ICCJ. Decizia nr. 4122/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4122/2012
Dosar nr. 6436/118/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6436/118/2012, în baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Z., aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă al I.P.J. Constanţa, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011).
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada iulie 2011 - aprilie 2012).
În baza art. 65 C. pen., aplică faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunţată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă prin nerecurare. Descontopeşte această pedeapsă, în componentele sale de 7 luni închisoare [pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002] şi 1 an închisoare [pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002). În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele de 7 luni închisoare şi 1 an închisoare din Sentinţa penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011), pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1(unu) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare astfel determinată, cu pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada iulie 2011 - mai 2012), în final, inculpatul M.Z., va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 8(opt) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 mai 2012, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale asupra telefonului mobil marca "H.", folosit de inculpatul M.Z., precum şi asupra telefonului mobil marca "N.", care au fost ridicate şi depuse la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în baza dovezii din data de 31 mai 2012.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 17 şi 18 C. proc. pen. şi art. 1391 C. civ., a fost obligat inculpatul M.Z. la plata către partea vătămată V.I.I., prin reprezentant legal V.V., la plata sumei de 10.000 (zece mii) lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. Obligă pe inculpat către partea vătămată C.L., prin reprezentant legal C.L.Z., la plata sumei de 10.000 (zece mii) lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa, pentru av. R.A., care a asigurat asistenţa juridică părţii vătămate V.I.I., în cursul urmăririi penale, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.550 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 15.000 lei cheltuieli aferente fazei de urmărire penală, 400 lei pentru faza de judecată, iar 150 lei reprezintă onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa, pentru av. R.A., având în vedere asistenţa juridică asigurată părţii vătămate V.I.I., în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 140D/P/2011 întocmit de Serviciul Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 01 iunie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.Z., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (2 infracţiuni), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în raport de cea de-a doua faptă, reţinută ca fiind comisă asupra părţii vătămate C.L. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 faţă de învinuitul A.A. şi la numitul T.I., la care a făcut referire în plângerea sa numita C.G.C., precum şi cu privire la numiţii B.M.I. şi M.E. (la care a făcut referire în declaraţia sa C.L.).
La termenul de judecată din 18 iulie 2012 inculpatul a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei se reţin următoarele:
La data de 05 aprilie 2011, lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa au depistat-o pe raza localităţii Valu lui Traian pe minora C.G.C., care a reclamat că a fost exploatată sexual de A.A. şi a indicat imobilul din Mangalia, str. M.I.D., Baraca S, Jud. Constanţa ca fiind unul dintre imobilele în care a fost cazată. La data de 08 aprilie 2011, în urma percheziţiei domiciliare efectuată în baza autorizaţiei Tribunalului Constanţa cu nr. 59 din 07 aprilie 2011, la imobilul sus-menţionat a fost găsită într-una din camere partea vătămată V.I.I., în vârstă de 16 ani, care în prezenţa unui apărător din oficiu, a unui reprezentant al Administraţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane şi a unui reprezentant al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Constanţa, a declarat că a fost cazată la acel imobil de inculpatul M.Z. De altfel, inculpatul a fost găsit în aceeaşi cameră în care locuia minora. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că inculpatul, deşi avea cunoştinţă că ea avea vârsta de 16 ani, a cazat-o în acea baracă şi prin ameninţări şi violenţă a obligat-o să practice prostituţia în folosul lui, în perioada martie - 8 aprilie 2011. Minora a declarat că inculpatul M.Z. aducea clienţi cu care ea întreţinea relaţii sexuale în baraca în care era cazată, că nu îi permitea să părăsească imobilul neînsoţită, că de mai multe ori a dus-o şi la domiciliul unor clienţi, cu care ea a întreţinut relaţii sexuale iar banii astfel obţinuţi au fost însuşiţi de inculpat. Din aceeaşi declaraţie reiese că atunci când a încercat să fugă în timp ce se afla la domiciliul unui client, inculpatul a prins-o şi i-a pus un cuţit în zona gâtului, ameninţând-o cu violenţe mai grave în cazul în care fapta se va repeta. Fiind audiat la data de 11 aprilie 2011 la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa - inculpatul a declarat, în prezenţa apărătorului său ales, că de fapt minora V.I.I. era doar chiriaşa sa şi că el nu a obligat-o pe aceasta să practice prostituţia. În aceeaşi perioadă, împotriva inculpatului M.Z., la sediul Poliţiei Mun. Mangalia a fost identificată o cauză penală ca urmare a reclamaţiei minorei T.A.M. din 21 ianuarie 2011, din care reieşea că fusese exploatată sexual de M.Z.
T.A.M. nu a fost însă găsită de lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa pentru a fi audiată. La data de 14 martie 2012, au apărut informaţii că inculpatul exploatează o altă minoră, care nu era identificată.
Din investigaţiile efectuate, s-a stabilit că acesta folosea postul telefonic cu nr. X, pentru a negocia cu clienţii dispuşi să întreţină relaţii sexuale cu această minoră.
Tribunalul Constanţa a dispus în baza autorizaţiei nr. 99 emisă la data de 20 martie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (utilizator M.Z.), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 martie 2012 şi până la data de 18 aprilie 2012, precum şi localizarea acestuia, autorizaţie care a fost reînnoită prin încheierea nr. 165 din 25 aprilie 2012 a aceleiaşi instanţe,pentru încă o perioadă de 30 de zile. Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate a rezultat, fără dubii, că M.Z. obţinea venituri exclusiv din exploatarea sexuală a unei tinere neidentificate, nefiind cunoscută locaţia unde aceasta era cazată. Topografia locului în care locuia inculpatul, nu permitea o supraveghere confidenţială, motiv pentru care, în vederea identificării tinerei exploatate de inculpat, despre care existau informaţii că este minoră, a fost autorizat în cauză un investigator sub acoperire care să intre în legătură cu inculpatul, sub pretextul obţinerii unor favoruri sexuale de la tânăra pe care acesta o exploata.
La data de 10 mai 2012, investigatorul sub acoperire "I.V." l-a contactat pe M.Z. la postul telefonic interceptat cu nr. X şi a pretins că este interesat de serviciile sexuale a unei tinere. M.Z. l-a încunoştinţat pe investigatorul sub acoperire că trebuie să achite în avans suma de 150 lei, inclusiv contravaloarea taxiului cu care el şi tânăra vor sosi la întâlnirea cu investigatorul. Urmare acordului dat telefonic de investigator, inculpatul a venit cu un taxi la locul stabilit şi în acelaşi taxi a adus-o şi pe minora pe care o exploata şi care a fost ulterior identificată în persoana părţii vătămate C.L., în vârstă de 15 ani. Minora a rămas în taxi, M.Z. a venit la întâlnirea cu investigatorul pentru a intra iniţial în posesia banilor, investigatorul a solicitat ca mai întâi să vadă tânăra, iar M.Z. a contactat-o telefonic pe C.L., care a venit la locul respectiv. Imediat inculpatul a fost imobilizat de lucrătorii de poliţie care se constituiseră într-un dispozitiv de supraveghere, asupra lui fiind găsit şi aparatul telefonic conţinând cartela cu numărul X, interceptat. Audiată fiind la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa - în prezenţa unui apărător din oficiu, a unui inspector de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane şi a unui consilier din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, minora C.L., în vârstă de 15 ani, a declarat că din luna iulie 2011 a fost cazată de M.Z. la baraca din Mangalia, strada M.I.D., unde acesta locuia împreună cu soţia lui, M.G. Ca şi minora V.I.I., partea vătămată C.L. a declarat că folosind ameninţarea şi violenţa, M.Z. a determinat-o să practice prostituţia în beneficiul lui şi că atunci când a încercat să fugă acesta a tăiat-o cu cuţitul pe coapsa stângă. Partea vătămată a precizat că inculpatul avea cunoştinţă la data la care a cazat-o, că ea nu împlinise vârsta de 15 ani şi că i-a solicitat să nu le spună clienţilor cu care întreţinea relaţii sexuale cum o cheamă şi ce vârstă are. Nu există nici un dubiu cu privire la faptul că minora în vârstă de 15 ani se prostitua pentru inculpat, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat fiind elocvent. Minora a declarat că de câte ori întreţinea relaţii sexuale la Căminul D., la Pensiunea F., Pensiunea S. şi Pensiunea O. din Mangalia şi la căminele de nefamilişti O.Z. inculpatul îi dădea un telefon mobil pe care o contacta permanent (la numărul X1). Cartela acestui telefon nu era încărcată, astfel încât ea nu putea să contacteze familia sau alte persoane, fiindu-i interzis să memoreze alt număr de telefon decât cel al inculpatului. De altfel, aceeaşi manieră de a acţiona a inculpatului a descris-o în declaraţia sa şi partea vătămată V.I.I. Atât din declaraţia părţii vătămate C.L., cât şi din convorbirile telefonice purtate de inculpat, rezultă că acesta pretindea şi primea între 100 şi 150 lei pe oră de la clienţii cu care minora întreţinea relaţii sexuale. De asemenea, din declaraţia minorei reiese că era agresată de inculpat,atunci când refuza să întreţină anumite practici sexuale cu clienţii sau când încerca să reţină o parte din banii primiţi de la clienţi.Totodată, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul, deşi avea cunoştinţă că C.L. este minoră, a supus-o pe aceasta la tratamente degradante, determinând-o să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi clienţi pe timp de noapte, expunând-o astfel la boli venerice şi la agresiuni din partea clienţilor. Cu caracter exemplificativ, au fost redate de procuror o parte din convorbirile telefonice purtate de inculpatul M.Z. de la postul telefonic X, după cum urmează: în ziua de 18 aprilie 2012, la ora 17:06:24, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X2 (cartelă prepaid), şi poartă următoarea discuţie: M.Z.: Alo! DOMN: Alo! Salut, frate! M.Z.: Salut! DOMN: O mai ai, mă, frate, pă puştoaica aia mică? M.Z.: Da. DOMN: Ăh? E liberă? M.Z.: Da. DOMN: Păi, ia zi mi-o aduci şi mie o oră? Cât mai costă? M.Z.: Unde? DOMN: La cămine. Te-am mai sunat io, ţi-am mai luat-o de vreo două ori, trei ori, nu mai ştiu. M.Z.: Unde la cămine, mă? DOMN: La P., la C2 (n.l. - neinteligibil) aicea. M.Z.: Îhî. îhî. DOMN: La stadion. Nu ştii c-am mai luat-o io acum vreo două săptămâni sau (...) nu mai ştiu cât (...) trei săptămâni. M.Z.: Da, mă, da. DOMN: Ia zi care-i preţu? M.Z.: Păi, tu eşti singur? DOMN: Suntem doi. M.Z.: Doi inşi? DOMN: Da, o oră aşa (...) o oră şi-un pic. M.Z.: Un pic, îh? DOMN: Da, dacă mai depăşeşte zece minute, un sfert de oră îi plătim, nu-i problemă. M.Z.: (n.l. - neinteligibil) un program normal. Zi cât vrei: o oră jumate", două (...) DOMN: Nu, două ore e prea mult. O (...) hai, o oră, o oră jumate" aşa. M.Z.: O oră jumate", da? DOMN: Un milion jumate" merge? M.Z.: Merge, mă. DOMN: Hai! în cât timp ajunge aşa? M.Z.: Păi, sun taxiu" să vină să mă ia în maxim zece minute. (Discuţia s-a purtat în limba româna - n.n.)
În ziua de 23 martie 2012, la ora 21:11:37, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X3 (cartelă prepaid), şi poartă următoarea discuţie: M.Z.: Alo! DOMN: Salut, Z. M.Z.: Salut! DOMN: Ia zi, mai ai puştoaica aia? M.Z.: Unde? DOMN: Ăh? M.Z.: Unde, mă? DOMN: Unde?! La tine, unde?! M.Z.: Este, da. DOMN: Bravo! Mi-o dai şi mie în seara asta? M.Z.: Ia-o, frate! DOMN: O iau, nu? Dacă am bani o iau, nu? M.Z.: Păi, da! DOMN: la zi-mi! M.Z.: Păi, unde (...) unde eşti? DOMN: Io, momentan, sunt la seră. M.Z.: (n.l. - neinteligibil) (...) DOMN: Da" mai stăm să zic. Mai stăm vreo juma" de oră p-aici. M.Z.: Eh, şi io sunt la F. DOMN: La F.? M.Z.: Da. DOMN: Ah, eşti cu ea acolo? M.Z.: Da, mă! DOMN: Ah (...). Deci, te sun io în douăzeci de minute? (Discuţia s-a purtat în limba româna - n.n.)
În ziua de 22 martie 2012, la ora 00:17:36, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X4 (utilizator identificat), şi poartă următoarea discuţie: M.Z.: Alo! DOMN: Salut! Dormeai? Te-am deranjat? M.Z.: Da (...). DOMN: Scuze! la, zi, mai ai fata aia? M.Z.: Îhî. DOMN: Se poate să venim şi noi pă la tine? Ceva scurt. M.Z.: Ceva scurt?! Câţi sunteţi voi? DOMN: Suntem trei. Ia zi cât face, să luăm şi noi, io ştiu, o oră (...) un număr, să ne înţelegem naibii! Repede aşa că ne grăbim şi noi! M.Z.: Păi unde sunteţi, mă? DOMN: Noi suntem în oraş, da" venim la tine în cinci minute, nu-i problemă că suntem cu maşina! Hai, hotărăşte-te repede că te-am deranjat şi pă tine, şi (...) şi târziu, şi (...) Facem treabă sau nu? M.Z.: Îhî.(Discuţia s-a purtat în limba română - n.n.)
În ziua de 23 martie 2012, la ora 22:12:59, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X3 (cartelă prepaid), şi poartă următoarea discuţie: M.Z.: Alo! DOMN: Băi, Z. M.Z.: Da. DOMN: Ia zi, mă, frate, pentru noi două ore aşa (...). M.Z.: Da" (...) voi (...). DOMN: M-auzi? Ăh? M.Z.: Te aud, mă, te aud! DOMN: M-auzi? M.Z.: Da. DOMN: Bine, zi-mi şi mie pentru noi două ore. M.Z.: Cât sunteţi? Doi sunteţi voi, îh? DOMN: Nu, suntem patru. M.Z.: Aoleu. DOMN: Aoleu! E grav! E grav, nu? M.Z.: Nu-i grav, mă! DOMN: Lasă, mă, că nu te (n.l. - trivialităţi) pă tine, scuză-mă de expresie. M.Z.: Păi, io ştiu, mă, cât să vă iau la patru inşi. DOMN; Băi! (...) Băi, frate! Fă-o şi tu rezonabilă că mai (n.l. - neinteligibil). M.Z.: Păi, ia zi, cât îmi daţi voi că o (...) las aşa. DOMN: O laşi aşa? M.Z.: Da. DOMN: Nu fac io, mă, preţ pă (n.l. - trivialităţi) ei! Fă tu. M.Z.: Păi, dacă fac io fac urât preţurile şi nu-mi place. DOMN: Dacă le faci tu, le faci tu, io (...) le zic p-ale mele, tu le zici p-ale tale, ce (...) M.Z.: Băi. DOMN: Ajungem la o concluzie, omeneşte. M.Z.: Trei milioane la patru inşi. DOMN: Patru inşi, mă, poate nu două ore, poate o oră. Da" vreau să zic: două ore, ca să ne luăm o marjă de eroare, ştii tu. M.Z.: Păi, şi (...) trei milioane la patru inşi. DOMN: Uite, ia vorbeşte cu prietenu" meu. M.Z.: a (n.l. - în continuare discuţia se poartă între M.Z. şi DOMN1) DOMN1: Alo. M.Z.: Da. Ia zi, frate! DOMN1: Fratele meu, pentru două ore (...). M.Z.: Da. DOMN1: (...) io îţi dau două milioane. Atât mai am la mine, şi nu mai am bani acum. M.Z.: Bine, frate! Uite, şi taxiu" (n.l. - neinteligibil). DOMN1: Şi taxiu" îl plătesc io? M.Z.: Da. DOMN1: Da, mă, frate. M.Z.: Hai! Hai, că vin acolo la S.(7), nu? (Discuţia s-a purtat în limba română - n.n.)
În ziua de 27 aprilie 2012, la ora 00:35:18, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, ia legătura cu C.L., aflată la postul telefonic X1 (cartelă prepaid), şi poartă următoarea discuţie: C.L.: Da. M.Z.: Ce-ai făcut, fă? C.L.: Am mai găsit unu. M.Z.: Îh, bine. C.L.: Da" nu mai pot cu capu" (...) îmi bubuie capu" de durere. M.Z.: Aoleu. C.L.: Aha. Da" mi se pare că mai sunt dracu". M.Z.: Mai sunt? C.L.: Îhî (...) Nu ştiu sigur! M.Z.: Mai stai, fă. C.L.: Îhî. Da" nu mai pot cu capu"! M.Z.: Cât. Câte ai mai făcut până acuma? C.L.: Ah (...) cred că (...) trei sute şi cu trei (...) şase. M.Z.: Şase? C.L.: Şi cu două (...) şapte. M.Z.: Opt sute. C.L.: Opt sute (...) opt sute. M.Z.: Bine, fă. Hai, că o să-ţi iau io un suc de aicea. C.L.: Bine. M.Z.: Hai! C.L.: Că nu mai pot, capu" îmi bubuie. M.Z.: Bine, hai, mai stai! (Discuţia s-a purtat în limba română - n.n.)
A fost audiat în calitate de martor, numitul D.M., taximetristul care i-a adus pe inculpat şi pe minoră la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire. Acesta a confirmat faptul că M.Z. o ţinea pe minoră cazată de aproximativ 1 an şi că aceasta se prostitua în beneficiul inculpatului. De asemenea, şi martorul P.A.I., taximetrist în Mangalia, a declarat că l-a transportat de mai multe ori pe inculpatul M.Z., care era însoţit de C.L. şi a presupus că aceasta din urmă se prostituează pentru inculpat. Lucrătorii de poliţie judiciară au fost delegaţi să identifice din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, persoanele care au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată C.L. şi să le audieze. Au fost astfel identificaţi şi audiaţi în calitate de martori, numiţii B.N.C., V.R.C., P.Ş., V.D., P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D. şi B.I.T., din declaraţiile cărora a rezultat că au întreţinut relaţii sexuale cu minora C.L., în schimbul unor sume de bani pe care majoritatea dintre ei le-au plătit direct inculpatului M.Z.
Martorul M.I. a declarat la data de 23 mai 2012 că îl cunoaşte pe inculpat de aproximativ 2 ani şi că în această perioadă inculpatul a adus diverse tinere la căminul C7, pentru a întreţine relaţii sexuale cu diferiţi clienţi contra unor sume de bani. De asemenea, martorul Ş.N. a declarat că nu o cunoaşte pe C.L., dar că a întreţinut relaţii sexuale cu alte tinere pe care inculpatul le-a adus în acest scop la căminul în care locuia. Se confirmă astfel faptul că şi minora V.I.I. era de fapt cazată la imobilul în care locuia inculpatul, întrucât se prostitua în beneficiul acestuia.
Inculpatul a refuzat atât la data de 11 mai 2011, cât şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 31 mai 2012, să dea declaraţii cu privire la învinuirea reţinută în sarcina sa. Acesta a formulat însă prin apărătorul său ales o cerere prin care solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni de trafic de minori în două infracţiuni de proxenetism. Cererea a fost respinsă de procuror, având în vedere că raportat la vârsta celor două victime (vârstă de care inculpatul avea cunoştinţă) şi la modul concret în care acesta a acţionat pentru a le determina să practice prostituţia în folosul său, faptele lui întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi nu ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. Împrejurările în care minorele au fost cazate în scopul exploatării de către inculpat (într-o locaţie în care se aflau mai multe persoane din anturajul inculpatului care de altfel, le supraveghea în permanenţă, inclusiv în locurile în care le ducea pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţii), faptul că acesta se manifesta violent agresându-le şi ameninţându-le cu cuţitul (la imobilul acestuia a fost găsită şi o sabie) şi gradul de instruire a victimelor care proveneau din familii dezorganizate, relevă faptul că acestea, în toată perioada în care s-au prostituat în beneficiul inculpatului, au fost dominate şi intimidate de acesta, fiind practic în imposibilitatea de a se apăra.
În faţa instanţei inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.,arătând că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare, că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale,respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate; depoziţiile martorilor D.M., P.A.I., B.N.C., V.R.C., P.Ş., V.D., P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D., B.I.T. şi R.A.M.; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele-verbale de percheziţie domiciliară; procesul-verbal de depistare a inculpatului; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză; declaraţiile inculpatului. În raport de ansamblul probator administrat în faza urmăririi penale, instanţa constată că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpat.
În termen legal, împotriva Sentinţei penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6436/118/2012 au declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul M.Z., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa a criticat hotărârea fondului sub următoarele aspecte: dispozitivul sentinţei contrazice considerentele în privinţa menţiunii referitoare la perioada comiterii infracţiunii ce o are ca victimă pe minora C.L.
S-a motivat că, rechizitoriul a reţinut că activitatea de cazare, în sensul exploatării sexuale a minorei C.L. a avut loc în intervalul iulie 2011 - 10 mai 2012, aspect însuşit de inculpatul M.Z., inclusiv, în declaraţia luată de prima instanţă la data de 18 iulie 2012.
În considerentele hotărârii se face referire la acelaşi interval, apreciindu-se că activitatea desfăşurată de inculpat, în acest segment de timp întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/20014 (pagina 9 din hotărâre), însă la pronunţare se reţine ca interval al comiterii faptei, care o vizează pe partea vătămată C.L., iulie 2011 - aprilie 2012.
Se învederează că, neconcordanţa semnalată există şi în interiorul dispozitivului, unde intervalul comiterii celei de a doua fapte reţinută în sarcina inculpatului apare într-un loc iulie 2011 - aprilie 2012 iar într-altul iulie 2011 - mai 2012, or, momentul epuizării ambelor fapte pentru care inculpatul M.Z. a fost trimis în judecată este cert determinat de procuror, respectiv 08 aprilie 2012 pentru prima infracţiune şi 10 mai 2012 pentru cea de a doua. Greşita reţinere în favoarea inculpatului M.Z. a circumstanţelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., câtă vreme disponibilitatea formală afişată de inculpat în sensul achitării sumelor pretinse de victime, cu titlu de daune morale, nu are relevanţă decât în privinţa ipotezei de la art. 161 alin. (3) C. proc. pen., privind soluţionarea laturii civile a cauzei, la dosar neexistând dovezi că inculpatul a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat victimelor. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.Z., faţă de pericolul social grav al faptelor comise, care reclamă aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege, în raport de vârsta victimelor, perioada îndelungată în care au fost traficate, precum şi banii obţinuţi de pe urma prostituării acestora, însuşiţi în cea mai mare parte.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii pronunţate de prima instanţă şi rejudecând să se dispună înlăturarea circumstanţelor judiciare reţinute în favoarea inculpatului, majorarea pedepselor aplicate inculpatului peste minimul special prevăzut de lege şi stabilirea perioadei corecte de săvârşire a celor două infracţiuni deduse judecăţii, respectiv martie 08 aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I. şi iulie 2011 - 10 mai 2012 în cazul victimei C.L.
În susţinerile orale, apelantul inculpat, prin apărător a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, în raport de atitudinea procesuală sinceră manifestată şi activitatea infracţională reţinută în sarcina acestuia, urmând a se constata că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, însă, condamnarea anterioară priveşte o infracţiune la regimul rutier care nu are legătură cu infracţiunile de genul celor cu care a fost învestită instanţa.
La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. 6436/118/2012.
Verificând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6436/118/2012, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:
Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse. După sesizarea instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea faptelor deduse judecăţii, prin rechizitoriul nr. 140/D/P/2011, întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 01 iunie 2012 şi a solicitat ca judecata să se facă exclusiv, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În referire la starea de fapt, s-a reţinut în mod corect că, în perioada martie - 08 aprilie 201, inculpatul M.Z., a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia pe partea vătămată - minoră, în vârstă de 16 ani, V.I.I., în scopul exploatării sexuale, pe care, prin ameninţare şi violenţă, a determinat-o să practice prostituţia în beneficiul său. Acelaşi inculpat, în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012 a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia, pe partea vătămată minoră C.L., în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării, pe care prin ameninţare şi violenţă, a determina-o să practice prostituţia în beneficiul său. Relevante în stabilirea acestei situaţii de fapt sunt următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de inculpat: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate V.I.I. şi C.L., depoziţiile martorilor P.A.I., B.N.C., D.M.,V.D., V.R.C., P.Ş., P.M., B.B.M., I.B.M., M.I. R.A.M., B.I.T., C.D., S.S., G.I.C., procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul -verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, procesele -verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, coroborate cu declaraţiile inculpatului .Constatând că, faptele deduse judecăţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, în mod corect Tribunalul Constanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului M.Z., pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de minori, prev. de disp art. 13 alin. (1) şi 2 din legea nr. 678/2001 cu privire, la părţile vătămate minore V.I.I., şi C.L. Faţă de condamnarea anterioară a inculpatului, prin Sentinţa penală nr. 208 din 22.0.6.2011 pronunţată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. 774/254/2011 la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04 iulie 2011, în mod corect s-a apreciat incidenţa disp. art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, în raport de cea de a doua infracţiune de trafic de minori, care o vizează pe partea vătămată C.L.
În ceea ce priveşte apelul declarat de DIICOT:
Critica s-a apreciat că este întemeiată cu privire la greşita reţinere în favoarea inculpatului M.Z. a circumstanţelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.Z.
Astfel, instanţa fondului a justificat reţinerea, pentru inculpat, a circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. prin referire la vârsta inculpatului M.Z., de 35 de ani, atitudinea sinceră adoptată, la faptul că are întemeiată o familie al cărui singur întreţinător este şi s-a arătat dispus să le despăgubească pe cele două victime.
În cauză, în mod corect, s-a criticat că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanţe apte să determine reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că,atitudinea inculpatului cu privire la prejudiciu se poate transforma într-o circumstanţă atenuantă, numai atunci când se demonstrează că subiectul a depus stăruinţe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei ori a reparării pagubei pricinuite, inculpatul nedovedind că a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime.
Recunoaşterea pretenţiilor civile poate fi avută în vedere de instanţă cu ocazia soluţionării acţiunii civile. S-a apreciat că nu se justifică nici reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv că inculpatul este tatăl unei minore, căsătorit, câtă vreme profilul de familist contrastează cu portretul real al acestuia, stabilit pe bază de probe, respectiv persoană violentă verbal şi fizic, care le agresa în repetate rânduri pe victime şi le injuria, le lipsea de condiţiile unei igiene primare şi alimentaţii elementare, forţând-o pe minora V.I.I. să întreţină relaţii sexuale inclusiv în locuinţa inculpatului sub acelaşi acoperiş cu fiica şi soţia lui.
Având în vedere că, în cauză, s-a reţinut incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., căreia i s-a dat eficienţă în condiţiile alin. (7), atitudinea de recunoaştere a faptelor s-a apreciat că nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Ca atare, în cauză, s-a impus înlăturarea circumstanţelor atenuante, analizate, reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, curtea a constatat că, acestea sunt mult prea blânde, în raport de pericolul social grav al faptelor comise de inculpat, dedus din vârsta victimelor, 16 ani în cazul minorei V.I.I. şi respectiv, 15 ani, în cazul minorei C.L., de perioada îndelungată în care minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. şi aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L., de relaţiile sexuale multiple întreţinute într-o noapte, supravegheate permanent de către inculpat şi familia acestuia, de câştigul ilicit obţinut de inculpat prin exploatarea celor două victime .
Într-o atare situaţie, curtea a apreciat că, în cauză, se justifică majorarea pedepselor aplicate inculpatului, astfel încât să reflecte gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite. În ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat, instanţa a constatat că acesta vizează o eroare materială strecurată în dispozitivul hotărârii apelate, întrucât la încadrarea juridică, în considerente, instanţa fondului reţine perioadele corecte în care au fost săvârşite faptele, respectiv martie - 08 aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I. şi iulie 2011 - 10 mai 2012 în cazul victimei C.L. Or, eroarea materială se îndreaptă, potrivit regulilor impuse de art. 195 C. proc. pen. de instanţa de judecată, care a întocmit actul, în cazul de fată Tribunalul Constanţa.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului M.Z.,având în vedere că, inculpatul a criticat soluţia fondului pentru greşita individualizare sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea pedepselor aplicate, curtea, pentru aceleaşi considerente detaliate în motivele de apel ale parchetului, care, dimpotrivă, au justificat majorarea cuantumului pedepselor, a respins ca nefondat apelul promovat de inculpat.
Faţă de cele invocate, curtea a reformat hotărârea atacată, cu privire la cele două motive de apel invocate de parchet şi în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6436/118/2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat M.Z. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaţi oficiu, în sumă de 200 lei şi respectiv de câte 150 lei, se vor avansa din fondurile MJ în favoarea avocaţilor C.G., V.C. şi C.N.
În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6436/118/2012 a desfiinţat Sentinţa penală nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6436/118/2012 şi rejudecând a dispus: majorarea pedeapsei aplicată inculpatului M.Z. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. pen.,art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada martie - 8 aprilie 2011). Prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.Z. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare la 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012). Prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunţată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă prin nerecurare, a descontopit această pedeapsă în componentele sale de 7 luni închisoare [pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002] şi 1 an închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002].
În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 7 luni închisoare şi 1 an închisoare din Sentinţa penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta, pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada martie - 8 aprilie 2011), pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 6 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare astfel determinată, cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru infracţiunea prev. de art art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012), în final, inculpatul M.Z., va execută pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.Z. Faţă de subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi de împrejurarea că acuzarea adusă inculpatului s-a confirmat atât de prima instanţă prin hotărârea pronunţată cât şi prin prezenta decizie, curtea a apreciat că, pentru buna desfăşurare a procesului penal se justifică menţinerea măsurii arestării preventive. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, de la 25 iulie 2012 la zi. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.Z., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
În urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor, modalitatea concretă de săvârşire.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, faţă de inculpatul M.Z., Înalta Curte apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte adaugă analizei instanţei de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind deosebit de ridicate având în vedere modul de operare, descris anterior, raportul de forţe dintre inculpat şi victimele minore (15 ani şi respectiv 16 ani), urmările de natură fizică şi psihologică pe care aceste fapte le-au produs asupra victimelor, de perioada îndelungată în care minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. şi aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L. S-a evaluat şi faptul că în cursul judecăţii inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele judiciare, aspect ce a determinat incidenţa dispoziţiilor art. 3201.
Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, ca şi pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii. Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, respectiv că inculpatul este tatăl unei minore, că este căsătorit, trebuie analizată prin raportare la faptele deduse judecăţii care atestă o atitudine agresivă a inculpatului faţă de victimele minore, faptul că le lipsea de condiţiile unei igiene primare şi alimentaţii elementare, forţând-o pe minora V.I.I. să întreţină relaţii sexuale inclusiv în locuinţa sa. Aceste ultime criterii nu sunt apte să dovedească necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori să impună reţinerea unor circumstanţe atenuante.
De altfel, prin jurisprudenţa Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speţa de faţă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 754 din 15 martie 2012).
De asemenea, instanţa reţine că, în cauză, în mod corect, s-a apreciat că inculpatul nu a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime, astfel că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanţe apte să determine reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Atitudinea inculpatului cu privire la prejudiciu ar fi putut genera reţinerea unei circumstanţe atenuante, numai atunci când s-ar fi demonstrat că a depus stăruinţe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei ori a reparării pagubei pricinuite, elemente ce ar fi dovedit căinţă activă şi regret sincer faţă de infracţiunile săvârşite.
Înalta Curte reţine că şi cuantumul cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului a fost corect evaluat în raport de cheltuielile ocazionate de soluţionarea cauzei, în toate fazele procesuale, astfel că nici această critică nu poate fi primită.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva Deciziei penale nr. 13/MP din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului inculpatului M.Z., durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012 şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile V.I.I. şi C.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva Deciziei penale nr. 13/MP din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.Z., durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile V.I.I. şi C.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4135/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4131/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
