ICCJ. Decizia nr. 621/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 621/2012
Dosar nr. 1499/1/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5906/114/2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.L. şi I.L. şi a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că temeiurile care au determinat privarea de libertate a celor doi inculpaţi subzistă şi în prezent.
Totodată, s-a reţinut că menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi este în concordanţă şi cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, potrivit cu care dreptul unei persoane la libertate şi siguranţă nu este încălcat în situaţia în care aceasta este deţinută legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent, inculpaţii în cauză fiind condamnaţi de instanţa de fond la pedeapsa de 4 ani şi respectiv 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L. solicitând să fie judecată în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că inculpaţii D.L. şi I.L. au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 165 din data de 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Buzău, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. şi respectiv 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de trafic cu minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat acestora şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor iar potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus pentru fiecare din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 18 august 2011, la zi.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor C.D.G., Z.G., S.I., E.C., C.F., P.R., P.G., Ş.I.C., O.L., procesul verbal de verificare a agendei telefonice, procesul verbal de percheziţie domiciliară, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada iulie-august 2011, inculpaţii au găzduit pe minorele D.O.A. şi D.N.D., au racolat clienţi dornici de favoruri sexuale şi le-au exploatat pe acestea prin obligarea la practicarea prostituţiei în scopul obţinerii unor foloase materiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii D.L., I.L. şi G.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 5906/114/2011.
La termenul din 17 februarie 2012, instanţa de apel procedând din oficiu la verificarea stării de arest a inculpaţilor D.L. şi I.L. în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţii .
La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpata D.L. a comis fapta reţinută în sarcina sa, respectiv infracţiunea de trafic cu minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare .
Fapta săvârşită de inculpata D.L., constă în aceea că împreună cu inculpatul M.M. în perioada iulie - august 2011, au recrutat şi găzduit două minore – D.O.A. (15 ani) şi D.N.D. (14 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Se constată că şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ. Astfel pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce este reliefat de gravitatea faptelor dar şi consecinţele pe care acestea le-au au asupra dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpată, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva încheierii din 17 februarie 20112 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5906/114/2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 610/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
