ICCJ. Decizia nr. 998/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.998/2012
Dosar nr. 8042/111/2010**
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 Curte de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea H.M., împotriva deciziei penale nr. 747 pronunţată în dosarul nr. 8042/11 l/P/2010* al Curţii de Apel Oradea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut:
Prin Decizia penală nr. 747 din 27 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosar nr. 8042/111/2010*, în baza art. 391 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de H.M., împotriva deciziei penale nr. 636 din 23 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, care a fost menţinută în întregime, fiind obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că în şedinţa publică din 23 august 2011, procurorul de şedinţă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Examinând excepţia invocată prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea de Apel a constatat că, într-adevăr, prin sentinţa penală recurată, Tribunalul Bihor a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulată de către petentă în favoarea Judecătoriei Oradea.
Or, potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă recursului.
Astfel fiind, calea de atac exercitată de petentă este inadmisibilă, considerent pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca atare, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., să fie obligată petentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 150 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea H.M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru motivele invocate în scris.
Examinând contestaţia în anulare în limitele legii, Curtea de Apel în baza dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. a respins-o ca inadmisibilă întrucât nu este incident nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. şi se atacă cu contestaţie în anulare Decizia nr. 747/2010 a Curţii de Apel Oradea dată în contestaţie în anulare, iar o contestaţie în anulare formulată împotriva decizii dată în contestaţie în anulare este inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea H.M.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta contestatoare este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea e definitivă.
Înalta Curte reţine că, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile din Cod procedură penală enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitare".
De asemenea potrivit art. 417 C. proc. pen., „hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului."
Având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 999/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 992/2012. Penal → |
|---|
