ICCJ. Decizia nr. 4243/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4243/2012
Dosar nr. 8152/1/2012
Şedinţa publică din 27 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului I.N.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 369 din data de 19 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), C. pen.
Totodată a fost menţinută starea de arest a inculpatului cu deducerea la zi a duratei reţinerii şi arestării preventive.
Sub aspectul laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON daune materiale către părţile civile Ş.M., D.M., Ş.D., Ş.I., Ş.V. şi Ş.G.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat şi la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 175 RON în favoarea minorului Ş.C.D., începând cu data decesului mamei acestuia, respectiv data de 25 noiembrie 2011 până la majorat, precum şi la 5.000 RON daune morale în favoarea aceleiaşi părţi civile.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarea stare de fapt: la data de 25 noiembrie 2011, aflat sub influenţa alcoolului, în urma încercării nereuşite de a întreţine un raport sexual cu victima Ş.G., inculpatul I.N. a aplicat lovituri repetate cu un corp dur acesteia inclusiv călcarea activă cu piciorul, provocându-i leziuni traumatice cranio-faciale, toracice şi abdominale, care i-au generat în final decesul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi partea civilă Ş.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti s-a format Dosarul nr. 3305/120/2012, cu prim termen de judecată la data de 28 ianuarie 2013. Prin încheierea din data de 11 decembrie 2012, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. a fost verificată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, această măsură fiind menţinută.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpatul I.N. a declarat recurs solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul-inculpat este acuzat de infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului I.N., Înalta Curte apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii.
Se constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză fiind o pronunţată hotărâre de condamnare nedefinitivă.
Natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
Ca atare, detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele ce decurg din legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.N. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Încheierii din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3305/120/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4249/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4242/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
