ICCJ. Decizia nr. 4131/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4131/2012
Dosar nr. 3769/1/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1503 din 10 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 35457/3/2010 s-a respins ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.V. împotriva Deciziei penale nr. 277/A din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 547 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.V. din infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. ultim, 76 lit. a), şi art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. ultim, 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de file cec cu dată falsă.în baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reţinerii de 24 de ore în data de 15 ianuarie 2009. A constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate. S-a constatat că partea vătămată SC Z.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC R.A. SRL, SC I.R. SRL, SC C. SRL, SC V.F. SRL, SC L.I. SRL, SC E.C. SRL, SC C.I. SRL, SC V.S. SRL, SC F. SRL, SC T.L.D. SRL şi SC E.H.K. - Ag. Hamburg Sucursala Bucureşti. În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. şi în referire la art. 998 şi urm. C. civ. l-a obligat pe inculpatul M.V. la plata către părţile civile a următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: către SC R.A. SRL, la plata sumei de 107.000 lei; către SC T.L.D. la plata sumei de 333.808,07 lei; către SC I.R. SRL la plata sumei de 341.231,55 lei; către SC C. SRL la plata sumei de 43.604,18 lei; către SC F. SRL la plata sumei de 201.039,60 lei; către SC V.F. SRL la plata sumei de 4444,48 lei; către SC E.H.K. - Ag. Hamburg Sucursala Bucureşti la plata sumei de 25.185,36 lei, sumă cu care a despăgubit SC V.F. SRL, în calitate de asigurător a SC V.G. SRL; către SC L.I. SRL, la plata sumei de 145.845,36 lei din care 85.785,51 lei c/v.marfă şi 60.049,85 lei cu titlu de penalităţi; către SC E.C. SRL la plata sumei de 146.717,39 lei; către SC C.I. SRL la plata sumei de 91.902,06 lei; către SC V.S. SRL, la plata sumei de 91.700,94 lei; în baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 61.989,46, reprezentând c/v mărfii ridicată de acesta de la SC Z.M. SRL, care nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a dispus anularea filelor cec conţinând dată falsă, respectiv fila cec seria BPOS1AA nr. 0060453, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060451, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060454, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060455, fila cec seria BPOS1AA nr,0060458, fila cec seria BPOS1AA. nr. 0060460, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060452, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060459, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060456. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 2200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul M.V. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al SC V.G. SRL în perioada 20 noiembrie 2006 - 12 noiembrie 2008.
Societatea a fost înmatriculată, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la nr. Y din 27 ianuarie 2006 şi a primit codul unic de înregistrare fiscală X din 27 ianuarie 2006, având sediul în Bucureşti. Obiectul principal de activitate era comerţul cu amănuntul de obiecte de feronerie şi bunuri accesorii şi ca activităţi secundare, fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii, fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice, fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal, fabricarea articolelor de feronerie, construcţii de clădiri şi lucrări de geniu, lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii, lucrări de instalaţii electrice şi tehnico-sanitare, lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi montări geamuri.în perioada iulie - noiembrie 2008, cu intenţie, aşa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul, în calitate de administrator al SC V.G. SRL, a indus în eroare 11 societăţi comerciale, cărora le-a produs o pagubă totală în valoare totală de 11.534.211,60 lei. Astfel, în perioada menţionată, acesta a achiziţionat mărfuri de la societăţile comerciale Z.M. SRL, I.R. SRL, E.C. SRL, C. SRL, R.A. SRL, V.F. SRL, L.I. SRL, V.S. SRL, T.L.D. SRL, C.I. SRL şi F. SRL, iar pentru plată a emis file cec şi bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil inculpatul creând cu premeditare această situaţie prin retragerea în numerar a unor sume mari de bani şi prin cesionarea părţilor sociale ale societăţii comerciale unei persoane cu afaceri judiciare de natură penală, respectiv martorul G.I. În concret, ca mod de operare inculpatul a emis file cec şi bilete la ordin cu data emiterii, respectiv data scadenţei după data de 12 noiembrie 2008, când a cesionat societatea lui G.I., care nu a avut nici un moment intenţia să desfăşoare în continuare activitate comercială. Activitatea infracţională a inculpatului de inducere în eroare şi păgubire a celor 11 societăţi comerciale, ce constituie înşelăciune s-a săvârşit astfel: SC Z.M. SRL Popeşti Leordeni, jud. Ilfov a fost păgubită cu suma 61.989,46 lei reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 21 iulie 2008 - 15 septembrie 2008. Inculpatul a emis la 20 octombrie 2008 o filă cec seria BPOS1AA nr. 0060453, care, la solicitarea acestuia, a fost datată pentru 20 noiembrie 2008. La introducerea la bancă, fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsă total disponibil. Societatea nu a formulat adresă de constituire parte civilă în cursul urmăririi penale. SC R.A. SRL Bucureşti a fost păgubită cu suma de 107.000 lei reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată cu 16 facturi în perioada 01 august 2008 - 17 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 5 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Astfel, la 23 septembrie 2008 a emis 3 bilete la ordin, unul pentru suma de 20.977,76 lei, scadent la 18 noiembrie 2008, unul pentru suma de 20.000 lei scadent la 28 noiembrie 2008 şi unul pentru suma de 17.864,30 lei, scadent la 12 decembrie 2008. La 17 octombrie 2008 a emis doua bilete la ordin, unul seria BPOS3AA nr. 0064229 pentru suma de 24.408,09 lei, scadent la 29 noiembrie 2008 şi altul seria BPOS3AA nr. 0064230 pentru suma de 24.408,09 lei, scadent la 06 decembrie 2008. Societatea, prin declaraţia administratorului K.C.B. din 14 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 107.000 lei. SC T.L.D. SRL Bucureşti a fost păgubită cu suma de 333.808,07 lei reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 11 septembrie 2008 - 20 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis trei bilete la ordin, două fără dată de scadenţă şi unul scadent la 30 noiembrie 2008, care însă nu au mai fost introduse la plată, întrucât inculpatul a amânat plata şi stabilise şi posibilitatea restituirii mărfurilor. Prin plângerea din 18 decembrie 2008, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma 333.808,07 lei. SC I.R. SRL Alba Iulia, jud. Alba a fost păgubită cu suma de 341.231,55 lei reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) în perioada 17 septembrie 2008 - 12 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 8 bilete la ordin pentru suma totala de 312.974,46 lei, scadente în perioada 22 noiembrie 2008 - 26 ianuarie 2009, toate fiind refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Aceste bilete la ordin au fost emise astfel: - două la 18 septembrie 2008, unul fără număr în valoare de 40.524,54 lei cu scadenţa la 18 noiembrie 2008, şi altul tot fără număr în valoare de 40.000 lei cu scadenţă la 22 noiembrie 2008; unul la 29 septembrie 2008 fără număr în valoare de 41.407,71 lei cu scadentă la 01 decembrie 2008; unul la 21 octombrie 2008 cu seria BPOS3AA nr. 0064232 în valoare de 52.555,25 lei cu scadenţa la 04 ianuarie 2009; unul la 23 octombrie 2008 cu seria BPOS3AA nr. 0064234 în valoare de 13.760,21 lei cu scadenţa la 06 ianuarie 2009; unul la 28 octombrie 2008 pentru suma de 54.265,85 lei cu scadenţa la 13 ianuarie 2009; unul la 06 noiembrie 2008 pentru suma de 51.563,70 lei cu scadenţa la 21 ianuarie 2009; unul la 11 noiembrie 2008 pentru suma de 18.897,20 lei cu scadenţa la 26 ianuarie 2009. Din raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 18 septembrie 2008 a fost semnat ca emitent de inculpat. Societatea, prin declaraţia administratorului H.D. din 14 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 341.231,55 lei. SC C. SRL Sinteşti, jud. Ialomiţa a fost păgubită cu suma de 43.604,18 lei reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 19 septembrie 2008 - 03 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis două bilete la ordin, refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Astfel, la 19 septembrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 001113 marfă în valoare de 16.050,95 lei, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 15 noiembrie 2008 - refuzat la plată la 17 noiembrie 2008, iar la 03 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 001166 marfă în valoare de 27.553,23 lei, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 18 noiembrie 2008 - refuzat la plata la 20 noiembrie 2008. Societatea, prin declaraţia administratorului C.S. din 16 ianuarie 2008 se constituie parte civilă în cauză cu suma de 43.604,18 lei. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 18 septembrie 2008 şi biletul la ordin emis la 03 octombrie 2008 au fost semnate ca emitent de inculpat. SC F. SRL Giurgiu a fost păgubită cu suma de 201.039,60 lei reprezentând marfă (profile şi glafuri de aluminiu) cumpărată în perioada 24 septembrie 2008 - 31 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 4 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Astfel, a emis biletele la ordin: seria BP0S3AA nr. 0064211 din 21 octombrie 2008 pentru suma de 45.471,18 lei - scadent 05 decembrie 2008, refuzat la plată la 08 decembrie 2008; seria BPOS3AA nr. 0064212 din 21 octombrie 2008 pentru suma de 53.781,34 lei - scadent 21 noiembrie 2008, refuzat la plată la 21 noiembrie 2008; din 24 octombrie 2008 pentru suma de 43.374,79 lei - scadent 20 noiembrie 2008 şi refuzat la plată la 21 noiembrie 2008; seria BPOS3AA nr. 0064236 din 27 octombrie 2008 pentru suma de 26.412,29 lei - scadent 10 decembrie 2008. Prin plângerea din 19 ianuarie 2009 societatea se constituie parte civilă cu suma de 201.039,60 lei. Din raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin seria BPOS3AA nr. 0064211, biletul la ordin seria BPOS3AA nr. 0064212, biletul la ordin seria BPOS3AA nr. 0064236 şi biletul la ordin emis la 24 septembrie 2008 au fost semnate ca emitent de inculpat. SC V.F. SRL Dragomireşti Deal, jud. Ilfov a fost păgubită cu suma de 29.432,84 lei, reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc - mânere fereastră) cumpărată la 30 septembrie 2008 cu factura nr. 2883. Pentru plată inculpatul a emis un Bilet la ordin scadent la 20 noiembrie 2008 - refuzat la plata la 24 noiembrie 2008. Prin declaraţia reprezentantului societăţii B.L.A. din 28 ianuarie 2009, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 29.432,84 lei. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 01 octombrie 2008 a fost semnat ca emitent de inculpat. SC L.I. SRL Sighişoara, jud. Mureş a fost păgubită cu suma de 85.785,51 lei reprezentând marfă (parchet) cumpărată la 22 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis la 22 octombrie 2008 fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060451, care a fost datată pe 22 noiembrie 2008. La introducerea la bancă, a fost refuzată la plată. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că fila CEC BPOS1AA 0060451 a fost semnată ca emitent de inculpat. Societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 145.845,36 lei din care 85.785,51 lei contravaloarea mărfii şi 60.049,85 lei penalităţi. SC E.C. SRL a fost păgubită cu suma de 146.717,39 lei, reprezentând marfă (panel pvc pentru uşi) cumpărată în perioada 24 octombrie 2008 - 07 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 4 file CEC datate la termen de 30 de zile de la emitere, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Astfel, la 24 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 2940 marfă în valoare de 17.272,27 lei, pentru care a emis la aceeaşi dată fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060454 cu data de 24 noiembrie 2008 - refuzată la plată la 25 noiembrie 2008. La 27 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 2949 marfă în valoare de 28.890,86 lei, care a emis la aceeaşi dată fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060455 cu data de 27 noiembrie 2008, refuzată la plată la 28 noiembrie 2008. La 30 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 2966 marfă în valoare de 56.866,62 lei pentru care a emis fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060458 cu data 30 noiembrie 2008 - refuzată la plată la 02 decembrie 2008. La 07 noiembrie 2008 a cumpărat cu factura nr. 3009 marfă în valoare de 43.687,64 lei pentru care a emis fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060460 cu data de 07 decembrie 2008,refuzată la plată la 08 decembrie 2008.Societatea, prin declaraţia administratorului T.A. din 13 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 146.717.,39 lei. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 236390 din 18 decembrie 2008 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că filele cec emise sunt semnate de inculpat. SC C.I. SRL Bucureşti a fost păgubită cu suma de 91.902,06 lei, reprezentând marfă (motoferăstraie - drujbe H. şi maşini de tuns iarbă) cumpărată la datele de 20 octombrie 2008 şi 31 octombrie 2008. Pentru plată a emis doua file CEC, fiind achitată doar suma de 3.000 lei la introducerea primei file cec, pentru restul sumei plata a fost refuzată din lipsă de disponibil. Astfel, la data de 20 octombrie 2008 a cumpărat marfă cu factura nr. 1409 din 20 octombrie 2008 în valoare de 54.332,04 lei, pentru care a emis la 20 octombrie 2008 fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060452 datată, la solicitarea inculpatului, pe 16 noiembrie 2008. A fost debitată doar suma de 3.000 lei, pentru restul sumei fiind refuzată plata din lipsă disponibil. La 31 octombrie 2008 a cumpărat marfă cu factura nr. 1456 din 31 octombrie 2008 în valoare de 36.570,02 lei, pentru care a emis fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060459 datată 17 noiembrie 2008, care a fost refuzată la plată din lipsă total disponibil. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060452 şi fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060459 au fost semnate ca emitent de inculpat. Prin declaraţia administratorului M.C.M. din 18 iunie 2009, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 91.902,06 lei., SC V.S. SRL Bucureşti a fost păgubită cu suma de 91.700,94 lei, reprezentând marfă (granit) cumpărată la data 27 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060456 datata pe 27 noiembrie 2008, care a fost refuzată la plată. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 392260 din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060456 a fost semnată ca emitent de inculpat. Prin plângerea din 27 ianuarie 2009, formulată prin apărătorul ales, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 91.700,94 lei.Din probele administrate a rezultat că, inculpatul M.V. a înfiinţat SC V.G. SRL cu sediul în Bucureşti în luna ianuarie 2006, fiind asociat unic şi administrator. Acesta a început să desfăşoare activitate comercială efectuând în special lucrări de tâmplărie pvc, în sensul că achiziţiona materiale şi accesorii pvc, pe care le prelucra şi le vindea apoi clienţilor săi, persoane fizice sau juridice. Astfel, inculpatul a intrat în relaţii de afaceri cu societăţi comerciale care comercializau accesorii tâmplărie pvc, printre care şi 9 din părţile vătămate: Z.M. SRL, I.R. SRL, E.C. SRL, C. SRL, R.A. SRL, V.F. SRL, T.L.D. SRL, C.I. SRL şi F. SRL. În perioada ianuarie 2006 - mai 2008, inculpatul a desfăşurat raporturi comerciale corecte, în sensul că achita contravaloarea mărfurilor, respectând chiar termenele de plată stabilite. În perioada iulie - noiembrie 2008, profitând şi de încrederea dobândită în rândul părţilor vătămate, inculpatul a hotărât să achiziţioneze mărfuri, în scopul de a şi le însuşi, fără să mai achite vreo sumă din contravaloarea lor. De asemenea, inculpatul a mai intrat în relaţii comerciale la datele de 26 octombrie 2008 şi 27 octombrie 2008 cu părţile vătămate SC L.I. SRL şi SC V.S. SRL, de la care a cumpărat parchet, respectiv granit, deşi la momentul respectiv nu efectua lucrări care să justifice achiziţia acestor materiale. În realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul a cumpărat mărfuri de la părţile vătămate atât cât i-au permis administratorii acestor societăţi, iar pentru plată a emis file cec şi bilete la ordin, care urmau să fie introduse la plată după data de 15 noiembrie 2008.în ceea ce priveşte filele cec emise: una pentru SC V.S. SRL, două pentru SC C.I. SRL, patru pentru SC E.C. SRL, una pentru SC L.I. S.R.L şi una pentru SC Z.M. SRL, se observă că au fost datate ulterior emiterii, de obicei la termen de 30 de zile de la achiziţionarea mărfii şi de la emitere, ceea ce constituie fapta de emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Toate instrumentele de plată au avut ca termen o dată ulterioară celei la care a cesionat societatea comercială, respectiv data de 12 noiembrie 2008 când inculpatul a cesionat SC V.G. SRL numitului G.I., astfel că la 04 decembrie 2008 a fost radiată înmatricularea iniţială pe motiv de schimbare sediu în alt judeţ şi înmatriculată din nou la nr. Y1 în baza încheierii judecătorului delegat nr. 86055 din 27 noiembrie 2008. De altfel, anunţul prin care inculpatul a emis oferta de cesiune a părţilor sociale ale societăţii este anterior emiterii sau a stabilirii termenelor scadente, deoarece aşa cum rezultă din bonul fiscal şi lista zilelor de publicare aşa cum au fost emise de către ziarul A.A.Z. inculpatul a achitat costul anunţului pe 6 noiembrie 2008 pentru perioada 10 din 11 noiembrie 2008 - 24 din 25 noiembrie 2008. Spre exemplificare, a menţionat Tribunalul că în cazul SC I.R. SRL inculpatul a emis un bilet la ordin la 06 noiembrie 2008 pentru suma de 51.563,70 lei şi unul la 11 noiembrie 2008 pentru suma de 18.897,20 lei, iar în cazul SC E.C. S.R.L a emis la 07 noiembrie 2008 fila CEC seria BPOS1AA nr. 0060460 în valoare de 43.687,64 lei, deci după exprimarea publică a intenţiei de cesionare a părţilor sociale, anunţul publicitar fiind plătit pe 6 noiembrie 2008, apreciind că a fost probată fără putinţă de tăgadă, intenţia inculpatului de a înşela părţile vătămate. La data de 12 noiembrie 2008 inculpatul a cesionat SC V.G. SRL martorului G.I. fără studii, recidivist, proaspăt eliberat, domiciliat în mun. Bârlad, jud. Vaslui, iar la 04 decembrie 2008 a fost radiată înmatricularea iniţială pe motiv de schimbare sediu în alt judeţ şi înmatriculată din nou la nr. Y1 în baza încheierii judecătorului delegat nr. 86055 din 27 noiembrie 2008. Sediul a fost stabilit în mun. Bârlad, într-un depozit închiriat de la C. Bârlad, însă societatea comercială nu a mai desfăşurat niciun fel de activitate. De asemenea, a rezultat din documentele depuse la dosar coroborat cu declaraţia martorului martorul G.I. că acesta nu a avut nici un moment intenţia de a desfăşura acte de comerţ şi nici nu a avut reprezentarea că a devenit asociat unic al societăţii comerciale, nu a folosit deloc sediul firmei, nu a ţinut evidenţa contabilă şi nu a depus vreo situaţie financiară la administraţia fiscală locală fiind de altfel arestat la scurt timp după ce a cumpărat părţile sociale pentru furt din buzunare. La audierea iniţială G.I. a negat implicarea lui în cesionarea SC V.G. S.R.L, dar ulterior a cooperat şi a arătat împrejurările efectuării tranzacţiei menţionate.Acesta a arătat că la data de 11 decembrie 2008 a fost abordat pe stradă în municipiul Bârlad de numiţii D.C.V. şi Z.O.M., ambii tot din mun. Bârlad, care i-au propus să "semneze nişte acte la Bucureşti" şi va primi suma de 200 lei. Având o stare materială precară şi fără să realizeze consecinţele faptei sale, G.I. i-a însoţit pe cei doi în Bucureşti pe data de 12 noiembrie 2008, unde s-au întâlnit cu inculpatul M.V. şi au realizat cesiunea SC V.G. SRL. Inculpatul M.V. a invocat, în apărarea sa, faptul că la momentul cesiunii i-ar fi predat numitului G.I. toate actele contabile ale firmei şi marfa din stocul faptic, existând încheiate în acest sens un proces-verbal de predare primire pentru documentele contabile şi ştampilă, precum şi o listă de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008 ce cuprinde bunuri în valoare de 1.190.972 lei (printre care şi un excavator în valoare de 107.044 lei care nu a fost găsit), ambele acte semnate atât de inculpat, cât şi de G.I. Acesta din urmă şi-a recunoscut semnăturile, însă a susţinut în continuare că nu a realizat însemnătatea actelor întocmite cu inculpatul şi nici nu a cerut explicaţii. A susţinut, însă, că nu a primit de la acesta niciun document contabil pentru firmă, iar despre marfa pretinsă de inculpat ca predată, nu cunoaşte amănunte, ci doar a asistat de la distanţă la încărcarea unor materiale într-un camion, dar nu ştie ce destinaţie au avut acestea şi dacă au fost valorificate. Din declaraţia numitului G.I. mai rezultă că numitul D.C.V. era cel care a negociat cu M.V. cu privire la societatea comercială şi acesta a era de faţă când au fost ridicate unele materiale din depozitul închiriat de inculpat. În faza cercetării judecătoreşti martorul îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală descriind elementele faptice esenţiale în aceeaşi manieră. Numitul D.C.V. a refuzat însă să coopereze şi să ofere detalii privind cesiunea SC V.G. SRL, susţinând că nu are nicio implicaţie. Inculpatul M.V. nu l-a recunoscut pe acesta sau pe Z.O.M., ca fiind cei care l-au însoţit pe G.I. la momentul cesiunii firmei. Coroborând probele câştigate cauzei rezultă că inculpatul nu a cesionat societatea în vederea continuării activităţii comerciale în condiţiile uzuale ale unei cesionări ci a urmărit să transfere răspunderea materială provenită din devalizarea conturilor şi din emiterea de instrumente de plată fără acoperire pentru a nu fi urmărit de creditori. Deşi din dinamica evenimentelor se prefigurează că inculpatul a încercat să transmită aceste părţi sociale, totuşi nu s-a realizat o probaţiune care să indice fără urmă de dubiu că acesta a transmis părţile sociale pentru a se sustrage de la urmărirea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzută şi pedepsită de art. 280 pct. 1 din Legea nr. 31/1990. Astfel că deşi cercetările au vizat şi această infracţiune, procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecată, însă Tribunalul a apreciat că această dinamică infracţională susţine, din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de înşelăciune comisă. În acest sens stă conduita inculpatului care, în perioada 15 octombrie 2008 - 13 noiembrie 2008 a făcut mai multe retrageri de numerar din contul societăţii în sumă totală de 92.650 lei, pe care le-a dispus ca "plăţi diverse", astfel: pe 15 octombrie 2008, pe 21 octombrie 2008, pe 27 octombrie 2008, pe 31 octombrie 2008, pe 03 noiembrie 2008, pe 05 noiembrie 2008, pe 10 noiembrie 2008, pe 11 noiembrie 2008 şi pe 12 noiembrie 2008 câte 10.000 lei, pe 13 noiembrie 2008-5.300 lei, iar pe 13 noiembrie 2008 - 1.600 lei. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 276836 din 14 aprilie 2008 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că semnăturile de pe declaraţiile notariale autentificate sub nr. 5128 din 13 noiembrie 2008, semnătura de pe cererea nr. 5128/2008, de la rubrica "locator" de pe cele două exemplare ale contractului de închiriere nr. 204 din 12 noiembrie 2008, de pe declaraţia nr. 950 din 24 noiembrie 2008 de pe decizia asociatului unic al SC V.S. SRL nr. 1 din 12 noiembrie 2008, de pe Decizia nr. 12 din 13 noiembrie 2008, de pe lista de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008, de pe lista de inventariere gestiune imobilizări din data de 13 noiembrie 2008, de pe actul constitutiv al SC V.G. SRL nr. 3 din 12 noiembrie 2008 şi de pe cele două exemplare ale contractului de cesiune de părţi sociale ale SC V.S. SRL nr. 2 din 12 noiembrie 2008 au fost probabil executate de G.I. Fiind audiat în mai multe rânduri, inculpatul a recunoscut semnăturile de pe toate filele cec şi biletele la ordin depuse la dosar de părţile vătămate, susţinând că filele cec au fost emise cu dată falsă, ca un simplu titlu de creanţă, beneficiarul acceptând să-l introducă la plată la o dată ce era de regulă convenită ulterior. Cu ocazia audierii din 01 iulie 2010, acesta a recunoscut că şi-a însuşit în interes personal suma de 92.650 lei ridicată din contul SC V.G. S.R.L în perioada 15 octombrie 2008 - 13 noiembrie 2010, arătând că în perioada respectivă acumulase datorii personale la cămătari şi a fost nevoit să le plătească diferite sume de bani, fiind lovit şi agresat de aceştia pentru întârzierea plăţilor. Şi în faza cercetării judecătoreşti inculpatul îşi menţine aceeaşi poziţie procesuală arătând că a avut relaţii comerciale normale cu părţile civile timp de 2 ani, interval în care a onorat plăţile arătând că ulterior sumele de bani pe care a recunoscut că le-a retras de la societate erau de fapt sumele cu care el participase în societate aşa încât nu le-a însuşit în interes personal.în opinia inculpatului situaţia dificilă la care s-a ajuns s-a datorat unor greutăţi financiare intervenite, precizând că atunci când ştia că nu are numerar în cont îşi anunţa partenerii însă de cele mai multe ori aceştia introduceau biletele la ordin situaţia în care a fost nevoit să se împrumute la cămătari pentru a efectua plăţile. Mai arată că deşi nu avea dificultăţi financiare la acel moment, s-a hotărât să cesioneze societatea şi nu a anunţat partenerii de afaceri întrucât, la scurt timp a fost ameninţat de diverse persoane. Analizând pe ansamblu depoziţiile inculpatului Tribunalul a constatat că poziţia acestuia nu este una de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa decât într-un mod extrem de formal, în condiţiile în care inculpatul a prezentat nuanţat modul de derulare a afacerilor comerciale, de emitere a instrumentelor de plată, susţinând, contrar depoziţiilor părţilor civile că acestea ştiau că nu are bani în cont la momentul la care le emitea.în plus, cu privire la cesionarea societăţii inculpatul a avut o poziţie vădit nesinceră în condiţiile în care a vândut societatea martorului G.I. în scopul evident de a se sustrage de la onorarea plăţilor, aspect rezultat atât din declaraţiile martorului G.I. cât şi din celelalte mijloace de probă aşa cum au fost ele prezentate şi evaluate, în concluzie, fapta inculpatului a fost aceea de a perpetua relaţii comerciale licite cu părţile civile o perioadă de timp, interval în care şi-a onorat plăţile şi a captat încrederea acestora. Ulterior,a început să achiziţioneze cantităţi de marfă mult mai mari decât cele obişnuite şi chiar mărfuri pe care nu obişnuia să le comercializeze pentru care emitea bilete la ordin şi file CEC cu dată falsă şi fără a avea disponibil în bancă. Din această perspectivă s-a observat că toate părţile civile audiate au arătat că nu li s-a adus la cunoştinţă la momentul emiterii instrumentelor de plată că inculpatul nu dispune de bani, la fel de relevant fiind modul de operare al inculpatului care a emis instrumente de plată cu data emiterii, respectiv a scadenţei, după data de 12 noiembrie 2008, dată la care a cesionat societatea lui G.I., în condiţiile şi împrejurările în care a făcut-o, fiind fără dubiu că acesta nu a avut nici un moment intenţia să desfăşoare în continuare activităţi comerciale.Aşa cum s-a mai arătat, chiar dacă mijloacele probatorii nu au demonstrat şi existenţa infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale dintr-o societate conform art. 280 pct. 1 din Legea 31/1990, modalitatea efectivă în care inculpatul i-a cedat societatea lui G.I., o persoană care nu avea cunoştinţă de ce se întâmplă şi care pentru serviciile prestate a primit suma de 200 lei, dar nu şi actele societăţii dovedesc odată în plus intenţia inculpatului de a înşela activităţile comerciale cărora le datora sumele de bani cu atât mai mult cu cât nu şi-a anunţat partenerii de afaceri despre această cesiune aşa cum însăşi inculpatul recunoaşte. Relevant sub aspectul intenţiei în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sunt şi retragerile din contul societăţii pe care inculpatul le-a făcut atât înainte de cedarea societăţii cât şi ulterior acestui moment. Pentru toate aceste argumente, a apreciat tribunalul că sunt dovedite din punct de vedere probator elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi emitere de CEC-uri cu dată falsă, aşa încât apărările inculpatului vis-a-vis de o soluţie de achitare pe lipsa intenţiei de a prejudicia părţile civile nu îşi găseşte susţinerea.Sub aspectul corectei încadrări juridice a faptelor s-a constatat că în mod corect a fost reţinută în sarcina inculpatului şi infracţiunea de emitere de CEC-uri cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934, considerându-se că un asemenea CEC nu este valabil sens în care nu poate fi reţinut şi alin. (4) al art. 215 C. pen. Totuşi, faţă de folosirea unor bilete la ordin fără a avea disponibil, aspect ce reflectă tocmai o modalitate frauduloasă de a acţiona, instrumentul fraudulos fiind aceste bilete în cauză, tribunalul a apreciat că se impune o schimbare de încadrare juridică relativ la infracţiunea de înşelăciune prin includerea alin. (2) al aceluiaşi articol. În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.V. din infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reţinut că în drept faptele inculpatului M.V. care: 1. în perioada iulie - noiembrie 2008, în calitate de administrator al SC V.G. SRL, cu intenţie a indus în eroare mai multe societăţi comerciale achiziţionând mai multe tranşe de marfă susţinând că va onora obligaţia de plată a acesteia prin emiterea de instrumente de plată despre care ştia că nu mai pot avea finalitate deoarece a retras în numerar din conturile societăţii toate sumele disponibile şi 2. în realizarea intenţiei de a-şi însuşi pe nedrept prin înşelăciune sume mari de bani motiv pentru care a emis file cec şi bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil, inculpatul premeditând această situaţie prin retragerea în numerar a unor sume mari de bani, întrunesc elementele constitutive ale infr. înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2),3 şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru faptele săvârşite inculpatului M.V. i s-a aplicat câte o pedeapsă avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracţiunilor de înşelăciune şi emiterea de file CEC cu dată falsă, la efectul circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului exemplificându-se vârsta inculpatului care este tânăr, precum şi lipsa antecedentelor penale, dar şi dispoziţiile ce reglementează concursul dintre circumstanţele atenuante şi stările de agravare a pedepselor, reflectate de forma continuată a infracţiunilor reţinute, dispoziţiile părţii speciale a Codului penal şi Legii CEC-ului nr. 59/1934 care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, împrejurările concrete În care faptele s-au derulat, într-un mod premeditat, vizând un număr mare de părţi civile, precum şi prejudiciul semnificativ creat. Faţă de aceste considerente tribunalul a apreciat că rolul pedepsei în accepţiunea art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracţiune în parte, coborâtă sub minimul special de pedeapsă ca efect obligatoriu, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante. Faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave este obligatorie aplicarea şi a unei pedepse complementare, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c), având în vedere calitatea în care a acţionat, aceea de administrator, într-un cuantum care să eficientizeze această pedeapsă, după executarea pedepsei principale. Totodată, constatând că faptele au fost săvârşite prin tot atâtea acte materiale câte infracţiuni au luat naştere ne aflăm în faţa unui concurs real de infracţiuni, aşa încât dând eficienţă disp. art. 33 lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. şi, contopindu-le inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea din cele două pedepse aplicate, la care s-a adăugat şi pedeapsa complementară stabilită. Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei dat fiind cuantumul acesteia precum şi criteriile ce au stat la baza analizei activităţii infracţionale a inculpatului, cu referire la numărul mare de părţi civile dar şi valoarea mare a prejudiciului creat, s-a constatat că singura modalitate legală este aceea în regim de detenţie. Sub aspectul laturii civile, societăţile comerciale prejudiciate cu excepţia SC Z.M. SRL s-au constituit părţi civile în cauză. Faţă de această societate Tribunalul a constatat că partea vătămată SC Z.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. Referitor la părţile civile acestea în faza de urmărire penală şi-au precizat cuantumul pretenţiilor civile decurgând în cea mai mare parte din contravaloarea mărfii livrată inculpatului cu excepţia SC L.I. SRL care a solicitat atât contravaloarea mărfii dar şi o sumă de bani cu titlu de penalităţi de întârziere. De asemenea, s-a constatat că SC V.F. SRL, a formulat pretenţii civile doar cu privire la diferenţa dintre suma cu care a fost prejudiciată şi suma cu care a fost despăgubită de asigurătorul SC E.H.K. - Ag. Hamburg Sucursala Bucureşti diferenţa de bani fiind solicitată de asigurător. Tribunalul, constatând că inculpatul a săvârşit cu intenţie faptele ilicite reţinute în sarcina sa creând prejudicii certe părţilor civile, a căror întindere a fost demonstrată cu înscrisurile depuse la dosar, a stabilit că în cauză sunt incidente elementele răspunderii delictuale civile.
În consecinţă, Tribunalul a admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC R.A. SRL, SC I.R. SRL, SC C. SRL, SC V.F. SRL, SC L.I. SRL, SC E.C. SRL, SC C.I. SRL, SC V.S. SRL, SC F. SRL, SC T.L.D. SRL şi SC E.H.K. - Ag. Hamburg Sucursala Bucureşti. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 61.989,46 lei, reprezentând c/v mărfii ridicată de acesta de la SC Z.M. SRL, care nu s-a constituit parte civilă în cauză. A dispus anularea filelor cec conţinând dată falsă, respectiv fila cec seria BPOS1AA nr. 0060453, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060451, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060454, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060455, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060458, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060460, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060452, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060459, fila cec seria BPOS1AA nr. 0060456, întrucât conţin elemente false.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea faţă de lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, acesta invocând lipsa de probe care să ateste în mod indubitabil vinovăţia sa şi arătând că hotărârea instanţei de fond se bazează pe supoziţii şi nu pe probe.
Prin Decizia penală nr. 277/A din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Analizând actele dosarului şi sentinţa penală apelată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în conformitate cu disp. art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt după ce a analizat temeinic probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, respectiv: plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor B.L.A., G.I., C.M., P.G., I.D., N.B.D., M.C.M., C.S., H.D., P.M., P.E.I. şi K.C.B., procesele-verbale de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză grafică, procesele-verbale de recunoaştere şi documente ale societăţii. Pe baza acestor probe a stabilit că inculpatul M.V., în perioada iulie - noiembrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC V.G. SRL, cu intenţie a indus în eroare mai multe societăţi comerciale achiziţionând mai multe tranşe de marfă susţinând că va onora obligaţia de plată a acesteia prin emiterea de instrumente de plată despre care ştia că nu mai pot avea finalitate deoarece a retras în numerar din conturile societăţii toate sumele disponibile şi în realizarea intenţiei de a-şi însuşi pe nedrept prin înşelăciune sume de bani de la aceste societăţi a emis file cec şi bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil, inculpatul premeditând această situaţie prin retragerea în numerar a sumelor de bani din contul societăţii.Instanţa de fond a apreciat că aceste fapte întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în convenţii săvârşită prin mijloace frauduloase şi care a produs consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2), ambele în formă continuată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., Curtea apreciind că în mod întemeiat instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii şi alin. (2) al art. 215 C. pen. faţă de folosirea mijloacelor frauduloase, respectiv a biletelor la ordin şi a filelor cec emise fără a avea data menţionată şi fără a avea disponibil în cont, aspect cunoscut anterior de către inculpat.
Reţinând că inculpatul nu a contestat situaţia de fapt, Curtea nu va relua în considerente toate actele materiale fată de cele 11 societăţi comerciale pentru care inculpatul a emis file cec sau bilete la ordin şi va analiza motivele de apel invocate de inculpat, care au constat în esenţă în invocarea lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor, adică a elementelor care conferă caracter penal al faptelor corect reţinute de către instanţa de fond. Referitor la susţinerile inculpatului în sensul că nu a existat din partea sa nici un moment intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate, Curtea arată că acesta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă această împrejurare,. Or, în cauza de faţă, inculpatul şi-a manifestat intenţia de cedare, pe care a şi materializat-o imediat, iar predarea societăţii s-a făcut către o persoană care nu îndeplinea nici un criteriu pe care ar fi trebuit să îl urmărească inculpatul la predarea părţilor sociale, cu atât mai mult cu cât cunoştea multiplele obligaţii de plată pe care nu le onorase şi care urmau a fi transferate unei persoane, condamnate anterior, pe care nu a cunoscut-o în nici un mod şi care era lipsită de posibilităţile de orice fel pentru a continua activitatea. Pe de altă parte, inculpatul nu a anunţat de intenţiile sale de cedare a părţilor sociale partenerii de afaceri, nici măcar pe cei cărora le înmânase instrumentele de plată cu scadenţa la o dată la care nu mai era administrator al societăţii, în contextul în care unele dintre operaţiunile comerciale au fost încheiate cu parteneri de afaceri care îl cunoşteau, desfăşurând şi înainte relaţii comerciale iar acceptarea de către aceştia a instrumentelor de plată cu data scadentă în viitor a fost determinată de faptul că îl cunoşteau pe inculpat, fiind aşadar încheiate "intuitu personae", în raport de alte persoane - ca de exemplu martorul G.I. - aceşti reprezentanţi ai societăţilor părţi vătămate nu ar mai fi încheiat contractele de vânzare cumpărare. Martorul G.I., cel care a preluat societatea, este o persoană fără studii, recidivist, fiind eliberat din detenţie de curând, domiciliat în mun. Bârlad, jud. Vaslui, iar abordarea sa în Bârlad de către martorii D.C.V. şi Z.O.M. la data de 11 noiembrie 2008 pentru a semna anumite acte, adică cele de cesiune, acesta acceptând contra sumei de 200 de lei a fost realizată cu ştiinţa deplină a inculpatului, aceştia fiind cei care a doua zi, la 12 noiembrie 2008 l-au adus pe martor la Bucureşti, acesta întâlnindu-se cu inculpatul şi semnând acte de de cesiune. Or, faţă de întreg contextul în care inculpatul a realizat această cedare, Curtea nu poate reţine că inculpatul a urmărit continuarea activităţii societăţii în mod real, scopul său fiind acela de a-şi crea o aparenţă de legalitate pentru a nu achita sumele de bani, iar susţinerile din motivele de apel în sensul că instanţa de fond a reţinut doar probele administrate în defavoarea inculpatului şi le-a înlăturat pe cele în favoare, nu pot fi reţinute, Curtea constatând că în mod justificat şi motivat, analizând probele, susţinerile inculpatului au fost înlăturate. De altfel, susţinerile inculpatului în sensul că nu a urmărit inducerea în eroare a părţilor vătămate nu pot fi reţinute pentru că nu se sprijină pe probe, iar toată conduita acestuia trebuie analizată în tot contextul în care s-a realizat această cedare a părţilor sociale, căci exact analiza detaliată şi coroborată a tuturor acestor împrejurări face dovada intenţiei inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate. Curtea reţine în acelaşi context şi lipsa de informare a acestora de către inculpat, măcar la momentul în care a realizat cesiunea, aspect care dovedeşte odată în plus că intenţia inculpatului faţă de aceste părţi nu a fost de a achita sumele de bani datorate, ci aceea de a le şi menţine în eroare după încheierea contractelor de vânzare cumpărare. În orice caz, după predarea societăţii către martorul G.I., sediul societăţii a fost stabilit în mun. Bârlad, într-un depozit închiriat de la C. Bârlad, şi nici de acest aspect inculpatul nu a mai informat părţile vătămate, or, din nou, o conduită corectă ar fi presupus ca inculpatul să le înştiinţeze pe acestea de modificările intervenite, de locul în care inculpatul ar mai fi putut fi găsit, societatea comercială nu a mai desfăşurat niciun fel de activitate. Martorul G.I. a declarat de altfel că nu a avut nici un moment intenţia de a desfăşura acte de comerţ şi nici nu a avut reprezentarea că a devenit asociat unic al societăţii comerciale, nu a folosit sediul firmei, nu a ţinut evidenţa contabilă şi nu a depus vreo situaţie financiară la administraţia fiscală locală fiind de altfel arestat la scurt timp după ce a cumpărat părţile sociale pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, Curtea arătând odată în plus că inculpatul, comerciant, trebuia să facă o minimă verificare a persoanei căreia îi ceda societatea cu atât mai mult cu cât cunoştea obligaţiile anterior asumate, însă a preferat să predea "faptic" societatea oricărei persoane, doar pentru ca a nu mai figura ca administrator şi să nu mai poată fi urmărit pentru debitele societăţii. Nu în ultimul rând, Curtea arată că dovada inducerii în eroare a părţilor vătămate de către inculpat rezultă din împrejurarea că acesta a retras toate sumele de bani din conturile societăţii, anterior predării acesteia către martor, fiind aşadar evident că intenţia sa nu a fost aceea de a onora obligaţiile de plată asumată, ci de a-şi însuşi sumele de bani în mod fraudulos.
În acest context devine lipsită de relevanţă sub aspectul analizat, al intenţiei inculpatului de inducere în eroare, preconstituirea de către acesta de " probe" care să îi ateste buna credinţă, prin invocarea faptului că la momentul cesiunii i-a predat lui G.I. toate actele contabile ale firmei şi marfa din stocul faptic, existând încheiate în acest sens un proces-verbal de predare primire pentru documentele contabile şi ştampilă, precum şi o listă de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008 ce cuprinde bunuri în valoare de 1.190.972 lei, câtă vreme toată această predare a existat doar scriptic, martorul neexercitând vreun fel de act de administrare a societăţii şi nepreluând în realitate nici un fel de marfă şi nicio sumă de bani, conturile societăţii fiind anterior accesate de inculpat, care a retras toate sumele disponibile. Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut, aşa cum în mod justificat a reţinut şi Tribunalul, că inculpatul a intenţionat încă de la încheierea contractelor de vânzare cumpărare cu părţile vătămate să nu achite sumele la care s-a obligat, sens în care imediat după emiterea instrumentelor de plată către părţile vătămate a cesionat societatea cu toate obligaţiile sale unei persoane despre care cunoştea că nu îşi va onora obligaţiile, a retras sumele de bani din conturile societăţii, aceasta încetându-şi activitatea, omiţând în mod deliberat să aducă la cunoştinţa părţilor vătămate toate aceste împrejurări de care depindea încheierea şi executarea în continuare a contractelor, împrejurări care fac ca faptele să dobândească un caracter penal, astfel încât apreciază că este dovedită intenţia de inducere în eroare în scopul obţinerii unui folos material injust, folos negat de asemenea de inculpat. În pofida negării de către inculpat a urmăririi unui folos injust, Curtea reţine ca dovedită intenţia calificată prin acest scop în considerarea exact a acestei omisiuni, căci, dacă inculpatul nu ar fi urmărit un asemenea scop, ar fi adus la cunoştinţa părţilor vătămate toate împrejurările menţionate, pe care însă, din teama că acestea nu ar mai fi încheiat contractele, a ascuns-o, continuând aceiaşi activitate de inducere în eroare şi ulterior, pe parcursul derulării contractelor. În ceea ce priveşte motivul referitor la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea apreciază că nici acesta nu este fondat, Curtea arătând că în ceea ce priveşte modalitatea efectivă de individualizare judiciară a pedepselor, tribunalul a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse de 5 ani, respectiv 3 luni închisoare, Curtea arătând că pedepsele aplicate sunt reduse sub limita inferioară prevăzută de lege, de 10 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, respectiv buna conduită a inculpatului anterior săvârşirii faptelor, Curtea apreciind că este corect reţinută această circumstanţă, pedepsele aplicate fiind în măsură să satisfacă scopul lor preventiv educativ, tribunalul apreciind just că se impune reducerea sub minimul special, deşi a fost reţinută şi starea de agravare prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs cu care nu se mai impunea în mod necesar reducerea pedepselor sub minimul special, faţă de disp. art. 80 C. pen. Curtea reţine că instanţa de fond a dat eficienţă criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din C. pen. şi a acordat o suficientă semnificaţie criteriului relativ la persoana şi conduita procesuală a inculpatului în procesul penal. Curtea reţine astfel că deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, că prejudiciul nu a fost acoperit, valoarea acestuia fiind ridicată, pedepsele aplicate acestor inculpatului fiind sub minimul special pentru infracţiunile săvârşite, cu executarea în regim de detenţie nu sunt prea aspre raportat la circumstanţele personale ale acestor inculpatului, aşa cum acesta a arătat, şi apreciază că executarea acestora în regim de detenţie este singura modalitate efectivă şi concretă în care se pot realiza scopul şi funcţiile pedepsei, aceasta fiind nu doar un mijloc de reeducare, dar şi o măsură de constrângere, iar suspendarea sub supraveghere a executării nu ar putea fi realizată finalitatea pedepsei, putând crea chiar impresia de impunitate inculpatului. Curtea reţine pe de altă parte că pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. nici nu ar putea dispune reducerea pedepsei mai mult de o treime din minimul special chiar prin reţinerea de circumstanţe atenuante faţă de disp. art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât faţă de această dispoziţie Curtea constată că nu se pot aplica dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, căci limita de pedeapsă la care s-ar putea ajunge este de 3 ani şi 4 luni, iar art. 86 C. pen. nu se poate aplica în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa rezultantă aplicată este mai mare de 3 ani închisoare. În orice caz însă, Curtea apreciază că faţă de persoana inculpatului, conduita procesuală a acestuia, faptul că nu a achitat prejudiciul, al cărui cuantum este foarte mare, numărul de societăţi înşelate fiind mare, împrejurările că acesta la primul conflict cu legea penală şi are o vârstă tânără rămân lipsite de relevanţă, Curtea apreciind, faţă de toate cele menţionate, că scopul pedepsei poate fi atins doar prin menţinerea cuantumului pedepselor astfel cum a fost stabilit de instanţa de fond şi prin executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.V., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel nu a dispus audierea inculpatului şi nici nu l-a întrebat pe acesta dacă doreşte să dea declaraţii în cauză; art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., întrucât în mod netemeinic şi nelegal instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales, dispunând ca inculpatul să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu; art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel nu a reţinut niciunul din considerentele invocate de apărare, a lipsit de eficienţă juridică toate susţinerile apărării, a refuzat să se pronunţe asupra problemelor de fapt şi de drept invocate de apărare;art. 3859 pct. 172 şi 19 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel a instituit şi aplicat prezumţii neprevăzute de lege, ce au constituit argumente de fapt şi de drept în motivarea hotărârii de respingere a apelului, adăugând practic la lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., Curtea a reţinut că acesta reia în cuprinsul său unele dintre motivele de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancţionând situaţiile în care judecata a avut loc fără participarea procurorului sau inculpatului, când aceasta era obligatorie potrivit legii. Rezultă aşadar că acest caz de casare vizează, cu referire la persoana inculpatului, doar ipotezele în care judecata a avut loc fără prezenţa fizică a acestuia, deşi aceasta era obligatorie potrivit legii. Curtea a constatat că de lege lata, participarea inculpatului la judecată nu este obligatorie, excepţiile de la această regulă fiind expres prevăzute în normele procedurale (a se vedea situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere). În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta are în vedere ipoteza în care judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie potrivit legii.
Acest caz de casare trebuie raportat, cu referire la persoana inculpatului, la disp. art. 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., care reglementează cazurile în care asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, ceea ce înseamnă că judecata nu poate avea loc în lipsa unui apărător, ales sau desemnat din oficiu.
În speţă, raportând situaţia inculpatului la ipotezele prevăzute de lege, Curtea constată pe de o parte că asistenţa sa juridică era obligatorie (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită fiind mai mare de 5 ani închisoare), iar pe de altă parte că acesta a beneficiat de asistenţa juridică a unui apărător desemnat din oficiu, în condiţiile în care apărătorul său ales a lipsit de la judecată.împrejurarea că instanţa de apel a respins o cerere de amânare formulată de apărătorul ales şi a dispus ca inculpatul să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu (ceea ce s-a şi întâmplat în speţă), nu este cenzurabilă prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. Dincolo de aceste consideraţii ce ţin de neîncadrarea criticii formulate în cazul de casare invocat, Curtea constată că nici pe fondul ei aceasta nu este întemeiată. Astfel, din actele dosarului,a rezultat că inculpatul a beneficiat de un termen pentru a-şi angaja un avocat, ceea ce presupunea o conduită diligentă din partea acestuia, în sensul angajării din timp a unui apărător apt să pună concluzii în faţa instanţei de apel, la noul termen de judecată fixat de aceasta.în mod corespunzător, şi avocatul ales de inculpat avea obligaţia de a se prezenta în faţa instanţei de apel, iar în ipoteza în care acest lucru nu era posibil, să îşi asigure substituirea, în caz contrar săvârşind abaterea judiciară prev. de art. 198 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. Or, aşa cum a constatat instanţa de apel, din actele depuse de apărătorii aleşi ai inculpatului nu a rezultat că aceştia erau în imposibilitate de prezentare, fiind depusă la dosar doar o rezervare la o companie aeriană, iar nu şi biletele de zbor. Mai mult, o asemenea dovadă nu a fost produsă nici în faţa instanţei de recurs, în condiţiile în care au fost ataşate înscrisuri referitoare la alte date decât cea la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel. Prin urmare, respingând cererea de amânare, instanţa de apel a procedat legal, întrucât pe de o parte imposibilitatea de prezentare nu a fost dovedită, iar pe de altă parte apărătorii aleşi ai inculpatului nu au respectat obligaţia legală de a-şi asigura substituirea cu un alt apărător ales.
În aceste condiţii, asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de apărătorul ce fusese desemnat din oficiu încă de la termenul anterior, care prin ipoteză a avut suficient timp să ia cunoştinţă de piesele dosarului şi să asigure o apărare corespunzătoare inculpatului. De altfel, aşa cum se poate observa, susţinerile apărătorului desemnat din oficiu făcute cu ocazia dezbaterilor au fost în sensul celor cuprinse în motivele scrise de apel formulate şi semnate de inculpat, la care de altfel şi instanţa de control judiciar s-a raportat în considerentele deciziei atacate. Mai mult, deşi instanţa de apel a dat posibilitatea apărătorilor aleşi să formuleze concluzii scrise, amânând în acest sens pronunţarea deciziei cu o săptămână, aceştia nu au înţeles să uzeze de această oportunitate, la dosar nefiind depuse asemenea concluzii. Prin urmare, nici această critică nu este întemeiată. În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Curtea constată că instanţa de apel a analizat criticile formulate de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond, motivând amplu şi corespunzător soluţia de respingere a căii de atac promovate de inculpat. Astfel, contrar celor susţinute prin motivele de recurs, Curtea a constatat că instanţa de apel a răspuns argumentat principalei critici formulate de inculpat, ce viza lipsa intenţiei de a induce în eroare părţile vătămate, ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză şi la elementele de fapt care demonstrează vinovăţia inculpatului. Prin urmare, nu s-a putut susţine că hotărârea instanţei de apel nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori că motivarea ar contrazice dispozitivul hotărârii, astfel încât nici acest caz de casare nu este incident în cauză.în fine, referitor la cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 19 C. proc. pen., Curtea a constatat că în realitate aspectele invocate de inculpat nu se circumscriu acestora, ci au în vedere tot motivarea deciziei recurate, care a fost deja analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. Contrar celor susţinute de inculpat, instanţa de apel nu a aplicat o prezumţie de vinovăţie, ci a constatat pe de o parte existenţa unor probe de vinovăţie, iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu a probat lipsa lor de temeinicie, deşi avea acest drept conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen.
Procedând astfel, instanţa de apel nu a adăugat la lege şi nu a instituit şi aplicat prezumţii neprevăzute de lege, astfel încât criticile inculpatului sunt nefondate.
Împotriva acestei decizii, contestatorul M.V. a formulat contestaţie în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secţii sub nr. 3769/1/2012, fixându-se prim termen, la data de 31 octombrie 2012. În motivele menţionate de către contestator, acesta a arătat că este nemulţumit întrucât la soluţionarea recursului instanţa nu a procedat la ascultarea sa, apreciind că aceasta era obligatorie. Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1),cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată că, cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speţa de faţă contestaţia în anulare a fost formulată la data de 18 mai 2012, însă motivele invocate nu se sunt sprijinite de înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, conform art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare "când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11)."
Or, în speţă, dincolo de împrejurarea că inculpatul nu se afla într-o asemenea situaţie de excepţie, Curtea constată că inculpatul a fost prezent personal în faţa instanţei de recurs la termenul la care au avut loc dezbaterile, a fost asistat de apărător ales,iar în situaţia în care ar fi dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs nimic nu l-ar fi împiedicat să-şi valorifice acest drept.
Împrejurarea că inculpatul nu a fost audiat de instanţa de recurs nu poate cădea sub incidenţa cazului de contestaţie în anulare invocat, căci audierea sa nu era obligatorie, inculpatul a fost ascultat de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre de condamnare, astfel încât nu era incidenţă niciuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor, care ar fi obligat instanţa de recurs să procedeze la ascultarea inculpatului.
Aşadar, cazul de contestaţie prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen., prin prisma căruia au fost calificate susţinerile contestatorului, nu este incident în speţa de faţă,astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V. şi va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva Deciziei penale nr. 1503 din 10 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 35457/3/2010.
Obligă contestatorul M.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4122/2012. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
