ICCJ. Decizia nr. 477/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 477/2012
Dosar nr. 9883/1/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 05 aprilie 2011, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost înregistrat Dosarul penal cu nr. 318/P/2011, format din Dosarele nr. 311/32/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 387/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, nr. 545/32/2010 al Curţii de Apel Bacău, nr. 311/32/2010 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală, nr. 327/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi nr. 155/11/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca urmare a sesizării dispuse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 311/32/2010, prin sentinţa nr. 1817 din 16 noiembrie 2010.
Din examinarea tuturor dosarelor enumerate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 01 februarie 2010, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Dosarul nr. 327/P/2010, având ca obiect plângerea formulată de către G.I., în care se reclamă existenţa unei reţele criminale şi teroriste formată din mai mulţi judecători, procurori şi poliţişti din zona de activitate a Judecătoriei Podu Turcului, care favorizează infractorii cu ocazia soluţionării unor dosare penale.
În cuprinsul plângerii se arată că la data de 22 noiembrie 2009, cu prilejul desfăşurării alegerilor, primarul T.G. a influenţat oamenii şi i-ar fi transportat cu maşinile proprietate personală la vot.
Din verificările efectuate în Dosarul nr. 327/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reieşit faptul că la aceeaşi unitate de parchet a fost înregistrat Dosarul nr. 520/P/2006, care a avut ca obiect aceleaşi fapte reclamate.
În acest dosar, nr. 520/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, prin rezoluţia din 19 martie 2007, neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii R.C., C.V., B.B.R. şi poliţiştii A.G. şi P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 264 şi art. 268 din C. pen., întrucât faptele nu se confirmă.
Din cuprinsul rezoluţiei dispuse în Dosarul nr. 520/P/2006 s-a reţinut că în cursul anului 2006 petenţii G.I. şi G.E. au formulat mai multe plângeri în care reclamau judecători, procurori şi poliţişti din zona de activitate a Judecătoriei Podu Turcului, motivând că aceştia s-ar fi constituit într-o „reţea de crimă organizată" care favorizează infractorii, nu soluţionează dosarele cu care sunt sesizaţi sau le soluţionează în mod părtinitor etc.
În acelaşi fel s-ar fi procedat şi în cazul petenţilor, care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pe nedrept în urma fabricării unui dosar penal.
În acest dosar penal, la care se referă petenţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, prin rechizitoriul nr. 240/P/2001, întocmit de procurorul C.V., a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I. şi G.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi de distrugere, fapte prev. şi ped. de art. 321 şi art. 217 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 09 noiembrie 2000 cei doi au tulburat liniştea publică într-un bar şi au distrus mai mute bunuri.
Cauza s-a judecat la Judecătoria Podu Turcului, care, prin sentinţa penală nr. 166 din 14 iunie 2001, în Dosarul nr. 364/2001, i-a condamnat pe cei doi făptuitori astfel: G.E. la 1 an închisoare cu executare, deoarece era recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen. şi pe G.I. la 1 an închisoare cu suspendare, rămânând definitivă prin respingerea de către Tribunalul Bacău a apelului introdus.
Totodată, din actele premergătoare efectuate a reieşit că cei doi petenţi, G.I. şi G.E., au mai avut calitatea de parte şi în alte dosare (Dosarul nr. 430/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 451 din 21 decembrie 2006, Dosarul nr. 68/2001 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 118 din 08 mai 2001, Dosarele nr. 804/2005, nr. 18/2004 şi nr. 851/2004).
Astfel, datorită motivelor expuse mai sus, în Dosarul nr. 327/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus, prin rezoluţia din 26 martie 2010, neînceperea urmăririi penale faţă de U.V., R.C., C.V., B.G., P.C., T.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 264 şi art. 268 C. pen., întrucât faptele nu există.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de T.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 223 din Legea nr. 33/2007, în vederea continuării cercetărilor.
Împotriva acestei soluţii, petentul G.I. a formulat plângere în temeiul art. 275-278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 27 aprilie 2010 dispusă în Dosarul nr. 155/II/2/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G.I.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul G.I. a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Bacău, unde s-a format Dosarul nr. 311/32/2010.
Curtea de Apel Bacău a constatat că intimatul B.G. a fost ales şi validat în Colegiul Senatorial nr. 1 Bacău în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Din acest motiv, în temeiul prevederilor art. 29 pct. 1 lit. a) şi art. 278 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a constatat că nu este competentă a soluţiona plângerea formulată de către petentul G.I., urmând să dispună admiterea excepţiei de necompetenţă după calitatea persoanei. Faţă de ceilalţi intimaţi s-a constatat că este incident cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu o competenţă stabilită potrivit art. 35 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., fiind în interesul unei bune judecăţi pronunţarea unei singure soluţii în raport de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 111 din 09 septembrie 2010 a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a acestei instanţe şi, în baza art. 39 C. proc. pen. rap. la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 42 C. proc. pen.
În Dosarul nr. 545/32/2010, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 07 octombrie 2010, a constatat că plângerea formulată de petentul G.I. urmează să fie considerată un memoriu la dosarul declinat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea memoriului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea ataşării la Dosarul nr. 311/32/2010.
În Dosarul nr. 311/32/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa nr. 187 din 16 noiembrie 2010 a constatat că, în raport cu data faptelor care au făcut obiectul sesizării organelor judiciare, cu data întocmirii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi data celei de respingere a plângerii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu data dobândirii calităţii de parlamentar a uneia dintre persoanele reclamate, care apare ca intimat în soluţia de neînceperea urmăririi penale, şi respectiv, cu dispoziţiile legale referitoare la competenţa după calitatea persoanei, astfel cum au fost corect reţinute şi menţionate de Curtea de apel în sentinţa de declinare a competenţei, se impune admiterea plângerii petentului, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, organ judiciar competent să soluţioneze plângerea penală formulată de acesta.
Astfel, a admis plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei din 26 martie 2010 şi a rezoluţiei nr. 327/P/2010 din 27 aprilie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a trimis cauza pentru cercetări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În urma recursului declarat de petentul G.I. s-a format Dosarul nr. 387/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, care, prin Decizia penală nr. 37 din 14 februarie 2011 a constatat că sentinţa atacată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este legală şi temeinică şi justificat a fost admisă plângerea petentului şi s-au desfiinţat rezoluţiile dispuse în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, acest organ fiind necompetent, după calitatea persoanei, să efectueze urmărirea penală în cauză astfel că a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinţei nr. 1817 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Din examinarea celor două hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi Completul de 5 judecători, şi a rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ce au fost desfiinţate se constată că „rezoluţia din 26 martie 2010 şi a rezoluţiei nr. 327/P/2010 din 27 aprilie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău", aşa cum apar menţionate în expunerea şi dispozitivul hotărârilor sus-menţionate sunt, de fapt, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 327/P/2010 din 26 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, respectiv, rezoluţia procurorului general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 155/0/2/2010 din 27 aprilie 2010.
Persoana vătămată G.I. a fost citată pentru data de 11 octombrie 2011 în vederea audierii pentru a aduce precizări cu privire la aspectele sesizate referitoare la presupusele fapte penale săvârşite de senatorul B.G., dar aceasta nu s-a prezentat.
Prin ordonanţa nr. 318/P/2011 din 14 octombrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.G., senator în Colegiul Senatorial nr. 1 din Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 264 şi art. 268 C. pen., întrucât faptele nu există, disjungerea cauzei privind pe U.V. - magistrat, R.C. - magistrat, C.V. - magistrat, P.C. - poliţist, T.V. - poliţist, A.Ş. - poliţist, T.G., M.I. - director executiv al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 264 şi art. 268 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul s-a adresat cu plângere la procurorul ierarhic superior invocând acelaşi motive, care prin rezoluţia nr. 2691/II/2/2011 din 7 noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de G.I.
La data de 28 noiembrie 2011 petiţionarul G.I. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere împotriva rezoluţiei nr. 2691/II/2/2011 care, la data de 5 decembrie 2011, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. a fost înaintată, pe cale administrativă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - organul judiciar competent - criticând soluţia dispusă sub aspectul existenţei unei reţele de crimă organizată şi terorism în România, formată din mai mulţi judecători, procurori şi poliţişti, care favorizează infractorii cu ocazia soluţionării unor dosare penale.
Plângerea este neîntemeiată.
Examinând plângerea formulată de petiţionar împotriva ordonanţei nr. 318/P/2011 din 14 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Înalta Curte, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este legală şi temeinică. Reţine că, în mod corect, procurorul prin ordonanţa atacată a apreciat că cele reţinute de petiţionar sunt nefondate, întrucât din examinarea situaţiei de fapt ce reiese din actele premergătoare efectuate în cauză, cât şi din toate plângerile repetate formulate de persoana vătămată G.I., acesta nu indică nicio probă în vederea susţinerii acuzaţiilor, astfel că nu sunt indicii care să probeze săvârşirea vreunei fapte penale de către senatorul B.G.
Mai mult, se reţine că faţă de celelalte persoane indicate în plângerea penală, magistraţi şi poliţişti, întrucât nu există nicio legătură între presupusele fapte ale senatorului B.G. şi ale acestora, în mod corect, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 38 şi art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă plângerea petiţionarului ca nefondată, rezoluţia atacată fiind menţinută.
Văzând dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.I. împotriva ordonanţei nr. 318/P/2011 din 14 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 384/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
