ICCJ. Decizia nr. 4242/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4242/2012
Dosar nr. 8151/1/2012
Şedinţa publică din 27 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.A.V.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 407 din 08 decembrie 2010 Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul C.A.V. la pedeapsa rezultantă de 22 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, şi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. menţinându-se totodată măsura arestării preventive a inculpatului şi deducându-se prevenţia la zi.
Ca şi situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, împreună cu alte persoane s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi, prin acţiuni conjugate, la data de 29 ianuarie 2009 au introdus pe teritoriul României, prin Punctul Vamal Port Constanţa - Sud Agigea cantitatea de 1.080 kg cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea de lemn cedru şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu destinaţia Târgu Jiu, cu intenţia de a fi livrată în continuare în Spania.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel printre alţii şi inculpatul C.A.V. iar prin Decizia penală nr. 104/p din data de 22 septembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a), C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de inculpaţi, a fost desfiinţată hotărârea atacată, iar în rejudecare a fost redusă pedeapsa inculpatului C.A.V. şi văzând art. 33, lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea în cuantum de 15 ani şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) şi art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor pe o perioadă de până la 6 zile cu începere de la 22 septembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V.
Prin Decizia penală nr. 941 din data de 27 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de parchet şi inculpaţi, a casat decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor la Curtea de Apel Constanţa cu menţinerea stării de arestarea preventivă.
În rejudecare, la Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a format Dosarul nr. 563/36/2012, iar la termenul din data de 14 decembrie 2012 s-a verificat legalitatea şi temeinicia stării de arest dispunându-se menţinerea acesteia.
În termenul legal, inculpatul C.A.V. a declarat recurs împotriva Încheierii din data de 14 decembrie 2012, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul-inculpat este acuzat de infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită prin introducerea pe teritoriul României a unei cantităţi de 1.080 kg de cocaină.
Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracţiunea de care era acuzat inculpatul.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat prin sentinţa de condamnare în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Constanţa precum şi în sentinţa pronunţată în apel de Curtea de Apel Constanţa şi în decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare în apel, precum şi prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului inculpat C.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii.
Se constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză fiind pronunţată o hotărâre de condamnare nedefinitivă.
Natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
Ca atare, detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele ce decurg din legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A.V. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva Încheierii din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 563/36/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4240/2012. Penal → |
|---|
