ICCJ. Decizia nr. 967/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 967/2012
Dosar nr. 3/81/2012
Şedinţa publică din 26 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi funcţională a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, iar în temeiul art. 41 alin. (1) raportat la art. 282 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a căilor de atac declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul colonel (r.) N.T. şi părţile civile M.F.A. şi E.G.S. împotriva sentinţei nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara, în favoarea Curţii Militare de Apel.
S-a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara, inculpatul colonel (r.) N.T. a fost condamnat la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 lit. c) şi art. 41 C. pen.; 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 lit. e) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile şi partea responsabilă civilmente; au fost anulate înscrisurile declarate false.
Prin decizia nr. 3 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost admise apelurile declarate în cauză de inculpatul colonel (r.) N.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi părţile civile M.F.A. şi E.G.S., s-a desfiinţat hotărârea atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin decizia nr. 30 din 05 octombrie 2011, Curtea Militară de Apel a admis recursul procurorului, a casat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la data de 16 decembrie 2011.
Examinând excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, invocată din oficiu, această instanţă a reţinut că, anterior modificărilor aduse art. 28 C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, potrivit competenţei materiale şi funcţionale, Tribunalul Militar Teritorialul judecă în primă instanţă, ca instanţă de apel (apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani) şi ca instanţă de recurs.
S-a constatat că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunţate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul şi, prin urmare, hotărârile pronunţate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de relevanţă data sesizării instanţei de judecată. În speţă, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
S-a reţinut, totodată, că, în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile tranzitorii din alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 202/2010, trebuie interpretate prin raportare la dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi art., în conformitate cu care, în aceste cazuri, dispoziţiile respectivei legi privitoare la competenţă erau aplicabile, o atare interpretare fiind în spiritul Legii nr. 202/2010, acela de a se ajunge la o accelerare a soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu se referă la căile de atac, ci la competenţa instanţelor cu privire la procesele în curs de judecată, în care instanţele au fost sesizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi nu au pronunţat hotărâri până la data intrării în vigoare a acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai dispoziţiile art. 24 alin. (1), iar în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, ca în speţă, dispoziţiile art. 24 alin. (3).
Din interpretarea prevederilor art. 27 şi 28, respectiv 281 şi 282 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, s-a concluzionat că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelului în materie penală, Curtea de apel a dobândit o competenţă exclusivă, iar în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a recursului în materie penală, Curtea de apel are competenţă generală, iar Tribunalul are competenţă specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 27 pct. 3 şi în art. 28 pct. 3 C. proc. pen.
S-a mai apreciat că hotărârea instanţei de recurs prin care s-a casat decizia instanţei de apel cu trimitere spre rejudecare a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanţa de rejudecare trebuind însă să fie legal sesizată şi impunându-se, deci să verifice, regularitatea sesizării sale atât sub aspectul respectării dispoziţiilor legale care prevăd sesizarea originară, cât şi sub aspectul respectării dispoziţiilor legale care prevăd sesizarea cu trimitere, această cerinţă rezultând din specificul nulităţii absolute [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.] de a nu putea fi înlăturată în niciun mod şi de a putea fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi din oficiu.
Având în vedere normele care, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, reglementau competenţa Tribunalului Militar Teritorial (judecata în primă instanţă şi ca instanţă de recurs) şi faţă de excepţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 s-a concluzionat că, începând cu data de 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial nu mai putea fi sesizat cu rejudecarea unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. era abrogat prin art. 28 pct. 6 din Legea nr. 202/2010, competentă să soluţioneze, în rejudecare, căile de atac formulate în speţă împotriva sentinţei penale nr. 48 din 06 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, este Curtea Militară de Apel, care, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelului în materie penală, a dobândit o competenţă exclusivă, iar în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a recursului, are competenţă generală (art. 282 pct. 2 şi 3 C. proc. pen.) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti având competenţă specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc. pen., obiectul cauzei neregăsindu-se printre cele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Cauza a fost înregistrată la 06 februarie 2012 la Curtea Militară de Apel.
În faţa acestei instanţe, inculpatul, prin apărătorul său, a ridicat excepţia necompetenţei materiale a Curţii Militare de Apel susţinând că, întrucât hotărârea primei instanţe a fost pronunţată mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este supusă căilor de atac prevăzute de C. proc. pen. până la apariţia acestei legi.
Prin decizia nr. 4 din 18 aprilie 2012, pronunţată de Curtea Militară de Apel, a fost admisă excepţia de necompetenţă invocată de inculpatul N.T. şi declinată competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpat şi părţile civile M.F.A. şi E.G.S. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti. S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Curtea Militară de Apel şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, cauza fiind trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Examinând excepţia ridicată, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 202/2010, cauza fiind soluţionată în primă instanţă prin sentinţa nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara, anterior datei de 25 octombrie 2010, la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, hotărârea instanţei de fond rămânând, deci, supusă apelului şi recursului, căi de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
S-a reţinut, totodată, că ulterior modificărilor aduse C. proc. pen., Curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, numai apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de Tribunale.
S-a concluzionat că hotărârea instanţei de fond a rămas supusă apelului chiar şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, neavând relevanţă împrejurarea că hotărârea instanţei de recurs, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a fost pronunţată după intrarea în vigoare a acestei legi şi că instanţa Curţii Militare de Apel nu este competentă să judece apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în cauză revenind Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă între această instanţă şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, cauza s-a trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru rezolvarea conflictului.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea Militară de Apel şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, iar procesele pendinte la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite continuă să se judece de respectivele instanţe.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 282 C. proc. pen., Curtea Militară de Apel judecă, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare teritoriale.
Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse speţei de faţă se constată că, în cauză, procesul penal a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar soluţionarea în primă instanţă a cauzei s-a realizat prin sentinţa nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, prin decizia nr. 3 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost admise apelurile declarate, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva acestei ultime decizii a fost ulterior admis, prin decizia nr. 30 din 05 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Militară de Apel, a fost casată decizia atacată şi s-a dispus judecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Prevederile tranzitorii ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 îşi găseau aplicabilitatea în speţă; astfel, ulterior judecării în primă instanţă, instanţa de apel a apreciat că se impune rejudecarea cauzei în fond (pentru nepronunţarea de către prima instanţă asupra unor fapte), hotărâre ce a fost însă casată de instanţa de recurs care a dispus judecarea apelurilor de instanţa de apel, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. Aşadar, în speţă nu a avut loc o rejudecare a cauzei, cursul judecăţii fiind practic întrerupt la momentul ivirii conflictului negativ de competenţă în soluţionarea apelurilor.
Rezultă, deci, că judecata era în mod evident guvernată de normele de competenţă în vigoare anterior modificărilor aduse prevederilor C. proc. pen. prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010.
Astfel, sentinţa pronunţată în primă instanţă de către Tribunalul Militar Timişoara era supusă apelului – a cărui competenţă de judecată revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, decizia instanţei de apel fiind supusă recursului (de competenţa Curţii Militare de Apel).
O concluzie contrară, în sensul că, în speţă, competenţa de soluționare a apelurilor declarate ar reveni Curţii Militare de Apel, iar nu Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 282 pct. 2 C. proc. pen., ce prevede competenţa Curţii Militare de Apel ca instanţă de apel în cauze având ca obiect hotărâri pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare teritoriale, ceea ce nu este cazul în speţă.
Aşa fiind, Înalta Curte va constata întrerupt cursul justiţiei şi cu motivarea ce precede, va stabili că, în cauză, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva sentinţei nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 28 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, instanţă căreia i se va trimite cauza spre soluţionare.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul N.T. urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată întrerupt cursul justiţiei.
Trimite cauza în vederea soluţionării apelurilor formulate împotriva sentinţei nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timişoara, la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Onorariul pentru apărarea din oficiu pentru inculpatul N.T., în cuantum de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 968/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
