ICCJ. Decizia nr. 463/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 463/2012

Dosar nr. 6416/102/2008

Şedinţa publică din 20 februarie 2012

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul penal nr. 641/102/2008, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.G. din infracţiunile de: trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de: trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.M. din infracţiunile de: trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul G.G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 13 februarie 2008, orele 16:00 şi a arestării preventive începând cu data de 14 februarie 2008 şi până la data de 9 decembrie 2008.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 345 alin. (1) şi 3 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 345 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.M., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri risc, în formă continuată, prev. de art. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 13 februarie 2008, orele 17 : 40 şi a arestării preventive începând cu data de 14 februarie 2008 şi până la data de 9 decembrie 2008.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acest serviciu;

- să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 345 alin. (1) şi 3 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.M., pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat: o cutie din material plastic de culoare roşu închis inscripţionată M.M.D.H.K. pe care s-au pus în evidenţă urme de rezină de cannabis, aflate în Camera De Corpuri Delicte, din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X1.); 5 grame rezină de cannabis - aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO. (dovada seria D, nr. X2.); 8,5 grame rezină de cannabis - aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X3.); 3 grame rezină de cannabis (proba nr. 1a) şi 1,0 grame rezină cannabis (proba nr. 1b) aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X4.); 1.0 grame rezină de cannabis - aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X5.).

De asemenea, au fost condamnaţi şi inculpaţii I.I., G.A.V. şi D.A.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu privire la inculpaţii S.M. şi G.G., următoarele:

La data de 6 februarie 2008, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Tg. Mureş s-a sesizat din oficiu, despre faptul că numitul D.A., din Braşov, desfăşoară activităţi legate de traficului de droguri, constând în aceea că deţine şi oferă spre vânzare diferite cantităţi de haşiş (rezină de canabis) pe raza municipiului Sighişoara.

La data de 8 februarie 2008 inculpatul D.A. a fost identificat în Sighişoara, în jurul orelor 21 : 45, imediat după ce a coborât dintr-un microbuz de transport persoane pe ruta Braşov - Târgu-Mureş. În urma percheziţiei corporale, asupra acestuia au fost găsite droguri respectiv cannabis, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 8 februarie 2008.

Drogurile au fost supuse analizei de specialitate, rezultând că este vorba de 1,6 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 februarie 2008).

Drogurile găsite asupra inculpatului D.A. erau destinate comercializării, ceea ce a rezultat din declaraţiile inculpatului coroborate, în conformitate cu dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., cu depoziţiile martorilor R.B., H.S., M.C.S., M.Z.

Martorii, audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti au relatat despre vizitele făcute în Sighişoara la începutul lunii februarie 2008 de către inculpatul D.A., întâlnirile avute în diferite cafenele sau cluburi cu acesta, despre faptul că le-a oferit haşiş şi s-a interesat de persoane dornice să cumpere cannabis, menţionând şi preţul de vânzare, respectiv 120 RON pentru 1 gram. Au relatat de asemenea despre vânzarea unor ţigări cu haşiş (joint) de către inculpatul D.A., cu suma de 20 RON.

De asemenea, din declaraţiile martorilor a rezultat că în data de 8 februarie 2008, inculpatul D.A. a plecat din Sighişoara la Braşov, pentru a se aproviziona cu droguri ce urma să le vândă.

Cu privire la provenienţa drogurilor, respectiv persoana de la care le-a obţinut, inculpatul D.A. a susţinut constant că este vorba de o persoană numită „K" din Braşov, pe care l-a cunoscut în cursul anului 2007 la un club.

„K" identificat a fi inculpatul G.A.V. i-a vândut inculpatului D.A., de mai multe ori, droguri de risc, sub forma rezinei de cannabis, pe care acesta din urmă le-a vândut în special unor tineri din municipiul Sighişoara.

Declaraţiile inculpatului D.A., privind cumpărarea de diferite cantităţi de droguri de la numitul K (inculpatul G.A.V.) în anul 2007 şi ianuarie 2008 s-au coroborat cu cele ale inculpatului G.A.V. care a recunoscut că a vândut droguri persoanelor care îl sunau stabilind o întâlnire, în cursul discuţiei telefonice fiind menţionată doar suma de bani de care dispunea respectiva persoană.

Din aceste comunicări lapidare, inculpatul înţelegea că persoana are nevoie de droguri, pe care i le şi ducea şi le preda la întâlnirea fixată.

Astfel cum a arătat şi inculpatul, tranzacţiile se efectuau pe loc în sensul că preda marfa şi primea banii.

Aspectele menţionate au fost dovedite şi de percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului G.A.V., în data de 9 februarie 2008, la o zi după identificarea inculpatului D.A.

Asupra inculpatului G.A.V. au fost descoperite 6 foiţe de staniol de culoare argintie care conţineau fragmente vegetale, în formă solidă, de culoare maronie. Aceste foiţe şi conţinutul lor, reprezentate şi în fotografiile judiciare efectuate au fost analizate, rezultând că reprezintă 3,9, respectiv 1,4 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 februarie 2008).

Şi cu privire la aceste cantităţi de cannabis găsite asupra sa cu ocazia percheziţiei corporale, inculpatul G.A.V. a recunoscut că erau destinate vânzării.

În continuare, potrivit declaraţiilor inculpatului G.A.V., I.I. era cel care îl aproviziona cu droguri.

Inculpatul G.A.V. a relatat că l-a cunoscut pe I.I., la clubul S.N. din Braşov, l-a întrebat dacă cunoaşte persoane care consumă droguri sub formă de haşiş întrucât le poate procura fiind aduse din Amsterdam, colaborarea celor doi, modul în care stabileau întâlnirile, modalitatea de plată, preţurile practicate, fiind arătate de G.A.V.

Susţinerile inculpatului G.A.V. în sensul implicării inculpatului I.I. în comerţul cu droguri de risc au fost confirmate şi de aspectele constatate în procesul-verbal din 10 februarie 2008 privind percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului, fiind găsite 6 foiţe de staniol conţinând o substanţă maronie.

Aceste foiţe, prezentate şi în fotografiile judiciare efectuate cu ocazia percheziţiei au fost supuse analizelor de laborator, rezultând că este vorba de 5,6 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă THC.

S-a reţinut că, în timpul efectuării percheziţiei corporale, întrebat fiind despre provenienţa drogurilor găsite asupra sa, inculpatul I.I. a declarat în prezenţa martorilor asistenţi, că le-a primit de la o persoană A, care i-a trimis substanţa sus-mentionată din Amsterdam, Olanda, în cursul lunii ianuarie 2008, prin intermediul firmei de transport „A”.

La locuinţa inculpatului I.I. a fost efectuată, în baza autorizaţiei judecătorului şi o percheziţie domiciliară, iar inculpatul a predat o substanţă solidă maronie, învelită într-o foiţă de staniol, despre care a declarat, în prezenţa martorilor asistenţi că este haşiş şi provine din Olanda.

Analizele de specialitate au confirmat că reprezintă 9,2 grame rezina de cannabis, în probă punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol.

Declaraţiile inculpatului G.A.V., cantităţile de droguri găsite atât asupra inculpatului I.I. cât şi la locuinţa sa au dovedit că I.I. a deţinut şi comercializat în repetate rânduri droguri de risc sub forma cannabisului.

Inculpatul I.I. a recunoscut de asemenea, că îl cunoştea pe numitul K (inculpatul G.A.V.), că s-a întâlnit cu acesta şi au discutat despre droguri şi îl aproviziona cu droguri de fiecare dată când i se solicita.

Inculpatul a relatat că a deţinut droguri şi în vederea consumului propriu, aspect confirmat şi de adresa emisă de Clinica de psihiatrie Tg. Mureş, din care a reieşit că inculpatul I.I. a fost testat pentru consum de marijuana, testul fiind pozitiv. Iniţial, I.I. a arătat că drogurile provin din Olanda, fiindu-i trimise din Amsterdam de o persoană numită A ce a cunoscut-o pe internet, ulterior şi-a modificat poziţia şi a susţinut că a primit o cantitate mai mare de droguri (haşiş) de la inculpatul G.G., pe care le-a porţionat, învelit în staniol şi apoi vândut, dând mai multe bucăţele numitului K (inculpatul G.A.V.) pentru suma de 100 RON/bucată.

Tot cu privire la provenienţa drogurilor, a făcut referire că inculpatul G.G. era în legătură cu un prieten de-al său din Olanda, căruia i se spunea T, cu care a şi copilărit şi care era în relaţii de prietenie şi cu inculpatul S.M., zis P.

I.I. a susţinut că inc. S.M. şi G.G. discutau des cu „T" pe internet şi telefon mobil, cerându-i să le procure droguri sub formă de haşiş din Olanda ceea ce s-a şi întâmplat după revelionul 2007-2008, astfel încât inculpatul S.M. a plecat în Olanda după droguri, iar când s-a întors i-a dat o cantitate mai mare, cerându-i să o vândă.

Inc. S.M. şi G.G. ce au avut iniţial calitatea de martori şi apoi de inculpaţi, au prezentat o altă situaţie de fapt, declarând în esenţă că sunt consumatori de droguri şi cel care le procura drogurile era inculpatul I.I., de la care le cumpărau cu 20-50 RON bucata.

Ambii inculpaţi au negat că drogurile au fost aduse de inculpatul S.M. din Olanda.

Asupra celor doi inculpaţi nu au fost găsite droguri, doar la inculpatul S.M. fiind o cutie de plastic, în care s-au pus în evidenţă urme de rezină de cannabis.

Ambii inculpaţi s-au declarat consumatori (aspect confirmat şi de testele de urină), inculpatul S.M. arătând că în cutia mai sus descrisă ţinea drogurile pe care le obţinea de la inculpatul I.I.

O acuzaţie trebuie să fie susţinută de probe, clare, neechivoce, simpla supoziţie, presupunere sau varianta prezentată în actul de inculpare, nefiind suficientă pentru tragerea la răspundere a unei persoane.

Cu excepţia declaraţiilor inculpatului I.I., combătute de cele ale inculpaţilor S.M. şi G.G., în acuzarea acestora din urmă privind introducerea în ţară a drogurilor există o singură probă şi anume, un mesaj telefonic găsit pe telefonul mobil N., aparţinând numitului G.G., trimis de la numărul 1. ce conţine injurii şi ameninţări.

Numitul „T" nu a fost identificat şi nu a dat declaraţii, nu există nici un element din care să rezulte că numărul de telefon îi aparţine şi nici un indiciu concret că ar fi vorba de droguri.

Instanţa de fond a apreciat însă că acest mijloc de probă, verificarea telefonului mobil al inculpatului G. fost obţinut ilegal, situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., nu a putut fi folosit în procesul penal.

Având în vedere că deşi telefonul mobil, prin multiplele sale funcţii (unele asemănătoare computerului) este un suport de stocare a datelor informatice, cercetarea acestuia, respectiv a datelor şi a informaţiilor stocate s-a făcut în lipsa unei autorizaţii de percheziţie, încălcându-se dispoziţiile art. 56 alin. (1) şi 4 din Legea nr. 161/2003, care fac referire la aplicarea în materie a dispoziţiilor C. proc. pen. referitoare la efectuarea percheziţiei domiciliare.

În afara acestui mijloc de probă, înlăturat de instanţa de fond, acuzarea a făcut referiri la declaraţia martorului B.R.M. care a arătat că în cursul lunii ianuarie 2008, a discutat cu inculpatul I.I., acesta povestindu-i că are o cantitate de haşiş adusă din Olanda de un prieten de-al lui, căruia îi spunea „P" (inculpatul S.M.).

S-a reţinut însă că acest martor doar reiata ceea ce i-a povestit inculpatul I.I., adică varianta acestuia cu privire la modul în care au ajuns drogurile în ţară.

Cu privire Ia I.I. s-a reţinut de instanţa de fond că a avut o poziţie oscilantă şi după ce iniţial a arătat că a primit drogurile din Olanda, ulterior a susţinut că au fost aduse de inculpatul S.M.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că nu s-a dovedit că drogurile au fost introduse în ţară, cumpărate din Olanda de inculpatul S.M., cu complicitatea inculpatului G.G., probele administrate nereuşind să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a celor doi cu privire la această faptă.

S-a mai reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii S.M. şi G.G., au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în actul de inculpare în sensul reţinerii în favoarea lor a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 susţinând că prin declaraţiile date au denunţat şi facilitat identificarea şi altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri (încheierea penală din 29 iunie 2009). Analizând declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală, s-a constatat că într-adevăr au fost oferite date despre alte persoane care vindeau droguri, respectiv haşiş. Astfel în declaraţia aflată la dosar, inculpatul G.G., după ce a recunoscut că este consumator de cannabis, a arătat cum a început să fumeze şi a indicat persoana care i-a adus cannabisul în persoana numitului T.F.

De asemenea, inculpatul a relatat şi cu privire Ia activitatea de trafic de stupefiante a inculpatului I.I. Inculpatul S.M., la rândul său, a făcut referire şi la o altă persoană care comercializează haşiş, în afara inculpatului I.I., arătând că acesta din urmă mai avea un prieten de Ia care primea droguri, pe nume „K". S-a apreciat că inculpaţii au denunţat alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, oferind suficiente detalii şi amănunte pentru identificarea şi tragerea Ia răspundere penală a acestora. Astfel, chiar în primele declaraţii date cei doi inculpaţi au indicat toate persoanele despre care ştiau că au în vreun fel legătură cu traficul de droguri. În aceste condiţii instanţa de fond a constatat, că cererile formulate de inculpaţi, sunt întemeiate şi în baza art. 334 C. proc. pen. Ie-a admis şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată, referitoare Ia reducerea Ia jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru ambele infracţiuni de săvârşirea cărora au fost acuzaţi inculpaţii S.M. şi G.G.

S-a apreciat că faptele inculpaţilor S.M. şi G.G., care în repetate rânduri, la sfârşitul anului 2007 şi începutul anului 2008 au procurat şi cumpărat diferite cantităţi de rezină de cannabis (haşiş) de la inculpatul I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în favoarea celor doi inculpaţi fiind reţinute şi prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinţei Tribunalului Mureş au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul S.M.

Prin decizia penală nr. 17/A din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca tardiv apelul inculpatului S.M., a admis apelul parchetului, desfiinţând în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului G.G., din infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului S.M., din infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trafic internaţional de droguri de risc, prev. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului G.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Au fost menţinute dispoziţiile primei instanţe cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere şi a măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanţă, durata termenului de încercare fiind stabilit Ia 5 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată cu privire Ia acest inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. Ia pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. a) raportat Ia art. 10 Iit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menţinute dispoziţiile primei instanţe cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere şi a măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanţă, durata termenului de încercare fiind stabilit Ia 5 ani.

În motivare, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută - pornind de Ia conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe - hotărârea instanţei de fond fiind justă în ceea ce priveşte condamnarea celor doi inculpaţi şi stabilirii modalităţii de executare prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei stabilite.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Interpretând acest articol, instanţa de apel a constată că pentru a deveni incident, în cazul fiecărui inculpat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui denunţ; denunţul să fie făcut în cursul urmăririi penale, să faciliteze identificarea şi tragerea Ia răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.

Cu privire Ia prima condiţie, aceea a existenţei unui denunţ, cei doi inculpaţi au fost audiaţi iniţial ca martori sub prestare de jurământ la data de 10, respectiv 11 februarie 2008 (din dos. u. p.), însă după ce inculpatul I.I. a fost prins şi identificat, ca urmare a ajutorului dat de un alt inculpat, G.A.V.

Ambilor martori (viitori inculpaţi) li s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie ascultaţi cu privire la implicarea numitului I.I. în traficul şi consumul de droguri (dos. u. p) şi l-i s-a pus în vedere că dacă nu vor spune adevărul în calitate de martori, vor fi pedepsiţi pentru mărturie mincinoasă.

S-a constatat că cei doi inculpaţi nu au formulat un denunţ în sensul art. 16 din Legea nr. 143/2000, ci au dat declaraţii de martori. Datorită caracterului nesincer şi a celorlalte probe administrate, prin ordonanţa procurorului din data de 13 februarie 2008 au fost extinse cercetările şi începută urmărirea penală şi faţă de S.M. şi G.G.

Simpla afirmaţie că au procurat droguri de la I.I. şi au consumat droguri împreună cu acesta, nu este suficientă ca dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 să fie incidente, atâta timp cât S.M. şi G.G. au fost încunoştinţaţi că vor fi audiaţi ca martori cu privire la implicarea numitului I.I. în traficul şi consumul de droguri.

Relatările celor doi legate de activitatea lui I.I. nu au fost de natură să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a acestuia, deoarece, inculpatul I.I. fusese deja identificat, urmarea ajutorului dat de un alt inculpat, G.A.V.

Nici referirile făcute de S.M. cu privire la o altă persoană pe nume "K" nu au fost suficiente să ducă la identificarea şi tragerea la răspundere penală a acesteia, pentru că nu au fost oferite datele necesare prinderii persoanei respective.

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, este necesar ca denunţătorii să colaboreze cu organele judiciare prin furnizarea unor informaţii cu privire la săvârşirea infracţiunii, darea unor declaraţii, indicarea unor probe şi alte asemenea elemente în vederea tragerii la răspundere a acestor persoane, ceea ce însă nu s-a întâmplat în cazul niciunuia dintre cei doi martori, deveniţi ulterior inculpaţi.

Pentru că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a apreciat că este fondat primul motiv de apel formulat de Parchet, înlăturându-se beneficiul reţinut de prima instanţă pentru cei doi inculpaţi privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Al doilea motiv de apel invocat de parchet privind netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi, respectiv complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, s-a apreciat nefondat.

Inculpaţii S.M. şi G.G. au negat constant că S.M. a adus drogurile din Olanda, asupra lor nu au fost găsite droguri, doar o cutie de plastic cu urme de rezină de cannabis şi ambii s-au declarat consumatori, recunoscând că au cumpărat de la lacuşevici.

Inculpatul G.A.V. a declarat că drogurile le cumpăra de la l.I. şi nicidecum de la S.M. sau G.G. Declaraţiile celor trei inculpaţi s-au coroborat cu declaraţia iniţială a inculpatului l.I., când a arătat că a primit droguri de la prietenul A din Olanda, pentru consum propriu cât şi comercializare, vârvzându-le inclusiv lui G.A.V. şi G.G.

Inculpatul D.A. a dat o singură declaraţie olografă în care arata că a fost internat la Clinica de Psihiatrie din Tg-Mureş împreună cu inculpatul S.M., de la care a aflat că a adus droguri din Olanda. Insă această depoziţie este contrazisă de celelalte declaraţii date de inculpat în cursul urmăririi penale, pentru ca în instanţă să declare că în afară de inculpatul G.A.V. nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi.

Aşadar, în acuzarea celor doi inculpaţi au rămas doar declaraţiile oscilante ale inculpatului I.I. şi în lipsa altor mijloace de probă, nu sunt suficiente probe pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, astfel încât soluţia de achitare pentru infracţiunile de trafic internaţional de droguri şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală.

În ceea ce-l priveşte pe inc. S.M., s-a constatat că a fost prezent la dezbaterile din 17 martie 2010, termenul de apel de 10 zile curgând de la data pronunţării, 14 aprilie 2010, însă declaraţia de apel a fost înregistrată la 27 aprilie 2010, cu depăşirea termenului prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., prin urmare apelul său a fost respins ca tardiv.

Împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpatul G.G.

În şedinţa publică din data de 20 februarie 2012, reprezentantul parchetului a învederat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

În raport de dispoziţiile art. 385⁴ combinat cu prevederile art. 369 C. proc. pen., conform cărora până la închiderea dezbaterilor, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior, instanţa va lua act de retragerea recursului parchetului.

În recurs, inculpatul G.G. a solicitat reducerea pedepsei, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile ori aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar în final achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din materialul probator nu a rezultat că a săvârşit infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa în primă instanţă.

Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului G.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În cauza dedusă judecăţii se reţine că împotriva sentinţei penale nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş, inculpatul G.G. nu a declarat apel.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată de parchet sub aspectul greşitei reţineri a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpaţilor G.G. şi S.M. şi greşita achitare a celor doi inculpaţi pentru trafic internaţional de droguri şi respectiv complicitate la această infracţiune prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul S.M.

Prin decizia penală nr. 17/ A din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca tardiv apelul inculpatului S.M., a admis apelul parchetului, desfiinţând în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului G.G., din infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată cu privire la acest inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menţinute dispoziţiile primei instanţe cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere şi a măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanţă, durata termenului de încercare fiind stabilit la 5 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹ alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legal enunţate, în situaţia în care inculpatul nu foloseşte apelul, iar în apelul declarat de procuror se modifică numai durata pedepsei închisorii, perioada termenului de încercare în sensul majorării acestora şi sunt înlăturate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, potrivit dispoziţiilor art. 385¹ alin. (4) C. proc. pen., recursul inculpatului poate fi examinat numai sub aceste aspecte, iar nu şi cu privire la existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatului ce au fost definitiv stabilite prin hotărârea de condamnare, ce inculpatul nu a înţeles să o atace, achiesând la hotărârea pronunţată.

Aşadar, în recurs inculpatul G.G. poate formula critici ale deciziei pronunţate în apel doar cu privire la majorarea pedepsei de la 1 an şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru trafic de droguri de risc în formă continuată, majorării termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de la 3 ani şi 6 luni la 5 ani şi înlăturării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 din încadrarea juridică a faptelor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

O dată ce în recurs inculpatul a criticat decizia din apel numai sub aspectul individualizării pedepsei solicitând redozarea sau aplicarea unei sancţiuni administrative dar şi a nelegalităţii apreciind că se impune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de cele expuse şi în acord cu prevederile art. 385¹ alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza recursul inculpatului G.G. doar cu privire la durata pedepsei majorată în apel la 3 ani închisoare, prin prisma cazului de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că majorând pedeapsa inculpatului G.G. pentru infracţiunea săvârşită de trafic de droguri de risc, de la 1 an şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, corect s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege - de la 3 ani la 15 ani închisoare, natura şi gravitatea faptei comise - trafic de droguri de risc - împrejurările comiterii faptei, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, inclusiv datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârstă, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, cantitatea redusă de droguri traficată.

Este adevărat că inculpatul G.G. este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepsei sub minimul special în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei.

Corect instanţa de apel a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru cei doi inculpaţi întrucât pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 10 trebuie ca în timpul urmăririi penale să denunţe şi să faciliteze identificarea şi tragerea la răspunderea penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.

Or, în cauză inculpaţii G.G. şi S.M. nu au formulat denunţuri în sensul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ci au dat declaraţii ca martori la urmărire penală ce nu au condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului I.I., de vreme ce acesta din urmă fusese deja identificat, urmarea relatărilor altui coinculpat G.A.V.

Prin urmare, majorarea pedepsei inculpatului G.G. în apel de la 1 an şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare este urmarea înlăturării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr- 143/2000 din încadrarea juridică a faptei inculpatului corect dispusă de instanţa de apel din considerentele arătate.

De asemenea, nu se justifică aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ prevăzută la art. 91 C. pen., pe motiv că fapta inculpatului G.G. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât infracţiunea de trafic de droguri de risc prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând a se avea în vedere şi modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat G.G. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat S.M. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 475/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4238/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 463/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 463/2012. Penal