ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 76/2012
Dosar nr.1480/89/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Vaslui, inculpatul A.V. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 729 din 22 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi şi executarea în întregime a acesteia cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul A.V. să execute o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reţinere şi arest preventiv a inculpatului de la data de 25 aprilie 2011 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului.
S-a luat act că A.L.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 2135 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul A.V., în vârstă de 45 de ani, locuia în aceeaşi curte cu tatăl său, A.C., în vârstă de 76 de ani.
În ziua de 24 aprilie 2011, inculpatul şi-a bătut tatăl în curte şi apoi în anexa gospodărească unde a lovit-o cu pumnii şi a călcat-o cu picioarele.
Victima a decedat la scurt timp.
Ajutat de fiul său, inculpatul a şters victima de sânge şi a schimbat-o de haine pe care le-a ars; apoi a apelat serviciul de urgenţă 112 şi a anunţat rudele despre decesul intervenit.
Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) al Serviciului medico-legal judeţean Vaslui a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, urmare unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple bilateral, cu înţeparea pleurei, fractură de stern, plagă şi contuzie pulmonară, leziuni produse prin lovire active multiple cu mijloace şi obiecte contondente, posibil asociate cu lovirea/comprimarea toracelui pe un plan semidur-dur.
Leziunile au fost produse prin loviri aplicate pe feţele laterale şi posterioare ale toracelui, într-o succesiune ce nu se poate preciza, însă opinia specialiştilor a fost că, iniţial, victima s-a aflat faţă în faţă cu agresorul, dar o mare parte din lovituri au fost aplicate cu victima aflată cu faţa în jos, căzută la pământ.
S-a precizat că leziunile şi decesul datează din 24 aprilie 2011, iar între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, cadavrul victimei prezentând şi alte leziuni traumatice, cel mai probabil produse în contextul agresiunii din data de 24 aprilie 2011.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, acte medico-legale, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică al Institutului Naţional de Medicină Legală, inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, fapta fiind comisă cu discernământ integru.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, solicitând reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 157 din 4 octombrie 2011, a respins ca nefondat apelul, dispunând menţinerea stării de arest preventiv şi deducerea acesteia la zi.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleaşi critici în legătură cu modul de individualizare a pedepsei.
Recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege dată fiind conduita sa procesuală şi colaborarea cu organele de urmărire penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Din analiza materialului probator administrat rezultă că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului şi au dat încadrarea juridică corespunzătoare infracţiunii săvârşite de acesta.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), după analiza criteriilor generale prevăzute de acest text de lege şi după punerea în evidenţă a tuturor împrejurărilor şi datelor care circumscriu fapta şi pe autorul ei.
A fost arătat pericolul social concret al infracţiunii comise, modalitatea în care inculpatul a încercat să ascundă urmele săvârşirii ei, statutul său de recidivist, conduita procesuală sinceră.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere în procesul de stabilire a cuantumului pedepsei care, astfel cum a fost stabilit, este în măsură să le reflecte în mod corespunzător.
Înalta Curte constată că în cauză au fost respectate şi cerinţele art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată fiind necesară şi suficientă reeducării inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate şi pentru realizarea prevenţiei generale.
Pentru aceste considerente şi neconstatându-se existenţa altor motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Timpul reţinerii şi arestării preventive va fi dedus de la 25 aprilie 2011, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 157 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2011 la 17 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2012. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
