ICCJ. Decizia nr. 4239/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni de evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4239/2012
Dosar nr. 47151/3/2011
Şedinţa publică din 21 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 47151/3/2011, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (2) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului O.S. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Bucureşti, fără încuviinţarea instanţei de judecată.
În temeiul art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea - poliţia de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin. (11) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ca inculpatul să nu se apropie şi să nu comunice cu ceilalţi inculpaţi, ori cu martorii din dosar.
A fost atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în situaţia în care nu va respecta măsurile şi obligaţiile impuse de instanţă.
Totodată, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului O.S., dacă nu este arestat în altă cauză.
Deliberând asupra stării de arest sub aspectul exigenţelor art. 143 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că şi la acest moment procesual materialul probator existent relevă indicii temeinice şi concludente care formează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis, cu vinovăţie, faptele de care este acuzat; însă.nu au apărut elemente probatorii noi care să modifice, în orice fel, concluzia stabilită cu ocazia ultimei analize a stării de arest a acestui inculpat, cu atât mai mult cu cât în privinţa inculpatului s-a dispus o condamnare de către instanţa competentă.
În ceea ce priveşte condiţia pericolului social, Curtea a constatat că după trecerea a doi ani de la data arestării preventive a inculpatului nu se mai poate susţine că faptele inculpatului au acelaşi ecou în rândurile opiniei publice, chiar luând în considerare natura faptelor şi numărul mare de acte materiale reţinute în actul de sesizare, amploarea activităţii infracţionale, poziţia procesuală a inculpatului, ori împrejurarea că s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.
S-a reţinut că elementul de noutate intervenit constă de asemenea în durata arestului preventiv, asupra căreia Curtea a apreciat că şi-a pierdut caracterul rezonabil, în ciuda complexităţii cauzei, deoarece menţinerea stării de arest pentru o durată de doi ani - inculpatul a fost arestat la data de 15 decembrie 2010 - este excesivă, în condiţiile în care obiectul cauzei nu îl consT.ie infracţiuni de violenţă ci infracţiuni economice.
Aşa fiind, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, că la acest moment procesual punerea în libertate a reclamantului nu ar mai putea avea un impact negativ asupra societăţii civile şi nu ar putea împiedica desfăşurarea procesului penal aflat în calea de atac a apelului, Curtea în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (2) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului O.S. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Bucureşti, fără încuviinţarea instanţei de judecată.
împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen iegal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de şedinţă atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 decembrie 2012, sub numărul 47151/3/2011/a11.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, reprezentantului Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare menţinerea stării de arest a inculpatului O.S..
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de către Parchet prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.
Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere totuşi de la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii. în art. 5 parag. 1 lit. c) din CEDO ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
Jurisprudenţa CE.D.O. a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care persoanele sunt cercetate, cât şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N.C.Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
În ceea ce priveşte temeinicia cererii formulată de inculpatul O.S., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, Curtea constată următoarele: inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de consT.ire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a 4 infracţiuni de instigare la contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. a) şi b) rap. la art. 90 alin. (2), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Legea nr.. 84/1998 modificată, şi republicată, (pentru fabricile clandestine din loc. T. - jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. - jud. Vâlcea), a 4 infracţiuni de instigare la înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., (ptr. Fabricile clandestine din loc. T. -jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. - jud. Vâlcea), a 4 infracţiuni de instigare la tipărirea, deţinerea şi punerea în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu egime special, falsificate, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, (ptr. Fabricile clandestine din loc. T. - jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. - jud. Vâlcea), a 4 infracţiuni de instigare la marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2961 lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu modific. şi complet. ulterioare (C. fisc.), (ptr. Fabricile clandestine din loc. T. -jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. - jud. Vâlcea), a 4 infracţiuni de instigare la producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Leggea nr. 571/2003 cu modific. şi completările ulterioare (C. fisc.) (ptr. Fabricile clandestine din loc. T. - jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. -jud. Vâlcea), a 4 infracţiuni de instigare la deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu modific. şi complet. ulterioare (C. fisc.) (ptr. Fabricile clandestine din loc. T. - jud. Dîmboviţa, loc. T.Ş. - jud. Hargita, loc. P. - jud. Neamţ şi loc. H. - jud. Vâlcea) şi a infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată, infracţiuni care au impact social deosebit asupra valorilor şi relaţiilor sociale, ce formează conceptul de ordine publică. Punerea în libertate a inculpatului, mărginindu-se la analiza perioadei de timp scursă de la data luării măsurii arestării preventive, fără a avea în vedere complexitatea cauzei, ignoră celelalte criterii enumerate în textul de lege, în raport de care trebuie apreciat termenul rezonabil al judecării cauzei.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autorităţile în eforturile lor de a administra probe şi în desfăşurarea procesului penal.
În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatului respectiv, infracţiunile deduse judecăţii sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.
Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpatul O.S. este cercetat, gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care se reţine în actul de inculpare că s-ar fi acţionat, sentimentul de indignare, frustrare care s-ar putea crea în rândul colectivităţii prin cercetarea acestuia în stare de libertate pentru astfel de fapte.
În acest context Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de nelinişte şi neîncredere în rândul membrilor societăţii, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs.Franţa).
Înalta Curte reţine de asemenea că durata excesivă a detenţiei preventive nu poate fi considerată a fi împlinită, deoarece cauza are un caracter complex şi necesită continuarea administrării de probe, elemente care impun la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere cele învederate, probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În speţă, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatul O.S. este actual şi persistent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică,
Faţă de considerentele arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva încheierii din data de 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 47151/3/2011, privind pe intimatul inculpatul O.S. şi, în rejudecare va înlătura dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul O.S. cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată faţă de inculpatul O.S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva încheierii din data de 18 decembrie 2012 a Curţii de Ape! Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 47151/3/2011, privind pe intimatul inculpatul O.S..
Casează, în parte, încheierea recurată şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul O.S. cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată faţă de inculpatul O.S..
În baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului O.S..
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpatul O.S. în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 44/2012. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
|---|
