ICCJ. Decizia nr. 4159/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4159/2012
Dosar nr. 3396/116/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 51 din 22 martie 2012, Tribunalul Călăraşi a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul F.C. prin apărătorul său.
În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C., fiul lui G. şi E., născut în Călăraşi, jud. Călăraşi, domiciliat în Călăraşi, str. S. jud. Călăraşi, la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 9 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a stabilit ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 13 martie 2011 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate B.A.M. prin reprezentantul legal B.I. şi C.M., nu s-a constituit părţi civile în cauză.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi şi a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 324,85 RON reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 138.985,34 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "S.P." Bucureşti şi a obligat pe inculpat către această parte civilă la plata sumei de 518,67 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui cuţit şi lamă de cuţit, obiecte ce se află depuse la Tribunalul Călăraşi şi înregistrate sub nr. 13/2011 în Registrul corpuri delicte.
A obligat inculpatul la 4500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 RON reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în perioada 10 septembrie 2010 - 13 martie 2011, pe raza municipiului Călăraşi au fost înregistrate mai multe acte de agresiune asupra unor persoane de sex feminin, acestea fiind ameninţate, lovite cu cuţitul, cu pumnii sau pipăite, majoritatea atacurilor prezentând similitudini în ceea ce priveşte modul de operare al autorului.
În urma acestor atacuri mediatizate şi de presa locală, s-a creat o adevărată psihoză în municipiul Călăraşi, ce a luat sfârşit odată cu prinderea autorului în seara de 13 martie 2011 identificat a fi inculpatul F.C. ca urmare a urmăririi şi a altei încercări de a face o nouă victimă.
În seara de 10 septembrie 2010 în jurul orelor 21.00 victima C.Ş.L. după ce a terminat programul de muncă a pornit către domiciliu ajungând în zona blocului D23 unde avea apartamentul. În tot acest timp victima a vorbit pe telefonul mobil şi după ce a intrat în scara blocului şi-a dat seama că a uitat cheile de la locuinţă la serviciu, în barul în care lucra motiv pentru care s-a întors, însă în scară a intrat inculpatul F.C. care o urmărise pe ultima parte a drumului şi care a apucat-o de partea superioară a corpului punând-o la pământ şi începând să o lovească cu pumnii şi picioarele. Victima l-a implorat să o lase în pace ţipând şi încercând să scape şi a reuşit să-l lovească peste picioare pe inculpat care s-a dezechilibrat căzând lângă victimă.
Inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri şi a înţepat-o cu un cuţit în piept după care i-a luat acesteia o poşetă de culoare deschisă în care se aflau un telefon mobil S. şi un pachet de ţigări L. de culoare roşie, a ieşit din scara blocului şi a fugit către bazar.
În momentul în care a ieşit din scară inculpatul a fost observat de C.C.C. şi C.M.C. ce auziseră ţipetele victimei şi se îndreptau către scară.
Victima a fost transportată la spital şi datorită gravităţii leziunilor aceasta a fost transportată la Spitalul clinic de urgenţă Bucureşti unde s-a intervenit chirurgical însă starea acesteia s-a agravat astfel că în 26 octombrie 2010 aceasta a decedat.
În seara de 23 februarie 2011 în jurul orelor 21.30 victima B.A.M. (de 17 ani) se întorcea acasă pe strada P. vorbind la telefonul mobil şi a fost urmărită de către inculpat până în faţa scării blocului în care aceasta locuia, inculpatul apropiindu-se din spate şi a luat-o în braţe.
B.A.M. a încercat să scape, zbătându-se, reuşind astfel să se desprindă din braţele inculpatului şi să urce cele câteva trepte din faţa uşii de acces în scară, însă agresorul a prins-o de păr, rămânând în mână cu două extensii ale părului (meşe) şi a lovit-o în abdomen cu cuţitul. Victima continua să ţipe motiv pentru care inculpatul a fugit.
B.A.M. a urcat în casă a povestit părinţilor ce s-a întâmplat, constatând că prezenta o tăietură în zona sternală, motiv pentru care a mers la Spitalul Călăraşi şi apoi la S.P. Bucureşti şi constatându-se că nu este o plagă profundă nu s-a intervenit chirurgical.
Pe parcursul a mai multor perioade de timp respectiv 21 februarie 2011, 1 martie 2011, 4 martie 2011, 8 martie 2011 şi 13 martie 2011, seara, inculpatul F.C. a mai agresat pe numitele A.M., R.M.A. de 17 ani, B.V., A.E.
Deşi au existat mai multe victime doar B.A.M. şi C.Ş.L. au formulat plângere împotriva inculpatului. Celelalte victime nu au dorit să formuleze plângeri penale faţă de inculpat pentru loviri, ameninţări şi viol.
Se reţine că înainte de a fi identificat autorul faptelor, au reieşit câteva elementele comune relative la autorul faptelor, din declaraţiile martorilor respectiv în ceea ce priveşte modul de operare, mobilul cu predilecţie sexual, modalitatea de a se îmbrăca, caracteristicile fizice, toate aceste elemente conducând la concluzia că inculpatul este autorul faptelor.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziţie oscilantă în prima fază recunoscând faptele, după care, cu ocazia reaudierii de către procur, a negat comiterea faptelor.
Reţine instanţa de fond din declaraţia martorilor audiaţi în cauză a rezultat cu certitudine că inculpatul este autorul faptelor.
Martorul C.C. a relatat că în seara de 10 septembrie 2010 fiind împreună cu prietena sa C.M. a auzit ţipete de femeie din scara blocului în care a fost agresată victima C.Ş.L., s-a îndreptat spre zona respectivă, l-a observat pe inculpat că a ieşit din scară şi apoi pe victimă târându-se. Martorul a mai declarat că inculpatul a fugit în direcţia bazarului şi s-a luat după el împreună cu alte două persoane, dar nu a reuşit să-l prindă observând că respectivul avea ceva specific în modul de a alerga.
Acest martor l-a identificat pe inculpatul F.C. ca fiind persoana ce a ieşit din scara unde a agresat-o pe victima C.Ş.L. şi a fugit spre bazar, atât după fotografii, cât şi cu prilejul recunoaşterii din grup.
În declaraţia dată la 11 septembrie 2010 în faţa organelor de poliţie, martora C.M. a relatat aceleaşi fapte ca şi martorul C.C.
Martorul T.R. - arestat în altă cauză - şi coleg de celulă în Arestul IPJ cu inculpatul F.C. a declarat că acesta i-a povestit cum a înjunghiat cu cuţitul două femei, că a luat de la una din ele o geantă în care se aflau un telefon mobil, un pachet de ţigări L. şi 300.000 RON, şi după ce a ajuns acasă a dat foc hainelor cu care fusese îmbrăcat, a luat banii şi ţigările, a spart telefonul şi l-a aruncat în WC-ul din curtea locuinţei şi a rupt cuţitul folosit la agresiune aruncându-l de asemenea în WC şi a dat alt cuţit şi alte haine organelor de anchetă.
Ca urmare a acestei declaraţii a martorului T.R. a fost efectuată o nouă percheziţie la domiciliul inculpatului, fiind găsită în WC-ul din curtea locuinţei sale o lamă de cuţit ruptă provenind de la un cuţit similar celui predat de inculpat la prima percheziţie din data de 14 martie 2011 şi deşi nu este cert că această lamă a fost cea folosită la lovirea victimelor totuşi este de luat în considerare declaraţia inculpatului din 14 martie 2011, declaraţie olografă unde a precizat că a lovit victimele cu lama unui cuţitaş mic pe care o ţinea între degete.
Faptul că el este autorul infracţiunilor rezultă şi din relatarea acestuia cu privire la unele amănunte pe care nu avea cum să le cunoască altfel. Astfel, la data de 17 martie 2011 s-a efectuat o conducere în teren la care a participat şi apărătorul inculpatului şi cu această ocazie inculpatul a prezentat organelor de anchetă traseele urmate şi principalele momente ale agresiunilor săvârşite asupra victimelor, aspecte care se coroborează cu cele declarate de victime, martori şi celelalte probe administrate.
Instanţa mai are în vedere pe lângă aceste probatorii care conduc la vinovăţia inculpatului şi expertiza psihiatrică care a concluzionat că inculpatul a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentul comiterii faptelor, păstrând capacitatea critică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor acestora, neexistând astfel nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptelor.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit faptele prin purtarea de cuţit în loc public, instanţa a admis cererea parchetului de extindere a procesului penal şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Reţinând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei reţine instanţa de fond că sunt întemeiate acţiunile civile formulate de Spitalul judeţean de Urgenţă Călăraşi, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă S.P. şi a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale privind părţile vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul F.C. care au criticat soluţia instanţei de fond pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a invocat netemeinicia pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt insuficiente pentru a permite realizarea scopului lor preventiv. În acest sens, au fost invocate circumstanţele grave în care au fost comise agresiunile, numărul mare al faptelor, consecinţele produse asupra victimelor şi comportamentul inculpatului, care a avut discernământul păstrat.
În şedinţa din data de 07 mai 2012, Ministerul Public a extins criticile şi cu privire la încadrarea juridică a faptei comise asupra victimei C.Ş.L., arătându-se că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen., fiind comisă în loc public.
Inculpatul F.C. a invocat, în esenţă, insuficienţa probatoriului în acuzare, arătând că singura probă directă existentă în cauză - respectiv examenul ADN - nu a dus la identificarea unor urme biologice masculine pe meşele de păr, iar declaraţiile martorilor nu permit identificarea sa certă ca fiind autorul faptelor. Totodată, au fost invocate împrejurările ce rezultă din declaraţiile celor doi martori propuşi de către inculpat (referitoare la motivul pentru care inculpatul a părăsit domiciliul la data de 13 martie 2011), caracterul contradictoriu al declaraţiilor părţii vătămate B.A.M. (care l-ar fi recunoscut pe inculpat, deşi susţinuse că nu i-a observat faţa), omisiunea organelor de poliţie de a asculta toţi martorii, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 73 C. proc. pen. în cursul judecăţii (sub aspectul erorii referitoare la ora ascultării sale).
Criticând, în final, şi neefectuarea unei noi expertize psihiatrice în cursul judecăţii, apelantul-inculpat a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
Prin Decizia penală nr. 225/A din 20 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 51 din 22 martie 2012 a Tribunalului Călăraşi.
A desfiinţat în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului F.C. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen.;
- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;
- pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de:
- omor deosebit de grav, din infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.;
- tentativă la omor calificat, din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. c) C. pen.;
- port de cuţit fără drept, din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 23 de ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi 8 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav şi 6 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de port de cuţit fără drept (faptă din data de 10 septembrie 2010).
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de port de cuţit fără drept (faptă din data de 23 februarie 2011).
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 23 de ani închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 2 ani închisoare, astfel stabilite, cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală, urmând ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final 26 de ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 13 martie 2011 la zi.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, apreciind că au fost reţinute corect circumstanţele reale în care s-au derulat cele două incidente deduse judecăţii.
Reţine instanţa de prim control judiciar că din coroborarea tuturor elementelor probatorii rezultă neîndoielnic că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor ce i se reţin în sarcină, însă apreciază că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă şi în consecinţă a procedat la schimbarea încadrării juridice după cum urmează.
Referitor la fapta comisă la data de 10 septembrie 2010 împotriva victimei C.Ş.L., apreciază Curtea de Apel Bucureşti că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., reţinerea dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen. fiind determinată de locul săvârşirii infracţiunii, respectiv într-o scară de bloc neasigurată, în care accesul era permis fără restricţii, atât locatarilor cât şi persoanelor străine, loc care prin destinaţia sa este întotdeauna accesibil publicului.
Cu privire la fapta comisă împotriva victimei B.A.M., reţine Curtea de Apel Bucureşti că în cauză se impune reţinerea agravantei prev. de art. 176 lit. c) C. pen. determinat de împrejurarea că fapta a fost comisă după săvârşirea infracţiunii de omor asupra victimei C.Ş.L. astfel că încadrarea juridică stabilită de instanţa de apel este cea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 reţine instanţa de prim control judiciar că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă, reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. nu este justificată faţă de intervalul de timp semnificativ scurs între cele două acte materiale şi în consecinţă a apreciat că cele două fapte de port de cuţit alcătuiesc o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real de infracţiuni.
Cu privire la individualizarea pedepsei apreciază curtea de apel că în raport de gravitatea deosebită a faptelor, modul de comitere a acestora, se impune aplicarea unui regim sancţionator mult mai aspru decât cel stabilit de instanţa fondului, fapt pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare sporită cu 3 ani, în final inculpatul urmând să efectueze pedeapsa de 27 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul F.C. criticile sale vizând netemeinicia deciziei recurate.
Recurentul inculpat solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că probele administrate în cauză nu fac dovada că el este autorul faptelor.
Din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., recurentul inculpat F.C. solicită a se reţine că se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţele inferioare faţă de împrejurarea că martorul C.C. nu a fost audiat la instanţa de fond şi de asemenea, deşi a solicitat efectuarea unei noi expertize psihiatrice, instanţa de fond i-a respins această cerere, împrejurări în raport de care apreciază că nu a beneficiat de o judecată dreaptă.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. cât şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize atente, obiective şi coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect reţinând cele două instanţe că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul F.C. este vinovat de comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, ambele instanţe realizând o analiză amplă şi judicioasă a întregului ansamblu probator pe care şi-o însuşeşte şi Înalta Curte, rezultând în mod indubitabil că în seara zilei de 10 septembrie 2010, în jurul orelor 21.00 inculpatul F.C. a urmărit-o pe victima C.Ş.L. în vârstă de 34 de ani, în timp ce se deplasa spre domiciliu şi după ce victima a intrat în scara blocului pe uşa neasigurată, urmată de inculpat, acesta a început să o lovească pe victimă cu pumnii şi cu picioarele provocând căderea ei la pământ. Victima l-a implorat pe inculpat să nu o lovească întrucât este însărcinată şi că poate lua orice obiect doreşte.
În această situaţie, inculpatul a luat hotărârea infracţională de a deposeda pe victimă de un portofel de culoare albă, astfel încât a lovit-o pe aceasta cu un cuţit în zona pieptului, o singură dată, după care a luat portofelul şi a părăsit locul faptei în fugă.
Fiind alertaţi de strigătele victimei martorii C.C.C., G.V. şi C.N., au pornit în urmărirea inculpatului fără a mai reuşi să-l prindă, iar martora C.M. a încercat să-i acorde primul ajutor victimei şi a solicitat intervenţia unei ambulanţe.
Victima C.Ş.L. a fost internată în stare gravă cu diagnosticul plagă prin înjunghiere toracică penetrantă. Hemotorax. Şoc hemoragic. Agresiune, însă la data de 26 octombrie 2010 a decedat.
Se reţine de asemenea în sarcina inculpatului că în seara zilei de 23 februarie 2011, în jurul orelor 21.30 a urmărit-o pe partea vătămată B.A.M., în vârstă de 17 ani, în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, iar la intrarea în scara blocului, înainte ca minora să pătrundă în holul de acces s-a apropiat din spate, a încercat să-i acopere gura cu mâna şi a cuprins-o în braţe.
Partea vătămată a reuşit să scape şi a încercat să fugă în scara blocului, însă inculpatul a prins-o de păr şi a lovit-o de două ori în zona abdomenului cu un cuţit pe care îl avea asupra sa, după care a părăsit în fugă locul faptei.
Conform certificatului medico-legal eliberat la data de 28 martie 2011, partea vătămată B.A.M. a suferit o plagă nepenetrantă, în regiunea epigastrică, ce a necesitat pentru vindecare circa 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond are la bază un material probator consistent care înlătură orice dubiu cu privire la calitatea de autor a inculpatului în raport de infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel încât reţine Înalta Curte că apărările formulate de inculpat, respectiv că probele administrate în cauză nu sunt concludente şi nu fac dovada vinovăţiei sale, nu sunt întemeiate şi nici în măsură să atragă incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Săvârşirea celor două acte de agresiune de către inculpatul F.C. rezultă în mod indubitabil din declaraţiile părţilor vătămate cât şi din declaraţiile martorilor, coroborate cu elementele evidenţiate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului.
Este adevărat că nu toţi martorii prezintă amănunte referitoare la fizionomia inculpatului, însă prezintă anumite aspecte comune referitoare la obiectul de îmbrăcăminte, modul de mişcare a inculpatului, toate aceste descrieri fiind determinante în identificarea inculpatului ca fiind autorul celor două acte de agresiune.
Astfel, victima C.Ş.L. fiind audiată o singură dată pe perioada spitalizării, a descris modul în care a fost agresată de către inculpat şi a menţionat câteva trăsături ale acestuia ca fiind tânăr, înălţimea de circa 1.70 m, construcţie atletică, faţa prelungă, ten închis, tuns scurt, îmbrăcat cu haine de culoare închisă, descriere ce corespunde semnalmentelor inculpatului.
Arată victima că inculpatul i-a sustras o borsetă în care se afla un pachet de ţigări L. roşu, parţial consumat şi un telefon mobil marca S., împrejurare ce rezultă şi din declaraţia inculpatului dată la 14 martie 2011, ocazie cu care acesta a menţionat că a sustras de la victimă un portofel în care a găsit un pachet de ţigări L. început şi un telefon.
La fel martorii C.C.C. şi C.M. care au auzit strigătele victimei la data de 10 septembrie 2010, au observat un bărbat ieşind din scara blocului şi având în mână o gentuţă sau un portofel de culoare albă, ambii martori descriindu-l pe inculpat ca având înălţimea de 1,70 - 1,75 m, slab, îmbrăcat cu o bluză de trening de culoare neagră, având pe mâneci dungi verticale de culoare verde.
În declaraţia dată ulterior la 24 mai 2011, martorul C.C. a făcut o precizare foarte importantă referitoare la modul de mişcare a inculpatului pe care l-a descris ca având picioare lungi şi părea că se deplasează cu greutate, în sensul că îşi trage picioarele.
Aceeaşi descriere o reîntâlnim şi în declaraţia părţii vătămate B.A.M. care după ce descrie semnalmentele atacatorului ca fiind înalt, în jur de 1.75 - 1.80 m, slab, arată că individul respectiv avea ceva specific în mişcare, în sensul că avea o mişcare dezordonată a corpului, părând că se mişcă mai greu decât o persoană normală.
La fel declară şi martora D.R.A. barman la SC P. SRL situat în apropierea locului unde a fost agresată victima C.Ş.L., în urma prezentării "portretului vorbit" al agresorului de către organele de poliţie, aceasta a declarat că persoana cu semnalmentele respective a frecventat barul unde lucrează şi i-a atras atenţia faptul că are un mers deosebit de al unei persoane normale, în sensul că nu îndoaie genunchii şi merge pe vârfuri.
Aspectele referitoare la obiectele de îmbrăcăminte ale agresorului, modul similar de comitere a faptelor, respectiv urmărirea victimelor de sex feminin, pe timp de noapte, la intrarea în scara blocului, sunt împrejurări descrise atât de victimele din prezenta cauză cât şi de alte persoane atacate de inculpat care încă nu au dorit să formuleze plângere penală, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor R.M.A., B.V. şi A.E.
Martorele descriu în declaraţiile date, un mod de operare identic cu cel descris de părţile vătămate din cauza dedusă judecăţii, fiind şi o descriere a obiectelor de îmbrăcăminte ale agresorului, obiecte ce au fost găsite în locuinţa inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare şi corespund semnalmentelor menţionate de martori.
În altă ordine de idei, modul în care a fost depistat inculpatul la data de 13 martie 2011 este determinant în stabilirea identităţii acestuia, fiind înlăturat orice dubiu cu privire la persoana inculpatului.
Astfel martorii D.R.D. şi P.V.G., în timp ce se deplasau pe str. B., au fost opriţi de strigătele unei femei care le-a cerut ajutorul, spunându-le că este urmărită de un bărbat pe care nu îl cunoaşte şi îi este teamă.
Cei doi martori declară în continuare că l-au văzut pe individ, iar martorul P.V.G. a hotărât să sune la poliţie întrucât i s-a părut suspect individul respectiv.
Arată martorii că la scurt timp, la faţa locului a venit o maşină din care au coborât doi sau trei tineri îmbrăcaţi civil cate l-au legitimat pe cel în cauză şi l-au urcat în autoturism.
De asemenea, arată martorii că la scurt timp au fost invitaţi la Poliţia Mun. Călăraşi pentru a da declaraţii, ocazie cu care au aflat că acel bărbat se numeşte F.C. în vârstă de 32 de ani şi locuieşte pe str. S. în Călăraşi.
Foarte importantă în stabilirea vinovăţiei inculpatului F.C. este şi declaraţia martorului T.R., arestat pentru o infracţiune de omor şi pus în aceeaşi cameră cu inculpatul care arată că în urma discuţiilor cu inculpatul a aflat de la acesta că a omorât o femeie în scara unui bloc şi de asemenea că a mai înţepat o altă fată, în altă seară, cu cuţitul, tot în burtă.
De la inculpat a aflat că de la una din fete a sustras o geantă în care se afla un pachet de ţigări L., un telefon mobil şi suma de 30 RON, iar după ce a ajuns acasă a dat foc genţii, a spart telefonul mobil pe care l-a aruncat în wc-ul din curte.
De asemenea, arată martorul că inculpatul i-a mai spus că cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunilor l-a rupt şi l-a aruncat tot în wc şi a dat foc hainelor cu care era îmbrăcat când a comis fapta de omor, iar organelor de poliţie le-a dat alt cuţit şi alte haine.
Această declaraţie a fost dată de martor la data de 25 iulie 2011 iar în urma menţiunilor făcute de martor, s-a efectuat o nouă percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului, la data de 2 august 2011, ocazie cu care s-au găsit în wc-ul din curtea imobilului o lamă de cuţit cu lungimea de 7 - 8 cm şi un portofel de damă cu motive florale.
Poziţia oscilantă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal denotă încercarea acestuia de a denatura adevărul cu scopul vădit de a fi absolvit de răspundere penală.
Inculpatul F.C., în declaraţiile date în faza de urmărire penală la data de 14 martie 2011 a recunoscut comiterea faptelor, descriind în detaliu modul de săvârşire a acestora, începând de la urmărirea părţilor vătămate şi până la momentul agresării acestora.
În declaraţia olografă dată în faţa organelor de urmărire penală şi aflată la dosar, inculpatul F.C. declară că a luat un portofel de la victima C.Ş.L. în care se afla un pachet de ţigări L. început şi un telefon mobil, aspecte ce se coroborează şi cu declaraţia dată de victimă.
Ca atare, poziţia ulterioară a inculpatului, de negare a faptelor, fără a arăta însă argumente plauzibile ce l-au determinat să revină asupra declaraţiilor iniţiale, confirmă, coroborat şi cu celelalte probe directe şi indirecte administrate în cauză, vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.
Modul detaliat de descriere a faptelor, în cele mai mici detalii, nu poate fi rezultatul presiunii exercitate de organele de instrucţie penală, aşa cum încearcă să susţină inculpatul în faţa instanţei de fond, cât timp aspectele menţionate de acesta se regăsesc atât în declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor coroborate şi cu rezultatul percheziţiilor domiciliare.
Foarte elocventă în stabilirea vinovăţiei inculpatului este şi proba privind efectuarea unei conduceri în teren ocazie cu care inculpatul a indicat organelor de poliţie traseele urmate în zilele în care le-a agresat pe cele două victime, arătând cu foarte multă precizie clădirile pe lângă care a trecut precum şi străzile pe care s-a deplasat în urmărirea şi ulterior agresarea victimelor.
Este adevărat că expertiza psihiatrică efectuată în faza de urmărire penală identifică o tulburare de personalitate antisocială, intelect liminar, însă medicii specialişti concluzionează că "numitul F.C. a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentele comiterii infracţiunii, având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată".
De altfel, poziţia adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, de recunoaştere iniţială a faptelor iar ulterior de revenire asupra acestei poziţii, denotă că acesta are capacitatea de a conştientiza consecinţele faptelor sale, astfel încât realizând situaţia dificilă în care se afla a încercat să denatureze adevărul fără însă a prezenta o altă situaţie de fapt, declaraţia dată în faţa primei instanţe reprezentând doar o negare a aspectelor menţionate în declaraţiile iniţiale.
Pentru toate argumentele prezentate, în urma propriului examen analitic a întregului ansamblu probator, apreciază Înalta Curte că vinovăţia inculpatului a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, aşa încât apreciez că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt în accepţiunea disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare fiind în deplină concordanţă cu conţinutul probelor administrate pe parcursul procesului penal.
Nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
În mod corect a reţinut instanţa de prim control judiciar că în cauză nu se justifică efectuarea unei noi expertize psihiatrice cât timp expertiza efectuată în faza de urmărire penală s-a desfăşurat în condiţii de strictă legalitate, inculpatul fiind supus unui examen nemijlocit, medicii ce au făcut parte din comisia de examinare având specializarea necesară pentru efectuarea acestui gen de expertiză.
De asemenea, faptul că martorul C.C. nu a putut fi audiat în faza de cercetare judecătorească nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa cum solicită apărarea, atâta timp cât în cauză au fost administrate probe concludente, apte să contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului, astfel încât imposibilitatea reaudierii în mod nemijlocit a unui martor de către instanţa de judecată nu are capacitatea de a modifica în vreun mod situaţia de fapt şi nici nu poate ridica îndoieli cu privire la vinovăţia inculpatului.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că a fost corect dozată, instanţa de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. cărora le-a dat eficienţa necesară.
Natura faptelor comise, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor constând în agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, care pe timp de noapte a urmărit victimele de sex feminin pe care le-a agresat cu cuţitul, provocând decesul uneia dintre ele şi punând în pericol viaţa celeilalte victime, deposedarea victimei C.Ş.L. de bunurile pe care le avea asupra sa, sunt împrejurări care justifică regimul sancţionator stabilit de instanţa de apel în sensul orientării pedepsei către maximul special prevăzut de lege.
Este adevărat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală iar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică relevă un intelect liminar şi o tulburare de personalitate antisocială, însă apreciază Înalta Curte că aceste împrejurări nu pot determina stabilirea unei sancţiuni penale mai blânde, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală a oricărui individ şi nu o virtute care să contribuie în mod decisiv la stabilirea unui regim sancţionator, într-un cuantum mai mic în cazul unor infracţiuni atât de grave.
Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 3833 alin. (2) C. proc. pen. va deduce prevenţia inculpatului de la 13 martie 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 225/A din 20 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2011 la 14 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4132/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4166/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
