ICCJ. Decizia nr. 633/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia 633/2012
Dosar nr. 2246/54/2011
Şedinţa publică din 29 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea persoanei extrădabile B.B. de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 8 din legea nr. 111/2008.
Prin aceeaşi hotărâre a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr. 12 JCH privind pe cetăţeanul român B.B.
S-a dispus extrădarea persoanei solicitate B.B., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi predarea persoanei extrădate către autorităţile solicitante.
S-a constat că persoana extrădata a fost reţinută în prezenta cauza, de la data de 17 noiembrie 2011, orele 1615 până la data de 18 noiembrie 2011, orele 16J5 si arestata provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 18 noiembrie 2011.
Totodată, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 320 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, dispunându-se să fie virat din fondurile Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către B.A. Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 10168/II/5/2011 înregistrată de instanţă sub nr. 2246/54/2011, la data de 18 noiembrie 2011, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis cererea de extrădare formulată de autorităţile americane, cerere întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român B.B.
Totodată, a fost înaintata ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 39 din 17 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 17 noiembrie 2011, orele 1615 până la data de 18 noiembrie 2011, orele 1615.
De asemenea, s-a mai reţinut că în cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis, la data de 12 noiembrie 2010, un mandat de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, fiind implicaţi în scheme de „phishing” în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.
Totodată, s-a mai reţinut că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 18 noiembrie 201 în dosarul nr. 2246/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B. şi a dispus arestarea provizorie a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu 18 noiembrie 2011 până la 16 decembrie 2011.
Arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B. a fost menţinută prin încheierile din 13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012.
În şedinţa publică din 23 februarie 2012 persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară.
Instanţa de fond a constat că, cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111 /2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat, privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila B.B. de conspiraţie pentru a comite frauda bancara, pedeapsa maxima care se poate aplica potrivit legislaţiei S.U.A. este aceea de 30 ani închisoare si 5 ani libertate supravegheata după punerea in libertate şi o amendă.
Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila B.B. de conspiraţie pentru a comite o frauda legata de dispozitive de acces electronic pedeapsa maxima care se poate aplica este aceea de 10 ani închisoare şi 3 ani libertate supravegheata după punerea în libertate si o amenda.
Pentru capetele de acuzare nr. 3-11 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila B.B. de furt agravant de identitate pedeapsa maxima care se poate aplica este aceea de 2 ani închisoare şi 3 ani libertate supravegheata după punerea in libertate şi o amendă.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiata susţinerea invocată in cuprinsul opoziţiei la executare privind încălcarea dreptului la un proces echitabil ocrotit de art. 6 din C.E.D.O., motivat de faptul ca persoana extrădabila a fost pusa sub inculpare, actele de urmărire penala fiind efectuate in lipsa, fără ştirea acesteia şi fără a i se fi desemnat un apărător.
De asemenea, prima instanţă a constat că dispoziţiile art. 21 alin (1) din Legea nr. 302/2004, privind motivul de refuz obligatoriu al extrădării legat de nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul C.E.D.O., nu îşi găseşte incidenţa in prezenta cauza.
S-a mai apreciat că invocarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căreia extrădarea nu poate fi acordată în cazul în care prescripţia răspunderii penale sau prescripţia executării pedepsei este împlinită potrivit legislaţiei române sau potrivit legislaţiei statului solicitant, nu sunt incidente in prezenta cauza.
În acest sens autorităţile americane au ataşat la cererea de extrădare dovada că nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
S-a mai reţinut că la punctul 15 din declaraţia data sub prestare de jurământ, în susţinerea cererii de extrădare de procurorul adjunct E.C., se arată că urmărirea penală a persoanei extrădabile B.B. nu este limitată de termenul de prescripţie a infracţiunii.
Se mai precizează că există un termen de prescripţie de cinci ani pentru aceste infracţiuni, conform Titlului 18 din Codul Statelor Unite, secţiunea 3282 şi că infracţiunile de conspiraţie de care este acuzat în capătul de acuzare nr. 1 si nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor au continuat şi după anul 2007 iar al doilea rechizitoriu înlocuitor a fost înregistrat la mai puţin de cinci ani după, mai precis la 10 noiembrie 2010.
De asemenea, s-a mai reţinut că infracţiunea de furt agravant de identitate de care este acuzat în capătul de acuzare nr. 10 a fost săvârşită la 8 august 2006 şi respectiv 7 aprilie 2006 iar al doilea rechizitoriu înlocuitor a fost înregistrat la mai puţin de cinci ani după, mai precis la 10 noiembrie 2010.
În ceea ce priveşte, modul de reglementare de către legislaţia S.U.A. a termenului de prescripţie a răspunderii penale referitor la persoana extrădabilă, instanţa de fond a constata că acesta rezultă din cuprinsul probei C, anexata la cererea de extrădare.
În ceea ce priveşte eventuala punere in mişcare a acţiunii penale prin plângere prealabila pentru faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile, s-a apreciat că această cerinţă nu rezultă din prevederile art. 8 din Tratat iar proba C, anexa la cererea de extrădare nu indică faptul că, pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea lui B.B. acţiunea penală s-ar pune in mişcare la plângerea prealabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în principal, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 8 din Legea nr. 111/2008 care încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 20 din Constituţia României dar şi art. 6 din C.E.D.O.
Persoana extrădabilă prin apărătorul său a mi susţinut că din conţinutul art. 8 din Legea nr. 111/2008, nu rezultă cu suficientă claritate care este documentaţia ce trebuie anexată de autorităţile judiciare solicitante cererii de extrădare.
În situaţia în care nu va fi admisă această cerere, persoana extrădabilă a solicitat respingerea cererii de extrădare formulată de autorităţile americane. în acest sens a susţinut că în ceea ce priveşte opoziţia sa la extrădare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, întrucât a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil în faţa autorităţilor judiciare americane.
S-a mai susţinut că potrivit art. 6 din C.E.D.O., orice acuzat are dreptul sa fie informat asupra naturii acuzaţiei aduse împotriva sa, autorităţile judiciare americane au început procedura împotriva sa în anul 2007 fără a-i comunica acuzaţiile care i se aduc. De asemenea, s-a mai arătat că autorităţile judiciare americane au dispus arestarea sa preventivă fără ca acesta sa fi fost informat sau asistat din punct de vedere juridic.
În motivarea recursului s-a mai arătat că autorităţile americane nu au precizat dacă, pentru faptele pentru care s-a solicitat extrădarea, acţiunea penală se angajează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi dacă aceasta este de acord sau se opune extrădării. în plus, s-a mai învederat faptul că infracţiunile pentru care se solicita extrădarea au fost comise şi pe teritoriul altor state decât cel căruia aparţin Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut, autoritate emitenta a mandatului de arestare pentru persoana extrădabilă.
Un alt motiv pentru care se solicita respingerea cererii de extrădare este acela ca dispoziţiile legale relevante privind prescripţia răspunderii penale şi cauzele care suspendă sau întrerup termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform legislaţiei statului solicitant nu au fost indicate in documentele înaintate de autorităţile judiciare americane, astfel încât pentru unele dintre faptele pentru care se solicita extrădarea este posibil a fi intervenit prescripţia.
Înalta Curte, examinând recursul formulat în raport de motivele invocate şi de actele dosarului, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din verificarea actelor dosarului se reţine că prin adresa nr. 10168/11/5/2011 înregistrată de instanţă sub nr. 2246/54/2011 la data de 18 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis cererea de extrădare formulată de autorităţile americane în baza mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român B.B.
Totodată, a fost înaintata ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 39 din 17 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 17 noiembrie 2011, orele 1615 până la data de 18 noiembrie 2011, orele 1615.
De asemenea, s-a mai reţinut că în cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis, la data de 12 noiembrie 2010, un mandat de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, fiind implicaţi în scheme de „phishing” în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 18 noiembrie 2011, în dosarul nr. 2246/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B. si a dispus arestarea provizorie a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu 18 noiembrie 2011 până la 16 decembrie 2011.
Arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B. a fost menţinută prin încheierile din 13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012.
În şedinţa publică din 23 februarie 2012 persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară.
În materia extrădării, în raporturile dintre România şi S.U.A. sunt aplicabile prevederile Tratatului de extrădare semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2017 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Din verificările efectuate rezultată că numitul B.B. este cetăţean român, iar în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 20 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, în conformitate cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi S.U.A., o infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. în cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puţin 4 luni.
Dispoziţiile art. 8 din acelaşi act normativ, prevăd procedura de extrădare şi documentele necesare în susţinerea acesteia.
De asemenea, art. 6 din Legea nr. 111/2008 prevede că una din condiţiile în care extrădarea poate fi refuzată şi anume, este împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau a executării pedepsei potrivit legii statului solicitant, care va ţine cont de actele care ar întrerupe sau suspenda termenul de prescripţie în statul solicitant.
Potrivit art. 9 din acelaşi act normativ, prevede că statul solicitat poate să ceară statului solicitant să furnizeze informaţii suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informaţiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerinţele prevăzute de prezentul tratat.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat, privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, fiind îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana extrădabilă au corespondent în legislaţia penală română.
Critica formulată de persoana extrădabilă în sensul că în documentele trimise de autorităţile judiciare americane nu este precizat termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina sa şi nici nu s-a indicat dacă pentru vreuna dintre aceste fapte acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, se constată că nu poate fi primită.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că autorităţile judiciare americane au ataşat la cererea de extrădare dovada că nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare infracţiune în parte.
Pe de altă parte, în declaraţia dată sub prestare de jurământ, în susţinerea cererii de extrădare de către procurorul adjunct E.C., se precizează că urmărirea penală a persoanei extrădabile B.B. nu este limitata de termenul de prescripţie a infracţiunii. De asemenea, se mai arată că există un termen de prescripţie de cinci ani pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile.
În ceea ce priveşte, modul de reglementare de către legislaţia S.U.A. a termenului de prescripţie a răspunderii penale referitor la persoana extrădabilă, acesta rezultă din cuprinsul probei C, anexată la cererea de extrădare.
Cu privire la necesitatea solicitării de informaţii privind eventuala punere in mişcare a acţiunii penale prin plângere prealabilă pentru faptele reţinute in sarcina persoanei extrădabile, din prevederile art. 8 din Tratat a această cerinţă nu rezultă, iar proba C, anexă la cererea de extrădare nu indică faptul că pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea lui B.B., acţiunea penală s-ar pune in mişcare la plângerea prealabilă.
Totodată, se constată că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Aşadar, în cauză, cererea de extrădare îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008, şi nu există niciun impediment de refuz al extrădării, astfel că în mod justificat instanţa de fond a admis această cerere în vederea predării persoanei extrădabile în vederea desfăşurării cercetării pentru faptele menţionate.
Referitor la critica formulată de persoana extrădabilă în sensul că în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 8 din Legea nr. 111/2008 care încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 20 din Constituţia Români dar şi art. 6 din C.E.D.O., este nefondată.
În susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale s-a invocat neconstituţionalitatea art. 8 din actul normativ menţionat, cu motivarea că din conţinutul acestuia nu ar rezulta cu suficientă claritate care este documentaţia ce trebui anexată de autorităţile judiciare cererii de extrădare conţinutul textului de lege fiind criticat sub aspectul caracterului să lacunar, pentru simplitatea sa şi pentru ceea ce acesta nu prevede.
Aşadar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, asemenea critici c nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care s pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului
Prin urmare, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală ş temeinică, iar recursul declarat de persoana extrădabilă este nefondat urmând ca acesta să fie respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva sentinţei penale nr. 47 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 4290 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2012. Penal. îndreptare eroare materială... | ICCJ. Decizia nr. 630/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
