ICCJ. Decizia nr. 4144/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4144/2012
Dosar nr. 11536/107/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Alba a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.V.M. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată şi a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.G.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată.
Inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. au fost condamnaţi pentru aceste infracţiuni la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni termen de încercare, atrăgându-li-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul S.V.M. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen. s-au confiscat bancnotele de 100 RON, cu seriile X1, X2, X3, X4 şi X5.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 23 septembrie 2010, inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. care asigurau evenimentele pe DN7, la limita judeţului Hunedoara conform programului poliţiei rutiere, au oprit la aproximativ 15 km de Sebeş autoturismul D.D. care circula pe direcţia Deva-Sebeş, condus de investigatorul sub acoperire V.K.A. întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse şi efectuase o depăşire interzisă, dar existând un dubiu cu privire la acest ultim aspect a fost oprită şi maşina la volanul căreia se afla martorul B.A., care însă nu a putut confirma depăşirea, împrejurare comunicată lui B.G.C. Între timp, inculpatului S.V.M. i-au fost prezentate de către investigatorul sub acoperire permisul de conducere şi actele maşinii, ocazie cu care lucrătorul de poliţie i-a adus la cunoştinţă că se reţin permisul pentru depăşire în zonă interzisă şi certificatul de înmatriculare pentru lipsa rovignetei, iar în moment în care era completat procesul-verbal contravenţional lângă autoturismul echipajului poliţiei rutiere a revenit inculpatul B.G.C.
Cerându-i-se să prezinte rovinieta investigatorul sub acoperire s-a deplasat la maşina sa, a pus în certificatul de înmatriculare cinci bancnote de câte 100 RON şi a revenit la maşina de poliţie unde a dat certificatul şi rovigneta, inculpatului B.G.C., timp în care inculpatul S.V.M. i-a comunicat investigatorului că a fost amendat cu 60 RON, aplicându-i-se şi avertisment pentru nefolosirea luminilor de întâlnire şi încălcarea marcajului longitudinal continuu, dar, întrucât B.G.C. constatase că suma primită de la contravenient era mai mare decât sancţiunea luată, i-a spus de două ori să-şi ia banii, însă investigatorul refuzând a zis „şefu, să fie bine” şi a plecat spre maşina sa. Banii au fost împărţiţi de inculpaţii care au lăsat în mapa cu amenzi doar o bancnotă de 100 RON, iar la scurt timp a intervenit echipa operativă care la percheziţie au găsit 300 RON asupra inculpatului S.V.M. şi 100 RON asupra inculpatului B.G.C.
Tribunalul, raportându-se la înregistrările audio video realizate în mediul ambiental, a constatat că inculpatul S.V.M. cu complicitatea inculpatului B.G.C. a primit suma de 500 RON de la investigatorul sub acoperire după ce în prealabil şi-a îndeplinit o atribuţie de serviciu, respectiv încheiase procesul-verbal contravenţional prin care îi aplicase acestuia sancţiunea amenzii şi cea a avertismentului.
În aceste condiţii s-a apreciat că nu s-a realizat niciuna dintre variantele alternative ale infracţiunii de luare de mită, remiterea banilor facându-se din iniţiativa investigatorului după constatarea contravenţiilor în procesul verbal, acţiune ce se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de primire de foloase necuvenite, motiv pentru care s-a schimbat încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.V.M. şi B.G.C. în infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată, respectiv art. 26 C. pen. raportat art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată.
Prima instanţă a constatat în baza materialului probator că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art.17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, întrucât inculpatul S.V.M. nu a întocmit în fals procesul-verbal, în sensul înserării unor împrejurări şi fapte necorespunzătoare adevărului în scopul de a-i aplica contravenientului o sancţiune mai blândă, în loc să-i suspende permisul de conducere, în condiţiile în care lucrătorii de poliţie nu au avut certitudinea că investigatorul a efectuat o depăşire neregulamentară, iar martorul B.A. nu a putut confirma nici el acest aspect.
Lipsa laturii subiective a infracţiunii de fals intelectual s-a reţinut că rezultă din faptul că inculpatul S.V.M. nu a întocmit procesul-verbal pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de luare de mită întrucât probele administrate nu au evidenţia vreo discuţie cu privire la pretinderea sau oferirea de bani anterior constatării contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., iar în raport de lipsa antecedentelor penale s-a apreciat că scopul educativ preventiv al sancţiunii penale poate fi atins şi fără privare de libertate, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpaţii S.V.M. şi B.G.C.
Parchetul a criticat greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanţei, dar şi soluţia de achitare a inculpatului S.V.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, precum şi cea de confiscare a sumelor primite de cei doi inculpaţi, pentru ca în faţa instanţei de control judiciar să-şi modifice integral motivele de apel şi să solicite desfiinţarea hotărârii atacate cu consecinţa achitării inculpaţilor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există intenţie infracţională certă şi explicită a acestora.
Inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. au solicitat achitarea pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care au fost provocaţi să comită infracţiuni de către procurorul de caz.
Prin decizia penală nr. 71/A din 29 mai 2012, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpaţilor B.G.C. şi S.V.M., a desfiinţat în parte hotărârea atacată, dispunând achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la primirea de foloase necuvenite, respectiv primirea de foloase necuvenite, înlăturarea confiscării speciale a bancnotelor de 100 RON cu seriile X1, X2, X3, X4 şi X5.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt stabilită de judecătorul fondului este în mare parte corectă, întrucât la data de 23 septembrie 2010, inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. au asigurat evenimentele pe DN7 la limita judeţului Hunedoara, efectuând serviciul cu autospeciala D.L., motiv pentru care au oprit pentru control autoturismul D.D. condus de investigatorul sub acoperire V.K.A. la aproximativ 15 km de Sebeş întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse şi ar fi efectuat o depăşire interzisă. În timp ce inculpatul B.G.C. a oprit în trafic maşina condusă de martorul B.A. în scopul confirmării de către un participant la trafic a posibilei depăşiri neregulamentare efectuate de investigator, celălalt coinculpat i-a solicitat acestuia permisul de conducere şi actele maşinii, iar după ce i-au fost prezentate documentele i-a comunicat contravenientului că se reţin pentru depăşire în zonă interzisă se reţine permisul de conducere, iar pentru lipsa rovignetei certificatul de înmatriculare. Inculpatul B.G.C. revenind la autoturismul echipajului de poliţie a constatat că inculpatul S.V.M. completa procesul-verbal de contravenţie, motiv pentru care i-a comunicat că celălalt conducător auto nu poate confirma depăşirea neregulamentară, moment în care investigatorului i-a cerut să prezinte şi rovigneta.
Acesta s-a dus la maşina sa, a pus în certificatul de înmatriculare cinci bancnote a câte 100 RON şi a revenit la echipajul de poliţie predând certificatul şi rovigneta inculpatului B.G.C. şi întrucât procesul-verbal contravenţional fusese deja întocmit i s-a comunicat de coinculpatul S.V.M. că a fost sancţionat cu 60 RON amendă şi cu avertisment pentru nefolosirea luminilor de întâlnire şi încălcarea marcajului longitudinal continuu.
Inculpatul B.G.C. observând că suma primită era mai mare ca valoarea amenzi aplicate, i-a spus solicitat investigatorului, în două rânduri să-şi ia banii, însă acesta i-a răspuns „şefu, să fie bine” şi a plecat spre maşina lui, fără a mai aştepta să i se înmâneze procesul-verbal de contravenţie, ulterior inculpaţii fiind opriţi şi reţinuţi de procuror, iar la percheziţiei s-au găsit 300 RON asupra inculpatului S.V.M., 100 RON asupra inculpatului B.G.C. şi 100 RON în mapa cu amenzi.
S-a constatat că în mod corect judecătorul fondului nu a reţinut că faptele inculpaţilor se circumscriu elementelor constitutive ale acestei infracţiunii de luare de mită, întrucât remiterea banilor a avut loc după ce inculpatul S.V.M. şi-a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei, fără ca în prealabil să se realizeze unul din elementele materiale alternative ale infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen., respectiv oferirea, pretinderea sau acceptarea de foloase necuvenite, iar constatarea doar a contravenţiilor privitoare la nepunerea în funcţiune a luminilor şi cea a încălcării marcajului continuu nu a fost rezultatul primirii banilor de la investigator, ci s-a datorat faptului că nu exista certitudine în legătură cu depăşirea interzisă.
S-a apreciat că inculpatul B.G.C. nu a acceptat promisiunea unor foloase necuvenite în momentul în care investigatorul i-a răspuns „să fie bine” la întrebarea de ce va reveni cu certificatul de înmatriculare, în condiţiile în care din înregistrările audio din mediul ambiental rezultă că nu a existat intenţia inculpatului de a pretinde sau primi bani, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă i-a solicitat contravenientului în două rânduri să-şi ia banii înapoi.
S-a mai reţinut că şi soluţia de achitare pentru infracţiunea de fals intelectual este corectă, deoarece nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul S.V.M. a atestat împrejurări nereale care să atragă contravenientului o sancţiune pecuniară mai redusă ca urmare a faptului că nu i-a fost suspendat permisul de conducere.
Instanţa de control judiciar a constatat că activitatea investigatorului sub acoperire se circumscrie noţiunii de provocare, în sensul conturat de jurisprudenţa C.E.D.O., chiar dacă judecătorul fondului nu a examinat apărările inculpaţilor sub acest aspect, deşi avea obligaţia să verifice dacă investigatorul sub acoperire V.K.A. şi martorul B.A. sunt agenţi provocatori.
Făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 261 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut că deşi investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizaţi să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 C. pen., aceştia în raport de prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nu pot din proprie iniţiativă să ofere sau să promită remiterea de foloase necuvenite fără să existe în prealabil o acţiune de solicitare a banilor, întrucât este interzisă oferirea făcută exclusiv în scopul de a preconstitui probe şi a determina pe cineva să săvârşească infracţiuni în acest scop.
Ca atare, s-a constatat că actele dosarului de urmărire penală nu evidenţiază preexistenta unor „indicii temeinice” privind pregătirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită de către cei doi poliţişti reţinute de procuror, în condiţiile în care în proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 septembrie 2010 se precizează că la nivelul D.G.A. se deţin date cu privire la faptul că B.G.C. şi S.V.M., pretind şi primesc în mod repetat sume de bani ori alte foloase de la persoanele aflate în trafic, care comit ilegalităţi, pentru a nu aplica măsurile legale (întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor sau aplică sancţiuni mai blânde pentru alte încălcări decât cele comise), fără a se menţiona aceste date, pentru a putea fi verificate.
S-a mai reţinut că la data sesizării din oficiu au fost desemnaţi să desfăşoare activităţi de investigatori sub acoperire numiţii V.M., N.A. şi V.K.A., după ce în prealabil inculpatul S.V.M. a solicitat, în ziua de 18 septembrie 2010, întreruperea concediului de odihnă (aprobat pentru o perioadă de 17 zile începând din 17 septembrie 2010) ca urmare a cererii şefului împuternicit al Serviciului politiei rutiere Alba, din cadrul I.P.J. Alba, motivată de necesitatea prezenţei acestuia pe tronsonul de drum naţional DN 7, fiind astfel repartizat, în intervalul 20 septembrie 2010-26 septembrie 2010, să facă parte alături de inculpatul B.G.C. dispozitivul de politie rutieră ce acţionează pe sectorul de siguranţa, limita judeţul Hunedoara.
Din actele dosarului (declaraţiile martorilor M.S.D., C.V. şi B.A., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale contravenţionale) a rezultat că, la data de 23 septembrie 2010, cei doi inculpaţi au sancţionat în trafic 5 persoane, până când a fost oprit şi investigatorul sub acoperire V.K.A. pentru că circula cu luminile de întâlnire neaprinse şi efectuase o depăşire interzisă, această încălcare neputând fi reţinută aşa cum s-a arătat şi anterior întrucât nu a putut fi confirmată de martorul B.A. care atât la urmărire penală cât şi în faţa instanţelor nu a putut preciza dacă a fost depăşit în trafic de investigator, împrejurare care atestă varianta avansată de inculpaţi şi susţinută şi de martorul K.I., agent de poliţie rutieră, care a arătat că „atunci când este dubiu cu privire la existenţa unei contravenţii, nu se aplică nicio sancţiune”, motiv pentru care în procesul-verbal s-au reţinut doar conducerea autoturismului pe DN 7 fără a avea puse în funcţiune luminile de întâlnire şi încălcarea marcajului longitudinal continuu, în intenţia de efectuare a depăşirii, contravenţii pentru care inculpatul S.V.M. i-a comunicat investigatorului că a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 60 RON şi cu avertisment, abia ulterior inculpatul B.G.C. primind certificatul de înmatriculare cu cele 5 bancnote de 100 RON, situaţie în care i-a solicitat contravenientului de două ori să-şi ia banii.
Raportat la probele administrate în cauză şi la starea de fapt expusă, instanţa de apel a apreciat că activitatea investigatorului sub acoperire a depăşit limitele atribuţiilor conferite de lege, de a acţiona în scopul descoperirii activităţii infracţionale a inculpaţilor, provocându-i pe aceştia să comită infracţiuni, în vedere administrării de probe în acuzare.
Cu privire la testul de integritate din data de 25 martie 2010 şi înregistrarea audio-video a acestui test, depuse la instanţa de fond la dosar, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, deşi la momentul la care au fost efectuate nu exista un cadru legal clar, previzibil de reglementare a procedurii, fiind realizate în baza unor ordine secrete de serviciu, acestea ar fi putea avea valoarea unor indicii care să justifice demararea unor cercetări cu privire la persoanele testate, însă, în speţă, nu constituie date suficiente care să dovedească că cei doi inculpaţi săvârşeau fapte corupţie şi care să convingă un observator obiectiv că, fără intervenţia investigatorului sub acoperire, aceştia ar fi comis cel puţin infracţiunea de primire de foloase necuvenite.
Vizionând înregistrarea din 25 martie 2010, instanţa de apel a constatat că inculpatul B.G.C. ar fi pretins primit 200 RON de la un conducător auto oprit în trafic, în timp ce inculpatul S.V.M. se afla în spatele autoturismului, deşi în raport se menţionase că se afla autospeciala de poliţie, împrejurări care au fost apreciate ca insuficiente pentru a se justifica activitatea demarată şi desfăşurată de către organele de urmărire penală în luna septembrie, la 6 luni de la data efectuării testului de integritate, cu atât mai mult cu cât martorii M.S.D. şi C.V. sancţionaţi contravenţional la data de 23 septembrie 2010 au declarat că nu li s-a pretins nicio sumă de bani, iar martorul M.I. a relatat că lui, unui văr şi unei terţe persoane cu influenţă în Cugir le-au fost aplicate sancţiuni de inculpatul S.V.M., care are reputaţia de poliţist corect, profesionalismul celor doi inculpaţii fiind precizată şi de martorii K.I., S.N., M.I. şi B.I.
Menţiunile neconforme cu realitatea din cuprinsul raportului privind testul de integritate, rechemarea din concediu legal de odihnă a inculpatului S.V.M. , consemnarea greşită a locului în care au fost depistaţi inculpaţii, respectiv la 500 m de locul unde se presupune că s-au comis faptele, deşi aceştia au fost prinşi la distanţă mai mare, reprezintă tot atâtea nereguli care în viziunea instanţei de prim control judiciar dovedesc dincolo de orice dubiu că cei doi nu au avut intenţia de a săvârşi vreo faptă de corupţie, rezoluţie infracţională fiind „inoculată” conştiinţei şi voinţei lor de către investigatorul sub acoperire, motiv pentru care constatând că lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor a dispus achitarea inculpaţilor.
Curtea de apel a înlăturat însă apărarea inculpaţilor că au plecat în urmărirea investigatorului pentru a-i restitui banii când din înregistrarea în mediu ambiental rezultă că după ce inculpatul B.G.C. i-a solicitat lui V.K.A. să îşi ia banii înapoi, suma de 500 RON a rămas în posesia lor, fiind găsiţi la percheziţie.
Apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba s-a apreciat ca fiind fondat sub aspectul confiscării speciale a bancnotelor ridicate de la inculpaţi cu ocazia prinderii în flagrant.
S-a reţinut că, deşi potrivit art. 256 alin. (3) C. pen., sumele primite cu titlu de foloase necuvenite se confiscă, în speţă nu se impunea luarea acestei măsuri întrucât cei 500 RON nu au fost daţi de un mituitor care nu a denunţat autorităţilor fapta înainte ca organele de urmărire penală să se fi sesizat, ci de către investigatorul sub acoperire, banii provenind din fondurile organelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a arătat că soluţia de achitare este consecinţa unei grave erori de fapt.
În motivarea recusului s-a arătat că în mod corect instanţa de prim control judiciar a reţinut activitatea provocatoare a autorităţilor judiciare în iniţierea şi derularea flagrantului, motiv pentru care dovezile procurate în acest fel nu pot constitui temei suficient pentru reţinerea infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual, însă acest aspect nu înlătură şi faptul că cei doi agenţi de poliţie după încetarea acţiunilor provocatori şi-au împărţit bani lăsaţi de investigatorul sub acoperire, activitate ce se situează în afara cadrului legal. Nimic nu îi împeidica pe aceştia să-şi anunţe superiorii în vederea luării măsurilor corespunzătoare, împrejurare care demonstrează că fapta inculpaţilor S.V.M. şi B.G.C. de a-şi împărţi bani lăsaţi de investigator se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, în condiţiile în care acţiunea acestora este autonomă şi se situează după consumare activităţilor de provocare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.
Ca atare, existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanţei de prim control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
În speţă, parchetul, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris şi în şedinţă publică, nu a fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi împrejurările de fapt stabilite de către instanţa de prim control judiciar, fiind neîntemeiate susţinerile procurorului potrivit cărora activităţile desfăşurate de inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. după ce investigatorul sub acoperire a refuzat, în două rânduri, să ia cei 500 RON pe care îi strecurase în certificatul de înmatriculare predat pentru control inculpatului B.G.C. se conturează în mod legitim conţinutul constitutiv al infracţiunii de primire de foloase necuvenite.
Instanţa de prim control judiciar, conformându-se dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen., a descris în expunerea hotărârii împrejurările de fapt şi a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru achitarea inculpaţilor S.V.M. şi B.G.C. sub aspectul infracţiunii de primire de foloase necuvenite, fără a denaturat şi ignora conţinutul declaraţiilor martorilor B.A., K.I., M.S.D. şi C.V., ale celor doi inculpaţi, precum şi al înregistrărilor audio video în mediu ambiental din 23 septembrie 2010.
Din împrejurările de fapt, corect stabilite de Curtea de Apel Alba Iulia, care de altfel nici nu au fost contestate de parchet, rezultă fără echivoc faptul că cei doi inculpaţi nu au avut intenţia de a comite infracţiunea de primire de foloase necuvenite, aceştia intrând în posesia banilor în urma acţiunilor provocatorii ale investigatorului sub acoperire V.K.A., derulate în procedura de iniţiere şi realizare a flagrantului.
Altfel spus, inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. încheind corect procesul-verbal de constatare a contravenţiilor, în cadrul atribuţiilor de serviciu nu au primit de la investigatorul sub acoperire bani pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestora, remiterea sumei de 500 RON făcându-se cu încercarea prinderii lor în flagrant şi cercetării pentru infracţiunea de luare de mită, aşa cum s-a reţinut şi în procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de procurorul de caz.
Modul în care a fost pregătit şi desfăşurat flagrantul, începând cu rechemarea din concediu a inculpatului S.V.M. şi schimbarea programării serviciului de asigure a evenimentelor pe DN7 la limita judeţului Hunedoara, pentru ca cei doi inculpaţi să facă parte din acelaşi echipaj de poliţie, până la remiterea sumei de bani de către investigator, ce nu fusese precedată de o discuţie în acest sens şi la refuzul repetat al acestuia de a-şi lua bani, urmat cu plecarea să fără a ridica procesul-verbal contravenţional, dovedeşte dincolo de orice dubiu că inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. nu au avut intenţia de a comite vreo faptă de corupţie, chiar dacă ulterior intrării în posesia banilor nu au avut reacţia considerată de parchet ca fiind cea mai în măsură a înlătura orice suspiciune cu privire la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 256 C. pen.
În realitate, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia parchetului ar putea demonstra că activitatea desfăşurată de inculpaţii S.V.M. şi B.G.C. se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 71/A din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, privind pe inculpaţii S.V.M. şi B.G.C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi S.V.M. şi B.G.C., în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2028/2012. Penal → |
|---|
