ICCJ. Decizia nr. 4084/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4084/2012
Dosar nr. 2001/105/2011
Ședinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului V.C.G., recidivist, domiciliat în comuna Filipeştii de Pădure, sat Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. combinat cu art. 3201 C. proc. pen., aplicându-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute, prin cumul aritmetic, rezultanta de 4 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la 18 februarie 2010 la 18 martie 2010.
În latură civilă, admiţându-se în parte acţiunile civile exercitate în procesul penal, inculpatul V.C.G. a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 1.000 lei către partea vătămată B.M.E. şi în sumă de câte 200 lei, pentru fiecare dintre victimele teza a II-a şi F.I.A..
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost obligaţi la plata daunelor morale în sumă de câte 1.000 lei inculpatul M.F.G. către victima N.E.C., respectiv inculpatul B.I.R. către victima F.I.A.
Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 390 lei consemnată la C.E.C. Bank cu recipisa din 25 februarie 2010, la dispoziţia părţii vătămate N.E.C..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în Dosarul de urmărire penală nr. 90//D/P/2010 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti şi însuşite de inculpaţi, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii M.F.G., B.I.R. şi V.C.G. au fost trimişi în judecată, pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ultimul şi pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2011, faţă de declaraţiile făcute mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti, precum şi a lipsei de procedură constatate cu inculpatul V.C.G., arestat în altă cauză, conform art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acesta din urmă, precum şi a soluţionării laturii civile a procesului penal.
Ca urmare, reţinându-se existenţa faptei şi vinovăţiei, prin sentinţa penală nr. 107 din 14 martie 2011 au fost condamnaţi inculpaţii M.F.G. şi B.I.R. pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la pedepsele de câte 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a căror executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
După disjungerea cauzei şi audierea părţilor vătămate, fiind pus în libertate condiţionată, inculpatul V.C.G. s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi la rândul său, mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti, a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, nu doreşte administrarea de noi probatorii, deoarece le cunoaşte şi le însuşeşte pe cele administrate la urmărirea penală, dorind ca judecata să aibă loc în baza acestora.
Aşa fiind, după efectuarea propriului examen asupra actelor şi lucrărilor instrumentate în prima fază procesuală, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 15 februarie 2010, în jurul orelor 12,00, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la împrejurarea că pe drumul judeţean 155 din arealul comunei Păuleşti, la marginea pădurii, au surprins în flagrant pe partea vătămată N.E.C. în timp ce întreţinea acte sexuale cu martorul T.I., folosind autoturismul.
Întrucât partea vătămată a declarat că a fost adusă în zona respectivă de către inculpatul M.F.G. şi în scopul practicării prostituţiei, s-a procedat la căutarea acestuia, reuşindu-se depistarea inculpatului în trafic, deplasându-se cu autoturismul.
S-a stabilit, de asemenea, că la data de 19 iulie 2010 victima F.I.A.a depus o plângere la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva inculpatului B.I.R., susţinând că în cursul lunii ianuarie 2010, la rândul său, a fost exploatată sexual de acesta.
O plângere similară, la aceeaşi dată, a fost formulată faţă de inculpatul M.F.G. şi de victima N.E.C., pretinzându-se că exploatarea sexuală s-a realizat de acesta în perioada ianuarie - 15 februarie 2010.
Susţinerile celor trei victime au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi recunoscute de cei trei inculpaţi, rezultând că, într-adevăr, în perioadele menţionate cei doi inculpaţi le-au recrutat şi exploatat sexual, sens în care în anumite perioade de timp acestea au fost cazate într-un imobil aparţinând coinculparului V.C.G., situat în localitatea Nedelea, judeţul Prahova.
Astfel, victima N.C.E. a fost găzduită la adresa de mai sus numai în zilele lucrătoare ale săptămânii, ea fiind elevă în clasa a IX a la un liceu din oraşul Buşteni, judeţul Prahova şi locuind într-un cămin al unităţii de învăţământ.
Cât priveşte pe victima F.I.A., datorită faptului că nu a mai revenit la domiciliul său, la data de 8 ianuarie 2010 părinţii săi au anunţat dispariţia la organele de poliţie, situaţie în care la 13 ianuarie 2010 a fost identificată în acelaşi imobil de pe raza localităţii Nedelea.
Pe de altă parte, a rezultat şi faptul că, deşi începând cu 10 ianuarie 2010 a cunoscut demersurile efectuate de poliţie, pentru zădărnicirea acestora, inculpatul V.C.G. a determinat-o pe partea vătămată să telefoneze la domiciliul părinţilor acesteia.
Pentru aceleaşi considerente şi inculpatul B.I.R. a obligat aceeaşi victimă să spună familiei că s-a căsătorit cu o persoană din oraşul Comarnic.
Ca urmare, ulterior, victima F.I.A.a procedat la vizitarea familiei, însoţită fiind de alţi doi bărbaţi, respectiv C.A.B. zis „P." şi „N." din localitatea Filipeştii de Pădure, secundul prezentându-se sub apelativul D.M. din Comarnic şi afirmând că este soţul acesteia, că se cunosc de cinci luni de zile şi că vor să se căsătorească, condiţii în care reuşeşte să se întoarcă în imobilul aparţinând inculpatului V.C.G..
S-a stabilit, de asemenea, că toţi cei trei inculpaţi M.F., B.I.R. şi V.C.G. au cunoscut împrejurarea că, la data săvârşirii faptelor victimele N.C.E. şi F.I.A. erau minore.
Prin declaraţiile făcute în faţa primei instanţe, cele trei victime s-au constituit părţi civile, respectiv victima F.I.A.a solicitat suma de câte 5.000 lei daune materiale şi daune morale de la inculpatul B.I.R., victima N.E.C. a solicitat suma de 10.000 lei, cu acelaşi titlu de la inculpatul M.F.G., iar victima B.M.E. a solicitat suma de 3.000 lei daune de la inculpatul V.C.G..
Cu aceeaşi ocazie, cele două minore au învederat că în perioada exploatării sexuale au fost cazate în locuinţa inculpatului V.C.G. unde au fost depistate de organele de poliţie, iar majora B.M.E. a susţinut că sumele obţinute au fost remise în totalitate acestuia.
Faţă de procesele-verbale încheiate de organele de poliţie şi unitatea de jandarmi, la datele de 7 şi 22 ianuarie 2010, s-a reţinut că victimele minore au fost identificate pe D.J. 155 în zona pădurii Păuleşti, respectiv a parcului Bucov, în timp ce racolau persoane de sex masculin în vederea întreţinerii de acte sexuale, situaţie în care au fost amendate cu sume între 500-250 lei.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.C.G., s-au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, participaţia concretă la activitatea infracţională, precum şi datele personale, constând în antecedenţa penală, ce atrage starea de recidivă conform art. 37 lit. a) C. pen., dar şi conduita adoptată după sesizarea instanţei, el înţelegând să pledeze vinovat potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, s-a constatat că faptele au fost săvârşite în termenul de încercare privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 578 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, situaţie în care, conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului şi executarea acesteia prin cumul aritmetic, alături de pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecăţii.
Cât priveşte rezolvarea acţiunilor civile, conform art. 14-18 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., s-a considerat că cererile formulate de victime sunt întemeiate în parte, respectiv în limita sumelor solicitate cu titlu de daune morale, argumentându-se că despăgubirile materiale nu au fost dovedite prin probe, astfel cum impune legea civilă.
La acordarea daunelor morale, s-au avut în vedere efectele produse de acţiunile exercitate de cei trei inculpaţi asupra stării fizice şi afective a părţilor vătămate, în special a acelora minore, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele acestor vătămări, în final dispunându-se obligarea inculpaţilor B.I.R. şi M.F.G. la plata sumelor de câte 1.000 lei către victimele F.I.A.şi N.E.C., iar a inculpatului V.C.G. la plata sumelor de 1.000 lei către victima B.M.E. şi în sumă de câte 200 lei pentru fiecare dintre victimele N.E.C. şi F.I.A..
În fine, sub motivaţia că la data de 15 februarie 2010, când a fost surprinsă în timp ce întreţinea acte sexuale cu un client bărbat, asupra victimei N.C.E. s-a descoperit suma de 390 lei, prima instanţă a apreciat că se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., ca reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat apel inculpatul V.C.G., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.
În motivarea apelului, inculpatul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni şi executarea acesteia, conform art. 83 C. pen., deoarece revocarea beneficiului s-a realizat prin sentinţa penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, sancţiunea fiind executată prin cumul aritmetic în perioada 04 iunie 2010 -11 ianuarie 2011, liberându-se condiţionat cu un rest de 141 zile închisoare.
Al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia pedepselor stabilite pentru faptele deduse judecăţii, susţinându-se că, raportat la circumstanţele cauzei şi datele personale învederate la primul grad de jurisdicţie, respectiv realizarea unor venituri constante din activităţi contractuale licite, starea de sănătate şi reconsiderarea conduitei procesuale după finalizarea urmăririi penale, se impunea atât recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi dozarea cuantumului acestora sub limita minimă specială, calculată conform art. 320: alin. (7) C. proc. pen., dar şi suspendarea executării sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., condamnările anterioare situându-se sub un an închisoare.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, în parte în latură penală, rejudecarea cauzei în limitele expuse şi pronunţarea unei hotărâri, prin care să se înlăture dispoziţiile art. 83 C. pen., privind pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, să se reaprecieze întinderea pedepselor pentru infracţiunile reţinute în sarcină, conform art. 76 C. pen., iar executarea pedepsei rezultante să fie suspendată, potrivit art. 861- 863 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 117 din 14 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.C.G.
S-a desfiinţat, în parte, în latură penală sentinţa penală nr. 89 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, după cum urmează:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în pedepsele componente.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 578 din 28 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Moreni, precum şi executarea acesteia alături de pedepsele principale stabilite pentru infracţiunile reţinute în cauză.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 578/2008 a Judecătoriei Moreni, aceasta fiind executată în perioada 04 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2011, inculpatul V.C.G. liberându-se condiţionat cu un rest de 141 zile închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.C.G., pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate prin apelul exercitat de inculpatul V.C.G., precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi drept, potrivit art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că, într-adevăr, sub aspectul individualizării pedepselor aceasta este afectată de nelegalitate.
S-a reţinut că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia apelantului s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicţie, găsindu-şi corespondente în probele administrate în cursul urmării penale, însuşite de acesta conform art. 3201C. proc. pen., care au fost complet analizate şi just apreciate.
S-au avut în vedere astfel, procesele-verbale întocmite de organele de poliţie cu ocazia constatării actelor materiale în flagrant şi aplicării amenzilor contravenţionale, coroborate cu declaraţiile victimelor B.M.E., F.I.A., N.E.C., cele date de cei 15 martori audiaţi pe situaţie de fapt, între care şi bărbaţi care au beneficiat de consumarea actelor sexuale comandate, precum şi recunoaşterea activităţii infracţionale de către coinculpaţii M.F.G. şi B.I.R., judecaţi separat prin sentinţa penală nr. 107 din 14 martie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Din evaluarea acestor mijloace de probă, specifice descoperirii şi stabilirii vinovăţiei în cazul infracţiunilor privind obţinerea de beneficii financiare din exploatarea prostituţiei, rezultă cu certitudine că prin conjugarea acţiunilor cu inculpaţii M.F.G. şi B.I.R., în perioada ianuarie-februarie 2010, inculpatul V.C.G. a acceptat să găzduiască în imobilul său din localitatea Nedelea, judeţul Prahova, pe victimele B.M.E., F.I.A., N.E.C., ultimele două minore, îndemnându-le să întreţină acte sexuale comandate şi remunerate, acţiuni desfăşurate pe raza localităţilor Păuleşti şi Bucov.
În concret, tinerele femei erau transportate în locuri anume indicate din pădure sau drumul judeţean, iar sub supravegherea succesivă a celor trei inculpaţi, au reuşit să racoleze mai mulţi bărbaţi, interesaţi să consume prestaţii sexuale normale sau orale, sumele percepute variind între 30-50 lei/partidă (funcţie de natura prestaţiei).
Potrivit înţelegerii prealabile beneficiile financiare obţinute reveneau aproape în totalitate inculpaţilor asociaţi, apelantul V.C.G. încasând, în principal, sumele obţinute de majora B.M.E., aflată sub protecţia sa exclusivă, minorele fiind exploatate direct de fiecare dintre coinculpaţii M.F.G. şi B.I.R.
Constrângerea s-a realizat prin limitarea libertăţii de mişcare, controlului permanent inclusiv prin alţi făptuitori, agresivităţii constate manifestate, dar şi ameninţări cu violenţe fizice, chiar decapitarea, acţiuni percepute ca posibile în contextul nivelului de instrucţie scăzut ori imarurităţii fiziologice a victimelor minore, unite cu deprecierea rezistenţei psihice datorită practicării prostituţiei în precedente, sub supravegherea altor bărbaţi.
Separat de aceasta s-a, dovedit şi faptul că pentru aducerea la îndeplinire a scopului asocierii infracţionale, deşi cunoştea încă din data de 10 ianuarie 2010, că minora F.I.A.era căutată de poliţie, fiind declarată dispărută de la domiciliu de către părinţii săi, pentru zădărnicirea investigaţiilor derulate, inculpatul V.C.G. a continuat să o găzduiască în locuinţa sa din satul Nedelea, judeţul Prahova, sprijinind exploatarea sexuală a acesteia de către inculpatul B.I.R. şi mai mult a determinat-o să telefoneze la domiciliu, simulând o eventuală căsătorie cu interpuşii proxenetului.
Din activitatea materială derulată numai în perioada ianuarie - februarie 2010, în condiţiile menţionate şi numai din exploatarea majorei B.M.E. a obţinut beneficii financiare în cuantum de 3.000 lei.
În drept, actele materiale stabilite în sarcina inculpatului V.C.G., constând în racolarea, găzduirea şi obligarea, prin ameninţări, a victimei B.M.E. pentru practicarea prostituţiei în beneficiul său, precum şi acceptarea găzduirii şi îndemnarea minorelor N.E.C. şi F.I.A.în vederea exploatării sexuale de către alţi bărbaţi între care şi inculpaţii M.F.G. şi B.I.R., cunoscând starea de minoritate a acestora, toate având ca urmare obţinerea de foloase financiare, realizează conţinutul legal al infracţiunilor de trafic de persoane majore, respectiv trafic de persoane minore, iar condamnarea acestuia, conform art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., este legală.
S-a apreciat că, pedepsele principale, de 3 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare, stabilite de instanţa de fond pentru cele două infracţiuni sunt juste, respectă criteriile de individualizare înscrise în art. 72 C. pen.
S-a apreciat că, în concret, actele materiale reţinute prin hotărârea apelată prezintă gravitate ridicată, având în vedere natura relaţiilor sociale lezate, starea de minorat a celor două victime minore, participaţia esenţială la exploatarea acestora de către ceilalţi coinculpaţi, prin găzduirea acestora în imobilul său situat la distanţă apreciabilă de domiciliul părinţilor, demersurile efectuate pentru îndeplinirea rezoluţiei infracţionale, prin asigurarea directă sau prin interpuşi a transportului şi supravegherii tinerelor femei, beneficierea în totalitate de sumele obţinute de victima majoră, ascendentul psihic şi controlul grefându-se pe imposibilitatea solicitării vreunui sprijin, având în vedere că proveneau din localitatea Năvodari, judeţul Constanţa.
Or, faţă de aceste circumstanţe de fapt, reconsiderarea conduitei procesuale după trimiterea în judecată, în sensul recunoaşterii necondiţionate a situaţiei de fapt prezentate în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în faza de urmărire penală, ca şi susţinerile privind antecedenţa medicală cronică (gastroduodenită acută) sau obţinerea unor venituri licite anterior descoperirii faptelor, corect nu s-au reţinut drept circumstanţe în sensul art. 74 C. pen. şi nu s-au aplicat dispoziţiile art. 86l C. pen., nefiind întrunite condiţiile cumulativ cerute de lege pentru atenuarea răspunderii penale şi nici acelea ce permit suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe lângă natura şi gravitatea infracţiunilor, care au fost săvârşite profîtându-se de vulnerabilităţile materiale ori de supraveghere parentală cu care se confruntă tinerele femei, datele personale invocate de apelant nu l-au împiedicat ca anterior să comită şi alte fapte prevăzute de legea penală, fiind condamnat pentru infracţiuni contra patrimoniului ori la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ciclul infracţional fiind reluat chiar în timpul suspendării condiţionate a pedepsei de 9 luni închisoare stabilită conform art. 20/208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), şi alin. (3) lit. h) C. pen. prin sentinţa penală nr. 568/2008 a Judecătoriei Moreni.
În consecinţă, s-a reţinut că pedepsele de câte 3 ani închisoare respectiv 4 ani închisoare stabilite în imediata apropiere a limitei minime rezultate prin reducerea cu o treime conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a acelora ce sancţionează infracţiunile de trafic de persoane, incriminate în art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt juste şi necesare, atât pentru prezervarea ordinii publice, cât şi pentru asigurarea reinserţiei sociale a apelantului V.C.G., prin supunerea la programe de reeducare specifice administraţiei penitenciare pe o perioadă mai îndelungată.
S-a mai reţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane majore, este şi nelegală, fiind dozată sub limita de 3 ani şi 4 luni închisoare calculată potrivit alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că fapta este sancţionată cu închisoarea de la 5-15 ani, însă nelegalitatea nu poate fi înlăturată în al doilea grad de jurisdicţie, deoarece în lipsa apelului parchetului s-ar agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.
S-a constatat că motivul de apel vizând nelegalitatea pedepsei rezultante de 4 ani şi 9 luni închisoare, alcătuită prin cumulul aritmetic, conform art. 83 C. pen., este fondat, întrucât din relaţiile transmise de cazierul judiciar în cursul cercetării judecătoreşti rezultă faptul că, prin sentinţa penală nr. 578 din 28 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Moreni, inculpatul V.C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat, iar executarea acesteia a fost suspendată, conform art. 81-82 C. pen., pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 9 luni, arestat fiind în perioada 20 februarie 2008 - 21 august 2008.
Pe de altă parte, s-a constatat că, potrivit art. 83 C. pen., acest beneficiu s-a revocat prin sentinţa penală nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se executarea pedepsei de 9 luni închisoare, alături de aceea de 3 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74-76 lit. d) C. pen., consecinţă a comiterii infracţiunii mai înaintea împlinirii termenului de încercare, calculat conform art. 82 C. pen.
Ca urmare, pedeapsa de 1 an închisoare în care s-a inclus şi cea de 9 luni închisoare, care a atras starea de recidivă, inclusiv pentru faptele deduse judecăţii în prezentul dosar, a fost executată în perioada 04 iunie 2010-11 ianuarie 2011, inculpatul liberându-se condiţionat cu un rest de 141 zile, termenul de încercare prevăzut de art. 61 C. pen. împlinindu-se la 03 iunie 2011, deci anterior pronunţării sentinţei penale nr. 89 din 14 martie 2012.
S-a constatat că prima instanţă trebuia să observe că, deşi cele două infracţiuni de trafic de persoane sunt săvârşite în stare de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi în termenul de încercare prevăzut de art. 83 C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală 578 din 28 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Moreni, nu mai sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru revocarea şi executarea acesteia, atâta timp cât operaţiunea privind înlăturarea beneficiului cât şi sancţiunea legală s-au realizat prin pronunţarea şi executarea sentinţei penale nr. 20 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti.
În consecinţă, s-a apreciat că, sub acest aspect, latura penală a cauzei s-a rezolvat contrar legii, impunându-se admiterea apelului declarat de inculpatul V.C.G. şi desfiinţarea sentinţei atacate în parte, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, apărătorul din oficiu al inculpatului, prin concluziile orale formulate în şedinţa publică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond reducerea cuantumului pedepsei inculpatului, faţă de circumstanţele personale ale acestuia şi de atitudinea sinceră şi de regret avută faţă de faptele săvârşite.
Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu este incident cazul de casare menţionat, astfel cum s-a invocat de către apărătorul inculpatului, pedepsele la care a fost condamnat de către instanţa de fond inculpatul, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane majore, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, prev. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. combinat cu art. 3201 C. proc. pen., sunt corespunzător dozate, în conformitate cu criteriile legale de individualizară judiciară, prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, la stabilirea acestora s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textele de lege incriminatoare, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., gravitatea concretă a infracţiunilor, determinată de modul, mijloacele de săvârşire a acestora, starea de recidivă în care au fost comise, dar şi conduita procesuală pozitivă a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, aceasta fiind aptă să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a acestuia, în sensul respectării normelor legale şi valorilor sociale. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 14 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4090/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
