ICCJ. Decizia nr. 4080/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4080/2012
Dosar nr. 7938/85/2011
Ședinţa publică de la 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 7938/85/2011 s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul R.R.D., de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 pct. 2 C. pen.;
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.R.D., la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat;
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile, prevăzută de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei aplicate.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare, în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-au impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A fost încredinţată supravegherea inculpatului R.R.D., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a constatat că partea vătămată R.A.E., Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu şi S.M.U.R.D - I.S.U. Sibiu, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.253,34 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la achitarea sumei datorate, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în faza de judecată inculpatul, prezent în instanţă, a învederat faptul că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 32O1 C. proc. pen.
Examinând cauza, prin prisma probatoriului administrat în faza de urmărire penală (proces - verbal de cercetare a apartamentului în care s-a comis fapta, dovadă de ridicare a cuţitului folosit de inculpat, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor S.V., S.I., R.M., declaraţiile inculpatului R.R.D.) instanţa de fond a constatat că, în noaptea de 16/17 noiembrie 2011, în jurul orelor 4,00 între cele două părţi, aflate în locuinţa comună din Tălmaciu, judeţul Sibiu, s-a iscat o discuţie contradictorie legată de intenţia părţii vătămate de a introduce acţiune de divorţ. Pe acest fond, inculpatul, aflat sub influenţa alcoolului, a aplicat soţiei sale o lovitură cu lama unui cuţit în hemitoracele drept, violenţă ce a produs o plagă înjunghiată penetrantă, cu lezarea coastei IV dreapta şi a plămânului drept, leziune care a impus spitalizarea victimei şi intervenţia chirurgicală pentru salvarea vieţii acesteia. Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză (filele 38-39 d.u.p.) leziunile părţii vătămate s-au putut produce printr-o lovitură cu un corp tăietor înţepător, aceste leziuni necesitând 35 zile de îngrijiri medicale, viaţa părţii vătămate fiind pusă în primejdie.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat în vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 182 pct. 2 C. pen., arătând că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale, iar intenţia sa nu a fost aceea de a ucide partea vătămată, ci doar de a o speria.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a avut în vedere, pe lângă concluziile raportului medico-legal şi alte elemente precum zona anatomică vizată, intensitatea loviturii, obiectul vulnerant şi rezultatul produs.
Astfel, acţiunea inculpatului a vizat zona hemitoracelui drept, o zonă anatomică vitală, obiectul vulnerant folosit fiind un cuţit (fila 17 dosar urmărire penală), acesta fiind apt să producă decesul victimei. De asemenea, intensitatea loviturii s-a dovedit a fi deosebită, întrucât ea a determinat o plagă tăiată transversală de 3 cm. Lungime în regiunea pectorală dreaptă, cu lezarea coastei IV dreapta şi a plămânului drept ( fila 38-39 dosar urmărire penală), lovitură care ar fi putut duce la decesul victimei dacă nu s-ar fi intervenit chirurgical.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că, deşi inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă de a ucide partea vătămată, acesta, prin intensitatea loviturii aplicate şi a zonei vizate, a putut prevedea că va putea produce rezultatul letal şi a acceptat acest rezultat, acţionând deci, cu intenţie indirectă.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, astfel că a respins cererea acestuia,de schimbare a încadrării juridice a faptei, din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 pct. 2 C. pen.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, instanţa de fond a constat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât partea vătămată este soţia inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., împrejurările concrete ale faptei (produsă pe fondul disputei dintre părţi legată de o eventuală acţiune de divorţ), precum şi modul şi mijloacele de comitere a faptei (prin lovire cu un cuţit, în apartamentul părţilor) dar şi scopul urmărit şi persoana inculpatului, care este tânăr, are în întreţinere trei minori, nu are antecedente penale, a fost sincer şi regretă fapta comisă).
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, motiv pentru care, în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare, în condiţiile art. 862C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate R.A.E., Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu şi S.M.U.R.D. Sibiu, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Totodată, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu cu sumele de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare, instanţa de fond, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006, obligând inculpatul la plata sumei de 3.253,34 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la achitarea sumei datorate, către această parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând desfiinţarea hotărârii şi, în rejudecare, să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 din legea 76/2008, a art. 88 şi 118 alin. (1) lit. b) C. pen. şi să se dispună majorarea cuantumul cheltuielilor judiciare.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, situată sub minimul special, a omis să deducă din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea 76/2008 şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., în privinţa cuţitului corp delict.
Totodată, s-a susţinut că instanţa de fond a acordat cheltuieli judiciare într-un cuantum prea mic, fără să se ţină seama de cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 134 din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 37 din 7 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
S-a desfiinţat sentinţa penală atacată în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, omisiunea aplicării disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008, a art. 88 C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. şi în privinţa cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat şi, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
S-a aplicat inculpatului R.R.D. pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii preventive de 24 de ore din 23 noiembrie 2011.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului cop delict.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar şi s-a dispus comunicarea hotărârii în acest scop a I.G.P.R.
S-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, stabilite în sarcina inculpatului, la 1.600 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Deliberând asupra apelului, prin prisma motivelor invocate şi, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., instanţa de control judiciar a reţinut că acesta este întemeiat.
S-a apreciat că instanţa de fond a stabilit, în temeiul probaţiunii administrate în faza de urmărire penală, o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică legală, inculpatul recunoscând, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., acuzaţiile aduse.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că instanţa de fond a aplicat, în mod nelegal, o pedeapsă sub minimul special. S-a reţinut că pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat este de închisoarea, de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 5 ani închisoare la 8 ani şi 4 luni închisoare, iar instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, coborând în mod nejustifîcat sub limita minimă admisă de lege.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, faţă de gravitatea faptei, nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special.
S-a mai reţinut că, în temeiul art. 88 C. pen., se impunea computarea din durata pedepsei aplicate a perioadei în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv.
S-a constatat că, faţă de natura infracţiunii pentru care s-a dispus soluţia de condamnare, instanţa de fond trebuia să facă şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, iar în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. se impunea ca instanţa de fond să dispună confiscarea cuţitului care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a apreciat că sunt întemeiate şi criticile parchetului, referitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului, întrucât pentru faza de urmărire penală au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 lei, la care trebuiau adăugate cele determinate de derularea procedurilor judiciare în faţa primei instanţe, instanţa de fond obligându-l pe inculpat doar la suma de 500 lei cu acest titlu.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.R.D.
Recursul nu a fost motivat în scris, apărătorul din oficiu al inculpatului, prin concluziile orale formulate în şedinţa publică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond reducerea cuantumului pedepsei inculpatului, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., întrucât acesta a recunoscut săvârşirea faptei.
Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:
În prezenta cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat în susţinerea recursului inculpatului, pedeapsa aplicată de instanţa de apel fiind corespunzător dozată, în conformitate cu criteriile legale de individualizare judiciară, prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea acesteia avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textul de lege incriminator, reduse cu o treime ca urmare a aplicării procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., gravitatea concretă a infracţiunii săvârşită de inculpat, determinată de modul, mijloacele de săvârşire a acesteia, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a acestuia şi atitudinea procesuală sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, nu poate fi primită, având în vedere că, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., atitudinea de recunoaştere a faptei nu mai poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuată judiciară, conform dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi reţinute în cauzele în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când acestea reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer, iar în prezenta cauză nu a fost relevată o astfel de situaţie.
Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicată de instanţa de apel, aceasta fiind aptă să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R.D. împotriva Deciziei penale nr. 79/ A din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat R.R.D. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4076/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4084/2012. Penal → |
|---|
