ICCJ. Decizia nr. 4132/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia Nr. 4132/2012

Dosar nr. 11668/95/2012

Şedinţa publică din 12 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 215 din data de 25 septembrie 2012 a Tribunaîuiui Gorj a fost admisă cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C.p.p., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

în baza art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp., art. 320 ind. 1 alin. (7) C.p.p., art. 74 - 76 Cp., a fost condamnat inculpatul GRECU RADU la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) Cp.

în baza art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp., art. 320 ind. 1 alin. (7) C.p.p. şi art. 74 - 76 Cp. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) Cp.

în baza art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp, art. 320 ind. 1 alin. (7) C.p.p. şi art. 74 - 76 Cp. a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

în baza art. 271 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. (7) C.p.p. şi art. 74 - 76 Cp. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b)C.p.

în baza art. 134 din Legea 295/2004 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. (7) C.p.p. şi art. 74 - 76 Cp. a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare.

în baza art. 33 - 34 Cp. au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) Cp.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) Cp. pe durata prev. de art. 71 Cp.

S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 05 august 2012, la pronunţare.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 641,7 grame cannabis, din care a rămas în urma analizelor de laborator cantitatea de 629,3 grame.

A fost confiscat de la inculpat telefonul mobil marca Nokia model 1616, seria IMEI 353389049554744, cu cartelă sim Orange cu nr. 0743780483 şi seria 0909200131597P04C6, aflate în camera corpuri delicte a Tribunalului Gorj, precum şi pistolul marca Gamo-P23, seria 044C61648812, calibru 4,5 mm, 5 capsule C02 şi 417 alice calibru 4,5 mm., aflate în camera corp delict I.P.J.Gorj, conform adresei seria G, nr. 2731/12 august 2012.

A fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu în faza de urmărire penală a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Gorj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că la D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Gorj a fost"în lucru dosarul nr. 20D/P/2012, în care s-a efectuat cercetări faţă de un grup de tineri ce au ca preocupări distribuirea şi consumul de droguri de risc şi produse etnobotanice, droguri procurate atât din ţară, cât şi din străinătate, cu sprijinul unor făptuitori din alte judeţe.Urmare activităţilor de urmărire penală efectuate (interceptări telefonice, supravegheri operative) a fost identificat furnizorul de droguri din laşi, în persoana inculpatului Grecu Radu. S-a stabilit că acesta procura drogurile din categoria cannabis, din ţară şi străinătate (Spania), droguri pe care le distribuia, pentru consum, în municipiul laşi, unele cantităţi fiind trimise - la comandă - şi unor dealeri din judeţul Gorj.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, din anul 2006, inculpatul a mers în străinătate, respectiv în Spania - în localitatea Motril, unde a lucrat în construcţii. începând cu anul 2011, în Spania, s-a obişnuit să consum droguri uşoare, respectiv cannabis, prin fumare, întrucât acolo se consuma în mod curent acest drog.în primăvara acestui an, s-a deplasat în Spania, la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie, a stat acolo circa o lună, până în aprilie, după care la întoarcerea în ţară a adus o cantitate de droguri de risc din categoria cannabis (150-200 gr) pentru consum propriu şi cu prietenii. Din această cantitate a mai şi vândut cu 20-30 Ron, câte "o mână" pentru consum, pentru a face rost de bani, în vederea procurării de alimente şi alte bunuri de consum. în timp ce lucra în Spania a cunoscut o persoană din judeţul Gorj, apelată "BEBE", împreună cu care a cumpărat 300 de grame droguri din categoria cannabis, cantitate pe care au împărţit-o pe jumătate, fiecare aducând

în ţară, pe cont propriu, aceste droguri. Ulterior, inculpatul a ţinut legătura cu persoana din Târgu-Jiu, care i-a solicitat să-i mai aducă droguri.La sfârşitul lunii mai 2012, inculpatul a plecat din nou în Spania, în localitatea Motril, unde a rămas circa două luni. Acolo, potrivit declaraţiei sale, a lucrat la o persoană care avea "iarbă" de la care a cumpărat 600 grame de cannabis, pentru care i-a dat un telefon mobil marca Nokia X7 şi circa 300 Euro, drogurile fiind aduse de inculpat în România. Din aceste droguri inculpatul a consumat o parte în Spania, iar restul Ie-a pus - o cantitate într-un bidon de plastic de apă, şi o altă cantitate, într-o cutie învelită în staniol, pentru că acestea aveau un miros înţepător puternic şi nu vroia să fie descoperit la vamă.Inculpatul s-a întors în România, cu autocarul, pe ruta Spania (cu plecare din localitatea Motril) - Franţa - Italia -Slovenia - Ungaria şi a intrat în ţară prin vama Nădlac-Arad, de unde a mers cu acelaşi autocar până în laşi. Acesta avea ca bagaj două sacoşe de voiaj, în care se aflau drogurile şi un pistol cu bile cu aer comprimat, pe care îl procurase dintr-un magazin din Motril, cu suma de 95 Euro, cu tot cu muniţie plătind în total în jur de 126 Euro. Pentru acest pistol i s-a eliberat de la magazin o chitanţă, pe care a avut-o asupra sa şi i-a fost ridicată de organele de poliţie. Arma nu a fost declarată la vamă şi inculpatul nu a deţinut nici autorizaţie emisă de poliţia română pentru procurarea acestei arme. In acest sens s-a comunicat de către I.P.J. laşi - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, cu adresa nr. 53377 din 14 august 2012, că "numitul Grecu Radu," CNP. 11870329222688, nu figurează în evidenţe ca fiind autorizat să deţină, să poarte ori să folosească arme şi muniţii letale şi neletale", (fila 85 dosar u.p.)

Din probele administrate a rezultat că drogurile introduse în ţară - o parte urmau să fie vândute, iar o altă parte oprită - pentru consum propriu.

Inculpatul a fost monitorizat încă de la plecarea din Spania, iar la sosirea în laşi, la Autogara Real, s-a efectuat flagrantul, fiind găsită asupra sa cantitatea de 836 grame cannabis, cât şi pistolul cu aer comprimat marca GAMO-P23, calibrul 4,5 mm.Drogurile ridicate au fost expertizate şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2.588.276 din 04 august 2012 întocmit de BCCO laşi -Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor (fila 66 dosar u.p.), a rezultat că în probele înaintate constituite din proba nr. 1 : 481, 2 grame Cannabis şi proba nr. 2: 160,5 grame cannabis, s-a pus în evidenţă delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cantităţile de 5,00 grame Cannabis (contraproba nr. 1); precum şi 5,00 grame (contraproba nr. 2) au fost ambalate, sigilate cu sigiliul tip Ml, cu nr. 11735 şi predate organelor de urmărire penală drept contraprobe. Cantităţile de 478,4 grame Cannabis (proba nr. 1) ambalată în pungă din plastic de culoare roşie, precum şi 154, 5 grame Cannabis (proba nr. 2), ambalată într-o pungă din plastic de culoare albastră, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobelor, au

fost sigilate cu sigiliul timp Ml, cu nr. 11735 şi predate organelor de urmărire penală. Din proba nr. 1 s-a separat, pe lângă delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), şi Cannabidiol (CBD), compus biosintetizat de planta cannabis.Din proba nr. 2 s-a separat, pe lângă delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), şi Cannabiniol (CBN), compus biosintetizat de planta cannabis.Cannabis face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea 522/2004 şi OUG nr. 6/2010, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

A fost expertizată şi arma - pistolul cu aer comprimat marca GAMO-P23, cu seria 04-4C-616488-12, calibrul 4,5 mm, din RCTS nr. 72798 din 17 august 2012, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj - Serviciul de Criminalistică, rezultând că pistolul marca GAMO-P23, calibrul 4,5 mm, cu seria 04-4C-616488-12, ridicat de la Grecu Radu, se află în stare de funcţionare (fila 77 dosar u.p.).Pentru a reţine această situaţie de fapt prima instanţă a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv, procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul verbal de prindere în flagrant; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind expertizarea drogurilor; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72798 din 17 august 2012, privind expertizarea armei cu aer comprimat marca Gamo-P23; planşele foto; autorizaţii de interceptare şi înregistrare a unor convorbiri şi comunicări telefonice, precum şi în mediul ambiental; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor Rotariu Simona Paraschiva, Borcoman Loredana Elena şi Borcoman Roxana; procesele verbale de redare rezumativă a discuţiilor (interceptări convorbiri şi comunicări telefonice) toate coroborate cu recunoaşterea faptelor comise de către inculpat în faţa instanţei de judecată, -a apreciat că faptele astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. ((1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. ((2) C. pen.; art. 3 alin. ((1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. ((2) C. pen., art. 4 alin. ((1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. ((2) C. pen., art. 271 din Legea 86/2006 şi art. 134 din Legea 295/2004, cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpat, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, precum şi faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior.

Pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 în sarcina inculpatului au fost reţinute disp. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât infracţiunile au fost comise în formă continuată.

în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante, întrucât acesta a avut o conduită bună înaintea săvârşirii infracţiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar în timpul procesului a colaborat cu autorităţile, având o

atitudine sinceră în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse corespunzător conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C.pr.pen.

Tribunalul a apreciat că se impune totuşi, în raport de gravitatea faptelor comise de inculpat ca pedeapsa aplicată să fie cu privare de libertate.Inculpatului i-au fost aplicate pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară.

A fost dedusă reţinerea şi arestul preventiv, menţinându-se starea de arest a inculpatului.S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, a telefonului mobil, a pistolului şi muniţiei aferente.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul Grecu Radu, criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei.

în esenţă, prin motivele de apel depuse la data de 15 octombrie 2012 (fila 24 dosar) inculpatul a arătat că în raport de conduita sa procesuală sinceră şi sprijinul concret pe care l-a acordat organelor de cercetare penală pentru stabilirea activităţii infracţionale, pedeapsa rezultantă este nejustificat de mare. S-a invocat de asemenea că activitatea infracţională recunoscută nu este una deosebit de gravă, drogurile fiind procurate în special pentru consum propriu, vânzările vizând cantităţi infime pentru care obţinea sume cuprinse între 20 - 30 lei.Apelantul a solicitat totodată şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei închisorii arătând că nu se impune executarea efectivă în regim de penitenciar în condiţiile în care, a recunoscut faptele, conştientizând gravitatea acestora şi necesitatea schimbării comportamentului său în viitor.

La solicitarea apărătorului inculpatului s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 26 octombrie 2012, pentru a se da posibilitatea acestuia să depună la dosar concluzii scrise.

Analizând apelul declarat în limitele impuse de art. 371 C.p.p. instanţa a reţinut că este fondat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:

Sub aspectul situaţiei de fapt s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă evaluare şi interpretare a materialului probator existent la dosar, coroborând declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată la termenul din data de 25 septembrie 2012 în condiţiile art. 3201 C.p.p. cu declaraţiile martorilor Rotariu Simona, Borcoman Loredana Elena şi Borcoman Roxana dar şi cu menţiunile din procesul verbal întocmit la prinderea în flagrant a inculpatului şi aspectele rezultate din interceptările convorbirilor telefonice.

în raport de această situaţie de fapt (de altfel necontestată de apelantul inculpat) prima instanţă a apreciat în mod legal că faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni săvârşite în concurs real respectiv: art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art, 41 alin. (2) Cp., art. 3 alin. (1) din

Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp., art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp., art. 271 din Legea 86/2006 şi art. 134 din Legea 295/2004. Criticile apelantului referitoare la modul de individualizare a sancţiunilor aplicate şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante s-a apreciat că sunt neîntemeiate. Prima instanţă s-a raportat în mod corect la criteriile prevăzute de art. 72 Cp. luând în considerare atât datele referitoare la faptele săvârşite (grad de pericol social concret, durata activităţii infracţionale, numărul actelor materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor în formă continuată, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege) cât şi datele referitoare la persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul în timpul anchetei penale, atitudinea faţă de faptă şi urmările acesteia.

S-a remarcat la analiza acestui motiv de apel că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni în formă continuată, actele materiale fiind comise pe o perioadă de aproximativ şase luni în cursul anului 2012, timp în care acesta a introdus în ţară şi a încercat să valorifice o cantitate semnificativă de substanţe interzise - 836 gr. cannabis - că din conţinutul notelor de redare ale convorbirilor telefonice purtate de inculpat (aflate în anexele dosarului de urmărire penală) rezultă preocupări constante în vederea identificării potenţialilor clienţi dar şi în vederea procurării unor cantităţi suplimentare de substanţe interzise destinate aceluiaşi scop, împrejurări care infirmă susţinerile apelantului referitoare la lipsa de gravitate a acţiunilor sale.

Pe de altă parte s-a constatat că prima instanţă a dat deja eficienţă juridică datelor despre persoana inculpatului şi conduita sa în procesul penal prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege (pentru cea mai gravă din infracţiuni - art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 - tribunalul a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare în condiţiile în care minimul special este de 10 ani închisoare) astfel că solicitarea de reducere suplimentară a pedepselor s-a apreciat că este în mod vădit nefondată.

S-a impus însă admiterea apelului pentru alte motive ce au fost analizate din oficiu, în condiţiile art. 371 alin. (2) C.p.p., respectiv greşita aplicare de către prima instanţă a pedepselor complementare în cazul infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp. şi art. 271 din Legea 86/2006.

Conform dispoziţiilor art. 65 Cp., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată fie atunci când legea prevede în mod expres această pedeapsă fie când instanţa consideră că este necesară faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, însă întotdeauna pe lângă pedeapsa principală a închisorii de cel puţin 2 ani. Această ultimă condiţie trebuie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei

complementare este obligatorie conform normei penale de incriminare, astfel că soluţia primei instanţe de aplicare a pedepselor complementare pe lângă două pedepse principale cu închisoarea de 1 an s-a reţinut că este nelegală, astfeş că s-a impus admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale în parte sub aspectul laturii penale şi înlăturarea pedepselor complementare aplicate în cazul infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp. şi art. 271 din Legea 86/2006, menţinându-se restul dispoziţiilor din sentinţa penală recurată.

în condiţiile art. 383 rap. la art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus în continuare durata arestului de la 25 septembrie 2012 la zi.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Grecu Radu şi a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Criticile recurentului referitoare la modul de individualizare a sancţiunilor aplicate şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante sunt neîntemeiate.

în acord cu prevederile art. 72 C.penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.la stabilirea şi aplicarea acestora se ţine seama de dispoziţiile din partea generala a Codului penal;limitele de pedeapsa fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei săvârşite;persoana infractorului;împrejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală.

în urma aplicării dispoziţiilor art. 320/1 din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor.

Instanţele anterioare au făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C.penal, pedepsele au fost corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi inculpatul.Din analiza considerentelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele anterioare se desprinde concluzia potrivit căreia instanţele au apreciat raportat la cele expuse în mod corect că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile supuse judecăţii sunt în acord cu principiul legalităţii şi proporţionalităţii având în vedere infracţiunile comise şi urmările produse şi sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunilor.

Instanţele anterioare au evaluat coroborat atât aspectele legate de împrejurările comiterii faptelor,urmările produse, dar şi circumstanţele inculpatului astfel cum acestea rezultă din ansamblul datelor din dosar.

înalta Curte reţine astfel că nu se impune o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului, întrucât scopul pedepselor poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu executarea în regim de detenţie, într-un cuantum stabilit corect de către instanţa de fond, limite care au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente,în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Grecu Radu împotriva deciziei penale nr. 321 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Grecu Radu, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 august 2012 la 12 decembrie 2012.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Grecu Radu împotriva deciziei penale nr. 321 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova -Secţia Penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Grecu Radu, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 august 2012 la 12 decembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă./

Pronunţată în^cJintă publică, azi 12 decembrie 2012.

++++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3323Dosar nr. 775/102/2012

Şedinţa publică din 17 octombrie 2012

Completul compus din:

Ilie Iulian Dragomir-Preşedinte

Francisca Vasile-Judecător

Mirela Sorina Popescu-Judecător

Magistrat asistent:Raluca Florentina Niculae

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Daniela Maftei

*********

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuentul condamnat Bleahu Aurel împotriva deciziei penale nr. 42/A din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurentul revizuent condamnat Bleahu Aurel aflat în stare de deţinere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Mihalcea Adina.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent de şedinţă care a învederat instanţei faptul că, recurentul revizuent condamnat a depus la dosarul cauzei motivele de recurs şi înscrisuri, după care:

Nefiind alte cereri prealabile de formulat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecând: în baza art. 403 C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii formulate de revizuent, întemeiată pe prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi fixarea unui termen pentru soluţionarea pe fond a cererii de revizuire.

A solicitat să fie avute în vedere criticile formulate de către revizuent prin memoriul depus la dosarul cauzei.

A menţionat că în opinia recurentului revizuent, există fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă în momentul în care a pronunţat hotărârile parcurse în căile de atac.

Printre aceste fapte şi împrejurări sunt mai multe stări de fapt pe care revizuentul le consideră ca fiind fapte şi împrejurări noi. În memoriul depus la dosar, acesta consideră că art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu impune în mod direct a se recurge la martori sau alte mijloace de probă pentru a fi în prezenţa unui motiv de revizuire, ci acest articol de lege vorbeşte de fapte şi împrejurări noi. A solicitat audierea martorilor Bleahu Nicolae, Bleahu Simona şi Lazăr Adrian.

Pentru considerentele arătate şi motivele de drept invocate, a solicitat admiterea recursului.

Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului revizuentului ca nefondat, învederând instanţei faptul că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu sunt dintre cele strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.

Recurentul revizuent condamnat, având ultimul cuvânt, a dat citire unor pasaje din considerentele sentinţei instanţei de fond, a arătat că unul dintre aparţinătorii victimei este chiar soţia acesteia, respectiv Bleahu Simona care este cetăţean german şi nu a cerut daune morale tocmai datorită faptului că l-a considerat nevinovat. A menţionat că judecătorii nu au avut datele necesare pentru a demonstra situaţia de fapt care a fost reţinută în mod greşit de către instanţe, a solicitat a fi avute în vedere probele expuse în memoriu, declaraţiile extrajudiciare ale celor trei martori, din care rezultă comportamentul agresiv al victimei, precum şi împrejurarea că în momentul comiterii faptului se afla în legitimă apărare. În opinia recurentului, declaraţiile acestor martori sunt relevante, având în vedere calitatea lor şi gradul de rudenie dintre victimă şi soţia victimei. A mai arătat că, în sentinţa instanţei de fond s-au reţinut anumite aspecte care nu sunt conforme cu realitatea. Din declaraţia soţiei victimei rezultă împrejurarea că aceasta a fost terorizată şi traumatizată de victimă. A mai arătat că doreşte să demonstreze incidentul de la Bălăuşeni dintre el şi fiul său, că declaraţiile martorei Costea Laura sunt contradictorii, şi că pedeapsa de 17 ani închisoare ce i s-a aplicat este excesivă, în condiţiile în care nu a fost reţinut nici măcar o zi.

A mai menţionat că sora sa este artizana acestui proces, ea fiind în legătură cu martora Costea Laura.

A precizat că faptele sunt noi şi nu martorii, că lanterna nu putea avea grosimea unei ţevi, exemplificând acest aspect prin intermediul unei cârje cu ajutorul căreia s-a deplasat la instanţă.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 29/C din 2 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 775/102/2012 s-a respins ca inadmisibilă, în conformitate cu disp. art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea prin care revizuientul condamnat Bleahu Aurel a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 129/2010 a Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, revizuentul condamnat Bleahu Aurel a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 129 din 30 septembrie 2010 pronunţată de această instanţă cu motivarea că au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, respectiv:

victima a fost o persoană foarte agresivă;

victima intenţiona să îl atace şi să îl omoare, atât pe el cât şi pe familia lui;

- atacul victimei reclama legitima lui apărare;

- victima purta arme, una dintre ele fiind lanterna pe care o avea la data faptei;

- martora Costea Laura nu putea vedea direcţia în care s-a refugiat Bleahu Aurelian;

- din topografia locului reiese că acesta a fugit în direcţia în care a declarat că a fugit;

- nu a provocat victima.

În probaţiune, revizuientul a solicitat ascultarea mai multor martori, a depus la dosar declaraţii extrajudiciare ale unora dintre aceştia – Lazăr Adrian, Bleahu-Kraft Simona, Bleahu Nicolae- ce conţin referiri la firea violentă a victimei, la ameninţările adresate de aceasta şi la violenţele comise anterior uciderii ei, schiţa locului faptei, precum şi alte documente, fără relevanţă în cauză, şi a cerut o reconstituire.

Cererile în probaţiune au fost respinse de Parchet, cu ocazia cercetării prealabile, iar în urma abrogării art. 403 alin. (2) Cod pr. pen., sunt inadmisibile în această fază.

La dosar s-au depus concluziile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire, şi s-a anexat dosarul de fond al Tribunalului Mureş, având nr. 1419/102/2009.

Din actele şi lucrările dosarului, au reieşit următoarele aspecte:

Prin sentinţa penală nr. 129 din 30 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1419/102/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2666 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- care a respins ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 2/A din 07 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş- s-a dispus condamnarea inculpatului, (revizuent în prezenta acuză), Bleahu Aurel la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev.de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi i C. pen.

În motivare, instanţa de fond a arătat că la data de 21 decembrie 2007, în jurul orelor 7,00-7,30, inculpatul, însoţit de fiul său, martorul Bleahu Aurelian, s-au deplasat cu autoturismul personal marca Ford Fiesta, în localitatea Bolintineni pentru a ridica nişte produse de carmangerie destinate botezului fiului mai mic al inculpatului, Octavian. Inculpatul a luat cu el o armă de vânătoare- având un hobby în acest sens de circa 27 de ani- şi două cartuşe cu alice.

În drum spre localitatea Bolintineni, inculpatul a aflat de la Remat Tg.Mureş, că între orele 9,00 şi 10,00 trebuiau să ajungă în Tg.Mureş la sediul Remat pentru a cântări camionul gol, în care urma să se încarce fierul vechi, depozitat în incinta Sectorului Mecanic din cadrul firmei fostului IAS Zagăr, deţinută de inculpat şi, în legătură cu care, era în conflict cu fratele său, victima Bleahu Marcel, de aproximativ trei ani de zile. Odată ajunşi la Tg.Mureş, li s-a comunicat că acel camion va fi cântărit în jurul orei 14,00, astfel că între timp, inculpatul şi fiul său mai mare s-au deplasat la Bolintineni, de unde au ridicat mezelurile comandate, reîntorcându-se la Tg.Mureş. Au cumpărat faianţă dintr-un magazin şi au preluat-o pe fiica inculpatului, Adriana, de la un internat. S-au întors cu toţii în localitatea Zagăr şi la domiciliu, unde au descărcat mezelurile şi faianţa, arma de vânătoare rămânând în maşină, apoi s-au întors la Tg.Mureş pentru a cântări camionul gol.

Până la întoarcere, inculpatul i-a mandatat pe copiii săi, Bleahu Adriana şi Bleahu Octavian, să supravegheze pe cei doi tractorişti, printre care şi pe martorul Stoica Viorel, respectiv pe numitul Dunghel Hans care urmau să tragă fierul vechi la un loc, respectiv camionul, dacă va fi nevoie ca să nu alunece.

Apoi inculpatul şi fiul său mai mare au plecat la Tg.Mureş unde au cântărit camionul şi de aici s-au deplasat din nou la Bolintineni pentru a ridica restul cantităţii de mezeluri.

S-au întors în localitatea Zagăr în jurul orei 16,00 şi întrucât începuse să se întunece, inculpatul a cerut fiului său, Bleahu Aurelian, să ducă maşina Ford Fiesta în spatele curţii şi să o orienteze cu farurile înspre camion pentru a lumina fierul respectiv. Acesta era încărcat de cei doi angajaţi ai Remat, Moldovan Emil şi Bob Marius Florin, fiind supravegheaţi de fiul inculpatului, martorul Bleahu Aurelian. Cei doi tractorişti au plecat în jurul orei 17,00, în curte rămânând fiul cel mic al inculpatului, Octavian, şi alţi copii care se jucau şi care, din când în când, veneau la maşina inculpatului pentru a se încălzi. Inculpatul a rămas în maşină, a luat arma de vânătoare de pe bancheta din spate a autoturismului, ca să nu ajungă la copii şi a început să se joace cu ea, scoţând şi introducând un glonţ în ţeava acesteia, ascultând radioul, aşa cum chiar el a afirmat. La un moment dat, inculpatul şi-a trimis fiul mai mic acasă, pentru că se udase la picioare. Acest fapt s-a întâmplat înainte de ora 18,00, oră la care s-ar fi consumat incidentul în sine.

Victima, Bleahu Marcel, în aceeaşi seară, a fost în vizită la familia Oniţ unde a mâncat şi s-a jucat cu copiii, pregătindu-se să plece la Senereuş unde avea afaceri. Martora Oniţ Viorica nu a observat nimic suspect în comportamentul victimei, dimpotrivă a declarat că aceasta era veselă, însă soţul ei, martorul Oniţ Viorel a sesizat că victima era neliniştită, bănuind că este stresat din cauza banilor pe care i-a dat inculpatului.

După ce a plecat de la domiciliul familiei Oniţ, în jurul orei 18,00, victima s-a deplasat la domiciliul martorei Costea Laura care se afla în faţa porţii casei sale, întrebând-o unde este soţul ei, cu care intenţiona să vorbească. În mână victima avea o lanternă neagră, care era stinsă, de dimensiuni mai mari. Întrucât martora locuieşte în apropierea fostului IAS Zagăr şi se vedeau farurile de la camionul în care se încărca fierul vechi, inclusiv se auzea zgomotul aferent încărcării fierului vechi, victima a întrebat ce se întâmplă acolo. Martora nu a observat ca victima să se afle într-o stare de nervozitate. Martora i-a răspuns că nu ştie. Atunci victima a urcat în maşină şi s-a oprit în faţa porţii fostului IAS Zagăr, fiind văzut şi de martorul Dudaş Eugen Marius când a demarat în trombă şi s-a deplasat circa 40-50 de metri până la poarta IAS-ului. Odată intrată în curtea fermei, victima a strigat "ce-i aicea măi" sau "ce căutaţi", "ce faceţi aici". În acel moment a fost văzut de martorul Bleahu Aurelian care a exclamat în replică "ioi, tată!" pentru a-l preveni pe inculpat de prezenţa victimei. Martorul Dudaş Eugen Marius a arătat că strigătul era unul de disperare, însă nu l-a văzut pe Bleahu Aurelian, nici pe Bleahu Aurel şi nici pe celelalte două persoane aflate în curte. Martora Costea Laura a observat că victima a început să alerge după fiul inculpatului, Bleahu Aurelian, fără a reţine dacă victima avea sau nu lanterna ridicată. Martorul a fugit în direcţia opusă maşinii în care se afla tatăl lui, iar victima l-a pierdut din vizor.

Martorii Samson Axenia şi Trihenea Daniel care se aflau în zonă când s-a produs incidentul, au observat că victima era nervoasă când a intrat în curtea IAS-ului, avea în mână un obiect (lanternă) lung de 30 cm. pe care îl ţinea lateral uşor ridicat şi era grăbită însă, nu alerga. În faţa sa era martorul Bleahu Aurelian, care alerga la circa 2 m distanţă, strigându-l pe tatăl său. Din declaraţiile celor doi martori oculari nu a rezultat că victima îl urmărea în mod expres pe fiul inculpatului ca să-l agreseze, mai ales că aceasta nu ţinea lanterna ridicată în sus, cum au afirmat martorul Bleahu Aurelian şi inculpatul, într-o poziţie care ar fi sugerat că ar urma să lovească pe fiul inculpatului. Din fotografiile judiciare efectuate la faţa locului s-a observat că lanterna, chiar dacă era mai lungă decât o lanternă obişnuită - de 45 cm- nu avea dimensiuni mari, ca şi grosime, pentru a putea fi comparată cu o ţeavă, sau cu o armă albă, cum a susţinut inculpatul. Oricum, era greu de crezut că inculpatul sau fiul său nu ştiau că victima deţinea o astfel de lanternă şi că ar fi putut s-o confunde cu o ţeavă. Mai mult, această lanternă a fost găstă pe zăpadă la circa 1,5 m de partea stângă faţă a maşinii inculpatului, paralel cu autoturismul, ceea ce a dus la concluzia că anterior, când victima a vrut să deschidă portiera, a alunecat şi a scăpat lanterna în zăpadă, aşa cum a susţinut chiar inculpatul.

Cert este că la strigătul martorului Bleahu Aurelian, victima a dedus că tatăl acestuia, cu care era într-un conflict legat de Sectorul Mecanic şi ferma din Zagăr, de mai mult timp, se afla în maşină, motiv pentru care s-a îndreptat cu paşi repezi, spre portiera din stânga, unde se afla scaunul şoferului.

Inculpatul a susţinut că l-a auzit pe fiul său urlând că e atacat de victimă, apoi l-a văzut la o jumătate de metru de victimă şi, pe aceasta din urmă, alunecând pe zăpadă. Instinctul său a fost acela de a coborî, însă fiind infirm, a renunţat la acest lucru. A mai susţinut că victima a dat în maşină, chiar ar fi scuturat-o puţin. Apoi s-ar fi ţinut cu mâna de portieră şi ar fi încercat să intre în maşină, însă inculpatul, presupunând că vine spre el şi având arma de vânătoare cu care se juca pe genunchi, a încărcat-o şi a tras în fratele său, împuşcătura fiind auzită de martorul Bob Marius Florin, angajatul Remat, care a presupus că e o petardă, fiind perioada sărbătorilor, de martora Samson Axenia care nu şi-a dat seama ce înseamnă acel zgomot mai neobişnuit şi de martorul Trihenea Daniel care a realizat că e zgomotul specific unei arme de foc.

Martorul Moldovan Emil nu şi-a amintit ca fiul inculpatului Bleahu Aurelian să-i fi spus că a fost atacat de victimă, însă ştia de incidentul din Bălăuşeri, dintre acesta şi unchiul său. În rest, cei doi martori care se aflau în curte, fiind ocupaţi cu încărcarea fierului vechi, nu au sesizat absolut nimic, din cele întâmplate între inculpat, fiul său şi victimă, luând cunoştinţă ulterior, după ce au terminat operaţiunile de încărcare, de la fiica inculpatului, Bleahu Adriana care i-a însoţit la cântărirea camionului, că tatăl acesteia l-ar fi împuşcat "în curte la Mecanica" pe unchiul său şi că acest fapt s-ar fi întâmplat "pentru nişte fier".

Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator produs în urma leziunilor cu orificiu unic de intrare, situat abdominal superior paramedian drept şi au avut caracter vital, traiectul împuşcăturii a fost orientat antero- posterior de la dreapta la stânga şi uşor de jos în sus cauzând rupturi de aortă şi hemotorax stâng masiv. Distanţa de la care s-a tras a fost de sub 70 cm, respectiv de 40-50 cm conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, iar poziţia de tragere, de jos în sus, şi distanţa de tragere, au confirmat variantele inculpatului că victima a deschis portiera stângă de la maşină în timp ce el se afla în partea dreaptă a maşinii şi, în acel moment, instinctual, fără a se demonstra, cu certitudine că a fost provocat de victimă, sau ameninţat în vreun fel de aceasta, a tras, împuşcând-o mortal, zona vizată fiind una vitală. Victima a decedat pe loc şi la scurt timp au fost sesizate organele de urmărire penală şi echipajul Smurd, în urma apelului fiului inculpatului, Bleahu Aurelian la 112.

La circa 5 minute de la împuşcătură, atât inculpatul cât şi fiul său Bleahu Aurelian au ieşit în stradă. Inculpatul părea emoţionat şi afirma că l-a împuşcat pe fratele său. Martorii Oniţ Viorica şi Oniţ Viorel au fost alertaţi de fiul mai mic al inculpatului, Octavian, că victima a intrat în curte la Mecanica, că ar fi fugit după Aurelian şi că tatăl său trage cu puşca după Marcel, aceeaşi variantă fiind susţinută şi de martorul Lup Traian căruia Bleahu Aurelian i-a spus după incident că au fost atacaţi de victimă.

Doar martora Costea Laura a afirmat că după ce victima a fost împuşcată, inculpatul ar fi afirmat că nu-i pare rău că l-a omorât pe fratele său întrucât, astfel, familia sa e în siguranţă, afirmaţie ce a fost înlăturată de instanţă pe motiv că ceilalţi martori prezenţi în zonă după incident, au observat că inculpatul părea afectat de uciderea fratelui său şi nu ar fi făcut astfel de afirmaţii.

Inculpatul personal, şi prin apărători aleşi, a invocat tot timpul faptul că s-ar fi aflat în legitimă apărare, conform art. 44 alin. (2) C. pen. sau în legitimă apărare conform art. 44 alin. (3) C. pen. "excesul justificat", din cauza tulburării sau temerii", că victima ar fi atentat mai întâi la viaţa sau integritatea corporală a fiului său, apoi la viaţa sa.

A fost înlăturată şi această susţinere, cât timp din probele administrate, nu a rezultat că victima l-ar fi alergat pe fiul inculpatului şi că ar fi ţinut lanterna ridicată expres pentru a-l lovi, afirmaţiile inculpatului şi ale fiului său, Bleahu Aurelian, fiind în mod vădit subiective, martorii Costea Laura, Samson Axenia şi Trihenea Daniel, susţinând că victima mergea cu pas grăbit, părea nervos şi ţinea lanterna lateral, uşor ridicată, dar nu în sus, cu vreo intenţie de a lovi pe fiul inculpatului. Martora Costea Laura, chiar a observat că fiul inculpatului a fugit în altă direcţie decât cea în care mergea victima, astfel că în momentul în care aceasta a ajuns la portiera din stânga a maşinii în care a dedus că se afla inculpatul, fiul acestuia nu se afla în pericol, după cum a susţinut, în mod nefondat, inculpatul. Prin urmare, o eventuală stare de legitimă apărare, putea să-i vizeze propria integritate corporală, dar nici sub acest aspect apărarea inculpatului nu a fost reţinută cât timp, în momentul în care victima a deschis portiera stângă a maşinii, inculpatul nu se afla pe scaunul din stânga, ci pe cel din dreapta, victima se pare că a alunecat puţin şi a scăpat lanterna la circa 1,5 metri de portiera maşinii, deci nu o ţinea în mână, ridicată pentru a-l ataca pe inculpat, iar inculpatul putea să-şi salveze viaţa dacă considera că este în pericol, ieşind din maşină şi strigând după ajutor la cei doi angajaţi Remat care se aflau în imediata apropiere, sau la fiul său, Bleahu Aurelian, dacă nu putea să coboare singur din maşină datorită infirmităţii sale fizice. Cu toate acestea, inculpatul nu a făcut nici un astfel de gest, de a încerca să coboare din maşină şi fără a fi provocat în vreun fel de către victimă- decât prin simpla deschidere de către acesta a portierei din partea opusă- a tras într-o zonă vitală a corpului acesteia, intenţia sa certă, directă, fiind aceea de a-i suprima viaţa, fiind tot timpul somat de acesta să-i restituie banii datoraţi. Nu lipsit de relevanţă este faptul că fiul inculpatului a revenit la maşina în care se încărca fierul vechi, foarte senin, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, susţinând că a fost atacat de o persoană care l-a mai atacat anterior. Acesta nu părea neliniştit, ceea ce denotă încă odată, că niciun moment nu s-a considerat în pericol datorită victimei. Aceeaşi concluzie s-a degajat şi în privinţa inculpatului.

Temerea inculpatului nu putea fi reţinută, cu atât mai mult cu cât victima, deşi acţiona impulsiv şi violent în legătură cu alte persoane, de multe ori pentru că era provocat de acestea sau pentru că voia să facă dreptate în propriul stil- după cum a rezultat din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi- nu a atentat niciodată la integritatea fizică a inculpatului sau a membrilor familiei sale, cu excepţia acelui incident cu fiul inculpatului de la Bălăuşeri când, la fel, este probabil să fi fost provocată chiar de aceasta. Prin urmare, temerea sau tulburarea inculpatului nu era justificată pentru a se putea reţine prevederile art. 44 alin. (2), 3 C. pen. sau circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. a)) C. pen., respectiv excesul scuzabil, nemaivorbind despre vreo eventuală reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b)) C. pen.

Potrivit art. 394 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Prin decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Ori, în cauză, revizuentul nu a invocat, în realitate, descoperirea unor probe noi, şi, în fapt, asemenea probe nici nu s-au descoperit. Ceea ce susţine, sprijinit pe declaraţii extrajudiciare şi documente doar circumstanţiale, a fost legitima apărare. Această împrejurare a fost analizată de instanţa de fond, care a ajuns la o soluţie diferită de cea dorită de revizuentul - condamnat. Teza legitimei apărări, şi subtezele enumerate în cererea de revizuire, care practic o susţineau, au fost analizate nu doar de prima instanţă, ci şi de instanţele de apel şi recurs.

Este adevărat că datele speţei puteau da naştere la interpretări, şi că aceea dintre ele invocată de revizuent, nu era lipsită de orice legitimitate. Dar probe noi, strict vorbind, nu s-au descoperit, interpretarea purtând în ceea ce are ea esenţial, şi anume teza legitimei apărări, asupra probelor din dosarul de fond. În fine, instanţa a avut în vedere hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, Belasin c. României, în care s-a arătat că revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu e un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Aceasta este o aplicare a principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, la care se referă şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre ex., în decizia nr. 157/21 ianuarie 2009). Principiul a fost recunoscut şi trebuia să i se dea şi acum eficienţă pentru protejarea atât a societăţii, cât şi a aparţinătorilor victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul din simpla dorinţă a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuţiile în cauză.

Prin urmare, cererea de revizuire fiind inadmisibilă, a fost respinsă ca atare, în conformitate cu prev. art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Soluţia instanţei de fond a fost atacată cu apel de către condamnat care a solicitat admiterea în principiu a revizuirii şi trimiterea cauzei la prima instanţă spre rejudecare, învederând următoarele:

Se impunea a se reţine că cererea de revizuire s-a bazat pe art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv, existau fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţe în momentul în care au pronunţat hotărârile de condamnare. Printre aceste fapte şi împrejurări erau mai multe stări de fapt pe care revizuentul le-a considerat ca fiind fapte şi împrejurări noi. În memoriul depus la dosar, revizuientul arată că art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu impune a se recurge la martori sau alte mijloace de probă pentru a fi în prezenţa unui motiv de revizuire, ci acest articol vorbeşte de fapte şi împrejurări noi. Dacă s-ar interpreta acest articol ad literam, aspectele arătate în cererea de revizuire constituie fapte şi împrejurări care, dacă ar fi fost avute în vedere de către judecătorul pricinii, ar fi condus la o cu totul altă soluţie.

S-a mai arătat că în baza probelor expuse în memoriu, a declaraţiilor extrajudiciare ale celor trei martori, s-a demonstrat comportamentul agresiv al victimei, precum şi împrejurarea că revizuentul se afla în legitimă apărare; ori aceste declaraţii nu au fost admise de către instanţa de fond.

Au fost apreciate ca fiind relevante aceste declaraţii, având în vedere calitatea martorilor, precum şi gradul de rudenie dintre victimă şi o martoră, aceasta din urmă fiind soţia victimei.

În motivarea instanţei de fond s-au reţinut anumite aspecte care nu sunt conforme cu realitatea. Din declaraţia soţiei victimei a rezultat împrejurarea că aceasta a fost terorizată şi traumatizată de victimă. Aceleaşi aspecte au rezultat şi din declaraţiile şefului de post şi ale prietenului cel mai bun al victimei, declaraţii care au conturat agresivitatea acesteia şi care nu au fost avut în vedere de către instanţa de fond care i-a încuviinţat doar 5 martori din cei 24 pe care i-a propus în apărare.

S-a mai susţinut că pedeapsa aplicată, de 17 ani închisoare, este foarte mare raportat la modul concret în care a fost comisă fapta şi la împrejurarea că se afla în legitimă apărare. Au fost de asemenea invocate aspecte de ordin personal de către condamnat, care a învederat că are în întreţinere trei copii care necesită sprijinul său, chiar dacă doi dintre aceştia sunt majori.

Prin decizia penală nr. 42/A din 18 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 775/102/2012, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie – a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că analizarea de către instanţa de fond a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul Bleahu Aurel s-a realizat cu stricta interpretare a legii în materie, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică. Revizuientul, prin noile cereri de probaţiune formulate şi prin declaraţiile extrajudiciare pe care a înţeles să le administreze pentru a-şi fundamenta cererea, a reiterat aspecte şi împrejurări ce au fost analizate cu ocazia soluţionării cauzei în triplul grad jurisdicţional, la momentul la care avea calitatea de inculpat. La judecarea cauzei în ciclu ordinar, revizuientul a invocat în mod constant faptul că victima, respectiv fratele său, avea un comportament violent în familie şi în comunitate şi că a comis fapta în stare de legitimă apărare. Aceste apărări ale revizuientului au fost deja analizate, ele neavând în niciun caz un caracter de noutate, aşa cum a vrut acesta să acrediteze. La momentul condamnării la pedeapsa de 17 ani închisoare, s-a procedat la verificarea circumstanţelor reale în care revizuentul a comis fapta, stabilindu-se că nu a comis-o în niciuna dintre circumstanţele reglementate de disp.art. 44 C. pen. Personalitatea victimei a fost şi ea analizată la pronunţarea soluţiei de condamnare, adoptată în cauza a cărei revizuire condamnatul o solicită şi s-a constatat că susţinerile în apărare făcute de inculpat (la acea dată) nu au suport.

A concluzionat instanţa de apel că niciuna dintre circumstanţele expuse de revizuient în cererea formulată nu se circumscrie prevederilor literei "a" a art. 394 C. proc. pen. şi nu asigură acesteia un temei legal care să justifice admiterea ei în principiu.

Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul condamnat Bleahu Aurel, care în motivele de recurs scrise, depuse la dosar (filele 8-11) şi susţinute oral a invocat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii de respingere ca nefondat a apelului pe care l-a formulat împotriva sentinţei prin care instanţa de fond i-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

În concret, revizuientul a susţinut că:

- există înscrisuri noi, constând în declaraţiile pe care le-a dat în dosarele penale în care a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (urmare plângerii penale formulată împotriva sa de către victimă), respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de furt (urmare plângerii formulate împotriva sa de către tatăl său), înscrisuri care în opinia sa reprezintă probe noi ce dovedesc faptul că victima era o persoană foarte agresivă şi foarte violentă care l-a ameninţat atât pe el, cât şi pe membrii familiei sale;

- în mod greşit instanţele au apreciat că faptele, împrejurările şi probele indicate de el în cererea de revizuire nu sunt fapte şi împrejurări noi; instanţele nu au cunoscut la soluţionarea cauzei tentativa de omor comisă de victimă asupra soţiei sale, nici vătămările corporale grave săvârşite de victimă asupra prietenului cel mai bun al său şi asupra altor persoane;

- hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Belasin c. României şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocate în considerentele deciziei se referă la cu totul alte situaţii de fapt şi au rolul de "linii directoare"de a uniformiza jurisprudenţa în materie, astfel că o extrapolare a lor la speţa dedusă judecăţii este greşită;

- din declaraţiile soţiei victimei şi ale celorlalte rude ale acesteia rezultă ameninţările adresate lui şi membrilor familiei sale de către victimă, precum şi pregătirea de către aceasta a atacurilor asupra revizuientului şi a altor persoane;

- instanţele nu au avut în vedere faptul că a comis infracţiunea de omor în stare de legitimă apărare.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de revizuient, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Revizuirea, cale extraordinară de atac, este remediul procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţine o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 şi urm.C. proc. pen.

Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a)) C. proc. pen. – invocate de recurent în cererea formulată – rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Expresia "fapte sau împrejurări", semnifică probele propriu-zise, elementele de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.

Pentru a exista cazul de revizuire susmenţionat este necesar ca să fie "noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă, prin care acestea pot fi administrate în cauză. Nu pot fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (spre ex. propunerea unor martori noi, care ar cunoaşte un fapt discutat în faţa instanţei de fond), fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru faptele deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.

Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţa de judecată, indiferent dacă acestea au fost cunoscute de părţi înainte sau în timpul judecării cauzei.

Cu privire la cea de-a doua condiţie a cazului de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile.art. 394 alin. (1) lit. a)) C. proc. pen. şi anume, faptele sau împrejurările "noi" să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de încetare a procesului penal ori de achitare se impune precizarea că invocarea elementelor noi trebuie să ducă la o soluţie diametral opusă.

Raportând consideraţiile teoretice la care s-a făcut referire în cele ce preced la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de recurentul condamnat Bleahu Aurel, dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, este legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a)) C. proc. pen.

Înscrisurile noi la care face referire recurentul revizuient, declaraţiile extrajudiciare conţin, contrar susţinerilor acestuia, aspecte ce au fost cunoscute atât de instanţa ce a pronunţat sentinţa penală a cărei revizuire a cerut-o, cât şi de instanţele care au soluţionat căile de atac formulate de recurent împotriva acesteia, astfel că nu au semnificaţia acelor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţe la judecarea cauzei.

În concret, recurentul arată că victima a fost o persoană foarte violentă care în permanenţă l-a ameninţat atât pe el cât şi pe familia sa, aspect cunoscut de alte persoane şi că în seara zilei de 21 decembrie 2007 a săvârşit infracţiunea de omor în stare de legitimă apărare. Aceste susţineri şi apărări ale recurentului revizuient au fost analizate de instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă şi care în urma analizării întregului material probator administrat în cauză a concluzionat că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea în vreuna din circumstanţele prevăzute în art. 44 C. pen., adică în legitimă apărare, concluzie menţinută şi de instanţele de control judiciar.

Declaraţia martorei Costea Laura care, potrivit susţinerilor recurentului revizuient nu a avut posibilitatea să vadă incidentul din seara zilei de 21 decembrie 2007 a fost analizată de instanţa care a judecat cauza în fond în contextul întregului material probator administrat, astfel că nici referitor la această probă nu se poate susţine că are semnificaţia unei fapte sau împrejurări noi necunoscută la soluţionarea cauzei.

Împrejurarea că martora nu a declarat, referitor la aspectele cu privire la care a fost întrebată, în sensul dorit de revizuient nu este de natură a duce la concluzia că în cauză ar fi îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se pronunţa o soluţie de admitere a cererii de revizuire.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul Bleahu Aurel.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat Bleahu Aurel împotriva deciziei penale nr. 42/A din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2012.

+++

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3300DOSAR NR. 52424/3/2011

Şedinţa publică din 16 octombrie 2012

Completul compus din:

Ştefan Pistol- Preşedinte

Simona Neniţă- Judecător

Ana Măria Dascălu - Judecător

Magistrat asistent: Adriana Popa

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie a fost reprezentat de procuror Eleonora Centea

*******

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Juridică-Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 363 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta parte civilă, prin consilier juridic Constantin Valentin şi intimatul inculpat Cristi Şerban Valentin asistat de apărător din oficiu, avocat Şerbănescu Gheorghe.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent a făcut referatul cauzei, arătând că la dosar s-au depus motivele de recurs de către recurenta parte civilă.

întrebat fiind de către instanţă dacă doreşte să-şi angajeze apărător ales, intimatul inculpat Cristi Şerban Valentin a precizat că nu solicită să-şi angajeze apărător, fiind de acord să fie asistat de avocatul din oficiu.

Faţă de lipsa altor cereri prealabile, instanţa a constatat cauza în stare de judecată, acordând, potrivit art. 38513 C. proc. pen., cuvântul în dezbateri

Consilierul juridic al recurentei părţi civile, în susţinerea motivului de recurs formulat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului declarat şi casarea deciziei penale nr. 363/20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a I a Penală, întrucât în mod nelegal a fost respins apelul ca fiind tardiv formulat. A precizat că apelul a fost declarat în termenul legal, instanţa de control

judiciar omiţând să ia în considerare dispoziţiile art. 186 al.4 C. proc. pen. Astfel, consilierul juridic a învederat instanţei că apelul a fost declarat şi trimis la data de 26 octombrie 2011 cu poşta militară. Mai mult, chiar dacă declaraţia de apel ar fi fost înregistrată la data de 31 octombrie 2011, apelul tot ar fi fost declarat în termenul legal. Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului părţii civile.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat Cristi Şerban Valentin, avocat Şerbănescu Gheorghe, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta parte civilă ca nefondat, apreciind că termenul de apel de 10 zile a fost corect calculat de instanţa de control judiciar care, în mod legal a respins apelul ca tardiv formulat.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de către recurenta parte civilă, casarea în parte a deciziei penale şi trimiterea spre rejudecare a cauzei. A apreciat că ultima zi în care putea fi declarat apelul era 31 octombrie 2011, dată la care de altfel a şi fost declarat.

Intimatul inculpat Cristi Şerban Valentin, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul din oficiu.

CURTEA

Asupra recursului de faţă,

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 802 din data de 12 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia l-a Penală în dosarul nr. 52424/3/2011 s-a dispus:

în baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp., cu art. 3201 C.p.p., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c, art. 76 Cp. condamnarea inculpatului Cristi Şerban Valentin (fiul lui Grigore şi Ioana, ns. la 25 iulie 1972 în Bucureşti) la 2 ani închisoare.

în baza art. 81-82 Cp., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

I s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cp.

S-a admis, în parte, cererea părţii civile ANAF Bucureşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.857,61 lei reprezentând impozit pe profit şi TVA.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Cristi Şerban Valentin pentru

săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic, art. 13 Cp., reţinându-se că în anul 2003, inculpatul Cristi Şerban Valentin, în calitate de administrator al S.C. ARCADIA GROUP SRL, a realizat venituri din achiziţionarea cantităţii de 322.254 kg oţel beton în valoare de 377.730 lei de la S.C. RCS INTERNAŢIONAL SRL şi S.C. SIDERAL S.R.L., venituri pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii, în scopul sustragerii de la plata contribuţiilor fiscale.

La reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală: plângerile părţi vătămate şi declaraţiile reprezentatului părţii vătămate; declaraţiile martorilor; documentele contabile; raportul de expertiză contabilă; declaraţiile inculpatului.

Inculpatul, mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a declarat că înţelege să se prevaleze de disp.art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Analizând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul Cristi Şerban-Valentin este asociat unic şi administrator al S.C. ARCADIA GROUP SRL Bucureşti din anul 2002, când a preluat părţile sociale.

în anul 2003, S.C. ARCADIA GROUP SRL, reprezentată de inculpat, a achiziţionat de la S.C. RCS INTERNAŢIONAL SRL Bucureşti cantitatea de 65.490 kg otel beton în valoare de 76.764,10 lei cu factura fiscală seria BACP nr. 8663853/11 aprilie 2003, iar de la S.C. SIDERAL S.R.L. a achiziţionat cantitatea de 256.764 kg oţel beton în valoare de 300.965,92 lei vechi cu factura fiscală seria BACP nr. 8663853/11 aprilie 2003.

La momentul livrării, pe 10 aprilie 2003, inculpatul a emis pentru plată două bilete la ordin, unul în favoarea S.C. RCS INTERNAŢIONAL SRL pentru suma de 76.764,10 lei cu scadenţa la data de 16 aprilie 2003 şi unul în favoarea S.C. SIDERAL S.R.L. pentru suma de 300.965,92 lei cu scadenţa la data de 17 aprilie 2003.

La momentul prezentării la bancă, biletul pentru S.C. RCS INTERNAŢIONAL a fost refuzat la plată pentru lipsă total disponibil în cont, iar cel pentru S.C. SIDERAL S.R.L. a fost refuzat parţial la plată, fiind acceptată doar suma de 575,83 lei.

Fată de această situaţie, la data de 15 iulie 2003 subscrisele S.C. RCS INTERNAŢIONAL SRL şi S.C. SIDERAL S.R.L, ambele reprezentate de numitul Funieru Puiu, au formulat plângeri penale la

D.G.P.M.B. - Serviciul Investigarea Fraudelor împotriva inculpatului Cristi Şerban-Valentin pentru infracţiunile de înşelăciune.

Pentru cantitatea de 322.254 kg achiziţionată de la S.C. RCS INTERNAŢIONAL şi S.C. SIDERAL S.R.L., inculpatul nu a întocmit nici o evidenţă contabilă şi nici nu a înregistrat-o.

A fost efectuată o expertiză contabilă, prin care venitul obţinut a fost estimat, stabilindu-se astfel că impozitul pe profit aferent este în sumă de 9.578,19 lei, iar T.V.A. de plată este în sumă de 7.279,42 lei, în total, prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpat, ridicându-se la suma de 16,857,61 RON.

Din totalul de 16.857,61 lei inculpatul a achitat suma de 5.000 lei.

La termenul din data de 30 martie 2011, inculpatul Cristi Şerban Valentin a declarat să solicită să se facă aplicarea disp. art. 3201 al.7 C.p.p. (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).

în drept fapta inculpatului Cristi Şerban Valentin, care în anul 2003, în calitate de administrator al S.C. ARCADIA GROUP SRL, a realizat venituri din achiziţionarea cantităţii de 322.254 kg oţel beton în valoare de 377.730 lei de la S.C. RCS INTERNAŢIONAL SRL şi S.C. SIDERAL S.R.L., venituri pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii în scopul sustragerii de la plata contribuţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din Cp., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, cât şi la urmările produse, dar şi la datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise.

De asemenea s-au avut în vedere dispoziţiile cuprinse la art. 3201 C.p.p. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 în ce priveşte reducerea limitei minime şi maxime a pedepsei.

în consecinţă, s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante în sensul art. 74 şi art. 76 Cp. şi drept urmare, pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului a fost coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cp. şi apreciind, în raport cu persoana inculpatului, că scopul preventiv-educativ şi sancţionator prev. de art. 52 Cp. poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, Tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 Cp. şi i s-a pus în vedere inculpatului

dispoziţiile art. 83 Cp. privitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a admis, în parte, cererea părţii civile ANAF Bucureşti şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 7857,61 lei reprezentând impozit pe profit şi TVA.

în baza art. 191 alin. (1) C.p.p., inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul Cristi Şerban-Valentin şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi rejudecând, în fond, schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 au fost abrogate prin Legea nr. 241/2005 şi aplicarea unei pedepse legale, sub minimul special, urmare a aplicării concomitente a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c şi art. 76 C. pen.

în motivarea scrisă a apelului, parchetul a arătat că urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994) se reduc cu o treime, astfel că minimul special este de 1 an şi 4 luni închisoare, parchetul susţinând că în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare pedeapsa trebuia coborâtă sub acest minim, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanţă este nelegală.

Al doilea motiv de apel a vizat greşita încadrare juridică a faptei, în condiţiile în care conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005, se regăseşte în noua lege a combaterii evaziunii fiscale în cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fără reţinerea prevederilor art. 13 C. pen., limitele de pedeapsă fiind aceleaşi.

Cu prilejul susţinerii orale a motivelor de recurs procurorul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante aplicate în cauză întrucât au fost deja valorificate prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar în ce priveşte lipsa antecedentelor penale aceasta se reflectă în cuantumul relativ scăzut al pedepsei aplicate.

De asemenea, procurorul a extins motivele de apel şi pe omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 65 C. pen., pedepsele complementare fiind obligatorii având în vedere textul incriminat prin art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi a solicitat aplicarea art. 65 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

In motivarea orală a apelului, inculpatul Cristi Şerban-Valentin,

prin apărătorul din oficiu, a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, pe fond, să se dispună achitarea sa întrucât fapta săvârşită şi recunoscută a adus o atingere minimă valorilor protejate de legea penală, prejudiciul a fost achitat integral, iar conţinutul concret al acestei fapte conduce la aplicarea disp. art. 181 C. pen., apreciind că i se poate aplica o măsură administrativă cum ar fi amenda. A arătat totodată, că instanţa de fond era obligată să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

în subsidiar, a solicitat condamnarea la pedeapsa cu amendă penală având în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

A mai arătat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, având în vedere circumstanţele sale personale şi reale, invocând faptul că a recunoscut fapta şi are 3 copii minori în întreţinere.

în motivarea scrisă a apelului, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea pronunţată sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând admiterea în totalitate a acţiunii civile, în sensul obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 16.857, 61 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la plata obligaţiilor fiscale accesorii şi dispunerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa întregului prejudiciu, constând atât din debit, cât şi din accesorii.

Prin decizia penală nr. 363 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) Cod proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul Cristi Şerban-Valentin împotriva sentinţei penale nr. 802/12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia l-a Penală.

A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în fond: în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.

în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul Cristi Şerban-Valentin la pedeapsa de 8 luni închisoare.

In temeiul art. 81C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., înlăturând aplicarea pedepselor complementare.

A respins acţiunea civilă ca rămasă fără obiect. în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C.proC. pen. a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti.

în temeiul art. 192 alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului şi al inculpatului s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.

In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-parte civilă A.N.A.F. Bucureşti la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi recunoscută de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., din care rezultă că în cursul anului 2003 inculpatul Cristi Şerban-Valentin, în calitate de administrator al SC Arcadia Group SRL a realizat din achiziţionarea cantităţii de 322.254 kg oţel beton, în valoare de 377.730 lei, venituri pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale (impozit pe profit, TVA)cauzând un prejudiciu în sumă de 16.857,51 lei, compus din 9.578,19 lei impozit pe profit şi 7.279,42 lei TVA.

Situaţia de fapt, mai sus descrisă a rezultat din raportul de expertiză contabilă, documentele contabile ale SC Arcadia Group SRL, declaraţiile martorilor Constanda Ion şi Enache Marian, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere completă date de inculpat.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, raportat la dispoziţiile art. 10 C. pen. (""Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul când ea se află în vigoare"), Curtea de Apel a constatat că susţinerea parchetului este corectă, în sensul că infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată-art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, a fost abrogată expres prin Legea nr. 241/2005, infracţiune al cărei conţinut constitutiv a fost preluat integral în noua lege a combaterii evaziunii fiscale-art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă fiind aceleaşi.

Ca atare, pentru a asigura acurateţea juridică sub aspectul încadrării juridice a faptei, s-a impus modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul celor arătate mai sus.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, criticată atât de parchet cât şi de inculpat, instanţa de control a reţinut că din chitanţele aflate la dosarul de fond (filele 16, 17) şi dosarul de apel (filele 24, 25) a rezultat faptul că inculpatul Cristi Şerban-Valentin a acoperit în totalitate debitul principal, aşa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă şi însuşit de către partea civilă. în raport de această împrejurare Curtea de Apel a apreciat că se impune a fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., stăruinţa depusă de inculpat pentru acoperirea întregului prejudiciu impunând valorificarea pozitivă a acestei atitudini, fiind în interesul atât a subiectului pasiv general -statul- cât şi a subiectului pasiv special -Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-, colectarea contribuţiilor fiscale la bugetul de stat consolidat.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, critica parchetului referitoare la reţinerea greşită a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c C. pen. este îndreptăţită, simpla recunoaştere a faptei şi lipsa antecedentelor penale neatrăgând automat reţinerea acestor circumstanţe, în raport de gravitatea faptei şi urmările însemnate aduse bugetului de stat.

în acelaşi timp, în mod corect a învederat parchetul faptul că pedeapsa stabilită de instanţa fondului este nelegală, întrucât prin reţinerea circumstanţelor atenuante pedeapsa trebuia coborâtă obligatoriu sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator, redus cu o treime urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Instanţa de apel nu a primit însă solicitarea inculpatului în sensul de a aprecia că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, raportat la cuantumul prejudiciului (peste 16.000 lei), recuperat după mai bine de 8 ani de zile şi nici de aplicare a unei pedepse cu amenda penală, dublul scop al acesteia fiind atins printr-o pedeapsă modică cu închisoare, a cărei executare efectivă nu este necesară şi nu impune aplicarea pedepselor complementare, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante.

Referitor la apelul părţii civile, Curtea de Apel a constatat că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată părţii civile la data de 19 octombrie 2011 (fila 9 dosar apel), iar apelul a fost înregistrat la data de 31 octombrie 2011 (fila 8 dosar apel) cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut imperativ de art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (ultima zi în care putea fi declarat în termen era 30 octombrie 2011), astfel că exercitarea căii de atac s-a efectuat tardiv.

împotriva deciziei penale nr. 363 din 20 decembrie 2011, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţionată pentru Administrare Fiscală- Direcţia generală Juridică- Bucureşti, arătând că în mod nelegal a fost respins apelul declarat ca fiind tardiv formulat.

Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de partea civilă, [nalta Curte constată că acesta este fondat.

Potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de apel Tnlăuntrul căruia se poate declara calea de atac este de 10 zile şi curge de la comunicarea în mod legal a copiei de pe dispozitivul hotărârii, pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri cât şi de la pronunţarea hotărârii.

Din actele dosarului rezultă următoarele: copia dispozitivului hotărârii a fost comunicată părţii civile la data de 19 octombrie 2011 (fila 9 dosar apel) iar apelul declarat de partea civilă a fost înregistrat la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, la data de 31 octombrie 2011 (fila 8 dosar apel). Este adevărat că, din punct de vedere calendaristic, ultima zi în care se putea declara apel era data de 30.10 2011, însă termenul de apel fiind un termen procedural se calculează pe zile libere, operând totodată şi prorogarea termenului dacă ultima zi a acestuia este o zi nelucrătoare. Cum data de 30 octombrie 2011 a fost zi nelucrătoare (duminică), în atare situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 186 al.4 C. proc. pen. care prevăd că atunci "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează,, în speţa de faţă la data de 31 octombrie 2011, dată la care a şi fost de altfel înregistrat apelul.

Mai mult, aşa cum susţine şi partea civilă în motivele de recurs depuse în scris, apelul ar fi fost declarat de aceasta anterior datei de 31 octombrie 2011., dată la care a fost înregistrat la instanţa de fond. în acest sens, partea civilă susţine că declaraţia de apel a fost trimisă la data de 26 octombrie 2011, ora 9,15 cu poşta militară, respectiv UM 0356, afirmaţie care însă nu poate fi verificată de Curte, datorită lipsei dovezilor în acest sens. Din studiul dosarului de apel, rezultă însă că pe declaraţia de apel a părţii civile (fila 6 dosar apel) apare o însemnare care face vorbire de existenţa plicului cu care a fost trimisă declaraţia de apel şi care,,se află ataşat la dosar 53338/3/2011,,.

Având în vedere aceste aspecte, urmează ca instanţa de apel să facă verificările necesare în sensul celor arătate în motivele de recurs de către partea civilă şi învederate anterior de Curte, urmând a fi identificat dosarul nr. 53338/3/2011 pentru a se constata dacă într-adevăr declaraţia de apel a fost trimisă de către partea civilă cu poşta militară, anterior datei de 31 octombrie 2011 (care este ultima zi de declarare a apelului). Nemaiexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de partea civilă

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 363 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală să fie admis. Se va casa, în parte, decizia penală atacată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică Bucureşti, la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea judecării pe fond a apelului părţii civile. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate. Cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 363 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea judecării pe fond a apelului părţii civile.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.

+++

i /

■J

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA NR. 3328DOSAR NR. 9862/3/2012/a4

Şedinţa publică din 17 octombrie 2012

Completul compus din:

llie Iulian Dragomir- Preşedinte

Francisca Vasile- Judecător

Mirela Sorina Popescu- Judecător

Magistrat asistent - Raluca Florentina Niculae

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Daniela Maftei.

#####

S-a luat în examinare recursul declarat de de inculpata Ciobotaru Mihaela împotriva încheierii de şedinţă din data de 02 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta inculpată Ciobotaru Mihaela aflat în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat Mihalcea Adina;

Procedura de citare a fost legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent de şedinţă, după care:

Nefiind alte cereri prealabile de formulat, înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi revocarea măsurii arestării preventive, arătând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute lege, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă şi nici nu au intervenit temeiuri noi, astfel încât inculpata poate fi judecată în stare de libertate nereprezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului inculpatei ca nefondat, învederând instanţei faptul că în raport de

infracţiunea pentru care aceasta a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă, modalitatea în care aceasta a acţionat, din această perspectivă rezultând pericolul social pentru ordinea publică, inculpata are antecedente penale, astfel încât a solicitat, menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii recurate.

Inculpata, având ultimul cuvânt, a solicitat judecarea în stare de libertate, arătând că are un copil de 1 ani despre care nu ştie nimic de 6 luni, iar în penitenciar nu are numic de învăţat.

CURTEA :

Asupra recursului de faţă;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 02 octombrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatei Ciobotaru Mihaela (fiica lui Vasile şi Viorica, născută 19 iunie 1976).

A menţinut arestarea preventivă a inculpatei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 560/20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia l-a penală, în dosarul nr. 9862/3/2012, s-au dispus următoarele:

în baza art. 215 alin. (1),2,3 şi 5 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp. şi 320/1 alin. (7) C.p.p., condamnă inculpata Ciobotaru Mihaela la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 65 Cp. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b Cp. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 288 alin. (1) Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapte din perioada 11 ianuarie 2011 -26 mai 2011).

în baza art. 291 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

în baza art. 215 alin. (1),2,3 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi 320/1 alin. (7) C.p.p. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

In baza art. 288 alin. (1) C.p.p. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

în baza art. 291 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

în baza art. 85 Cp. şi a deciziei nr. 42/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare (aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 174/14 decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin decizia penală nr. 697/16 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti), iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cp., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1),2,3,5 Cp. cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 39 alin. (1) Cp. rap. la art. 33, art. 34 Cp. contopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infr. prev. de art. 288 alin. (1) Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 39 alin. (1) Cp. rap. la art. 33, art. 34 Cp. contopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infr. prev. de art. 291 Cp., art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp., art. 320/1 alin. (7) C.p.p., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 39 alin. (1) Cp. rap. la art. 33, art. 34 Cp. contopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1),2,3 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 39 alin. (1) Cp. rap. la art. 33, art. 34 Cp. contopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infr. prev. de art. 288 alin. (1) Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp. şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p. inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

In baza art. 39 alin. (1) Cp. rap. la art. 33, art. 34 Cp. contopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infr. prev. de art. 291 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 320/1 alin. (7) C.p.p., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) Cp., contopeşte aceste pedepse de 6 ani şi 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie cu aplic, art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi b Cp.

în baza art. 35 Cp. după executarea pedepsei principale inculpata va executa şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a all-a şi b Cp. pe o perioadă de 3 ani.

în baza art. 350 C.p.p. menţine starea de arest a inculpatei.

în baza art. 88 Cp. deduce din pedeapsă reţinerea din 23 iunie 2011, precum şi reţinerea şi arestul preventiv de la 02 februarie 2012 la zi.

în fapt, s-a reţinut:

1. în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiaşi

rezoluţii infracţionale, inculpata Ciobotaru Mihaela a indus în eroare

pe părţile vătămate SC OTOPRINT SRL, SC FONTACHIM

PRODCOM SRL, SC BYAX COM SRL, SC D&G MOTOR

COMPANY SRL, SC EXPERT BUSINESS & CO SRL, SC FELINE

PROFILE SRL (actual SC UPGRADE PRINŢ SRL), SC UPGRADE

MEDIA SRL, SC INEDIT TRANS AUTO SRL, SC GEOMA PROD

CONSTRUCT SRL şi SC VENUS IMPEX SRL, cu ocazia încheierii şi

executării contractelor de prestări servicii nr. 182/11 octombrie 2010,

nr. 185/22 octombrie 2010, nr. 188/01 noiembrie 2010, nr. 192/17 noiembrie 2010,

nr. 193/18 noiembrie 2010,nr. 195/09 decembrie 2010,nr. 15/28 ianuarie 2011,

nr. 10/03 februarie 2011, nr. 32/28 martie 2011 şi nr. 33/30 martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal (neserios) să întocmească şi să depună la organismul specializat al statului documentaţia necesară obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene nerambursabile în sumă de 250.000-1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe parcursul derulării contractelor sus-menţionate mai multe adrese, falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos, depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod injust de la părţile vătămate a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8%

din valoarea fondurilor europene "preconizate", cauzând un prejudiciu total de 221.606,67 lei.

2.în perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata Ciobotaru Mihaela, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat, prin contrafacere, adresele având nr. 110/14 ianuarie 2011, nr. 34211.02/14 februarie 2011, nr. 3212/03/11 martie 2011, nr. 96/11 ianuarie 2011, nr. 928/01/28 ianuarie 2011, nr. 3201/03/08 martie 2011, nr. 97/12 ianuarie 2011, nr. 3442.02/14 februarie 2011,nr. 3209/03/11 martie 2011,nr. 32201.02/14 februarie 2011, nr. 3212/03/11 martie 2011, nr. 3210/05/26 mai 2011, nr. 102/11 ianuarie 2011, nr. 3212/03/11 martie 2011, nr. 106/11 ianuarie 2011, nr. 318921.02/14 februarie 2011, nr. 3210/03/11 martie 2011, nr. 3483/03/08 martie 2011 (care atestau, în mod mincinos, depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene) - prin aplicarea unui antet şi a unor numere de înregistrare ce nu aparţin Agenţiei Pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor Pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii (instituţie ce nu avea competenţe legale în obţinerea de fonduri europene), precum şi prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi a unei ştampile ce reproduce semnătura vicepreşedintelui acesteia, Dumitru Nancu, precum şi contractul de finanţare nr. 49218/02 aprilie 2011, având ca părţi contractante Agenţia Pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor Pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi SC FONTACHIM PRODCOM SRL, prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi prin contrafacerea semnăturii preşedintelui acesteia, IOAN CRISTIAN HAIDUC.

3.în perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata Ciobotaru Mihaela, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a expediat, prin poştă, către părţile vătămate SC OTOPRINT SRL, SC FONTACHIM PRODCOM SRL, SC BYAX COM SRL, SC D&G MOTOR COMPANY SRL, SC EXPERT BUSINESS & CO SRL, SC FELINE PROFILE SRL (actual SC UPGRADE PRINŢ SRL) şi SC INEDIT TRANS AUTO SRL, adresele purtând nr. 110/14 ianuarie 2011, nr. 34211.02/14 februarie 2011, nr .3212/03/11 martie 2011, nr. 96/11 ianuarie 2011, nr. 928/01/28 ianuarie 2011, nr. 3201/03/08 martie 2011, nr. 97/12 ianuarie 2011, nr. 3442.02/14 februarie 2011,nr. 3209/03/11 martie 2011,nr. 32201.02/14 februarie 2011, nr. 3212/03/11 martie 2011, nr. 3210/05/26 mai 2011, nr. 102/11 ianuarie 2011, nr. 3212/03/11 martie 2011, nr. 106/11 ianuarie 2011, nr. 318921.02/14 februarie 2011, nr. 3210/03/11 martie 2011, nr. 3483/03/08 martie 2011, care atestau, în mod mincinos,

depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor în vederea obţinerii de

către părţile vătămate a unor fonduri europene şi pe care Ie-a

falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a

părţilor vătămate sus-menţionate cu ocazie executării contractelor de

prestăriserviciinr. 182/11 octombrie 2010,nr. 185/22 octombrie 2010,

nr. 188/01 noiembrie 2010, nr. 192/17 noiembrie 2010, nr. 193/18 noiembrie 2010,

nr. 195/09 decembrie 2010,nr. 15/28 ianuarie 2011,nr. 10/03 februarie 2011,

nr. 19/14 martie 2011, nr. 32/28 martie 2011 şi încasării de la acestea a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene "preconizate", prevăzut în contractele respective.

9152

4.în datele de 10 ianuarie 2012 şi 24 ianuarie 2012, inculpata Ciobotaru Mihaela, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare pe părţile vătămate SC REDEASYCAR SRL şi SC BAF ACTIV INSTAL SRL, recomandându-se reprezentanţilor legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a Agenţiei Pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor Pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIPPIMM) şi determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea obţinerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro, primind de la acestea în mod injust suma totală de 13.000 lei (câte 6.500 lei de la fiecare parte vătămată), pentru care Ie-a "emis în numele agenţiei" facturi şi chitanţe contrafăcute.

5.în perioada 10.01-02 februarie 2012, inculpata Ciobotaru Mihaela, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a falsificat, prin contrafacere, chitanţele seria MEE nr. 19/4.1.2012, seria MEE nr. 109/31.1.2012, seria MEE nr. 110/31.1.2012, facturile nr. 49/31 ianuarie 2012 şi nr. 50/31 ianuarie 2012 - prin aplicarea unei ştampile false cu denumirea Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii, precum şi un contract de prestări servicii în care figurează ca părţi AIPPIMM şi Trifu Daniel Marian, prin aplicarea aceleiaşi ştampile false şi falsificarea semnăturii preşedintelui agenţiei - loan Cristian Haiduc.

6.în perioada 10.01-02 februarie 2012, inculpata Ciobotaru Mihaela în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înmânat/a prezentat numitului Trifu Daniel Marian (administrator al p.văt. SC REDEASYCAR SRL) chitanţa seria MEE nr. 19 din 4.1.2012, contractul de prestări servicii în care figurează ca părţi AIPPIMM şi Trifu Daniel Marian, respectiv facturile nr. 49 şi 50 din 31 ianuarie 2012, împreună cu chitanţele aferente nr. 109 şi 110 din 31 ianuarie 2012, pe care Ie-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în

eroare a părţii vătămate şi obţinerii de la aceasta a unor foloase materiale injuste.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata Ciobotarui Mihaela, Curtea de Apel Bucureşti fiind investită cu soluţionarea căii de atac.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpata Ciobotaru Mihaela a fost arestată preventiv prin încheierea din 03 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a Penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. pr. pen.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatei se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. pr. pen.

S-a apreciat că, probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată (şi condamnată în primă instanţă), fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 68/1 C. pr. pen.

S-a reţinut incidenţa cazului prev. de art. 148 lit. f) C. pr. pen., căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute in sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, prejudiciul cauzat, dar şi datele ce o caracterizează pe inculpată, aceasta fiind recidivistă, fiind condamnată definitiv şi pentru o altă infracţiune de înşelăciune, concurentă cu infracţiunile pentru care este trimisă în judecată în prezenta cauză.

In speţa dedusă judecăţii, s-a avut în vedere nu numai conformitatea cu dispoziţiile procedurale ale dreptului intern, ci şi caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menţinerea măsurii privative de libertate, precum şi legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

La acest moment procesual, Curtea nu a identificat vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpatului în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 Cod de procedură penală.

Tot astfel, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art. 5 parag.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente şi suficiente a o justifica.

Pertinenţa şi suficienţa acestor motive s-au apreciat de instanţă în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportare la prevederile art. 136 Cod de procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanţiile procesuale de care inculpaţii se bucură conform legislaţiei în vigoare.

Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. pr. pen., în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. pr. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. pr. pen. privind scopul măsurilor preventive, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatei Ciobotaru Mihaela şi a menţinut starea de arest preventiv a acesteia.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata Ciobotaru Mihaela, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate.

Examinând recursul declarat de inculpata Ciobotaru Mihaela, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, apreciază că acesta nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că raportat la întreg ansamblul probator administrat până în acest moment, există în continuare suficiente probe şi indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele pentru care este judecată şi pentru care a intervenit deja o condamnare în primă instanţă la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.

Totodată, faţă de complexitatea cauzei, probatoriile ce s-au impus a fi administrate nu se poate aprecia că durata arestării preventive până în prezent ar fi depăşit o durată rezonabilă, neputându-se concluziona că pericolul pentru ordinea publică s-ar fi estompat, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite.

înalta Curte, consideră că în ceea ce o priveşte pe inculpată, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,respectiv pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în

sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lori în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecată inculpata (art. 215 alin. (1),2,3 şi 5 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 288 alin. (1) Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp.,art. 291 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp., art. 215 alin. (1),2,3 Cp. cu aplic, art. 41 alin. (2) Cp., art. 37 alin. (1) lit. a) Cp.) şi pentru care a şi fost condamnată de prima instanţă, fapte a căror săvârşire creează o rezonanţă socială negativă în comunitate, astfel că, circumstanţele personale ale inculpatei nu justifică revocarea arestării preventive sau dispunerea unei alte măsuri neprivative de libertate.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata Ciobotaru Mihaela a fost iniţial reţinută în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune(lit. c).

Aşadar, înalta Curte, consideră că menţinerea arestării preventive a inculpatei este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f), C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerinţele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.

Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertăţii individuale, consfinţită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanţiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea şi menţinerea măsurilor preventive.

In reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferenţiat de constrângere a libertăţii individuale sau a altor drepturi şi libertăţi, astfel încât să poată fi aleasă, în funcţie de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. a) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pentru a înţelege sensul dispoziţiei enunţate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicaţie. Astfel s-a apreciat că este esenţial ca, în funcţie de starea de detenţie a persoanei împotriva căreia se desfăşoară urmărirea penală, instanţele naţionale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depăşit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanţele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenţiei provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanţă.

Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acestuia nu a depăşit o limită rezonabilă.

Raportând datele speţei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în legea naţională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO, înalata Curte, aprecieză că, în acest moment, inculpata

nu poate fi cercetată în stare de libertate, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel şi principiul proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea infracţiunilor săvârşite, la împrejurarea că în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare chiar şi nedefinitivă, că urmează să fie soluţionat apelul declarat de inculpată - înalta Curte apreciază că în acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate.

în aceste condiţii, înalta Curte, a apreciat că detenţia provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpatului - şi nici nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar altă măsură neprivativă de libertate este insuficientă pentru asigurarea scopului procesului penal.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata Ciobotaru Mihaela împotriva încheierii de şedinţă din data de 02 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012).

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ciobotaru Mihaela împotriva încheierii de şedinţă din data de 02 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3860/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4159/2012. Penal. Omorul deosebit de grav... →

ICCJ. Decizia nr. 4132/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4132/2012. Penal