ICCJ. Decizia nr. 44/2012. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 44/2012
Dosar nr. 892/99/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 419 din 06 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 208 alin. (l) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi distrugerea şi semnalizarea falsă prevăzută de art. 276 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat perechea de mănuşi şi cleştele care au servit la săvârşirea infracţiunilor.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi suma de 73.813.438 lei.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, în perioada 13 august - 28 august 2004, pe timp de noapte, în mod repetat, inculpatul M.D. a sustras cablu de la reţeaua telefonică a regionalei C.F.R. Iaşi, cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 74.813.438 lei şi punând în primejdie siguranţa traficului feroviar.
La individualizarea pedepsei şi a modului de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Sentinţa penală a rămas definitivă prin neapelare, motiv pentru care Tribunalul Iaşi a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 590/2005 din 8 iulie 2005.
Mandatul nu a putut fi pus în executare întrucât persoana condamnată nu a fost găsită la domiciliu, din verificări rezultând că era plecată la muncă în Italia.
Împotriva sentinţei penale nr. 419 din 06 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, a declarat apel inculpatul M.D.
Prin decizia penală nr. 131 din 16 august 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul M.D., reţinându-se că exercitarea de către inculpat a căii de atac a apelului la data de 29 aprilie 2011 (data poştei), în condiţiile în care hotărârea în primă instanţă îi fusese comunicată la data de 27 iunie 2005, iar mandatul de executare a pedepsei fusese pus în executare la data de 20 aprilie 2011 nu se circumscrie dispoziţiilor art. 365 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.D., fără a motiva în scris calea de atac conform art. 38510 C. proc. pen.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 16 ianuarie 2012, recurentul condamnat M.D. a învederat instanţei că înţelege să retragă recursul formulat în cauză.
Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurentul condamnat M.D., constată că:
Dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., stabilesc că părţile pot renunţa la recurs conform art. 368 C. proc. pen. şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare din părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.
Constatând că dispoziţiile legale susmenţionate, aplicabile şi în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voinţă a recurentului condamnat M.D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte va lua act de aceasta şi va dispune în consecinţă, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul condamnat M.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 16 august 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4239/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 489/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
