ICCJ. Decizia nr. 787/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deciziapenală nr. 787/2012
Dosar nr. 2719/115/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 15 septembrie 2011, Tribunalul Caras Severin în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului E.F.L. la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale rezultante, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), din momentul în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a menţinut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 de zile şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 25 iulie 2011, până la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea corpului delict - cuţit.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile F.L.L. şi Ţ.Ş., în consecinţă obligându-l pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei daune morale către partea civilă F.L.L. şi respectiv de 15.000 lei daune morale către partea civilă Ţ.Ş. şi în totalitate acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 8.518, 75 lei cu titlu de daune materiale către această parte civilă.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei - cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 12 august 2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E.F.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că în dimineaţa zilei de 20 iulie 2011, a pătruns fără drept, în locuinţa părţii vătămate F.L.L., iar în momentul în care părţile vătămate F.L.L. şi Ţ.Ş. au venit din oraş şi au intrat în casă, inculpatul a lovit cu cuţitul în zona hemitoracelui stâng inferolateral pe partea vătămată Ţ.Ş. De asemenea, inculpatul a lovit cu cuţitul şi pe partea vătămată, F.L.L., pe mâna dreaptă, supramamar drept, supramamar stâng şi sprâncenos stâng.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2011, părţile vătămate F.L.L. şi Ţ.Ş. s-au constituit părţi civile cu suma de câte 50.000 lei fiecare.
Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 iulie 2011, în jurul orelor 9,00, inculpatul E.F.L. s-a deplasat la domiciliul fostei sale concubine F.L.L., situat în Reşiţa, pentru a discuta cu aceasta despre o posibilă împăcare.
Cu ajutorul unei bucăţi de lemn, inculpatul a ridicat poarta de acces din curtea imobilului, iar aceasta datorită unui defect la sistemul de închidere s-a deschis. În continuare, inculpatul a pătruns fără drept în curtea imobilului fostei sale concubine, iar pe fereastră a intrat în casă. De aici, a mers în bucătărie, de unde a luat o bucată de lemn şi s-a dus în prima cameră, unde a aşteptat-o pe fosta sa concubină şi pe actualul concubin al acesteia, partea vătămată Ţ.Ş.
În jurul orelor 10,00, părţile vătămate F.L.L. şi Ţ.Ş. s-au întors din oraş şi au intrat în casă.
Inculpatul a început să-i reproşeze părţii vătămate F.L.L. că l-a minţit în legătură cu posibila lor împăcare, iar în momentul în care aceasta a vrut să sune la poliţie a împins-o şi a aplicat părţii vătămate Ţ.Ş. o lovitură cu bâta în zona spatelui, acesta căzând la podea. Partea vătămată F.L.L. a încercat să părăsească camera, însă inculpatul a prins-o şi a împins-o, aceasta căzând pe podea. Cu un cuţit ce-l luase anterior din bucătărie, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată F.L.L. în zona toracelui, pe braţul drept, la nivelul rădăcinii degetului IV de la mâna dreaptă şi la nivelul regiunii sprâncenoase stângi, după care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona fetei.
Apoi, s-a îndreptat înspre Ţ.Ş. şi i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul, iar în final l-a lovit cu cuţitul în zona hemitorace stâng infero-lateral, în zona splinei.
Realizând gravitatea faptei comise inculpatul E.F.L. s-a înjunghiat în zona gâtului şi abdomen cu intenţia de a se sinucide, iar după ce a aruncat cuţitul pe covor, s-a dus într-o anexă din curte, de unde a fost ridicat de lucrătorii de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă.
De asemenea şi părţile vătămate au reuşit să iasă din casă şi s-au deplasat în stradă, unde F.L.L. a solicitat martorului V.M.N. să anunţe organele de poliţie şi ambulanţa. Atât inculpatul, cât şi cele două părţi vătămate au fost transportate la Spitalul Judeţean din Reşiţa.
Din raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea vătămată Ţ.Ş. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 iulie 2011, prin lovirea directă cu un corp tăietor-înţepător şi au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor. Totodată, leziunile suferite au pus viaţa victimei în primejdie în absenţa intervenţiei medico-chirurgicale de urgenţă şi s-au soldat cu pierdere de organe (splină) prin splenectomie de necesitate.
S-a apreciat că în cazul părţii vătămate Ţ.Ş., inculpatul E.F.L. a acţionat cu intenţia de a-l ucide, concluzie ce a reieşit din faptul că instrumentul folosit de inculpat, respectiv cuţit, era apt de a produce moartea, regiunea corpului lovită (hemitorace stâng infero-lateral, zona splinei) este o zonă vitală, lovitura a fost aplicată cu mare intensitate (plagă penetrantă de 3-4 cm. cu traiect oblic spre interior şi jos traversând spaţiul intercostal, iar urmarea produsă a fost aceea că a pus viaţa victimei în primejdie şi s-a soldat cu pierdere unui organ (splină).
Din raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea vătămată F.L.L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 iulie 2011, prin lovirea directă şi repetată cu un corp tăietor-înţepător (plăgile de la nivelul regiunii sprâncenoase stângi, toracelui şi membrul superior drept), prin lovirea cu sau de un corp dur (leziunea de la nivelul regiunii zigomatice stângi), leziuni ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus viaţa victimei în primejdie.
În cazul părţii vătămate F.L.L., deşi inculpatul a folosit un instrument apt de a produce moartea, întrucât loviturile au fost aplicate cu o intensitate redusă, iar leziunile cauzate nu au pus viaţa victimei în primejdie, s-a apreciat că în acest caz autorul a acţionat cu intenţia de a vătăma corporal şi nu cu intenţia de a ucide.
Partea vătămată F.L.L. a declarat că solicită a fi efectuate cercetări faţă de inculpatul E.F.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu şi loviri sau alte violenţe, cerere menţinută şi cu ocazia audierii sale în calitate de parte vătămată la data de 08 august 2011.
În faza de urmărire penală, inculpatul a avut o poziţie oscilantă cu privire la fapta comisă asupra părţii vătămate Ţ.Ş., recunoscând celelalte fapte reţinute în sarcina sa. Ulterior, a recunoscut că a lovit cu intenţie pe partea vătămată Ţ.Ş., poziţie menţinută şi cu ocazia reconstituirii în prezenţa martorilor asistenţi G.N.I. şi V.M.N.
La cercetarea la faţa locului, în locuinţă, pe covor, a fost găsit şi ridicat cuţitul folosit de inculpat la comiterea faptelor
Audiat în instanţă, inculpatul E.F.L. a arătat că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunoaşte în totalitate faptele, îşi însuşeşte probatoriul administrat în faza de urmărire penală fiind de acord să plătească daune părţilor civile în limita posibilităţilor, din motive obiective neputând achita integral sumele solicitate de acestea.
Probele administrate în faza de urmărire penală, precum şi depoziţia inculpatului, au confirmat că este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi dată fiind declaraţia sa la judecata în primă instanţă, instanţa şi-a însuşit starea de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi recunoscută în totalitate de inculpat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor, loviri sau alte violenţe şi violare de domiciliu.
Instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, criteriile de individualizare constând în modalitatea şi împrejurările în care a săvârşit faptele, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră. în afară de pedepsele principale stabilite pentru inculpat şi contopite, infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, urmând să fie aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, conform dispoziţiilor art. 35 C. pen. De asemenea, pe durata executării pedepselor principale, până la graţierea sau împlinirea termenului de prescripţie a executării acestora, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a unor drepturi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că acţiunile civile formulate de părţile civile F.L.L. şi Ţ.Ş., prin care au solicitat acordarea de daune morale sunt admisibile în parte, întrucât în afară de înscrisurile medicale depuse la urmărire penală, care atestă leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare în vederea vindecării, părţile civile nu şi-au administrat alte probe din care să rezulte suferinţe suplimentare, prelungite în timp, care să necesite reparaţia prin obligarea inculpatului la plata în totalitate a sumelor solicitate. S-a apreciat că suferinţele cauzate părţii civile F.L.L. de loviturile aplicate pot fi recompensate prin obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, iar cele pricinuite părţii civile Ţ.Ş. justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei, în acest caz fiind avută în vedere şi împrejurarea că partea, urmare a loviturilor aplicate a suferit şi pierderea unui organ, splina.
Împotriva sentinţei Tribunalului Caras Severin a declarat apel inculpatul E.F.L. solicitând reducerea daunelor morale iar partea civilă F.L.L. a criticat hotărârea atacată, arătând că se impune majorarea pedepsei inculpatului în raport cu circumstanţele faptei şi a cuantumului daunelor morale.
Prin Decizia penală nr. 197/A din 5 decembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, a admis apelul părţii civile F.L.L., a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe şi rejudecând, în temeiul dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. proc. pen. a dispus aplicarea unui spor de 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului E.F.L. de Tribunalul Caraş-Severin, dispunându-se executarea de către inculpat a pedepsei rezultante de 4 ani şi 4 luni închisoare. S-au majorat daunele morale acordate părţii civile F.L.L. de la 3000 lei la 8000 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a avut în vedere pericolul social al infracţiunilor, circumstanţele şi împrejurările în care au fost săvârşite precum şi prevederile art. 3201 C. proc. pen., întrucât inculpatul a recunoscut faptele fiind de acord să fie judecat şi condamnat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. S-a apreciat că hotărârea este neîntemeiată numai în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de a aplica inculpatului un spor de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 34 lit. b) C. pen. În situaţia infracţiunilor concurente aplicarea unui spor nu este obligatorie dar în speţă faţă de gravitatea faptelor, numărul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului aplicarea unui spor de pedeapsă se justifică.
S-a apreciat de asemenea că apelul părţii civile este fondat în ce priveşte latura civilă a cauzei şi având în vedere traumele la care a fost supusă partea civilă F.L.L., agresată cu un cuţit şi obligată să asiste la înjunghierea concubinului său, ţinându-se seama şi de suferinţele prilejuite de vindecarea leziunilor instanţa de apel a considerat că se justifică acordarea unor daune morale mai mari, fiind majorate de la 3.000 lei la 8.000 lei.
Împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs inculpatul E.F.L. invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei de 4 ani şi 4 luni închisoare, înlăturarea sporului de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de apel, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, lipsa antecedentelor penale, comportamentul sincer în proces. Sub aspectul laturii civile, invocând acelaşi temei - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a cerut reducerea daunelor morale acordate părţii civile F.L.L. de instanţa de apel, apreciind suma de 8.000 lei excesivă în raport de infracţiunea de lovire săvârşită în dauna acesteia.
Examinând motivele de recurs invocate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului E.F.L. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului E.F.L. pentru faptele săvârşite - tentativă la omor, lovire şi violare de domiciliu, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., natura şi gravitatea faptelor comise - infracţiuni contra libertăţii, vieţii şi integrităţii corporale a persoanei, împrejurările comiterii faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare sinceră în proces. Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta - 26 ani, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, iar prin urmare în raport de criteriile enunţate nu se justifică reducerea pedepselor inculpatului ori modificarea modalităţii de executare din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi a avut o comportare sinceră în proces, recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, judecata realizându-se pe baza probelor administrate la urmărire penală, însă aceste împrejurări favorabile inculpatului au constituit temei pentru aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, reduse cu o treime ca efect al dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Înlăturarea sporului de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de apel pentru infracţiunile săvârşite în concurs, de asemenea nu se impune, iar în acest sens se au în vedere, în acord cu instanţa de apel, pluralitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat (3 fapte în concurs) dar şi gravitatea acestora, contra vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanei.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenţie.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., priveşte nu numai aplicarea unor pedepse principale greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (netemeinice) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale) ci se referă şi la stabilirea unor pedepse complementare şi accesorii greşit individualizate ori aplicate în alte limite decât cele legale.
Din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului E.F.L. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) (cu excepţia dreptului de a alege) pe durata executării pedepsei închisorii.
Stabilirea pedepselor complementare şi accesorii apare ca fiind realizată automat, prin efectul legii de către instanţa de fond, de vreme ce nu a înţeles să motiveze în raport de criteriile enumerate de art. 71 alin. (3) C. pen. (natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatele) aplicarea acestora în conţinutul arătat, dar şi a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar instanţa de apel nu a complinit absenţa motivării primei instanţe sub acest aspect.
Referitor la pedepsele accesorii, înalta Curte constată că interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea dreptului de vot, severitatea unei astfel de interdicţii, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituţional nu este justificată şi nu se află în legătură directă cu tipul infracţiunilor reţinute în cauză. Tot astfel, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii cât şi a drepturilor părinteşti, de a fi tutore sau curator nu se impun a fi aplicate inculpatului avându-se în vedere natura faptelor comise, absenţa oricărei conexiuni între exercitarea acestor drepturi şi tipul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.
Însă, natura, modalitatea săvârşirii faptelor, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), motiv pentru care se impune aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, la stabilirea pedepsei complementare fiind avute în vedere aceleaşi criterii ca la stabilirea pedepsei accesorii.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul E.F.L. a solicitat în recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reducerea daunelor morale acordate părţii civile F.L.L. de instanţa de apel, apreciind suma de 8.000 lei excesivă în raport de infracţiunea de lovire săvârşită împotriva acesteia.
Latura civilă a cauzei nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. întrucât se referă la pedepse greşit individualizate sau aplicate în alte limite decât cele legale, ci a dispoziţiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. dar şi a Deciziei nr. 28/2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii conform căreia, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunţate în apel se face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (2) C. proc. pen. în considerentele deciziei enunţate se motivează că dacă legiuitorul ar fi voit să înlăture posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor pronunţate în apel cu privire la latura civilă, nu ar fi menţinut reglementarea de la alin. (2) al art. 3859 C. proc. pen., conform căruia motivele de casare prevăzute în alin. (1) pot fi invocate atât cu privire la soluţionarea laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei.
De asemenea, criticile inculpatului referitoare la latura civilă se examinează şi prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - introdus prin Legea nr. 202/2010 şi priveşte greşita aplicare a legii civile (spre exemplu obligarea greşită a fiecărui inculpat în parte la despăgubiri către partea civilă iar nu solidar, în raport de prevederile art. 14 C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 1003 C. civ., conform cărora la stabilirea răspunderii civile funcţionează principiul solidarităţii când infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi), inclusiv cuantumul daunelor morale la care trebuia obligat inculpatul către partea civilă.
Referitor la daunele morale, prejudiciile nepatrimoniale, constituie acele consecinţe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conţinut neeconomic şi care rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinţe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnităţii, etc.
Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc. In speţă, partea civilă F.L.L. a suferit un prejudiciu moral generat de suferinţele fizice, psihice urmare a agresiunii inculpatului, necesitând internare medicală şi un număr de 15 zile de îngrijiri medicale şi în consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile legale, corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea civilă F.L.L., în temeiul dispoz. art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 14 C. proc. pen. în ref. la art. 998 şi urm. C. civ.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului acestora, se impune a se avea în vedere ca acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă şi nici să nu aibă consecinţe pecuniare excesive asupra inculpatului (care nu are un loc de muncă) şi familiei acestuia, astfel că în raport de suferinţele fizice, psihice încercate de partea vătămată F.L.L. urmarea faptei de lovire a inculpatului ce i-a pricinuit 15 zile de îngrijiri medicale obligarea sa la 3.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să ofere o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă şi prin urmare majorarea cuantumului acestora în apel la 8.000 lei pentru infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu se justifică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală.
Va casa în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 68 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caras Severin - Secţia Penală şi în rejudecare:
Va înlătura din conţinutul pedepsei accesorii şi complementare aplicate inculpatului E.F.L. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi c) C. pen.
Va înlătură dispoziţia instanţei de apel privind majorarea daunelor morale acordate părţii civile F.L.L. şi va menţine cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu părţii civile prin hotărârea instanţei de fond, în sumă de 3.000 lei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19 martie 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală.
Casează în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 68 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caras Severin - Secţia Penală şi în rejudecare:
Înlătură din conţinutul pedepsei accesorii şi complementare aplicate inculpatului E.F.L. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi c) C. pen.
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind majorarea daunelor morale acordate părţii civile F.L.L. şi menţine cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu părţii civile prin hotărârea instanţei de fond, în sumă de 3.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19 martie 2012.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
