ICCJ. Decizia nr. 976/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 976/2012
Dosar nr. 9974/62/2010
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 176/S din 25 mai 2011 a Tribunalului Braşov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea condamnatului S.I.A., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În temeiul art. 5221 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins cererea de rejudecare, formulată de S.I.A., condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 186 din 23 martie 2005 a Tribunalului Braşov, modificată prin Decizia penală nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 186/S din 23 martie 2005 a Tribunalului Braşov, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.I.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 1133 din 03 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 17 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de achiziţionare de uleiuri minerale, prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 494/2004 (fost art. 215 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului S.I.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A.G. SA Petroşani, la plata sumei de 5.869.860.600 ROL către partea civilă SC STM C. SRL Braşov cu titlu de despăgubiri materiale.
Prin Decizia penală nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 23 martie 2005 iar, în baza art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 (republicat în art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004), s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de achiziţionare de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului de la alţi furnizori decât antrepozitari autorizaţi. Totodată, s-a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la pedeapsa de 15 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare şi s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. de la 10 ani la 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., urmare a revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 1133/2001 a Judecătoriei Slatina, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-au înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor părinteşti, prev. de art. 64 lit. d) C. pen.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 20 septembrie 2010, aşa cum a fost precizată în faţa instanţei, condamnatul S.I.A. a solicitat rejudecarea cauzei, în temeiul art. 5221 C. proc. pen., deoarece în primul ciclu procesual a fost judecat în lipsă.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 12 ianuarie 2011 instanţa a admis în principiu cererea de rejudecare a condamnatului S.I.A., constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., deoarece condamnatul a fost judecat în lipsă în primul ciclu procesual.
În rejudecare au fost administrate probele cu înscrisuri, declaraţia inculpatului S.I.A., declaraţiile martorilor R.D., U.M.C., S.C.G., S.R.I. şi O.R.G.
Sentinţa instanţei de fond, cu modificările din apel, a rămas definitivă, fiind pusă în executare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi cele din Dosarul iniţial nr. 534/P/Ap/2005 al Tribunalului Braşov şi ale dosarului de urmărire penală, instanţa a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, neintervenind nici un element nou în urma audierii inculpatului şi readministrării probatoriului în prezenţa acestuia.
Astfel, în cursul anului 2004 inculpatul S.I.A. a fost administratorul societăţii SC T.A.G. SA în luna ianuarie 2004, numitul M.A.A., în calitate de director al acestei din urmă societăţi, a intrat în legătură cu numitul S.C.G., reprezentantul SC STM C. SRL, stabilind să cumpere de la această din urmă societate o cantitate de aproximativ 1.500 tone de păcură pentru preţul de 8.389.500.000 ROL, inclusiv TVA, care urma să fie achitat cu o filă CEC şi un bilet la ordin.
La data de 24 martie 2004 S.C.G. s-a deplasat la Bucureşti, la un sediu secundar al SC T.A.G. SA, unde s-a întâlnit cu inculpatul S.I.A., administratorul acestei societăţi, care s-a identificat în faţa lui S.C.G. cu un buletin de identitate şi a prezentat o încheiere de legalizare pentru semnătură, prin care avea dreptul să semneze instrumente de plată ale SC T.A.G. SA, după care inculpatul a semnat o filă CEC în valoare de 3.389.500.000 ROL şi un bilet la ordin în valoare de 5.000.000.000 ROL, scadent la 10 mai 2004, reprezentând contravaloarea păcurii achiziţionate. Marfa a fost livrată de SC STM C. SRL odată cu emiterea la 24 martie 2004 a 2 facturi privind cantitatea totală de 1.094 tone de păcură în valoare de 6.119.860.600 ROL.
Ulterior, fiind introduse la plată, atât biletul la ordin cât şi fila CEC emise de inculpat au fost refuzate din cauza lipsei totale disponibilului în contul SC T.A.G. SA. Din costul total al mărfii achiziţionate s-a achitat doar suma de 250.000.000 ROL prin ordin de plată, având în vedere că reprezentantul părţii civile a solicitat acest lucru pentru a avea certitudinea că societatea inculpatului are mijloace financiare suficiente.
Cantitatea de păcură achiziţionată de la SC STM C. SRL Braşov a fost vândută de SC T.A.G. SA firmelor SC C.I. SRL Vaslui şi SC V.T. SRL Craiova.
Inculpatul susţine că fost forţat de numiţii U.M.C., R.D., L.M. şi D.L.S., care conduceau de fapt SC T.A.G. SRL, să semneze instrumentele de plată respective, având în vedere că aceştia l-au ţinut sechestrat într-un apartament din Petroşani în toată această perioadă şi apoi l-au dus la întâlnirea de la Bucureşti, cu numitul S.C.G., unde a semnat cecul şi biletul la ordin. Acesta arată că a semnat în alb mai multe CEC-uri şi bilete la ordin. Mai susţine că după săvârşirea faptei a fugit în străinătate, de frica persoanelor menţionate mai sus, sunându-l apoi pe numitul S.C.G. şi spunându-i că a fost vorba de o înşelăciune, la care el a fost obligat de celelalte persoane să participe.
Instanţa constată că nu poate fi vorba de incidenţa cauzei care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută în art. 47 alin. (2) C. pen., privind constrângerea morală. În primul rând trebuie precizat că inculpatul, persoană cu antecedente penale, a acceptat de bunăvoie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru dobândirea unor foloase materiale. Astfel, martorul S.R.I., propus de inculpat, în declaraţia dată în faţa instanţei în data de 20 mai 2011, arată că „Inculpatul mi-a spus la telefon că aceşti băieţi cu care a intrat în combinaţie l-au îmbrăcat, l-au dus la restaurante. I-au dat bani de restaurante, i-au dat telefon îl puneau să semneze nişte acte". De asemenea, acest martor a mai declarat că l-a vizitat o dată pe inculpat la apartamentul său din Petroşani şi acesta era singur. Deci, inculpatul a acceptat de bunăvoie să desfăşoară această activitate ilicită, având în orice moment alternativa de a denunţa organelor de urmărire activitatea celorlalţi inculpaţi sau de a fugi, aşa cum a procedat de altfel şi după săvârşirea faptei. La fel, martorii R.D. şi U.M.C., audiaţi la cererea inculpatului, au declarat că acesta nu a fost forţat să semneze instrumentele de plată în favoarea SC STM C. SRL. Martorul S.C.G. a declarat că din discuţia telefonică avută cu inculpatul, după plecarea acestuia în străinătate, el a dedus că acesta a fugit după săvârşirea faptei pentru că i-a fost „frică de lege" şi că s-a întâlnit cu acesta de aproximativ 3 - 4 ori, nu doar o singură dată, atunci când inculpatul a semnat instrumentele de plată şi când acesta „a fost destul de activ, părea să fie în cunoştinţă de cauză".
Chiar dacă nu inculpatul ar fi cel care ar fi conceput întreaga activitate infracţională, el este cel care a semnat CEC-ul şi biletul la ordin care nu aveau acoperire în bancă, desfăşurând astfel activitatea tipică a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen.
În ce priveşte cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nu a fost primită de instanţă deoarece, martorul S.C.G. nu cunoştea împrejurarea că la momentul emiterii filei CEC, societatea T.A.G. SRL nu va avea disponibil în cont. Chiar dacă la momentul emiterii cecului societatea nu avea în cont toată suma înscrisă în fila CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părţii civile că va exista disponibil suficient la momentul introducerii CEC-ului la plată. Or, este de natura instrumentului de plată al CEC-ului ca disponibilul să existe la momentul scadenţei, al introducerii acestuia la bancă de către beneficiar şi nu la momentul emiterii lui. Martorul S.C.G. arată că reprezentanţii SC T.A.G. SRL l-au asigurat că momentan (la emiterea instrumentelor de plată) nu au întreaga sumă, dar urmează să aibă încasări în urma vânzării mărfii plus alte activităţi şi i-au plătit şi un mic avans de 25.0000.000 ROL. Pentru aceste motive, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de inculpat prin apărător.
În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru aceste infracţiuni, Tribunalul a constatat că pentru infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., inculpatului S.I.A. i-a fost aplicată, prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 298/A din 21 septembrie 2005, o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Pedeapsa principală aplicată inculpatului este egală cu minimum prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, care este sancţionată de lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută în art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004 este de 1 an şi 6 luni închisoare, cu 6 luni peste minimum special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Având în vedere că inculpatul a produs un prejudiciu foarte mare prin infracţiunile săvârşite, că acesta a fugit în străinătate imediat după săvârşirea faptei, pentru a se sustrage urmăririi şi judecăţii, că nu a depus nici un efort pentru repararea prejudiciului, instanţa a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni au fost just individualizate, reflectând gradul de pericol social al faptelor şi periculozitatea inculpatului. De asemenea, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., precum şi atitudinea inculpatului ulterioară săvârşirii faptei, s-a apreciat că în mod corect, s-a dispus şi aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe 5 ani.
Cu privire la soluţionarea laturii civile, având în vedere că inculpatul a produs părţii civile SC STM C. SRL ian prejudiciu de 5.869.860.600 ROL, prin emiterea unei file CEC şi a unui bilet la ordin fără acoperire, în timpul exercitării atribuţiilor de administrator al SC T.A.G. SA, s-a reţinut că, în mod corect, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A.G. SA, la repararea acestui prejudiciu. Inculpatul este cel care a produs prejudiciul respectiv prin semnarea celor două instrumente ele plată şi, potrivit art. 998 C. civ., trebuie obligat să suporte repararea acestuia. S-a reţinut că partea responsabilă civilmente răspunde în solidar cu inculpatul, pentru producerea acestui prejudiciu, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.
De asemenea, faţă de cuantumul prejudiciului şi imposibilităţii reparării acestuia, s-a apreciat necesar instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, respectiv, un autoturism şi un imobil, apartament cu 4 camere, situat în localitatea Petroşani.
Potrivit art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 26/1990, republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzătoare.
Faţă de toate considerentele, având în vedere că nu se impune nicio modificare a sentinţei de condamnare în lipsă a inculpatului, după rejudecarea cauzei în prezenţa acestuia, nici sub aspectul soluţiei de condamnare, nici sub aspectul încadrării juridice sau cuantumului pedepsei aplicate şi nici sub aspectul soluţionării laturii civile sau a măsurilor complementare dispuse de instanţa care a judecat cauza în lipsa inculpatului, în temeiul art. 5221 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen., Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului S.I.A. de rejudecare a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea sentinţei apelate, iar în cadrul rejudecării să se constate, că în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a intervenit prescripţia specială prevăzut de art. 124 C. pen. Instanţa de fond nu a luat în considerare declaraţia martorului S.C.G., care a arătat că în momentul înmânării filei CEC de către inculpat, acesta i-a comunicat că SC T.A.G. SRL nu are disponibil în cont, astfel că, se poate reţine doar de existenţa infracţiunii prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cum rezultă şi din Decizia penală nr. IX din 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Prin Decizia penală nr. 85/Ap din 29 iulie 2011 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. 9974/62/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 176/S din 25 mai 2011 a Tribunalului Braşov şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial al avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea a reţinut că, în mod corect, Tribunalul în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare şi administrării probelor testimoniale şi cu înscrisuri, a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei şi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, în mod justificat, s-a apreciat de către prima instanţă că martorul S.C.G. nu avea cunoştinţă, la momentul emiterii filei CEC, că societatea T.A.G. SRL nu avea disponibil în cont.
Din contră, atitudinea inculpatului care a achitat martorului un avans în sumă de 250.000.000 ROL, denotă faptul că acesta a încercat să câştige încrederea martorului, pentru a putea primi păcura, dar în realitate, această falsă încredere avea ca substrat încercarea de a induce în eroare martorul cu privire la lichidităţile SC T.A.G. SRL, în vederea realizării scopului faptelor sale.
Chiar dacă inculpatul i-a comunicat martorului că la data emiterii instrumentelor de plată nu dispune de toată suma menţionată în fila CEC, care, de altfel, era o sumă semnificativă chiar şi pentru societăţile comerciale cu profit din anul 2004, respectiv 6.119.860.600 ROL, faptul că prin bilet la ordin i-a achitat „un mic avans", a avut ca scop să înşele vigilenţa martorului, încât acesta să fie de acord cu livrarea mărfii. Atenţionarea martorului, privind lipsa unei părţi din suma înscrisă pe instrumentul de plată în cont, nu poate fi considerată o bună-credinţă a inculpatului, intenţia acestuia astfel cum rezultă din probelor administrate în cauză, fiind aceea de a-l înşela pe martor.
Părţile s-au întâlnit în mai multe rânduri, intenţia inculpatului fiind de a câştiga încrederea martorului, iar la data semnării instrumentelor de plată inculpatul „a fost destul de activ, părea să fie în cunoştinţă de cauză", conform declaraţiei martorului S.C.G.. De altfel, martorul a verificat la bancă cele două instrumente de plată semnate de inculpat, banca comunicându-i că nu sunt contrafăcute.
Chiar dacă la momentul emiterii CEC-ului societatea nu avea în cont întreaga sumă înscrisă în CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părţii civile că la data introducerii CEC-ului la plată, va exista disponibil suficient, ca urmare a încasărilor avute în urma vânzării mărfii, plus alte activităţi, or, de esenţa CEC-ului, ca instrument de plată este existenţa disponibilului la data scadentă şi nu la data emiterii lui.
Pentru aceste motive, în mod corect Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice şi a apreciat că nu sunt aplicabile în speţa dedusă judecăţii cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. IX/2005 (pct. 2).
În ceea ce priveşte cererea de rejudecare a cauzei, instanţa de fond, ca urmare a audierii martorilor R.D., U.M.C., S.R.I. şi S.C.G., în mod corect, a reţinut că inculpatul nu a fost constrâns să semneze instrumentele de plată. Inculpatul a acceptat de bună voie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru dobândirea de foloase materiale, pentru o perioadă scurtă de timp beneficiind de un standard de viaţă ridicat, materializat prin procurarea de îmbrăcăminte de bună calitate, frecventarea de restaurante, ceea ce în mod normal era peste posibilităţile reale financiare ale inculpatului.
Pentru aceste motive, instanţa de fond, în mod întemeiat, a reţinut vinovăţia inculpatului pentru faptele pentru care a fost condamnat şi a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei, situaţia de fapt fiind corect reţinută de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 2406/P/2004 şi nu a intervenit niciun element nou ca urmare a audierii inculpatului şi a readministrării probatoriului în prezenţa acestuia, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate raportat la prevederile art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 172 C. proc. pen.
În susţinerea primului motiv de recurs inculpatul a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât din declaraţia reprezentantului părţii vătămate SC STM C. SRL Braşov rezultă că acesta a cunoscut împrejurarea că la momentul emiterii filei CEC nu avea acoperire în cont, în acest sens fiind şi Deciziei nr. 9/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs a arătat că în raport de noua încadrare juridică dată faptei se impune să se constate că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală - prescripţia răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, a solicitat încetarea procesului penal.
Inculpatul a mai solicitat în faţa instanţei de recurs aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 172 C. proc. pen. - cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. apreciază hotărârile atacate ca fiind legale şi temeinice şi recursul declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la critica privind greşita încadrare juridică dată faptei, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.
Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor şi o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanţe, reţinându-se în mod corect situaţia de fapt în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 şi art. 62 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptelor, respectiv, înşelăciune cu file CEC cu consecinţe deosebit grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi achiziţionare de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului de la alţi furnizori decât antrepozitari autorizaţi, prev. de art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 (art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004 în urma republicării).
Nefiind constatat niciun element nou, în urma readministrării probatoriului solicitat de inculpat, care să impună rejudecarea cauzei, în mod întemeiat, s-a apreciat de către cele două instanţe că nu se impune admiterea cererii de rejudecare formulate de către inculpat.
Referitor la infracţiunea de înşelăciune cu file CEC, cu consecinţe deosebit de grave, cele două instanţe, au stabilit în baza probatoriului administrat, respectiv, declaraţiile martorilor S.R.I., R.D., U.M.C. şi S.C.G. o situaţie de fapt corectă, în sensul că, la data de 24 martie 2004, inculpatul S.I.A., în calitate de administrator al SC T.A.G. SA, a emis o filă CEC în valoare de 3.389.500.000 ROL şi un bilet la ordin în sumă de 5.000.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea păcurii achiziţionate de la SC STM C. SRL, societate reprezentată de S.C.G., pentru care nu era disponibil în cont. Ulterior, după introducerea filei CEC şi a biletului la ordin la plată de către firma STM C. SRL s-a constatat că societatea al cărei administrator era inculpatul, nu avea mijloace financiare suficiente pentru acoperirea plăţii.
Susţinerile inculpatului că, reprezentantul părţii civile S.C.G. ar fi declarat în faţa instanţei că a cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont, nu sunt reale. Dimpotrivă, martorul S.C.G. în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată la data de 20 mai 2011 a declarat că, după ce a primit fila CEC şi biletul la ordin în biroul firmei SC T.A.G. SA, care părea o firmă serioasă, i-a cerut inculpatului să semneze pe o hârtie pentru a verifica la bancă dacă instrumentele de plată sunt reale, aspect confirmat de bancă. Tot martorul a arătat că a mai discutat la telefon de două ori cu inculpatul S.I.A. dar acesta nu i-a spus că ar fi fost înşelat, iar atunci când i-a comunicat că se află în Franţa, i-a dat impresia că îi este frică de rigorile legii şi nu că ar fi ameninţat de alte persoane. A mai arătat martorul că atunci când s-a întâlnit cu inculpatul acesta părea activ şi ştia ce face, mai mult, pentru a câştiga încrederea martorului i-a plătit un avans de 250.000.000 ROL, fapt ce i-a creat convingerea că societatea T.A.G. SA are surse financiare necesare achitării contravalorii mărfii achiziţionate, încredere consolidată şi de asigurările date de inculpat că urmează să încaseze şi alte sume de bani.
Chiar dacă la momentul emiterii filei CEC şi a biletului la ordin, societatea administrată de inculpat nu avea disponibilă în cont întreaga sumă necesară efectuării plăţii pentru cele 1.094 tone păcură achiziţionată de la SC T.A.G. SA, nu are relevanţă în cauză sub aspectul existenţei infracţiunii de înşelăciune, în condiţiile în care este necesar ca disponibilul să existe la data scadenţei şi introducerii instrumentului la plată, iar din probatoriile administrate s-a făcut dovada fără echivoc că inculpatul a realizat inducerea în eroare a reprezentantului societăţii cu privire la existenţa mijloacelor financiare ale beneficiarului.
Pentru ca o atare faptă să poată fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca beneficiarul instrumentului de plată să aibă cunoştinţă, la momentul emiterii filei CEC, că nu există disponibil necesar acoperirii CEC-ului tras, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză, prin urmare, nu se poate reţine incidenţa în cauză a Deciziei nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, publicată în M. Of. al României nr. 123 din 09 februarie 2006, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 159/1934 şi, pe cale de consecinţă, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.
2. Reţinând că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte apreciază, că este neîntemeiată şi critica recurentului referitoare la constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi, prin urmare, a încetării procesului penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) raportat la art. 124 C. pen. termenul de prescripţie specială în cazul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), şi (5) C. pen. este de 22 ani şi 6 luni, iar raportat la data comiterii faptei (24 martie 2004), acest termen urmează a se împlini în luna septembrie 2026, fără a mai lua în considerare şi perioada cât cursul prescripţiei a fost întrerupt, urmare începerii executării pedepsei.
Prin urmare, nu se poate reţine că în cauză a intervenit o cauză care să înlăture răspunderea penală a inculpatului ce se impune a fi constată de către instanţa de recurs şi care să impună încetarea procesului penal, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., modificată prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, atunci când se solicită predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 404 - 408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după predare în baza unui mandat european de arestare este garantarea dreptului persoanei arestate şi judecate în lipsă la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărarea, ceea ce presupune posibilitatea persoanei condamnate să facă o declaraţie, să solicite administrarea de probatorii atât cu privire la situaţia de fapt cât şi în ceea ce priveşte contribuţia sa la comiterea faptelor, să adreseze martorilor întrebări pentru aflarea adevărului şi soluţionarea justă a cauzei deduse judecăţii.
Prin urmare, persoana predată în baza unui mandat european are dreptul la o nouă judecată, care se finalizează cu o nouă hotărâre atunci când se constată de către instanţa de rejudecare, după readministrarea probatoriului sau administrarea de noi probatorii, alte fapte, împrejurări sau circumstanţe decât cele relevate în cursul primei judecăţi, ce au consecinţe atât asupra situaţiei de fapt, vinovăţiei inculpatului, încadrării juridice sau tratamentului sancţionator.
Fiind incidente dispoziţiile art. 405 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu, se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă, rezultă că în cadrul acestei proceduri sunt aplicabile dispoziţiile art. 313 - 360 C. proc. pen.
Or, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei se înscriu printre normele de procedură care se aplică la judecata în primă instanţă, astfel că, susţinerile procurorului în sensul că aceste prevederi legale nu pot fi aplicate în procedura rejudecării cauzei în condiţiile art. 5222 C. proc. pen., nu poate fi primită de către instanţa de recurs.
De menţionat însă, că pentru a fi incidente dispoziţiile privind procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin Legea nr. 202/2010, în vigoare la data rejudecării cauzei (12 ianuarie 2011 după admiterea cererii în principiu), este necesar ca inculpatul să recunoască săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare şi să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar acesta să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede detenţiunea pe viaţă.
În cauză, se constată în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în procedura prev. de art. 5221 C. proc. pen., inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, încercând să-şi minimalizeze contribuţia la comiterea faptelor, în sensul că, ar fi fost obligat de către U.M.C., R.D., L.M. şi D.L.S. să semneze file CEC în alb, în calitate de administrator la SC T.A.G. SA, fiind sechestrat într-un apartament din Petroşani şi ameninţat, deşi, din probatoriul administrat s-a dovedit contrariul.
Astfel, susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile martorilor R.D., S.R.I., U.M.C. şi S.C.G. care au arătat că inculpatul a acceptat să fie administratorul SC T.A.G. SA pentru dobândirea unor foloase materiale (îmbrăcăminte, mese la restaurant), care până la acel moment inculpatul nu şi le-a permis, iar din declaraţia martorului S. rezultă că l-a vizitat o dată pe inculpatul la apartamentul său din Petroşani unde era singur şi nu părea ameninţat, aspect confirmat şi de martorul S.C.G. care a declarat că inculpatul era sigur pe el şi ştia ce face, iar când au discutat la telefon după plecarea acestuia în Franţa i-a comunicat că a plecat de să nu suporte consecinţele legii şi nu că ar fi fost ameninţat.
Prin urmare, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu sunt aplicabile inculpatului S.I.A. întrucât, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor la momentul reaudierii în procedura rejudecarea cauzei, solicitând readministrarea probatoriului pentru dovedirea nevinovăţiei sale, astfel că, cererea acestuia de judecare a cauzei în cadrul procedurii simplificate formulate în faţa instanţei de recurs, nu poate fi admisă.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 172 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 85/Ap din 29 iulie 2011a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 971/2012. Penal → |
|---|
