpaţii, numărul mare al loviturilor aplicate cu putere, în zone vitale, gravitatea leziunilor cauzate, toate aceste elemente conducând la concluzia că, deşi nu au urmărit, au acceptat producerea acestui rezultat grav, împrejurare ce caracterizează intenţia indirectă la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Referitor la inculpaţii minori S.A. şi S.L.C., instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu potrivit art. 100 alin. (1) C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se poate aplica o pedeapsă.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, prima instanţă a dozat corespunzător pedepsele aplicate minorilor, neimpunându-se nici reducerea cuantumului acestora spre limita minimă prevăzută de lege, nici reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare reglementate de art. 74 C. pen. sau înlăturarea sporului.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul major B.D.F., instanţa de apel a reţinut că acestuia i-a aparţinut iniţiativa întregii activităţi infracţionale desfăşurate, a atras la comiterea faptelor doi minori, fiind aplicabilă circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., astfel că, atât pedeapsa aplicată, cât şi sporul de pedeapsă aplicat sunt corespunzătoare gravităţii faptelor săvârşite şi persoanei făptuitorului.
Referitor la solicitarea inculpaţilor de aplicare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, textul alin. (7) teza finală al art. 3201 C. proc. pen. prevede expres că această procedură nu este aplicabilă în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, cum este cazul omorului deosebit de grav, prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen.
Cu privire la apelul părţii civile C.G.C. instanţa de apel a apreciat este fondat numai în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei. S-a constatat că, cu chitanţele şi bonurile fiscale existente la dosar, partea civilă a dovedit efectuarea unor cheltuieli legate de îngrijirea victimei (medicamente etc.), de deplasările repetate la spitale (bonuri benzină şi taxi) şi de cazările ocazionate de aceste deplasări, suma totală justificată fiind de 6445,90 lei.
De asemenea s-a apreciat că, partea civilă a dovedit, cu înscrisul aflat la dosarul de fond, faptul că în Spania a prestat activităţi lucrative, fiind remunerat cu suma de 900 euro lunar, astfel că solicitarea de acordare a câştigului nerealizat aferent perioadei de 2 luni cât s-a aflat în ţară şi a îngrijit victima, pregătind ulterior şi înmormântarea, este întemeiată.
Curtea de apel a mai constatat că instanţa de fond a reţinut drept temei al admiterii acţiunii civile prevederile art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., în condiţiile în care dispoziţiile menţionate erau abrogate la data comiterii faptei de către inculpaţi, respectiv la data naşterii faptului ilicit cauzator de prejudicii, fiind aplicabile dispoziţiile noului C. civ., în speţă prevederile art. 1349, 1357, 1372, 1382, 1385 şi 1386.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.D.F. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepselor şi aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus şi partea civilă C.G.C. care a solicitat majorarea pedepselor inculpaţilor şi a daunelor morale.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod corect, s-au reţinut faptele şi vinovăţia inculpaţilor, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că în seara de 06 aprilie 2012, inculpaţii B.D.F., S.A. şi S.L.C. au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate C.G., în vârstă de 77 ani, i-au aplicat acestuia în mod repetat lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni grave în zona capului, care au condus la deces (survenit la data de 26 mai 2012), cu această ocazie sustrăgându-i un telefon mobil marca N. cu cartelă, suma de 16 lei şi un card bancar, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen. în cazul inculpaţilor minori S.A. şi S.L.C., respectiv a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului B.D.F.
Înalta Curte apreciază că, nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat B.D.F. pe de o parte, şi de partea civilă, pe de altă parte, reţinând că, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că în cauză, pedepsele aplicate, cât şi sporul stabilit pentru sancţionarea conduitei infracţionale a fiecărui inculpat sunt corespunzătoare, neimpunându-se reducerea pedepselor aplicate inculpatului B.D.F. şi nici majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, executarea unei pedepse de 20 ani închisoare pentru inculpatul major, respectiv de 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat minor reflectând pe deplin gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorilor, fiind suficiente pentru asigurarea scopului preventiv şi coercitiv reglementat de art. 52 C. pen.
Se constată că, în mod corespunzător, s-a dat eficienţă criteriilor generale reglementate de art. 72 C. pen., precum şi dispoziţiilor art. 99 şi urm. incidente în cazul inculpaţilor minori S.A. şi S.L.C., realizând un just echilibru între gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaţilor şi circumstanţele personale ale acestora.
Referitor la inculpatul B.D.F. se observă că simpla manifestare a regretului faţă de faptele comise şi consecinţele tragice ale acestora nu justifică aplicarea unor pedepse mai mici, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea concretă de comitere (pătrunderea în locuinţa unei persoane în vârstă, lovirea victimei în mod repetat în vederea sustragerii unor bunuri de valoare modică - un telefon mobil, un card bancar şi suma de 16 lei) şi urmările produse, toate aceste împrejurări relevând un ridicat grad de pericol social prezentat de persoana inculpatului.
Se constată, de asemenea că, aplicarea sporului de 2 ani este pe deplin justificat, în mod corect făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pentru a da eficienţă pedepselor contopite şi pentru atingerea scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile C.G.C., se reţine că, daunele morale se acordă, în raport de criteriul gravităţii prejudiciului moral cauzat părţilor civile, dar şi în raport de criteriul echităţii - în funcţie de care indemnizaţia (despăgubirea) trebuie să fie raţională, echitabilă, încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată, a prejudiciului moral cauzat.
Această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile.
Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă. Este adevărat că suferinţa pricinuită prin decesul prematur al unui membru al familiei (soţ/tată) nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, însă trebuie estimată de la caz la caz, în funcţie de relaţiile statornicite între membrii familiei, de interesul şi grija manifestată de victimă în timpul vieţii. În acest sens, se reţine gradul de contribuţie atât materială, cât şi afectivă în cadrul familiei, neputându-se omite contextul în care victima şi-a pierdut viaţa.
Raportat la argumentele şi indiciile din care rezultă măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunea exercitată de inculpaţi, Înalta Curte, constată că la stabilirea cuantumului daunelor morale, au fost avute în vedere atât suferinţele psihice cauzate fiilor victimei dar şi faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie amenzi pentru inculpaţi şi nici venituri nejustificate pentru victime astfel că, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de partea civilă C.G.C. şi de inculpatul B.D.F. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2012 la 3 decembrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat B.D.F. şi recurenta parte civilă vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.G.C. şi de inculpatul B.D.F. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2012 la 3 decembrie 2012.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimaţii inculpaţii S.A. şi S.L.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat B.D.F. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4131/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3877/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
