ICCJ. Decizia nr. 4249/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4249/2012
Dosar nr. 542/1372/2011/a9
Şedinţa publică din 27 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.R. zis "B.".
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 10 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, inculpatul G.R. zis „B." a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut în esenţă că inculpatul G.R. zis „B." împreună cu alţi inculpaţi membri ai familiei sale, au premeditat agresarea victimei M.R., în scop de răzbunare pentru lovirea lui G.N., urmărind victima pe str. B. din mun. Săcele, apoi pe str. A., unde a lovit-o cu o rangă metalică şi mai multe obiecte contondente în zona capului şi corpului, în mod direct şi repetat, agresiune în urma căreia a intervenit decesul victimei.
Împotriva sentinţei Tribunalului Braşov, printre alţii a făcut apel şi inculpatul G.R. zis "B.", iar la termenul din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a luat în discuţie şi menţinerea stării de arest preventiv a acestuia. Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012 a fost menţinută starea de arest preventiv iar împotriva acesteia, în termenul legal inculpatul a formulat recurs.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, recurentul inculpat G.R. zis „B." a declarat recurs, în criticile formulate, arătând în esenţă că mai sunt în cauză inculpaţi lăsaţi în libertate şi că s-a apreciat, în mod greşit, faptul că recurentul inculpat s-ar fi sustras de la judecată.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul-inculpat este acuzat de infracţiunea de omor calificat asupra victimei M.R.
Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracţiunea de care era acuzat inculpatul.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat prin sentinţa de condamnare în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Braşov precum şi în apel prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului G.R. zis "B.", Înalta Curte apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii.
Se constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care recurentul inculpat este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, fiind pronunţată în cauză o hotărâre de condamnare nedefinitivă.
Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în liberate a recurentului inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptei pentru care recurentul inculpat este cercetat, urmările pe care aceasta le-a produs, dar şi sentimentul de insecuritate creat în rândul populaţiei prin cercetarea în libertate a unor persoane învinuite de săvârşirea unor infracţiuni contra vieţii.
Ca atare, detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele ce decurg din legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia.
Aşa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G.R. zis "B." şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R., zis ,,B.", împotriva Încheierii din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 542/1372/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1621/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4243/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
