ICCJ. Decizia nr. 4170/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4170/2012
Dosar nr. 1325/108/2012
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 145 din data de 20 aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 1325/108/2012, Tribunalul Arad în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a), 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.D., fiul lui V. şi I., născut la 7 decembrie 1980 în localitatea Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, muncitor la SC A.P. SRL Arad, domiciliat în localitatea Fântânele, jud. Arad, recidivist, arestat în Penitenciarul Arad, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, în regim de detenţie.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 74 alin. (2) şi 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.N., fiul lui V. şi M., născut la 13 octombrie 1972 în Arad, cetăţean român, studii 10 clase şi şcoala profesională, concubinaj, 2 copii minori, domiciliat în Arad, cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la:
- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.N. prin Sentinţa penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V., fiul lui V. şi I., născut la 26 septembrie 1979 în localitatea Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, ocupaţia zidar - zugrav, fără loc de muncă, domiciliat în localitatea Fântânele, jud. Arad, fără forme legale în Arad, fără antecedente penale, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V. şi în baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
A atras atenţia inculpatului B.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D. şi B.V.N. şi a scăzut din pedeapsa aplicată acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2012 până la zi.
A confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 512,4 grame cannabis ambalate, sigilate cu sigiliul M.I. nr. 26684 şi predate organului de cercetare penală.
A obligat inculpaţii să plătească statului suma de câte 550 RON fiecare cheltuieli judiciare.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a sumei de 300 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Arad nr. 13 D/P/2012 înregistrat la această instanţă la data de 1 martie 2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.D. şi B.V.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi B.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în prin rechizitoriu că, în seara de 8 februarie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpaţii B.D. şi B.V.N., cu înlesnirea respectiv ajutorul inculpatului B.V., au vândut fără drept cantitatea de 556,40 grame droguri de risc (cannabis), investigatorului sub acoperire G.M. cu suma de 13.300 RON.
În faza de urmărire penală inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor. Cu ocazia ascultării în faţa instanţei inculpaţii au declarat în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. că recunosc comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză şi anume: proces-verbal de sesizare din oficiu, ordonanţe de extindere a cercetărilor, ordonanţă de autorizare investigator acoperit şi procurare droguri, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de înseriere bani, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşe foto, proces-verbal de cântărire a substanţelor stupefiante, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarea starea de fapt:
La data de 2 februarie 2012 organele poliţiei judiciare din cadrul BCCO Timişoara - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Arad s-a sesizat din oficiu despre săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de către numiţii B.V.N. şi K.I.
Prin Ordonanţa nr. 2/A/2 februarie 2012 a D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad s-a infiltrat în dosar un investigator sub acoperire, cu nume de cod "G.M." şi s-a autorizat procurarea de substanţe stupefiante, de către acesta (4 kg cannabis) de la persoanele suspecte.
Distinct de persoanele ce au făcut obiectul sesizării din oficiu a SCCO Arad din ziua de 2 februarie 2012, prin ordonanţele din 6 februarie 2012 şi 8 februarie 2012 ale DIICOT - Biroul Teritorial Arad, au fost extinse cercetările faţă de B.V. respectiv B.D. şi B.A.L.
În seara zilei de 8 februarie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul B.D. împreună cu inculpatul B.V.N., cu înlesnirea respectiv ajutorul inculpatului B.V., au vândut fără drept cantitatea de 556,40 grame droguri de risc (cannabis), investigatorului sub acoperire G.M., cu suma totală de 13.300 RON.
Tranzacţia s-a efectuat direct şi nemijlocit de către inculpaţii B.D. şi B.V.N. cu investigatorul sub acoperire G.M., în toaleta de la etajul I al Complexului Comercial Atrium din municipiul Arad, iar banii au fost înseriaţi de către organele de urmărire penală. Marfa era proprietatea inculpatului B.D., iar în urma valorificării ei, acesta rămânea cu întreaga sumă, iar inculpatului B.V.N. îi revenea cantitatea de 50 grame cannabis.
Înlesnirea şi ajutorul dat de inculpatul B.V., inculpatul B.D. şi inculpatul B.V.N. au constat în participarea la negocieri (2 februarie 2012 şi 8 februarie 2012), asigurarea conexiunilor între inculpaţii B.V.N. şi investigatorul sub acoperire G.M., cu inculpatul B.D. (8 februarie 2012) şi securizarea zonei, prin exercitarea personală a supravegherii locului faptei (8 februarie 2012). Din valorificarea mărfii, inculpatul B.V. urma să primească de la inculpatul B.D. suma de 800 RON.
Întreaga operaţiune a fost monitorizată şi filmată de către S.C.C.O. ARAD, inculpaţii fiind surprinşi în flagrant de către organele de anchetă.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 februarie 2012, al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba în litigiu este constituită din 519,6 grame cannabis, în ea s-a pus în evidenţă tetrahidro-cannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
Faptele inculpaţilor B.D. şi B.V.N. astfel cum au fost descrise anterior constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc, în formă agravată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului B.V., aşa cum a fost descrisă anterior, constituie infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă agravată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise precum şi persoana inculpaţilor.
Referitor la gradul de pericol social al faptelor tribunalul a reţinut că, cannabisul face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată. Planta cannabis sativa conţine canabinoide printre care şi tetrahidro-cannabinol şi pentru obţinerea drogului se recoltează vârfurile cu frunze şi inflorescenţe şi se usucă. Tetrahidro-cannabinoidele (THC) sunt substanţe psihoactive ale acestor produse vegetale şi produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ uşor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialişti sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele.
În privinţa persoanei inculpatului B.D., instanţa a reţinut că se află în situaţia recidivei mari postexecutorii prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., faţă de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, 209 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 205 din 27 ianuarie 2000, a Judecătoriei Arad. Arestat la 18 octombrie 1999, eliberat 19 martie 2003, rest rămas de executat 701 zile. Termenul de reabilitare judecătorească curge potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1817 din 20 iunie 2006, a Judecătoriei Arad, (arestat la 13 octombrie 2006, eliberat 21 martie 2007, rest rămas de executat 22 zile) respectiv din ziua de 12 aprilie 2007 şi se împlineşte în raport cu pedeapsa cea mai grea (3 ani şi 6 luni închisoare), la data de 12 ianuarie 2013.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad rezultă că acest inculpat provine dintr-o familie organizată, este raliat în concubinaj a fost implicat permanent în activităţi lucrative, a recunoscut şi regretat fapta comisă. S-a apreciat de consilierul de probaţiune responsabil de caz, că reinserţia socială a inculpatului va depinde de capacitatea sa de a discerne situaţiile cu potenţial caracter ilicit şi de a-şi asuma propriile acţiuni/fapte, luând în considerare resursele de care acesta beneficiază în prezent.
În raport de aceste consideraţii, tribunalul în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a), 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.D. la 2 ani închisoare.
Referitor la inculpatul B.V.N., instanţa a reţinut din fişa de cazier judiciar existentă la dosar, că acesta este cunoscut cu antecedente penale care însă nu atrag stare de recidivă datorită incidenţei disp. art. 38 alin. (1) lit. a1) C. pen., faţă de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, fiind aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen.
În cauză s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare privind pe acest inculpat şi din conţinutul acestuia rezultă că provine dintr-o familie dezorganizată, ambii părinţi au probleme de sănătate (mama încadrată într-un grad de handicap, iar tatăl suferind de cancer la colon), are doi copii minori (B.B.G. - 7 ani şi B.A.E. - 6 luni), este divorţat din anul 2007 şi raliat în concubinaj, la data comiterii faptei era încadrat în muncă, este consumator de droguri din perioada 2008 - 2009, a fost sincer, recunoscând comiterea faptei. S-a concluzionat că inculpatul va avea capacitatea de a evita pe viitor sfera infracţională, în condiţiile în care acesta va fi consecvent deciziilor sale, atât în ceea ce priveşte abstinenţa sa de a consuma cannabis, cât şi decizia sa de a participa activ la programul integrat de asistenţă, oferit de reprezentanţii CPECA Arad, în situaţia în care inculpatul va reuşi să-şi detensioneze relaţia cu actuala concubină şi nu în ultimul rând să îşi oficializeze relaţia cu aceasta, implicându-se direct în procesul de creştere şi educare a fiicei sale din relaţia actuală, precum şi a fiului său provenit din relaţia maritală anterioară. S-a apreciat că toate aceste împrejurări au fost reţinute ca circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.
Aşa fiind, tribunalul în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 74 alin. (2) şi 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.N., la 1 an şi 6 luni închisoare.
Văzând că prezenta faptă a fost comisă în timpul termenului de încercare fixat prin Sentinţa penală nr. 942/2011 a Judecătoriei Arad, instanţa în baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.N. prin Sentinţa penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 2 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul B.V., din fişa de cazier judiciar existentă la dosar, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, sus-numitul fiind reabilitat de drept, potrivit art. 86 C. pen.
Prin referatul de evaluare din 18 aprilie 2012 întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad s-a stabilit că acest inculpat provine dintr-o familie organizată, este căsătorit, soţia sa este însărcinată, prestează activităţi lucrative în construcţii, a fost sincer, recunoscând şi regretând fapta comisă, concluzionându-se că reinserţia socială a inculpatului va depinde de capacitatea sa de a discerne situaţiile cu potenţial caracter ilicit şi de a-şi asuma propriile acţiuni/fapte, luând în considerare resursele de care beneficiază în prezent. Chiar dacă acest inculpat se află la a doua intersectare cu sfera penalului, atitudinea pe care acesta a dovedit-o pe parcursul celor 5 ani şi 6 luni, cât s-a aflat în supravegherea Serviciului de probaţiune şi calităţile de care dispune au condus consilierul de probaţiune la concluzia că va reuşi să se menţină pe viitor în afara tentaţiilor care l-ar putea readuce în sfera infracţională, în condiţiile unui efort de voinţă din partea sa.
Aşadar, tribunalul în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V. la 2 ani închisoare.
Împrejurarea că inculpaţii B.V.N. şi B.V. nu au antecedente penale care să atragă starea de recidivă şi au avut o bună conduită ulterior comiterii faptelor nu justifică prin ea însăşi, considerarea ei ca circumstanţă atenuantă şi în consecinţă, atragerea aplicării unor pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condiţiilor concrete în care acestea au fost săvârşite, precum şi la orice elemente ce privesc persoana făptuitorilor. Împrejurările favorabile inculpaţilor au fost avute în vedere şi valorificate prin aplicarea unor pedepse minime.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege. Natura infracţiunilor comise şi pericolul social generic destul de ridicat al acestora impun concluzia că inculpaţii sunt nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, astfel încât, în baza art. 71 C. pen. inculpaţilor le-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Tribunalul a apreciat că în privinţa inculpaţilor B.D. şi B.V.N. executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepsei în vederea îndreptării atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.
Văzând cuantumul pedepsei aplicată inculpatului B.V. şi faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, instanţa a considerat că prezentele infracţiuni şi comportamentul inculpatului în legătură cu acestea reprezintă o excepţie de la comportamentul lui obişnuit şi că acesta nu prezintă un pericol pentru societate, apreciind că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, fiind suficient pentru corectarea acestui inculpat şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse. Aşa fiind, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V. şi în baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului B.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în timpul termenului de încercare fixat.
Tribunalul a apreciat că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţii B.D. şi B.V.N., lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Aşa fiind, tribunalul în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D. şi B.V.N. şi în baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2012 până la zi.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 512,4 grame cannabis ambalate, sigilate cu sigiliul M.I. nr. X şi predate organului de cercetare penală.
Deoarece în cauză inculpaţii au fost condamnaţi, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea urmăririi penale şi a judecăţii, precum şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii să plătească statului suma de câte 550 RON fiecare cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a sumei de 300 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, inculpaţii B.V. şi B.V.N..
Apelul procurorului (motivat în scris şi susţinut oral pentru aceleaşi motive) s-a referit exclusiv la inculpatul B.V. şi a vizat două aspecte: în principal înlăturarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în subsidiar, dacă se menţine suspendarea condiţionată, să se dispună şi suspendarea pedepselor accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală.
Apelul inculpatului B.V. (motivat oral cu ocazia dezbaterilor) a avut ca obiect solicitarea de reducere a pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., concomitent cu menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Apelul declarat de inculpatul B.V.N. (formulat în scris şi susţinut oral cu ocazia dezbaterilor) a vizat, în esenţă, reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 128/A din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva Sentinţei penale nr. 145 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală (Dosarul nr. 1325/108/2012).
A desfiinţat sentinţa apelată numai în privinţa inculpatului B.V. şi numai sub aspectul modului de individualizare a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc şi, în rejudecare, a înlăturat în privinţa inculpatului B.V. dispoziţiile art. 81, 82 şi 83 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A menţinut în rest sentinţa apelată.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.V. şi B.V.N..
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.V.N..
În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.N. arestul preventiv începând cu data de 20 aprilie 2011 până în data de 27 iunie 2012 inclusiv.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii-apelanţi la plata sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că inculpatul B.V. nu îi erau aplicabile prevederile art. 81 C. pen., nefiind întrunite două dintre condiţiile cumulative impuse de lege şi anume cele prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., situaţie în care apelul parchetului a fost admis sub acest aspect şi înlăturate dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul acestui inculpat.
De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului B.V.N. a fost just individualizată, ca şi modalitatea de executare a acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus urmând a se face aplicarea art. 861 C. pen.
Inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare de către instanţa de control judiciar.
Astfel, corect s-a reţinut că nu este justificată reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât inculpatul nu s-a prezentat în faţa autorităţilor, ci a fost prins în flagrant, nu a înlesnit descoperirea sau arestarea participanţilor, iar comportamentul sincer a fost determinat de caracterul evident al probelor.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 3 şi 15 ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
De asemenea, faţă de împrejurarea că inculpatul a solicitat a fi judecat în raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. limitele pedepsei au fost reduse cu o treime conform art. 7, rezultând, în final, o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Situaţia antecedentelor penale, ca şi atitudinea sinceră a inculpatului au fost avute în vedere de instanţă, care a orientat pedeapsa spre limita minimă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu mai poate opera o nouă reindividualizare a pedepsei.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen. putând fi atins doar prin privare de libertate.
Gravitatea faptei, ca şi modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, corespunzând exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4171/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
