ICCJ. Decizia nr. 622/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 622/2012
Dosar nr. 1501/1/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4495/120/2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I.C. şi a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această încheiere Curtea a reţinut că menţinerea arestării preventive de către instanţa de fond se justifică din raţiuni ce ţin atât de prezervarea interesului public, cât şi de buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
Faţă de împrejurarea că inculpatul este condamnat de prima instanţă la pedeapsa cu închisoarea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, care prevăd că dreptul persoanei la libertate şi siguranţă nu este încălcat în situaţia în o persoană este deţinută legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent.
Astfel, s-a apreciat de curte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi la menţinerea acesteia nu s-au schimbat impunându-se menţinerea în stare de arest a inculpatului în condiţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.I.C. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că măsura arestării preventive a inculpatului C.I.C. s-a dispus prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 141/ UP din 24 mai 2011 constatându-se că inculpatul se află în situaţia prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală, inculpatul a fost condamnat în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 4 ( patru ) ani închisoare.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani şi care se va executa potrivit dispoziţiilor art. 66 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu 24 mai 2011 la zi.
În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acelaşi inculpat.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului .
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în fapt, în cursul lunilor aprilie - mai 2011, inculpatul C.I.C. cu ajutorul şi prin intermediul inculpatului A.G.R., a pretins şi primit de la D.M.D., administrator la SC B.L.C. SRL, suma de 100.000 lei pentru a considera executată lucrarea de extindere şi modernizare iluminat public, ce a făcut obiectul unui contract încheiat în anul 2009 între societatea mai sus menţionată şi Consiliul Local al comunei Tărtăşeşti, contract pentru care a fost plătită în avans suma de 300.000 lei, lucrările nefiind începute nici până în prezent.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a apelatului-inculpat, se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a apreciat ca legală şi temeinică această măsură.
La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta reţinută în sarcina sa, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ în sensul că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condiţiile în care acest pericol rezultă din natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările în care faptele au fost comise, scopul urmărit, calităţile sociale lezate, calitatea inculpatului la momentul săvârşirii faptelor, suma semnificativă ce a făcut obiectul corupţiei.
În raport de art. 5 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Înalta Curte apreciază că rezonanţa faptei de corupţie săvârşită de inculpat nu s-a diminuat avându-se în vedere calitatea pe care acesta a avut-o la săvârşirea infracţiunii aceea de primar al unei comune importante, iar lăsarea sa în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea ar putea crea o stare de insecuritate în comunitatea locală din care acesta provine, ar constitui un semnal de încurajare pentru cei care ar fi tentaţi să comită infracţiuni similare.
De asemenea nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puţin restrictivă de libertate şi faţă de împrejurarea că în cauză există date că inculpatul ar fi încercat să influenţeze pe unul din martori.
Referitor la situaţia socio-familială şi lipsa antecedentelor penale invocate de inculpat prin apărător se reţine că acestea nu reprezintă în sine temeiuri pentru continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate deoarece împrejurările invocate sunt preexistente arestării, fiind un risc asumat la momentul la care a ales să comită infracţiunea dedusă judecăţii.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este legală, temeinică şi corespunzător motivată în fapt şi în drept, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C. împotriva încheierii din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4495/120/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 621/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
