ICCJ. Decizia nr. 754/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 754/2012
Dosar nr.13565/118/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa sa dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 13 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului N.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de 13 ani închisoare durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 14 şi art. 161 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul N.M. la plata sumei de 1.416,52 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia şi la plata sumei de 2193,51 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor corpuri delicte: plic sigilat, un satâr cu lungimea de 33 cm; plic sigilat, un cuţit cu lungimea de 30 cm, cu lungimea mânerului de 12 cm şi lamă cu lungime 18 cm şi lăţime 3 cm, având inscripţie B. - inox; plic sigilat, un topor.
În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor: plic nr. 1 conţine probă biologică; plic nr. 2 conţine probă biologică; plic nr. 3 conţine probă biologică; plic nr. 4 conţine probă biologică; plic nr. 8 conţine un papuc; plic nr. 9 conţine un papuc; plic nr. 1 conţine un pachet de ţigări şi chibrituri; plic nr. 1 conţine depozit subunghial; plic nr. 1 conţine depozit subunghial"
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1812/P/2011 din 19 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului N.M. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului N.M., în esenţă, faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a decedat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., încadrare ce se va completa făcându-se aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La instanţa de fond la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, inculpatul N.M. a precizat că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare, îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora.
Totodată a arătat că este de acord cu acţiunile civile promovate în cauză.
Instanţa a admis cererea formulată de inculpat întrucât din probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, motiv pentru care a procedat la soluţionarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut că între cei trei fraţi, N.I., N.M. şi N.G. exista o stare conflictuală generată de motive subiective şi întreţinută îndeosebi de N.M., cunoscut în localitate cu un comportament violent, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011 victima N.I. şi cu inculpatul N.M. au consumat băuturi alcoolice la locuinţa situată pe strada Maramureş, de faţă fiind şi concubinele acestora, C.M. şi M.V., precum şi de mama lor N.A.
La un moment dat, aproximativ în jurul orelor 18,00 aflându-se în continuare la masă şi consumând băuturi alcoolice, inculpatul i-a formulat reproşuri victimei N.I., imputându-i printre altele că „ se crede şmecher „ şi că, odată tot o să-i facă el „un buzunar", în sensul că o să îl taie cu cuţitul.
Pe fondul stării de ebrietate, rezultat al consumului până în acel moment a două bidoane de vin a câte 2 litri, precum şi aproape a unui bidon de bere, victima N.I. a reacţionat luând din curte un topor şi ieşind în stradă în aşteptarea fratelui său.
În urma victimei a ieşit imediat concubina acestuia, C.M. care l-a deposedat fără nici o greutate pe N.I. de topor afirmând că va merge să-l ducă la organul de poliţie.
Inculpatul N.M. a luat din casă un cuţit de bucătărie, precum şi un satâr, ieşind la rândul lui în stradă în faţa casei, repezindu-se la fratele său căruia i le-a pus la gât, reafirmându-şi intenţia de „a-i face buzunarul".
Cei doi fraţi au început să se îmbrâncească, inculpatul N.M. aplicându-i lui N.I. o lovitură de cuţit în partea stângă a abdomenului, precum şi o lovitură în zona superioară a toracelui, în partea stângă.
În timpul altercaţiei victima N.I. a reuşit într-o modalitate oarecare să intre în posesia cuţitului cu care a fost înjunghiat şi să-i aplice la rândul lui şi el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă şi hemitorace aceeaşi parte.
Inculpatul a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe str. Mărăşeşti a căzut pe asfalt, fiind ridicat în scurt timp de ambulanţă care l-a transportat la Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internat şi i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.
Victima N.I. a încercat să revină în curtea locuinţei, însă datorită gravităţii loviturilor de cuţit primite, nu a mai reuşit căzând pe trotuar în apropierea porţii de acces.
La faţa locului s-a prezentat echipa operativă complexă care a efectuat cercetarea criminalistică şi a dispus transportarea cadavrului în vederea efectuării necropsiei.
Aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie, moartea victimei N.I. a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne şi externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng şi aortei, în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45 gr o/oO.
La rândul lui, inculpatul a fost supus în timpul spitalizării unei intervenţii chirurgicale, diagnosticul operator fiind de hemiperitoneu prin plagă înjunghiată transfîxiantă de bază hemitorace stâng cu secţiune de diafragm, plagă înjunghiată unghi splenic al colonului, hemopneumotorax stâng, plăgi înjunghiate la nivelul bazei hemitoracelui drept posterior paravertebral drept şi stâng regiunea toracică, bază hemitorace stâng anterolateral, lombar stângă.
Situaţia de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, s-a stabilit prin coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de cercetare la faţa locului, prin care s-au fixat urmele infracţiunii, şi planşa foto anexă; raportul medico - legal de necropsie şi planşa foto anexă, care a stabilit că moartea victimei N.I. a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne şi externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng şi aortei. în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45 gr o/oO ; actele medicale legate de spitalizarea inculpatului; raport de constatare medico legală din 04 octombrie 2011 al SML Constanţa care, în urma examinării inculpatului a stabilit că acesta a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înţepător care pot data din 13 septembrie 2011 şi necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus viţa victimei în primejdie; declaraţiile martorilor T.C., C.M., N.A., M.V., M.D., C.I., N.G., şi L.A.; fişa de cazier judiciar şi documentele emise de Judecătoria Medgidia; declaraţiile inculpatului care, deşi iniţial nu a recunoscut comiterea faptei, în faţa instanţei de judecată a recunoscut situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu.
Cu privire la circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. s-a constatat de către instanţa de fond că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieşit din curte în stradă.
Mai mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul curţii şi l-a deposedat cu uşurinţă de topor (N.I. fiind într-o avansată stare de ebrietate, potrivit alcoolemiei stabilite la 2,45 gr.0/00), iar în momentul în care inculpatul a ieşit după victimă, aceasta nu avea asupra sa nici un obiect vulnerant.
Mai mult, din actele dosarului a rezultat că victima era o fire liniştită, fără tendinţe violente, spre deosebire de inculpat care are de obicei o conduită agresivă, astfel cum rezultă atât din declaraţiile martorilor, dar şi din antecedentele penale ale acestuia.
Simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenţia victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieşit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârşit în mod obiectiv vreo acţiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoţie puternică în psihicul inculpatului.
Mai mult, din declaraţiile celor două martore, C.M. concubina victimei, dar şi M.V., concubina inculpatului, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul a fost cel care a început şirul agresiunilor fizice, aplicându-i chiar concubinei sale o palmă peste faţă şi ameninţându-şi fratele N.I. că îi face un „buzunar" ( în sensul că îl va înjunghia).
Referitor la rănile suferite de inculpat în timpul altercaţiei cu victima, este evident că agresiunea exercitată de N.I. împotriva sa a fost una total defensivă, urmărind să se apere de atacul inculpatului, folosind aceeaşi armă - cuţitul - cu care îl atacase fratele său, din probe rezultând că singurul obiect vulnerant pe care l-a avut victima asupra sa era toporul de care fusese însă deposedat de numita C.M., anterior momentului la care inculpatul a declanşat atacul.
De altfel, inculpatul a recunoscut situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi anume că în timpul altercaţiei victima N.I. a reuşit într-o modalitate oarecare să intre în posesia cuţitului cu care a fost înjunghiat şi să-i aplice la rândul lui şi el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă şi hemitorace aceeaşi parte.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că, fapta inculpatului N.M. care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în public, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a considerat că, se impune a se reţine comiterea infracţiunii şi în condiţiile prev. de lit. i) art. 175 C. pen., respectiv „în public", având în vedere că infracţiunea s-a consumat în afara curţii, respectiv pe stradă, deci totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în concordanţă cu înţelesul stabilit prin art. 152 lit. a) C. pen., de legiuitor.
În atare situaţie, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a comis cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, în sensul că inculpatul a prevăzut şi a urmărit decesul victimei, atât în raport de obiectul vulnerant folosit, cuţit a cărui lamă are lungimea de 18 cm şi lăţime 3 cm, apt să suprime viaţa unei persoane, cât şi de zonele vitale în care au fost aplicate loviturile de cuţit - plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng şi aortei.
Între acţiunile violente ale inculpatului şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico legală al Serviciului de Medicină Legală Constanţa.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a ţinut seama şi de antecedenţa penală a inculpatului în comiterea infracţiunilor de violenţă în sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 2639 din 29 decembrie 2010 a aceleiaşi instanţe la 1.000 lei amendă penală pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deci tot pentru infracţiuni de violenţă.
S-a ţinut seama şi de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 13 ani cu executarea în regim de detenţie, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului, cât şi prevenirea de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. în conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen.
Referitor la acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, s-a constatat că Spitalul Municipal Medgidia a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.416,52 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea inculpatului în perioadele 13 septembrie 2011-15 septembrie 2011 şi 23 septembrie 2011-28 septembrie 2011 în această unitate. În baza art. 14 şi art. 161 alin. (3) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.416,52 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia şi la plata sumei de 2193,51 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul N.M., criticând-o pentru nelegalitate susţinând că instanţa de fond nu a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care, victima s-a înarmat cu un topor şi a aplicat inculpatului două lovituri de cuţit.
Prin Decizia penală nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului N.M. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpatul N.M., de la 29 noiembrie 2011 la zi şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a constatat că în mod corect instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea juridică, în acord cu materialul probator administrat în cauză. A reţinut în acest sens împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei, prin folosirea la agresarea victimei a unui cuţit, care, prin caracteristici, modul în care a fost folosit, numărul loviturilor şi zonele vizate, nu au mai lăsat nici o posibilitate victimei de a fi salvată, comportamentul deosebit de violent al inculpatului, nu numai cu victima dar şi cu familia şi cu ceilalţi vecini. A mai reţinut perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea de infracţiuni de violenţă prin care se pune în pericol integritatea fizică şi sănătatea persoanelor.
A constatat instanţa de apel că numai comportamentul sincer al inculpatului, în cursul cercetării judecătoreşti, nu poate conduce la concluzia necesităţii reducerii cuantumului pedepsei, această circumstanţă fiind avută în vedere de instanţa de fond la stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, astfel cum a fost stabilit prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. c) C. pen. întrucât din probele administrate, rezulta ca victima a avut o atitudine ofensiva când a pus mâna pe acel topor. A susţinut ca poate fi reţinută scuza provocării şi a solicitat admiterea recursului, casarea decizie si reducerea pedepsei.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul N.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de apel, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, şi în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei, 27 ani, starea de recidivă şi antecedentele penale ale inculpatului în comiterea infracţiunilor de violenţă, acesta fiind anterior condamnat pentru infracţiunile prev. de art. 182 alin. (1) şi art. 180 alin. (2) C. pen., comportamentul victimei care era o fire liniştită, fără tendinţe violente, spre deosebire de inculpat care, de obicei avea o conduită agresivă, (aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor) şi urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv decesul victimei. Poziţia de recunoaştere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele şi şi-a exprimat regretul solicitând aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a luat un cuţit de bucătărie a cărui lamă avea o lungime de 18 cm, aplicându-i victimei N.I., fratele său, în vârstă de 27 ani, o lovitură de cuţit în partea stângă a abdomenului precum şi o lovitură în partea superioară a toracelui, astfel încât, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţie directă de a suprima viaţa victimei.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În condiţiile aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen., reţinerea disp. art. 74 lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Disp. art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu disp. art. 3201 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., înalta Curte constată că nu este întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză exercitării unor violenţe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoţii inculpatului şi în acest mod să se declanşeze reacţia sa de a-i aplica loviturile cu cuţitul. Pentru a se putea reţine starea de provocare este necesară o comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieşit din curte în stradă, fiind ulterior deposedat de către concubina sa.
În mod corect a constatat instanţa că simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenţia victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieşit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârşit în mod obiectiv vreo acţiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoţie puternică inculpatului. De asemenea, în mod corect instanţa de fond a constatat că primul care a proferat ameninţări cu moartea la adresa victimei a fost inculpatul, victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală agresiune a inculpatului, aspect ce rezultă, fără dubiu din faptul că, victima, după ce s-a înarmat, nu s-a repezit la inculpat ci, dimpotrivă, a ieşit pe stradă, unde aştepta într-o atitudine defensivă.
Martora C.M., prezentă la locul incidentului, a confirmat conflictul spontan dintre cei doi fraţi, ameninţarea proferată de inculpat la adresa victimei, faptul că, după proferarea acestei ameninţări la adresa sa, victima s-a înarmat cu un topor şi a ieşit în strada, însă martora l-a dezarmat. A susţinut martora că, inculpatul, l-a urmat pe victimă, după ce, în prealabil, s-a înarmat cu un cuţit şi cu un satâr, pe care i le-a pus la gât victimei şi totodată că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul în piept şi în braţe, şi că şi victima l-a înţepat pe inculpat cu cuţitul.
Martora M.V., concubina inculpatului, confirmă caracterul violent al acestuia, faptul că, în repetate rânduri inculpatul a proferat ameninţări cu moartea la adresa fratelui său, inclusiv în data de 13 septembrie 2011, după ce amândoi fraţii au consumat băuturi alcoolice, acesta fiind şi motivul pentru care victima s-a înarmat cu un topor şi a ieşit în stradă. Martora a perceput personal că inculpatul a ieşit în stradă având asupra sa un satâr şi un cuţit, proferând, din nou, ameninţări la adresa victimei că îl va omorî, însă martora nu a perceput ce s-a mai întâmplat în continuare întrucât a plecat, cu precizarea că, la câteva minute a observat că este urmărită de inculpat şi a constatat că, acesta a căzut pe stradă având două plăgi pe spate.
Totodată, s-a reţinut că victima l-a lovit pe inculpat după ce i se aplicaseră loviturile ce au condus la deces, după ce a reuşit să îl dezarmeze pe inculpat.
Astfel, fată de cele menţionate se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la 15 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
