ICCJ. Decizia nr. 475/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 475/2012
Dosar nr. 8687/318/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1148 din 28 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Tărgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul G.S., domiciliat în judeţul Gorj, împotriva ordonanţei nr. 360/P/2010 din 08 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu, în contradictoriu cu intimatul T.C.M.
A fost menţinută ordonanţa nr. 360/P/2010 din 08 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu.
A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimatul T.C.M. precum şi la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin plângerea formulată, petiţionarul G.S. a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea ordonanţei din 08 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 360/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că este nemulţumit de soluţia adoptată de către procuror, întrucât intimaţii au săvârşit infracţiunile pentru care le-a reclamat.
În fapt, s-a reţinut că, prin ordonanţa din 08 aprilie 2011 procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi anume amendă administrativă în cuantum de 800 RON a intimatului T.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin rezoluţia din 13 aprilie 2010, s-a început urmărirea penală împotriva intimatului T.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de a art. 180 alin. (2) C. pen., reţinându-se că în data de 24 noiembrie 2009, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate G.S., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform CML din 26 noiembrie 2009 emis de SML Gorj.
Fiind audiat, intimatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar din adresele din 21 septembrie 2010 şi din 03 noiembrie 2010 emise de SML Gorj a rezultat că leziunile prezentate de petiţionar se puteau produce şi prin cădere şi lovire de corpuri dure.
Totodată, s-a mai reţinut că din CML din 26 noiembrie 2009 emis de SML Gorj a rezultat că petiţionarul G.S. a suferit leziuni după cum urmează „T-P stg. Tumef. Violacee, suprasprâncenos stg. extern, la nivelul ramului orizontal dr. al mandibulei, pe cot dr."
S-a constatat de către procuror că leziunile suferite de partea vătămată sunt atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă a feţei, astfel că susţinerile martorilor şi ale intimatului în sensul că partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, ar fi căzut, lovindu-se, fără ca vreo persoană să fi exercitat acte de violenţă asupra sa nu pot fi reţinute.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., respectiv fapta intimatului, de lovire sau alte violenţe, nu întruneşte în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
Împotriva ordonanţei din 08 aprilie 2011 petiţionarul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care prin ordonanţa din 09 mai 2011 a respins plângerea formulată. Instanţa de fond a constatat că în timpul cercetării judecătoreşti părţile nu au prezentat înscrisuri noi conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, iniţial, prin rezoluţia din 22 iulie 2010 procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului T.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât nu existau probe certe care să ateste că au fost exercitate acte de violenţă asupra petiţionarului de către intimat , iar prin rezoluţia din 18 august 2010 prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a admis plângerea formulată de către petiţionar, a infirmat soluţia adoptată şi a trimis cauza pentru completarea cercetărilor.
Procedându-se la completarea cercetărilor procurorul a constatat că în data de 24 noiembrie 2009 între petiţionar şi intimat, pe motivul unor certuri mai vechi, a intervenit un conflict ocazie cu care intimatul l-a lovit cu o bucată de lemn în zona feţei producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, conform CML din 26 noiembrie 2009 al SML Gorj.
S-a apreciat de către instanţa de fond că având în vedere circumstanţele în care au fost săvârşite faptele penale, numărul de zile de îngrijiri medicale al petiţionarului, lipsa antecedentelor penale ale intimatului şi practica judiciară în acest domeniu soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi anume amendă administrativă în cuantum de 800 RON este suficientă pentru a-i îndrepta pe viitor conduita, fără a fi necesară aplicarea unei pedepse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate datorită faptul că instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de profesionalism.
Prin decizia penală din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisbil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva sentinţei penale din 28 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că sentinţa a fost pronunţată la data de 28 iunie 2011, ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din acelaşi text de lege, este definitivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G.S.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinite.
Sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, a fost sesizată cu recursul declarat de petentul G.S. împotriva, deciziei penale din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de acelaşi petent împotriva sentinţei penale din 28 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011.
Aşadar, petentul nu avea posibitateate legală de a ataca cu recurs nici hotărârea pronunţată de prima instanţă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
Aşa fiind, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva deciziei penale nr. 1617 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva deciziei penale nr. 1617 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 463/2012. Penal → |
|---|
